"Dă Doamne, pîine celor flămînzi și foame de Tine celor ce au prea multă pîine..

 Pe cine iubeşte şi miluieşte HRISTOS, pe acela ura şi răutatea acestei lumi cu nimic nu-l vatămă. Numai caută să fii al lui HRISTOS. Pe ai Săi, HRISTOS nu-i lasă. Atâtea a răbdat şi a pătimit pentru tine! Oare te va părăsi când ai nevoie de EL? Ascultă făgăduinţa LUI cea plină de mângâiere, făcută robilor Săi: „Cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi” (Psalm 90:15).

(Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk, "Comoară duhovnicească din lume adunată")

 "Trebuie răbdare în suferințe și necazuri. Dumnezeu nu pedepsește, ci te mângâie, te cearcă, și ai să ai mare plată de la Domnul. Să nu crezi că te-a pedepsit Dumnezeu. Mai aproape este Domnul de cel bolnav, deci și de tine."

(Părintele Dionisie de la Colciu)



"Cu cât vom înainta în timp, cu atât va fi din ce în ce mai greu. Hristos a ştiut cum vor fi vremurile şi ne-a înştiinţat din timp, ca să ne pregătim şi să nu ne ducem şi noi după cei mulţi care merg spre prăpastie. Al nostru este a ne strădui să fim cu adevărat oameni, pregătiţi să rămânem oile lui Hristos şi printre lupi.

Dumnezeu ne trimite lupii ca să-i iubim şi pe ei, pentru că şi ei, văzând viaţa şi credinţa noastră, să-şi dorească să ajungă oi ale lui Hristos. Dar, în orice caz, cel mai important e ca noi să nu ajungem lupi. Acest gând ne va ține şi trupeşte şi sufleteşte. Iar dacă va trebui sa pierim, să pierim ca oameni!"

Patriarhul Pavle al Serbiei (1914-2009)

Preluat Profețiile Sfintilor Parinti"Nu trebuie să spunem nimic, nici să vorbim, dar simțim că ne este foarte plăcut în prezența unei ființe înțelegătoare, care este smerită, blândă, plină de dragoste și bunătate. Nu este nevoie să fie rostit nici un cuvânt, dar neîncetat radiază ceva, ca și cum am fi înghețat și am fi ajuns într-un loc plăcut și cald, într-un loc care răspândește căldură și ne încălzește. Vedeți ce înseamnă gândurile bune și dorința bună, plină de dragoste și bunătate?"

 (Starețul Tadei de la Vitovnița)

 

 Mâhnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
– Părinte, atunci când cineva rabdă pentru Dumnezeu mâhnirile şi nedreptăţile pe care i le pricinuiesc oamenii, această răbdare îl curăţă de patimi?
 
– Dacă îl curăţă întrebi? Nu numai că îl curăţă, ci îl face să şi strălucească. Există ceva mai presus decât aceasta? În felul acesta îşi poate plăti păcatele. Vedeţi, pe un criminal îl bat, îl închid în închisoare, îşi face acolo micul său canon şi, dacă se pocăieşte cu sinceritate, se izbăveşte de închisoarea cea veşnică. Oare este mic lucru să-şi plătească prin această suferinţă o socoteală veşnică?
 
Orice mâhnire să o suportaţi cu bucurie, mâhnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decât siropurile ce ni le oferă cei care ne iubesc. Vedeţi, în Fericiri Hristos nu spune: „Fericiţi veţi fi când vă vor lăuda”, ci: Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî[1] şi mai ales când vă vor minţi din pricina Mea. Atunci când ocărârea nu este pe dreptate, cel ocărât adună răsplată. Iar dacă ea este pe dreptate, atunci acela îşi plăteşte păcatele. De aceea, nu numai că trebuie să-l răbdăm fără murmur pe cel care ne ispiteşte, ci să simţim şi recunoştinţă, pentru că ni se dă prilejul să ne nevoim în smerenie, dragoste şi răbdare.
 
Desigur, clevetitorii lucrează împreună cu aghiuţă. Vântul puternic de obicei rupe şi dezrădăcinează numai copacii sensibili care nu au rădăcini adânci, în timp ce pe cei care au rădăcini adânci îi ajută să-şi adâncească rădăcinile şi mai mult.
 
Noi trebuie să ne rugăm pentru toţi cei care ne vorbesc de rău şi să cerem de la Dumnezeu să le dea pocăinţă, luminare şi sănătate şi să nu lăsăm înlăuntrul nostru nici măcar o urmă de ură faţă de ei. Să păstrăm numai experienţa dobândită din ispită, să aruncăm toate otrăvurile şi să ne amintim mereu de cuvintele Sfântului Efrem Sirul: Dacă ţi se va întâmpla să fii clevetit, iar după aceasta se va dovedi curăţia conştiinţei tale, nu te semeţi, ci slujeşte cu smerenie Domnului Care te‑a slobozit de clevetirea oamenilor, ca să nu pătimeşti cădere de mirare[2].
 
[1] Mt. 5, 11.
 
[2] Sfântul Efrem Sirul, Opere, Vol. 1.
 
Extras din Viața de familie– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2017.