PODOABA PRIMAVERII

 Privind la podoaba cu care se îmbraca natura în anotimpul primaverii, privind la verdeata ce se iveste de pretutindeni si la florile ce în jurul nostru sunt presarate cu îmbelsugare si asemanând toate acestea cu golatatea si amorteala de mai înainte, cine nu va zice ca natura, care a dormit somnul iernii, s-a desteptat acum ca dintr-un somn si, urmând pilda Sfintei Biserici, a început si ea a sarbatori ziua Învierii.
A trece aceasta sarbatoare nebagata în seama ar dovedi o neiertata nepasare catre Însusi Întemeietorul ei, Care fara de îndoiala nu este Altcineva, decât Însusi Atotputernicul Facator al naturii. Caci daca pâna si cel mai neînsemnat pictor nu înfatiseaza tablourile sale înaintea ochilor tuturora, fara un anumit tel, apoi cu cât mai vârtos întelepciunea dumnezeiasca nu se poate sa preschimbe întreaga suprafata a pamântului în vremea primaverii într-un minunat si fermecator tablou, fara sa aiba în vedere ca prin aceasta sa dea învataturi folositoare acelor vederi carora ea înfatiseaza acest tablou.
Asadar sa nu fim nebagatori de seama fata de planurile întelepciunii dumnezeiesti, ci sa ne sârguim a iesi si a ne stramuta cu mintea noastra în templul cel mare si larg al naturii, spre a primi învataturi de la acea mareata priveliste care se desfasoara acum într-însul.
Multe gânduri si simtaminte frumoase desteapta primavara în sufletul nostru! Dar mai cu seama ea ne da trei învataminte mai însemnate: a) Primavara ne aduce aminte de facerea lumii, de starea noastra cea dintâi si de caderea noastra; b) Primavara ne slujeste ca o icoana vie a reînvierii noastre din moartea pacatului si ne arata ce trebuie si ce nu trebuie sa facem pentru aceasta înviere; c) Primavara preînchipuie reînnoirea viitoare a tuturor lucrurilor si învierea noastra care va avea loc la sfârsitul lumii.
 
Sfantul Inochentie al Odessei