✝) Sfântul Voievod Ștefan cel Mare 2 Iulie

 

  Ștefan cel Mare a pus biruințele în luptele purtate nu pe seama iscusinței sale, ci a voii și puterii lui Dumnezeu.

„Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug” (Psalmul 31, 1-2).

Unul dintre acești fericiți a fost măritul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit și „cinstit”, bun, mare și sfânt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie și iertarea celor greșiți; „mare”, pentru iscusința cu care a condus țara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi și trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creștinătăți, cât și pentru numărul mare de biserici și mănăstiri pe care le-a zidit și înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu și mântuirea credincioșilor.

Marele Voievod Ștefan al Moldovei a fost fiul binecredincioșilor creștini Voievodul Bogdan al II-lea și Doamna Maria-Marina Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită față de țară și credința strămoșească. Urcarea sa pe tronul Moldovei a urmat după vremuri tulburi de luptă pentru domnie.

Pe Câmpia Dreptății este întâmpinat de mulțimea poporului, în frunte cu Mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn, i s-a răspuns într-un glas: „Întru mulți ani de la Dumnezeu să domnești”. Și a domnit, precum știm, 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor țării și a credinței strămoșești, a întregii creștinătăți, zidind cetăți militare, dar și cetăți ale sufletului, adică multe biserici și mănăstiri. În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate și mărinimie, neuitând nici o clipă pe vitejii oșteni, pe cei săraci și suferinzi, răsplătind și ajutând pe toți cu nețărmurită dragoste părintească.

Deși a fost încercat de numeroase suferințe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii și a două soții, trădarea unor sfetnici și multe războaie, nu și-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci și-a purtat crucea vieții sale cu răbdare creștinească, luptând cu dârzenie și neîntrecută iscusință împotriva dușmanilor țării și ai credinței.

De aceea, istoria mărturisește că evlaviosul Ștefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru țara și credința întregului popor. El aducea mulțumiri și laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci și atunci când era biruit, fiind pentru noi un mare dascăl al pocăinței.

Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creștinătăți, chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii creștini ai Europei prin scrisoarea sa din ianuarie 1475, din care, pentru frumusețea și valoarea ei duhovnicească, redăm acest text: „Prealuminaților, preaputernicilor și aleșilor domni a toată creștinătatea, cărora această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi Ștefan Voievod din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora vă scriu și vă doresc tot binele și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supuie și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărui căpitan de frunte era Soliman Pașa. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății și i-am biruit, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre acestea, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune și să vie, în luna mai, cu capul său și cu toată oștirea sa împotriva noastră și să supuie țara noastră care e o parte creștinească și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută, atunci creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri împotriva dușmanilor creștinătății până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credința noastră creștinească și cu jurământul domniei noastre că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiți gata fără întârziere”.

Ștefan cel Mare a pus biruințele în luptele purtate nu pe seama iscusinței sale, ci a voii și puterii lui Dumnezeu. Pentru credința și smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înțelepciune, „har”, cum spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6). Ștefan cel Mare a fost nu numai un apărător al credinței creștine în luptele sale cu turcii și tătarii, ci el a fost și un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor și obștei călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi și de noapte cu lucrul mâinilor și cultura minții.

Ștefan cel Mare a zidit biserici și mănăstiri nu numai în Moldova, ci și în Muntenia și Transilvania, mărturisind prin aceasta conștiința unității de credință și neam. De asemenea și la muntele Athos, unde pericolul otoman amenința tot atât de mult Ortodoxia, a înălțat, înnoit și înzestrat mai multe biserici și mănăstiri, între care la loc de cinste stă mănăstirea Zografu. Pe toate aceste sfinte lăcașuri, Ștefan cel Mare le-a înălțat ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruințele purtate în lupta cu dușmanii creștinătății, cât și pentru cinstirea și pomenirea celor căzuți în luptele cu dușmanii credinței neamului. Pentru aceasta, poporul l-a cinstit numindu-l „cel Sfânt”.

Ștefan cel Mare a fost un om al pocăinței și al rugăciunii: el a simțit permanent nevoia să se roage, să se încredințeze, el și familia sa, împreună cu cei vii și cu cei morți, rugăciunilor părinților sfințiți din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea „rugătorii noștri”. „Să ne cânte nouă și Doamnei Maria, cerea călugărilor și egumenului din Mănăstirea Neamț, în fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire”.

Viața de rugăciune personală a lui Ștefan cel Mare ne este arătată și de cele trei icoane unite, numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul Voievod le purta la el permanent în călătorii și mai ales în bătălii. Ștefan cel Mare și Sfânt însoțea rugăciunea cu postul, înainte de a începe lupta cu dușmanii credinței și ai neamului și după biruință, așa cum amintește cronicarul că a făcut-o la Vaslui: „Cu toții s-au legat a posti patru zile cu pâine și apă”.

Ștefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu postul, ci și cu fapta bună a milosteniei și a dragostei creștine. Astfel, înzestra familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei gospodării, pământ și vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie, arătând o deosebită purtare de grijă față de cei rămași cu infirmități, cum amintește tradiția de Burcel, cel rămas fără o mână, căruia îi dăruiește o pereche de boi, car și plug, pentru a se putea gospodări singur, pentru a nu mai fi silit să-și are pământul în zi de sărbătoare cu boi și plug de împrumutat de la boieri.

Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptății și al iubirii creștinești, al iertării dușmanilor săi care au dat dovadă de căință pentru greșelile săvârșite: „Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, și toată mânia și ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile și întâmplările petrecute, ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii cei credincioși și de cinste”.

Întreaga sa viață Ștefan cel Mare a trăit sub povața permanentă a părintelui său duhovnicesc, Sfântul Daniil Sihastrul, căruia i-a arătat toată ascultarea și cinstea cuvenită.

Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul morții, așa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viața cu adevărat creștinește: „Iar când au fost aproape de sfârșenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii și toți sfetnicii săi, boierii cei mari și alții, toți câți s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ține țara cum a ținut-o el”. Cum vedem, grija pentru binele țării și al credinței străbune o poartă în inima sa până în ceasul morții. Cronicile vechi mai pun în gura măritului Voievod și aceste cuvinte înainte de moarte: „Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este Însuși Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și înfrânt”.

Ștefan cel Mare „s-a strămutat la lăcașurile de veci” la 2 iulie 1504 și a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, fiind plâns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul: „iar pe Ștefan Vodă l-a îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toți ca după un părinte al său, căci cunoșteau toți că s-au scăpat (păgubit) de mult bine și multă apărătură”. A fost plâns de întreg poporul și de tot pământul Moldovei, cum se spune și azi în cântarea populară: „Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne/ Și norodu-n hohot plânge/ Cui ne lași pe noi, Stăpâne?”.

Ștefan a rămas nemuritor în inimile noastre; îl simțim cu toții, mai ales atunci când ne aflăm în fața mormântului său de la Putna și în fața icoanei sale, insuflându-ne aceeași dragoste de țară și credință strămoșească; îl simțim alături de noi la bucurii și mai ales la durere, în vreme de năvălire a necazurilor asupra noastră.

Binecredinciosul Voievod a avut întotdeauna credința că Mântuitorul Iisus Hristos va mijloci la Judecata de Apoi și va răsplăti pe toți acei care și-au jertfit viața pentru credință și apărarea hotarelor țării.

La mormântul său străjuiește, de la moartea sa până astăzi, o candelă permanent aprinsă, dovedindu-se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea întregului popor, care dintotdeauna l-a venerat ca pe un sfânt, apărător al creștinătății, după cum se vede și în pictura bisericii Mănăstirii Dobrovăț (Jud. Iași), ultima sa ctitorie, pictată nu la mult timp după moartea sa.

De aceea trecerea lui în rândul sfinților prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie, anul mântuirii 1992, este împlinirea unei fapte bineplăcute lui Dumnezeu și potrivită cu evlavia poporului dreptcredincios. El este o icoană de lumină pentru tot poporul dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locașuri sfinte și al celor care luptă pentru biruința Crucii și a iubirii lui Hristos pentru oameni.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1

Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de „atlet al credinței creștine”, cu bucurie într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Icos 1

Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 2

Împodobind pe pământ sfinte locașuri, cu daruri multe, biserică nefăcută de mână ți-ai pregătit în ceruri, unde acum te veselești și cu îngerii împreună glăsuiești, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Văzând primejduită credința creștină, te-ai umplut de apostolească râvnă în apărarea ei, cerând ajutor de la Dumnezeu și luând ca mijlocitori pe sfinți; pentru aceea cu bucurie strigăm:
Bucură-te, că te-ai arătat iscusit atlet al lui Hristos;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a dat putere în luptele pe care le-ai purtat;
Bucură-te, că Sfinții Mari Mucenici Procopie și Dimitrie te-au întărit în lupte;
Bucură-te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ți-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că ai făcut din icoana Sf. Gheorghe steagul oștirii tale;
Bucură-te, că pe acest Mare Mucenic ocrotitor al Moldovei l-ai ales;
Bucură-te, că prin mijlocirea acestor sfinți ai biruit pe vrăjmași;
Bucură-te, că în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;
Bucură-te, că de primejdia morții în lupte nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, oștean înțelept al Crucii;
Bucură-te, purtător al biruinței dăruite din cer;
Bucură-te, nebiruit ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 3

Nu de la oameni ți-a venit ajutorul în luptele ce ai purtat pentru apărarea credinței, ci de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le împlinește după bunăvoirea Sa. Pentru aceasta, Sfinte Ștefane, năvălirile potrivnicilor, cu ajutorul Celui ce dă biruințele, oprindu-le, ai cântat: Aliluia!

