Maica Domnului e prima care a văzut pe Domnul Înviat și prima care a înțeles învierea.

 

Sf. Grigorie Palama explică în detaliu cum Maica Domnului e prima care a văzut pe Domnul Înviat și prima care a înțeles învierea.

Așa cum pe primul Adam l-a văzut prima oară o femeie, Eva, după ce a fost creată din coasta lui, tot așa pe noul-Adam, pe Iisus Hristos cel Înviat L-a văzut noua-Eva, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Suntem acum în săptămâna Femeilor Mironosițe, a căror evanghelia am auzit-o tâlcuită duminica trecută. Maica Domnului a fost una dintre femeile mironosițe care a venit la mormânt. Evangheliștii o numesc „cealaltă Marie” sau „Maria, mama lui Iacob sau lui Iose”.

Iacob și Iose erau fii lui Iosif, logodnicul ei, și oamenii o considerau și pe ea mamă a lor, deși nu era mama lor naturală. Femeile mironosițe vin de mai multe ori la mormânt.

Maria Magdalena vine cu Maica Domnului la mormânt în zorii zilei, duminica, înainte de răsăritul soarelui și sunt martore a Învierii. Văd – simt cutremurul, văd piatra cum e răsturnată și soldații cum se înfricoșează și cad de frică la pământ ca niște leșinați. Sf. Grigorie Palama spune că Îngerul Gavriil, cel care a înștiințat-o pe Fecioara Maria prima dată despre întruparea Fiului ei, văzând-o că vine la mormânt s-a grăbit s-o întâmpine și să-i arate Învierea Domnului.

Îngerul Gavriil, ca un slujitor al Domnului, dar și al Stăpânei Născătoare de Dumnezeu, care va urca la cer și va fi mai mărită decât toate cetele îngerești, vine repede înaintea Fecioarei, provoacă acel cutremur, dărâmă piatra de la mormânt și-i arată giulgiurile goale, giulgiurile lipicioase și de ne-dezlipit de trup… ca s-o încredințeze de adevărul Învierii Domnului. Un adevăr pe care Fecioara îl știa, dar nu-l trăise… Un adevăr de care era încredințată dar care ca om, până să-l vadă, încă suferea…

După aceste momente, Maria Magdalena aleargă la apostoli și le spune că l-au luat pe Domnul din mormânt și L-au dus în altă parte. Nu înțelege adevărul Învierii. De aceea Iisus Hristos se arată iarăși Mariei Magdalena și Maicii Domnului și le spune: Bucurați-vă! Domnul Hristos se grăbește să dea veste cea bună a Învierii Sale omului de pe pământ Care-L iubea cel mai mult: Mamei Sale.

Maica Domnului se aruncă la picioarele Lui și i le sărută, zice Sf. Grigorie Palama și se bucură cu bucurie mare. Maica Domnului înțelege toate, înțelege învierea. Dar Maria Magdalena nici de data aceasta nu l-a recunoscut pe Iisus Hristos ci a crezut că este grădinarul. Maica Domnului se umpluse de Lumină. Căci îi era tare dor de Fiul Ei.

De acum înainte Maica Domnului devine și ea apostol al învierii lui Iisus. Iar Domnul Iisus Hristos a trebuit prin multe semne și minuni, prin multe arătări să-și încredințeze ucenicii de adevărul Învierii Sale.

Vă spuneam aseară ca Maica Domnului este și ea printre mucenicii Bisericii. Ba cu mult mai mult. Căci marele M U C E N I C al Bisericii este I I S U S Hristos, cel ce a fost răstignit pe nedrept pe cruce și a suferit pentru păcatele întregii lumi, infinită durere.

Iar Maica Sa, stâng lângă crucea Fiului Ei, și simțind marea Lui durere, mai mult decât oricine pe pământ, a trăit și ea această răstignire ca și cum ar fi fost a ei. A simțit și ea această mare nedreptate a răstignirii…. această ură a lumii, această respingere a acestui Fiul al ei atât de bun și blând.

De aceea Maica Domnului a simțit prima Învierea Lui, căci într-un fel a trecut și Ea cu El prin moarte. Fiul lui Dumnezeu și-a țesut haină de sânge din Preacurata Născătoarea de Dumnezeu. Sângele lui Hristos vărsat pe cruce este sânge din sângele Maicii Sale. Sângele lui Hristos din Potir este sânge din sângele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Nu numai că Maica Domnului e printre mucenici, ci ea a dat viață și sânge ADEVĂRATULUI MUCENIC. UNICULUI MUCENIC care e izvor al Vieții și al Harului Preasfintei Treimi.

Ar fi atât de multe de zis.

E așa de frumos să contemplăm pe Maica Domnului. E atât dulceață în toate aceste gânduri urcate către Născătoarea de Dumnezeu. De ce? Pentru că e atât iubire între Ea și Fiul Ei, încât numai relația noastră de fiu / fiică cu mama noastră ne poate sugera începutul acestui noian de nesfârșită dumnezeire.

Ce v-am vorbit am extras direct sau ca idei din cartea aceasta: „Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV. Grigori Palama, Nicolae Cabasila și Teofan al Niceii.”