Sufletul este veșnic

 

Omul este corp, spirit și suflet, dar, în primul rând este suflet.

Sufletul este suma sentimentelor noastre, principala sursă de viață și de energie.
Sentimentul de iubire nu se află în corp sau în mintea conștientă, acesta trăiește doar în suflet. Și dacă Dumnezeu este iubire, atunci sufletul nostru este divin și primordial față de mintea conștientă și corp.
Sufletul este multistratificat, acesta transgresează, dezvoltându-se de la o viață la alta. Sufletul poartă în sine o sămânță eternă, care unește interiorul omului cu Creatorul, iar în exterior – se naște și se formează prin comunicarea sufletelor părinților.
Straturile superficiale ale sentimentelor sunt legate de corp și de conștient, iar straturile profunde – de subconștient. La nivelul subconștientului, noi comunicăm în permanență cu Dumnezeu. În corp se găsește cea mai puțină energie. Mult mai multă energie se găsește în spirit și o cantitate enormă de energie se găsește în suflet.

Sufletul este veșnic, iar elementele sale superficiale sunt distruse periodic, de aceea, comunicarea cu Dumnezeu poate avea loc doar la nivelul sufletului și, în plus, al unui suflet pur. Este imposibil să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin spirit și conștient, care este legat de corp.
Dacă ne pierdem aspirația către Dumnezeu, iar una dintre formele de manifestare ale pierderii acestei aspirații este neacceptarea voii divine, acest canal începe să se îngusteze și ne pierdem viitorul, fără să ne dăm seama.
Fără iubire, sufletul moare, iar apoi moare și spiritul și corpul. De aceea, este logic, că omul trebuie să aibă grijă, în primul rând, de sufletul său, care, în esență, este etern și reprezintă singura cale de acces la energie.