Sfântul Mucenic Platon 18 Noiembrie

 Sfântul Platon a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos, Preaveșnicul Dumnezeu și îi învăța pe oameni să cunoască adevărul și să se întoarcă de la înșelăciunea idolească la Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Platon era din părțile Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu Sfântul Mucenic Antioh, născut din părinți creștini și crescut în bună credință. Încă neajungând la vârsta desăvârșită, s-a arătat desăvârșit în faptele cele bune, căci era bărbat înțelept, deși era tânăr cu anii, dar cu înțelepciunea era bătrân. El a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos, Preaveșnicul Dumnezeu și îi învăța pe oameni să cunoască adevărul și să se întoarcă de la înșelăciunea idolească la Dumnezeu. Pentru aceea a fost prins de necredincioși și dus la judecată înaintea ighemonului Agripin.

Agripin era atunci în capiștea lui Die și acolo a șezut să judece pe mărturisitorul lui Hristos, spre care căutând a zis: „Toată lumea se veselește de zeii săi, dar tu, rătăcitule, pentru ce fugi de dânșii?”. Sfântul a zis: „Voi ați rătăcit, lăsând pe Dumnezeul Care a făcut cerul și pământul și toată podoaba lor și vă închinați pietrei și lemnului celui putred, lucrului făcut de mâini omenești”.

Agripin a zis: „Tinerețile tale te fac îndrăzneț și fără de rânduială. Spune-mi dar numele tău, cum te cheamă și din ce cetate ești!”. Sfântul a răspuns: „Sunt creștin!”. Iar ighemonul a zis: „Spune-mi numele tău, care ți-e dat de la părinți și nu-mi spune că ești creștin; căci împăratul a poruncit ca nimeni din oameni să nu îndrăznească a se numi creștin!”. Sfântul a zis: „Părinții m-au numit Platon și sunt rob al lui Hristos din pântecele mamei mele și cetățean al acestei cetăți. Iar acum, pentru bună credință, stau la judecata cea nedreaptă, așteptând nevinovata moarte pe care o dobândesc cu osârdie pentru Domnul meu. Deci, fă ceea ce voiești”.

Ighemonul a zis: „Nu ți se cuvine ție, Platone, a învăța pentru Cel răstignit și nici numele Lui a-L avea în mintea ta; pentru că stăpânirea împărătească poruncește ca cei ce-L mărturisesc pe El, să fie omorâți; iar cei ce se leapădă de Dânsul, cu mari daruri să se cinstească. Pentru aceasta te sfătuiesc să te supui legii împărătești și vei afla folosul, scăpând de moarte”. Iar Sfântul Platon a răspuns: „Eu mă supun Împăratului meu, Căruia Îi și ostășesc și aleg moartea aceasta vremelnică cu dragoste, ca să fiu moștenitor al Împărăției celei veșnice”. Ighemonul a zis: „Socotește, Platone, ce-ți este mai de folos: a fi viu sau a muri?”. Platon a răspuns: „Poartă grijă Domnul de cele ce-mi sunt de folos”.

Ighemonul a zis iarăși: „Nu știi așezămintele împărătești cele neschimbate, care poruncesc creștinilor ca, ori să aducă jertfă idolilor, ori să fie omorâți? Deci cum îndrăznești a nesocoti acele așezăminte împărătești și a răzvrăti pe cei ce te ascultă pe tine?”. Sfântul a răspuns: „Eu știu așezămintele Dumnezeului meu și fac precum poruncesc sfintele și de viață făcătoarele Lui porunci, care ne spun că se cuvine a lepăda jertfele idolești și a sluji adevăratului Dumnezeu. Deci, eu Lui Îi slujesc și de idolii voștri nu bag seamă. Iar tu, după porunca împăratului, chinuiește-mă precum voiești; pentru că la voi nu este nou lucrul acesta de a chinui pe creștini, pentru credința în Hristos”.

Iar ighemonul Agripin, având fire de fiară și auzind pe sfântul că nu se supune poruncii lor celei fără de Dumnezeu și cum că grăiește împotrivă, s-a aprins asupra lui cu mânie fără de măsură și îndată a poruncit să-l întindă gol pe pământ și a pus doisprezece ostași ca să se schimbe și să bată pe rând pe sfântul. Deci a fost bătut fără milă peste tot trupul, încât foarte s-au ostenit ostașii, iar bunul pătimitor nu a ostenit, răbdând și mărturisind numele Domnului său Iisus Hristos.