Icos 3

Fiind încredințat că Dumnezeu te va ajuta să biruiești, ți-ai îmbărbătat oștenii cu pilda curajului tău și apoi i-ai răsplătit după dreptate, pentru care glăsuim:
Bucură-te, înțelepte Voievod, că în toate cu frică de Dumnezeu ai lucrat;
Bucură-te, că ai mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutorul primit;
Bucură-te, că ai răsplătit pe cei ce s-au jertfit pentru credință și țară;
Bucură-te, că îndreptarea celor potrivnici cu răbdare ai așteptat-o;
Bucură-te, că celor răi le-ai stat împotrivă;
Bucură-te, că pe cei vinovați cu înțelepciune i-ai judecat;
Bucură-te, că ai știut să ierți și să mustri cu bună rânduială;
Bucură-te, că pe părtașii la uciderea tatălui tău i-ai iertat;
Bucură-te, că și altora te-ai arătat îndurător;
Bucură-te, că prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrăjmași;
Bucură-te, că în toate milostiv te-ai arătat;
Bucură-te, că pe dușmani la pace i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 4

Purtând biruință asupra potrivnicilor ca un ostaș al lui Hristos, smerit și înțelept, ai socotit, după dreptate, că aceasta vine de la Dumnezeu. De aceea n-ai încetat, Sfinte Ștefane, să lauzi nemăsurata Sa milostivire, cântându-I neîncetat: Aliluia!

Icos 4

Înconjurat fiind de mulțimea potrivnicilor de alt neam, ai înțeles că numai Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te-ai silit să faci voia Lui. Pentru aceasta ai luat ca rugător către Dumnezeu și povățuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul; de aceea cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, iubitorule al sihaștrilor;
Bucură-te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;
Bucură-te, că pe duhovnicul tău cu smerenie l-ai ascultat;
Bucură-te, că prin învățăturile acestui cuvios ți-ai luminat cugetul;
Bucură-te, cinstitorule al tuturor călugărilor;
Bucură-te, că rugăciunilor acestora te-ai încredințat;
Bucură-te, că prin sfintele lor rugăciuni te-ai întărit în lupte;
Bucură-te, că tu pe aceștia după cuviință i-ai cinstit;
Bucură-te, că multe mănăstiri și sihăstrii ai împodobit;
Bucură-te, că în luptele tale, voia lui Dumnezeu ai împlinit;
Bucură-te, că țara, dreapta credință și creștinătatea întreagă ai apărat;
Bucură-te, întâiule între voievozii neamului;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 5

Mănăstirile ctitorite de tine, slăvite Ștefane, cetăți ale credinței noastre ortodoxe s-au arătat și candele luminoase ale cunoașterii lui Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfinților Părinți ai Bisericii străbune am învățat să cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Să priveghem și să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, ne-a învățat Dumnezeu Mântuitorul, iar Pavel Apostolul ne-a povățuit să ne rugăm neîncetat, învățături pe care tu în minte și în inimă le-ai purtat, pentru care laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost scut de apărare în războaie;
Bucură-te, că prin post și rugăciune te-ai întărit;
Bucură-te, că prin rugăciune pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți i-ai biruit;
Bucură-te, că prin evlavie la cunoașterea de Dumnezeu ai ajuns;
Bucură-te, statornic rugător pentru cei vii și pentru cei adormiți;
Bucură-te, că prin pocăință și post ți-ai curățit sufletul;
Bucură-te, că prin credință și fapte bune sfințenie ai dobândit;
Bucură-te, că pe Hristos, cu osârdie, l-ai slujit;
Bucură-te, că prin răbdare și rugăciune ți-ai agonisit smerenie;
Bucură-te, că prin credință tare sufletul ți-ai luminat;
Bucură-te, că prin Tainele Bisericii cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 6

Ca și cu o porfiră te-ai îmbrăcat, Sfinte Ștefane, cu milostenia și cu bunătatea inimii, iar Dumnezeu, cunoscătorul inimilor nu te-a părăsit atunci când i-ai cerut ajutorul în nevoi și în necazuri; Căruia, mulțumindu-I ai cântat: Aliluia!

