Decalogul fiului risipitor

Decalogul fiului risipitor

 
1. Nu poți opri plecarea de acasă a fiului risipitor. Asta nu înseamnă că nu te iubește, nici că l-ai crescut prost, ci mai degrabă întreabă-te ce anume l-a făcut să plece de acasă (deziluzii, nebunia din jur etc., – orice adult e un copil nevinovat care a crescut în această lume).
 
2. Nu te pune în calea sa, chiar dacă nu ești de-acord cu el. Pe același drum pe care pleacă, se va întoarce la tine.
 
3. Nu te umili în fața sa, nici nu blestema în urmă. Chiar de ți-ar lua și jumătate de inimă, roagă-te să se întoarcă sănătos acasă.
 
4. Dacă ai pus în el ceva bun, într-o zi își va veni în sine, se va regăsi și se va întoarce.
 
5. Nu aștepta ca cel care ți-a greșit să facă singur tot drumul înapoi. Ieși în calea sa, pentru că povara greșelii lui e mai grea decât supărarea ta.
 
6. Nu-i mai fă morală celui care s-a întors și-ți cere iertar. Dacă și-a cerut iertare, înseamnă că a înțeles unde a greșit, și-a învățat lecția.
 
7. Nu te plânge lui de suferințele tale, nu mai pune pe sufletul său remușcări suplimentare.
 
8. Dacă l-ai iertat, îmbracă-l cu „haina cea dintâi”. Privește-l ca și cum nu s-a schimbat nimic din dragostea ta pentru el. Nu-l pune la coada mesei, nu te uita la el cu subînțelesuri, nu-i mai aminti cât necaz ți-a făcut, străduiește-te să-l vezi ca la început.
 
9. Apără-l înaintea fraților, vecinilor și a tuturor celor care-l acuză. Nu-l bârfi, nu-l expune judecății altora.
 
10. Dacă copilul tău greșește a doua oară, ia de la capăt acest decalog, pentru că n-ai de ales, dacă vrei să se mai întoarcă acasă.