Apoi, încetând ostașii de a-l mai bate, ighemonul a început a grăi către dânsul, zicând: „Eu, Platone, te sfătuiesc prietenește să te abați de la moarte spre viață”. Mucenicul a răspuns: „Bine mă înveți, Agripine, ca să mă abat de la moarte spre viață, căci fug de moartea cea veșnică și caut viața cea fără de moarte”. Iar Agripin a zis către sfântul cu mânie: „Spune-mi, ticălosule, câte morți sunt?”. Sfântul a răspuns: „Două morți sunt: una vremelnică și alta veșnică. Asemenea și vieți sunt două: una de puțină vreme, iar altă fără de sfârșit”. Agripin a zis: „Lasă basmele tale și te închină idolilor, ca să te izbăvească de chinul cel cumplit”. Sfântul a răspuns: „Nici focul, nici rănile, nici mânia fiarelor, nici tăierea mădularelor nu mă vor despărți pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit și a înviat”.

După aceasta ighemonul a poruncit să ducă pe Sfântul Platon în temniță; iar în urmă mergea poporul, care privise la pătimirea sfântului ca la oarecare priveliște, căci era în popor mulțime de creștini. Mucenicul lui Hristos, Platon cel tare și cu sufletul viteaz, apropiindu-se de temniță, s-a întors către popor și, rugându-l să facă tăcere, a început a grăi cu mare glas, zicând: „Bărbați, care iubiți adevărul, cunoașteți că nu pentru altă vină am intrat eu în nevoința acestei pătimiri, ci pentru Dumnezeu, Care a zidit cerul și pământul și toate cele ce sunt într-însele. Rogu-vă pe voi, care sunteți ai lui Hristos, să nu vă tulburați de cele ce se fac, pentru că multe sunt necazurile drepților și din toate acestea Domnul îi va izbăvi pe dânșii. Veniți dar să alergăm împreună toți către limanul cel neînviforat și către Piatra de care grăiește marele apostol, zicând: Iar Piatră era Hristos. Apoi să nu slăbim întru nevoile pe care le răbdăm pentru bună credință, știind că nu sunt vrednice pătimirile veacului de acum pe lângă slava ce are să se arate întru noi”.

Acestea zicând mucenicul, a intrat în temniță și plecându-și genunchii la pământ se ruga către Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Ziditorule și mai înainte purtătorule de grijă al tuturor, Cel ce dai robilor Tăi răbdare și biruință, dă-mi și mie smeritului și nevrednicului robului Tău ca, până la sfârșit, să rabd bine pentru numele Tău cel sfânt; și trimite pe îngerul Tău ca să mă izbăvească de înșelătorul Agripin, șarpele cu totul înrăutățit, ca să cunoască toți că nu sunt dumnezei aceia pe care îi zidesc mâinile omenești; ci, Tu singur ești Dumnezeu, îndelung răbdător, mult milostiv și preamărit în veci. Amin”.

Trecând șapte zile, iarăși a șezut chinuitorul la judecată în capiștea lui Die și a poruncit să aducă înaintea sa pe mucenic, punând înaintea lui diferite unelte de chinuri: căldări de aramă, papuci cu piroane, paturi de fier, țepi ascuțite, unghii de fier, roți și multe altele, nădăjduind că prin acelea va înfricoșa pe ostașul lui Hristos.

Apoi a început a grăi către dânsul, zicând: „O, iubitule Platon, eu văzând tinerețile tale, știind neamul cel bun al părinților și cruțând frumusețea trupului, te sfătuiesc, mai înainte de a începe iarăși a te chinui, să primești a jertfi zeilor noștri și să fii una cu noi. Apoi, știind bine această că nimeni din cei ce se împotrivesc mie, nu rămân vii; precum și dimpotrivă, nimeni din cei ce se pleacă mie nu sunt lipsiți de cinstea și darurile cele făgăduite de mine. O, frumosule Platon, ascultă-mă că pe un părinte care te sfătuiește bine; am o fiică a fratelui meu pe care o voi da ție de soție cu multă bogăție și te voi numi fiu al meu”.

Fericitul Platon, zâmbind, a zis: „Mișelule și urâtule de oameni, fiu al diavolului și sluga satanei! Dacă aș fi voit să mă împărtășesc de dulceți lumești și să-mi iau femeie, apoi n-aș fi aflat alta mai bună decât fiica fratelui tău? Cu adevărat aș fi avut slujnice mai bune decât dânsa. Oare cum s-o iau pe dânsa, când lăsând lumea mă unesc cu Hristos?”. Atunci chinuitorul, umplându-se de mânie, a poruncit să pună pe sfântul gol pe patul cel de aramă, iar dedesubtul patului să pună mulțime de cărbuni și să-i aprindă, turnând peste foc untdelemn, ceară și smoală și așa să ardă trupul sfântului mucenic; iar deasupra să-l bată cu toiege subțiri pentru că din bătaie și din arderea focului să simtă durerea mai cumplit.