Icos 6

Având statornică iubire față de Hristos, te-ai îndreptat pururea cu creștinească dragoste către cei din nevoi; de aceea grăim unele ca acestea:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci și nedreptățiți;
Bucură-te, că pe ei i-ai iubit pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai ocrotit de lăcomia celor prea bogați;
Bucură-te, că multe familii nevoiașe ai ajutat;
Bucură-te, că milosteniile tale bucurie au adus celor lipsiți;
Bucură-te, că prin miluirea lor scară către cer ți-ai făcut;
Bucură-te, că rugăciunea și postul cu milostenia le-ai unit;
Bucură-te, că iconom credincios al darurilor lui Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, că bine chivernisind bogățiile pământești, cele duhovnicești ai agonisit;
Bucură-te, că nu ți-ai lipit sufletul de cele trecătoare;
Bucură-te, învățătorule al milei și prietenul săracilor;
Bucură-te, că pentru bunătatea ta Hristos te-a răsplătit cu daruri veșnice;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 7

Învățând de la Hristos să nu răsplătești cu rău celor ce ți-au greșit, iertare celor osândiți le-ai dăruit, iar cei miluiți de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Din pricina neascultării, strămoșii neamului omenesc au fost scoși din Rai, iar tu, prin smerenie și ascultare, cunună de biruință de la Hristos ai dobândit; ca să-ți cântăm:
Bucură-te, Domnitor iubitor de smerenie;
Bucură-te, că prin ea ai surpat uneltirile diavolului;
Bucură-te, că prin ea ai îmblânzit pe cei răi;
Bucură-te, că prin smerenie spre cele cerești te-ai înălțat;
Bucură-te, că biruințele tale lui Hristos le-ai datorat;
Bucură-te, că înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le-ai socotit;
Bucură-te, că prin acestea te-ai păzit de duhul mândriei;
Bucură-te, că prin smerenie ai rușinat pe cel potrivnic;
Bucură-te, că țara și Biserica neamului prin jertfelnicia ta s-au întărit;
Bucură-te, că pentru smerenia ta Dumnezeu ți-a dat darul înțelepciunii;
Bucură-te, că smerindu-te, ți-ai pus toată încrederea în Dumnezeu;
Bucură-te, că dreapta judecată ți-a fost cumpănă în cârmuirea țării;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 8

Țara și credința vitejește le-ai apărat, mărite Ștefane, crezând în Domnul Hristos, Cel ce ți-a dat ție putere. De aceea, împreună cu binecredincioșii tăi oșteni, din dragoste ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, a zis Domnul, iar Apostolul grăiește: „prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slăvite Ștefane, luând aminte, crucea vieții tale ai purtat-o cu vrednicie creștinească, pentru care noi îți aducem laude ca acestea:
Bucură-te, vrednic ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, că necazurile vieții cu răbdare le-ai îndurat;
Bucură-te, că moartea celor patru copii ai tăi nu ți-a slăbit credința în Dumnezeu;
Bucură-te, că în necazuri mai mult te-ai apropiat de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin răbdare te-ai întărit în dreapta credință;
Bucură-te, că ai purtat Crucea lui Hristos cu multă bucurie;
Bucură-te, că ai fost Domnitor harnic și oștean viteaz;
Bucură-te, că înfrânt fiind, n-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că sfaturile evlavioasei tale maici le-ai urmat;
Bucură-te, că primejdiile nu te-au spăimântat;
Bucură-te, că îndurând multe necazuri, lui Iov te-ai asemănat;
Bucură-te, că ai fost pildă de răbdare în necazuri;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 9

Fiind rănit în lupta de la Chilia, creștinește ai răbdat durerile până la sfârșitul vieții, gândindu-te pururea la suferințele Mântuitorului pe Cruce, Căruia cu smerenie I-ai cântat: Aliluia!

Icos 9

Încredințat fiind de Învierea cea de obște, n-ai slăbit în dragostea față de cei adormiți în Domnul, ci, cu osârdie, i-ai cinstit prin fapte creștinești, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, fiu binecinstitor al părinților care te-au născut;
Bucură-te, cinstitorule al moșilor și strămoșilor din care ai odrăslit;
Bucură-te, că mormintele lor le-ai împodobit;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat dragostea ta față de ei;
Bucură-te, că pentru sufletele celor răposați multă grijă ai purtat;
Bucură-te, că nedespărțit de ei ai rămas prin dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că pildă de cinstire a înaintașilor te-ai făcut;
Bucură-te, că prin faptele tale credința în Învierea celor morți ai mărturisit;
Bucură-te, cinstitor smerit al celor adormiți în dreapta credință;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru sufletele ostașilor care s-au jertfit în luptă;
Bucură-te, că împreună cu drepții locuiești în ceruri;
Bucură-te, împlinitor viteaz al voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 10

