Iertarea aduce bucurie când întristarea produce tristețe, în care durerea a provocat boala.

 

Nu există o familie perfectă.

Nu avem părinți perfecți, nu suntem perfecți, nu ne căsătorim cu o persoană perfectă și nici nu avem copii perfecti.

Avem reclamații de la alții.

Ne dezamăgim reciproc.

Prin urmare, nu există o căsătorie sănătoasă sau o familie sănătoasă fără exercitarea iertării. I

ertarea este vitală pentru sănătatea noastră emoțională și supraviețuirea spirituală.

Fără iertare, familia devine o arenă a conflictului și o reducere a pedepselor.

Fără iertare, familia se îmbolnăvește. Iertarea este asepsia sufletului, curățarea minții și libertatea inimii.

Cine nu iartă nu are pace în suflet sau comuniune cu Dumnezeu.

Durerea este o otravă care intoxică și ucide.

Păstrarea durerii în inimă este un gest autodistructiv.

Este autofagie.

Cel care nu iartă devine bolnav fizic, emoțional și spiritual.

De aceea, familia trebuie să fie un loc de viață și nu de moarte.

Teritoriul de vindecare și nu de boală; scenariu de iertare și nu de vinovăție.

Iertarea aduce bucurie când întristarea produce tristețe, în care durerea a provocat boala.”