*Reflexie*

"Depinde de fiecare om cum percepe și înțelege boala. Contează și perspectiva despre boală în propria vindecare.

 Ca o nenorocire pe capul meu, un blestem, un chin, sunt pedepsit. Frică, groază pentru propria viață. "Asta îmi mai lipsea!"
 Ca un dar, o binecuvântare și un semn pentru a-ți reaminti de tine, să te întorci la tine și la esența ta Divină, de care te-ai îndepărtat și separat.

 Dacă urăști boala, urăști Darul. Poate încă nu înțelegi Semnul trimis și faptul că te-ai îmbolnăvit pentru a ți se arăta că este momentul bun să te regăsești, să fii. Să îți amintești Cine Ești. Nu are nimeni nimic cu tine, doar s-au strâns chestioare și paharul e plin.
 "De ce eu?" sau "De ce mie?" sau "De ce alții nu au nimic, iar eu am?". Îți duci atenția și energia către ceilalți, pierzi timpul și energia, îți cedezi în dreapta și în stânga puterea personală.
 Tu vezi-ți de Darul tău. De ceea ce îți arată și te învață. Scopul său nu este să îți facă rău, ci să te trezească din suferința în care te-ai aflat atâta timp.
 Nu ai greșit cu nimic, doar s-au strâns diferite de-a lungul timpului care te-au rănit. Lasă vinovăția, regretele. Trecutul a trecut. Tu ești azi, acum, aici și asta contează cel mai mult.  Fii aici pentru tine.

 Stai cu tine în liniște, doar respiră, stai și vorbește cu tine. Toți vor să "scape" de boală, iar scăpatul acesta indică fuga. Fuga de sine, fuga de dar, fuga de mesaj. "Lupta cu boala" este des folosit în lumea medicală. Iar luptă? Pai în luptă (fight) corpul cum să se refacă? Dacă tot te lupți și iar lupți?
 Acceptă darul. Este un Dar.
 Dar îmbrățișarea vindecării cum sună? Recunoștința pentru mesajul trimis?

 Ai vorbit cu boala ta? I-ai mulțumit? I-ai mulțumit corpului și celulelor pentru ceea ce fac pentru tine? Ai vorbit cu organele tale? Când te-ai luat din cap până în picioare să te iubești, să îți mulțumești?
Organele, oasele, mușchii, tendoanele, carnea, pielea, sângele etc.

 Vorbește cu tine, stai oricât timp ai nevoie, poate 30 de minute, poate o oră. Ai alergat toată viața și știi că ai avut timp pentru atâtea. Meriți să îți oferi timp acum, să fii în propriul corp, să faci cunoștință cu el, să îl simți și să îl asculți. Când stai cu tine, vei simți unde doare, unde apasă, unde înțeapă. Dar nu te teme, stai și ascultă, vorbește-ți cu iubire, lasă lumina divină să vină acolo unde doare și să vindece.
 Mulțumește fiecărei părți din corp, pune-ti palmele pe tine și stai cu ele pe corp cât timp simți că ai nevoie.
Respiră. Atenția să fie pe corp.
Poate te ajuta și o muzică relaxantă.

 Cel mai probabil, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, nu ți-ai dat seama că se tot strâng diferite. Dar oferă-ți timp să te cunoști și vindeci acum.
 "Dar de ce trebuie să fac atâtea acum?", spus cu furie, neînțelegere, neacceptare. "Dar ce, alții fac?". Lasă-i pe alții, le au pe ale lor. "Alții" pun măști și mimează o viață perfectă, doar nu or să scrie pe Facebook ce criză de fiere au avut azi noapte, au chemat Salvarea la 3 dimineața și au crezut că își vor cunoaște Creatorul.

 Îți garantez că nu vrei să fii în pielea altora, ci doar în pielea ta. În corpul tău ești cel mai bine, cel mai în siguranță, ai venit pe acest pământ să te trăiești pe tine, să Fii Tu, unic, nu să fii ca alții. Împrietenește-te cu propriul corp, ascultă-l. Ai fost creat să fii TU, nu să fii alții. Dacă Dumnezeu a considerat că meriți să fii creat, să fii acum pe pământ, păi meriți să fii aici. Nu erai aici dacă nu îți era permis să fii.

 Ți se pare că faci "atâtea" pentru că pui rezistență. Când te pui contra vieții și vindecării, simți că te forțezi. Nu ești în fluxul vieții - în flux faci cu bucurie, cu entuziasm. Și, mai mult de atât, se face prin tine tot ceea ce ai nevoie. Zău, de multe ori tot ce am făcut a fost să stau în curte, să respir, să privesc în gol spre un copăcel și să îmi las corpul din ce în ce mai moale, mai lejer, mai relaxat. Cumva nici nu mă gândeam nimic, doar priveam în gol și respiram.Și stăteam așa până îmi dădeam seama că m-am relaxat, că mințile mi s-au calmat, că mă simt mai bine și mai ușoară. Nu am făcut nimic, dar nimic. Doar am stat și am respirat. În momentul prezent, cu atenția pe respirație și corp.

 Consideri și poate ai credința că boala e un "chin", când e un Dar. Un Dar sa te întorci la tine. Vezi ce credințe ai despre boală și vindecare. Că e chin, că e mult, că e greu, că e dificil, că de ce și pentru ce etc. Scrie-le, dă-le foc. Eliberează-le.
 Permite ca acest corp super inteligent pe care îl ai să își facă treaba, fii prieten cu el, iubește-l.
 Dacă s-a îmbolnăvit, se poate și vindeca."