Cinstirea oștenilor care și-au jertfit viața pentru credință și neam ai dovedit-o așezând osemintele lor la temelia bisericii Mănăstirii Războieni, ca pe niște odoare de mare preț; pentru care, împreună cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Deschizându-ți inima la cuvintele apostolești: „Pentru mine viața este Hristos și moartea câștig”, te-ai îngrijit creștinește de trecerea ta la veșnicele locașuri; de aceea te lăudăm acum:
Bucură-te, că totdeauna te-ai îngrijit de sfârșitul vieții tale pământești;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai gândit la ziua Judecății lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai pregătit pentru a da răspunsul cel bun;
Bucură-te, că moartea strămutare la cele veșnice ai socotit-o;
Bucură-te, că din timp mormântul ți-ai zidit la Mănăstirea Putna;
Bucură-te, că despărțirea de trup nu te-a înfricoșat;
Bucură-te, că ai înțeles creștinește vremelnicia acestei vieți;
Bucură-te, că prin trecerea ta la cele veșnice, n-ai uitat poporul tău;
Bucură-te, că legământ sfânt ai lăsat urmașilor tăi;
Bucură-te, că aceștia din pilda vieții tale se luminează;
Bucură-te, că ei, asemenea ție, înălțând locașuri sfinte preamăresc pe Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ocrotești pe iubitorii de Biserică;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 11

Strămutându-te la locașurile cele veșnice, poporul binecredincios pe tine rugător neîncetat către Dumnezeu te-a aflat, ca împreună cu tine, să-I cântăm: Aliluia!

Icos 11

Iubind pe Hristos pe pământ, acum vezi frumusețea chipului Său strălucind în slava cea negrăită a Împărăției cerurilor. Știindu-te rugător pentru noi, cei ce suntem cuprinși de noianul ispitelor, te lăudăm, alesule al lui Dumnezeu, Sfinte Ștefane Voievod, zicând:
Bucură-te, pururea rugător pentru poporul cel credincios;
Bucură-te, ocrotitor al celor asupriți și împovărați;
Bucură-te, apărător al călugărilor ce se roagă în ctitoriile tale;
Bucură-te, apărător al Ortodoxiei;
Bucură-te, luminător al cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, fiu credincios al Bisericii tale;
Bucură-te, om al dreptății pentru cei mulți;
Bucură-te, ctitor al multor mănăstiri și biserici;
Bucură-te, apărător al credinței creștine;
Bucură-te, că te asemeni marelui Împărat Constantin;
Bucură-te, Voievod viteaz și înțelept;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu și luptător creștin;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 12

Toate ctitoriile pe care tu cu alese daruri le-ai împodobit sunt cinstite acum de credincioșii ce laudă pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 12

Pomenirea ta cea binevestită, bucurie s-a arătat nouă urmașilor tăi, mărite Ștefane; luminează sufletele noastre cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, de care pururea te bucuri în ceruri, pentru ca să-ți cântăm:
Bucură-te, închinător al Sfintei Treimi;
Bucură-te, binefăcător al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cinstitor al sfinților ei;
Bucură-te, rugător pentru noi în ceruri;
Bucură-te, prieten al împăraților dreptmăritori;
Bucură-te, ocrotitor al oștirii iubitoare de Hristos;
Bucură-te, ocrotitor al ctitorilor de locașuri sfinte;
Bucură-te, apărător al celor nedreptățiți;
Bucură-te, lauda întregii Moldove și a tuturor românilor;
Bucură-te, nădejdea Bucovinei și a Basarabiei;
Bucură-te, Voievod purtător de biruință;
Bucură-te, lauda și bucuria credincioșilor creștini;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 13

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ștefane, zidește cu rugăciunile tale în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici și mănăstiri; biruiește duhurile rele ce se oștesc asupra noastră în chip nevăzut; ocrotește-ne cu rugăciunile tale necontenite și cu darul cel dat ție de Hristos, precum ai ocrotit pe creștinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Din pruncie ai fost crescut... și Condacul 1: Binecredinciosului Voievod al Moldovei...

Icos 1

Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 1

Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de „atlet al credinței creștine”, cu bucurie într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.

Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.

Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Preotul face inceputul obisnuit: Binecuvantat este Dumnezeul nostru.
Strana: Imparate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfanta Treime, Tatal nostru.
Preotul: Ca a Ta este imparatia.Strana: Doamne miluieste (de 12 ori) Slava. Si acum. Veniti sa ne inchinam (de 3 ori)

Psalmul 142
Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata, intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Si iarasi:
Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau.
Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau.
Duhul Tau Cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii.
Slava. Si acum. Aliluia (de trei ori) si Dumnezeu este Domnul (de trei ori)

Apoi: Troparul (glas 4)
La slujitorul lui Hristos cel preavrednic, aparatorul si podoaba Moldovei, ca niste robi, cu dragoste venind, sa strigam: Mare Voievodule, catre Hristos imparatul rugandu-te pururea, pomeneste-ne, Sfinte, imparatiei vesnice facandu-ne partasi, unsul lui Dumnezeu, fericite Stefane.

