Daca cineva cunoaste adevarul, îsi face probleme si se trezeste.

"Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim.

Viata noastra sa fie mai calculata.

Sa traim mai duhovniceste.

Sa fim mai iubitori.

Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate…

Trec anii si ce ani grei! Nu s-au terminat subiectele. Cazanul fierbe.

Daca cineva nu este putin intarit, cum va putea oare infrunta o situatie grea?

Dumnezeu nu i-a facut pe oameni nepricopsiti.

Trebuie sa cultivam marimea de suflet.

Intr-adevar, daca se va face o zguduitura, Doamne fereste, cati vor sta in picioare? (…)

Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare.

Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? (…) Acest duh slobod care exista … este o mare lipsa de recunostinta.

Astazi vezi o lume fiarta (…) Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa.
Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera.

E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie (…) Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: “Fiti gata”?

Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti.

Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii.

Sa alungam asadar aranjarea noastra.

Sa lucreze marimea de suflet.

Sa existe duh de jertfa.

Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici...

*

Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga asta. Lucrurile inainteaza tac-tac.

Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne vorbeste in acest sens.

De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim pe rugaciune si sa luptam impotriva raului prin rugaciune. (…)

Trebuie sa ne doara.

Oare poate persista o ispita sau o stare grea daca se roaga calugarii cu inima?

Cu toate ca trecem prin ani grei vad ca in manastiri domneste un duh… de veselie! Lumea arde. (…)

Noi ne trecem vremea cu placere si celalalt intre timp moare. (…)

Toata temelia este calitatea rugaciunii.

Rugaciunea trebuie sa fie din inima, sa se faca din durere. (…)

Cheia reusitei este ca pe om sa-l doara.

Daca nu-l doare, poate sta ore intregi cu metania in mana si rugaciunea lui sa nu aduca nici un rezultat.

Daca exista durere pentru problema pentru care te rogi, chiar si cu un suspin faci rugaciune din inima. (…)

Din pacate, unii „cunoscatori” înfasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mâhneasca.

„Nu vatama asta; nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric”.

Sau spun: „Nu vorbiti despre subiectul acesta – despre buletine si pecetluire – ca sa nu se mâhneasca oamenii”.

În timp ce de le-ar spune: „Sa încercam sa traim mai duhovniceste, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic, si de va trebui vom si marturisi” – îi vor pregati oarecum.

Daca cineva cunoaste adevarul, îsi face probleme si se trezeste.

Îl doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada în cursa.”

Sfântul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească