Sufletul, ca şi trupul, simte nevoia să-şi găsească un loc unde să stea liniştit.

 Săculețul cu pietre Umblând odată pe țărmul mării, un om a găsit un săculeț cu pietre negre și mărunte. Mergând încet pe drum și neavând ce face, scotea pietre din săculeț și arunca în păsări cu ele. A zvârlit așa toate pietrele afară de una, pe care a dus-o acasă. Acolo i-a arătat-o unui vecin care, văzând-o, l-a întrebat cu mirare: - Unde ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preț. Aflând aceasta, omul acela nepriceput s-a întors pe țărmul mării să caute pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic. Așa facem și noi cu zilele vieții noastre. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi sau ceas al vieții noastre sunt tot atâtea comori pe care ni le dă Dumnezeu ca să le folosim pentru mântuirea noastră și ajutorarea semenilor, iar noi adesea le mistuim pe lucruri deșarte. Iar vremea trece și întoarcere n-are, așa că pătimim și noi ca omul care arunca zadarnic pietrele găsite pe țărmul mării.