Slava. acelasi din nou sau cel al hramului.
Si acum. al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.
Niciodata nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale; ca de nu ai fi statut inainte, rugandu-te pentru noi, cine ne-ar fi izbavit dintru atatea primejdii? sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca pe robii tai pururea ii izbavesti din toate nevoile.

Psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule.

Canonul (glas 8) al carui acrostih este "Calea virtutii noua arata-o, Stefane"

Cantarea intaia. "Apa trecand-o ca pe uscat"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Cununile slavei celei ceresti, Sfinte Voievoade, ai luat de la Dumnezeu, Stefane cel Mare al Moldovei, pe Care roaga-L mereu pentru robii tai.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Al Domnului slavei viteaz ostas, Stefane slavite, izbaveste-ne si acum, navala vrajmasului gonin-d-o, catre Hristos imparatul rugandu-te.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
La Domnul Puterilor mijlocind, Stefane, trimite celor care te pomenesc tarie sa calce, Voievoade, toata-ndrazneala vicleana a sarpelui.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Eva dezlegatu-s-a de blestem, Maica a Vietii, prin slavita nasterea ta; si eu dezlegare de pacate sa dobandesc cu fierbinte solirea ta.

Cantarea a treia. "Doamne, Cela ce-ai inaltat bolta cea cereasca"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Arma dreptei credinte ai manuit, Stefane, scutul si taria Moldovei, izbavind pe norodul tau; ci si acum, Fericite, din tot necazul si boala izbaveste-ne degrab cu mijlocirea ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Valul relei credinte pe robii tai, Stefane, si a necredintei furtuna ne-mpresoara cu viclesug; ci apucand inainte si mijlocind, intelepte, la credinta lui Hristos grabnic intoarce-ne.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Izbavire si sprijin si ajutor, Stefane, noua ai fost dat, Voievoade, celor care te laudam; caci cu a Crucii putere, precum demult imparatul Constantin, ai biruit ceata paganilor.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Rugatoare fierbinte catre Hristos, Fiul tau, robii tai te stim, Preacurata Nascatoare de Dumnezeu; ci si acum mijloceste, invrednicindu-ne, Maica, a ravni neincetat caile Domnului.

Trimite, de Dumnezeu intaritule Voievoade, robilor tai intarire si liniste, invartosarea din suflet alungandu-le.

Cauta cu rnilostivire, de Dumnezeu Nascatoare prealaudata, spre necazul meu cel cumplit al trupului si vindeca durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi Dumnezeule.
tot acum preotul ii pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul.
Strana: Doamne miruieste (de 12 ori)
Ecfonisul: Ca milostiv si iubitor de oameni.

Sedealna (glas 2) "Rugatoare calda"
Ostasule al lui Hristos intru tot slavite si sprijinul credinciosilor, cu durere venind acum la tine iti strigam: fericite Stefane, apuca inainte si din primejdii izbaveste-ne pe noi, cela ce grabnic ajuti pe cei ce te lauda.

Cantarea a patra. "Auzit-am, Doamne, taina iconomiei"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Tare-n lupte te-ai aratat, harul Crucii, Stefane, intarindu-te; ci si noua cu puterea ei sufletul si trupul intareste-ne.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Uraciunile patimii curateste-mi, Stefane, cu solirea ta caci cu ravna casa Domnului ai impodobit-o, Voievodule.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.

Tara ta, inteleptule, ti-ai pazit cu oastea cetei monahilor; ci rugandu-te Stapanului, si acum pe robii tai pazeste-ne.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Izbavirea numitilor cu preasfantul nume al imparatului izbaveste-ma de patima, mijlocind, Stapana mea, la Fiul tau.

Cantarea a cincea. "Lumineaza-ne pe noi"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Iara mijlocind Fericite, pentru robul tau, imi risipeste noaptea pacatelor, cel ce te bucuri de lumina Stapanului.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Nu te departa de la robul tau, ostasule al lui Hristos imparatul Puterilor si barbatie daruieste'mi, Voievodule.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Oaste de vrajmasi nevazuta ne inconjura, ci tu degraba, Stefane, scapa-ne intelepciune tuturor daruindu-ne.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Unde vom afla izbavire de primejdie, acoperirea ta neavandu-o? ci, o, Stapana, de vrajmasi izbaveste-ne.

Cantarea a sasea. "Rugaciune voi varsa catre Domnul"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Arata-i biruitori pe robii tai asupra oastei simtite, cu mintea, de Dumnezeu intaritule Sfinte caci cu puterea Crucii ai biruit pe uratorii de Hristos agareni, Voievodule Stefane.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Avand noi a ta solire, Stefane, intru ispite puternica arma, tie strigam: cel ce ai, Voievoade, intr-a-jutor Ceata Sfintilor luptatori, invredniceste-ne pe noi a calca sfatuirea vicleanului.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Rusinea fricii alung-o degraba de la cei ce te roaga cantandu-ti, sa nu ne temem prunceste, Slavite, de-nfricosarea vrajmasului nevazut, ostasule al lui Hristos, intarirea si scutul crestinilor.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
A milei Vistierie, Stapana, ai nascut-o cea nedesertata; ci si pe noi miluieste-ne, Maica, de a gheenei muncire scapandu-ne, ca pururea iti laudam, Preacurata, multimea minunilor.

Trimite, de Dumnezeu intaritule Voievoade, robilor tai intarire si liniste, invartosarea din suflet alungandu-le.

Curata, care prin cuvant pe Cuvantul in chip netalcuit L-ai nascut in zilele din urma, nu inceta rugandu-L, ca una ce ai indraznire de maica.

Preotul pomeneste cum s-a aratat dupa Cantarea a treia, cu ecfonisul: Ca milostiv.

Condacul (glas 2) "Cu ale sangiurilor tale"
Pe stalpul cel neclatinat al credintei, pe voievodul si unsul lui Dumnezeu, pe Stefan, ostasul lui Hristos nebiruit, laudandu-l ii strigam: din necazuri izbaveste-ne cu ale tale rugaciuni.

Prochimenul (glas 4)
Inaltat-am ales din poporul Meu, cu untdelemn sfant l-am uns pe dansul.
stih: Supus-a popoare noua, si neamuri sub picioarele noastre.

Evanghelia.
Diaconul: Intelepciune, drepti.

Din Sfanta Evanghelie de la Ioan citire (X, 1-9).
Zis-a Domnul catre iudeii ce venisera la Dansul: Amin, amin zic voua: cela ce nu intra prin usa in ocolul oilor, ci sare pe aiurea, acela fur este si talhar. Iar cela ce intra prin usa, pastor este al oilor. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, inaintea lor merge si oile ii urmeaza lui, ca stiu glasul lui. Iar celui strain nu vor urma, ci vor fugi de el, ca nu stiu glasul strainilor. Aceasta pilda le-a spus-o Iisus, dar ei n-au cunoscut ce erau acelea ce le graia lor. Zis-a, deci, iara Iisus: Amin, amin zic voua: Eu sunt usa oilor. Toti cati mai inainte de Mine au venit furi sunt si talhari, dar nu i-au ascultat pe ei oile. Eu sunt usa; prin Mine de va intra cineva, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla.

Slava. (glas 2)
Pentru rugaciunile Voievodului Tau, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
Si acum.
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira (glas 6) "Toata nadejdea"
stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea.
Nu ma incredinta ajutorului omenesc, Preasfanta Stapana mea, ci primeste cererea celui ce te roaga, ca scarbele ma cuprind si a rabda nu-s in stare sagetarile dracilor; acoperamant nu am unde sa alerg eu ticalosul, pururea fiind luptat, si n-am mangaiere afara de tine, Stapana a lumii, nadejdea si paza credinciosilor; nu imi trece rugaciunile, ci fa ce-mi este de folos.

Preotul zice: Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau.
Strana: Doamne miluieste (de 12 ori)
Eecfonisul: Cu mila.

Cantarea a saptea. "Feciorii lui Israel, stramutati din Iudeea in Babilon"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Te rugam, Voievoade, mijloceste la Domnul cu indraznirea ta, pe care-ai dobandit-o multime de biserici ridicandu-I si manastiri, sa ne ridice pe noi din grija cea lumeasca.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Adierea cea lina a iubirii de oameni si milosteniei pe care ai facut-o, Stefane fericite, toata lumea o a cuprins; ci risipeste-ne cu ea a inimii impietrire.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Ocrotirea Moldovei, iubitorul podoabei casei Stapanului, acopera-ne pururi, Stefane intelepte, mijlocind catre Dumnezeu, si intareste si acum credinta ortodoxa.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Si acum sufleteste intareste-ne, Maica a imparatului, sa-nvingem, Preacurata vicleana sfatuire si puterea celui vrajmas, ca mantuiti sa laudam purtarea ta de grija.

Cantarea a opta. "Pe imparatul Ceresc"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Tampla cereasca o ai trecut, Voievoade, pentru aceasta solirile tale, Stefane, la Domnul fierbinte ti le cerem.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Edenul, Sfinte, il mostenesti de la Domnul, al lui Hristos iconom credincioase, Caruia te roaga pe robii tai sa-i ierte.

stih: Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.
Fara zabava catre Stapanul a toate, Voievoade, rugandu-te, da-ne mintea sa o punem stapana peste patimi.

stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Adevarata de Dumnezeu Nascatoare cunoscandu-te eu, ratacitul, calea mantuirii arata-mi, Preacurata.

stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe El intru toti vecii.
Pe imparatul Ceresc, pe Care il lauda ostile ingeresti, laudati-L si preainaltati-L intru toti vecii.

Cantarea a noua. "Adevarata de Dumnezeu Nascatoare"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Nu-i trece cu vederea, Stefane slavite, ci pomeneste-i pe robii tai, ca un bun, ca iti cantam, Fericite, cantare de lauda.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Evlavie in lupta cea duhovniceasca de la Hristos, Voievoade, trimite-le celor ce luptele tale iti canta cu dragoste.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.
Cu Maica preacurata, Stefane slavite, si toata tabara Sfintilor luptatori neincetat catre Domnul pe toti pomeneste-ne.

stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Cu dragoste de maica pe Domnul cuprinzan-du-L, de Dumnezeu Nascatoare, neincetat, pe robii tai izbaveste-i din toate nevoile.

Apoi: Cuvine-se cu adevarat. cu megalinariile Voievodului:

Bucura-te, marele domnitor al tarii Moldovei, Voievoade al lui Hristos, care cu puterea Crucii, intelepte, ai biruit paganii, Viteazule Stefane.

Bucura-te, marele ziditor de sfinte lacasuri credinciosilor ortodocsi; bucura-te, chivot al milostivirii, ctitore al Putnei si al Zografului.

Toata bantuiala vrajmasului, Stefane slavite, risipeste-o de la noi, care, Fericite, a ta pomenire o savarsim cu ravna, o, Voievodule.

Precum imparatului Constantin, trei cruci, Voievoade, in vazduh ti s-au aratat si-ai biruit, Slavite, cu arma cea cereasca ostirea paganeasca, viteazule Stefane.

Pe cei ce cu dragoste te cinstesc acopera-i, Sfinte, cu al tau acoperamant, ostasule vrednic al Domnului slavei, Stefane Voievoade, scutul crestinilor.

Si aceste doua tropare ale Maicii Domnului:

Din tine, Nascatoare de Dumnezeu, Dumnezeu Cuvantul intrupandu-Se negrait, covarsesti, Fecioara, Ostirea cea Cereasca; tie, dar, iti aducem cantare de lauda.

Cu toate ostirile ingeresti, cu Botezatorul, cu Apostolii cei slaviti si cu tot soborul Sfintilor, Preacurata, Fiului tau te roaga toti sa ne mantuim.

Sfinte Dumnezeule. Preasfanta Treime, Tatal nostru.

Preotul: Ca a Ta este imparatia.

Troparul (glas 5) "Pe Cuvantul Cel impreuna fara de inceput"
De cununa cereasca invrednicindu-te, imparatesti, Voievoade, cu imparatul Hristos, credinciosule ostas, slavite Stefane, pentru aceasta si pe noi, care pururi laudam cinstitele tale lupte, izbaveste-ne, Fericite, de tot vazutul si ganditul vrajmas.

Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule.
Strana: Doamne miluieste (de trei ori)
Inca ne rugam pentru mila, viata, pacea.
Strana: Doamne miluieste (de trei ori)
Inca ne rugam sa se pazeasca.
Strana: Doamne miluieste (de 40 ori)
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule.
Strana: Doamne miluieste (de trei ori)
Preotul zice ecfonisul: Ca milostiv.

Otpustul cel mic fara insa a zice Pentru rugaciunile.

Troparul (glas 2) "Cand de pe lemn"
Tuturor ne ajuti, Preacurata, celor ce venim cu credinta la puternica mana ta, neavand altundeva, pacatosii, catre Dumnezeu in primejdii si intristari; mijlocitoare preabuna, cei ce suntem garboviti de catre multe greseli; Maica Dumnezeului Preainalt, la tine cadem cu totii: din toata mpresurarea izbaveste-i pe robii tai.

Si acestea, acelasi glas:
Stapana, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pe noi din toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea mea spre tine o inalt, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

Si acest tropar (glas 1):
Pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai, Doamne, si ale Nascatoarei de Dumnezeu, pacea Ta da-ne-o noua si ne miluieste pe noi, ca un singur indurat.

Otpustul: preotul incheie, zicand "Pentru rugaciunile."