Astfel fiind chinuit, după multă vreme Agripin a zis: „Ticălosule, miluiește-te pe tine însuți și dacă nu vrei să te închini zeilor, apoi zi măcar cuvintele acestea: Mare este zeul Apolon și îndată voi înceta a te chinui și te vei duce cu pace la casa ta”. Sfântul a răspuns: „Să nu-mi fie mie această a-mi milui trupul și a pregăti sufletul pentru focul gheenei”.

Petrecând Platon trei ceasuri într-acel chin, au pogorât patul și au aflat trupul lui întreg și sănătos, neavând nici urmă de răni din arderea focului, ci ca și cum ar fi ieșit din baie; ba încă și o bună mireasmă ieșea din trupul lui, încât toți cei ce stăteau acolo se minunau și ziceau: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor”.

Iar ighemonul a zis către sfântul: „Dacă nu vrei să aduci jertfă zeilor noștri, apoi măcar leapădă-te de Hristosul tău și te voi elibera îndată”. Sfântul a răspuns: „O, nebunule și fără de minte, ce vorbești? Să mă lepăd de Mântuitorul meu? Oare vrei să fiu asemenea ție, păgânule? Dar nu ți-e de-ajuns pierzarea ta? Către această vrei să aduci și pe alții care sunt numărați în rândul ostașilor lui Hristos? Depărtează-te de mine, lucrătorule al fărădelegii, căci cred în Dumnezeul meu că nu mă va lăsa să cad în cursa ta”.

Agripin s-a sculat de pe scaunul său și a început să-l chinuie singur pe sfântul. Căci, arzând un fier rotund, l-a pus sub subțiorul lui, apoi a pus pe pieptul mucenicului două bucăți de fier arse foarte mult și a ieșit fum din nările lui, încât ajungea puterea focului până la cele dinlăuntrul lui; și mulți socoteau că sfântul acum a murit.

După puțin sfântul a zis chinuitorului: „Puține sunt muncile tale, o, băutorule de sânge și cumplitule câine!”. Apoi, ridicându-și ochii în sus, a zis: „Spatele meu l-am dat spre răni și fălcile mele spre pălmuire, iar fața mea n-am întors-o de la rușinea scuipărilor. Nu mă lăsa pe mine, Doamne, că necazul este aproape, ca să nu zică paginii: unde este Dumnezeul lui? Dă-mi mie, robului Tău, o, Iisuse Hristoase ca, scăpând desăvârșit de chinurile potrivnicului, să stau cu îndrăzneală înaintea înfricoșatei Tale judecăți, săvârșind această nevoință frumoasă, că Ție se cuvine slava în tot locul stăpânirii Tale, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor”.

Zicând „amin”, s-a cutremurat capiștea și toți s-au temut; însă cei vârtoși la cerbice n-au vrut să cunoască puterea lui Dumnezeu. Prigonitorul a poruncit apoi să jupoaie pe sfânt și să facă din pielea lui curele. Sfântul rupând o curea care atârna din trupul său a aruncat-o în fața lui Agripin, zicând: „Om fără de omenie și mai cumplit decât toate fiarele, de ce nu vrei să cunoști pe Dumnezeu Care ne-a zidit pe noi după chipul Său? Cum nu miluiești trupul acesta cu care ești și tu îmbrăcat; ci te bucuri, văzând zdrobirea mădularelor mele? Chinuiește-mă mai cumplit ca să se arate tuturor neomenia ta și răbdarea mea, căci eu toate acestea le rabd cu mulțumire pentru Hristosul meu. Astfel, cu darul Lui să aflu odihna în veacul ce va să fie”. Agripin a zis către dânsul: „Pentru ce ești fără de minte și nu-ți miluiești trupul tău și nu bagi de seamă că cele dinăuntru ale tale ies printre coaste și încă nu încetezi a huli pe zei și pe mine a mă întărâta spre mânie?”.

După aceasta, a poruncit să-l spânzure pe sfântul de lemn, apoi să bată trupul lui cel despuiat până când va cădea carnea care mai rămăsese pe oase și se va vărsa tot sângele lui; iar fața lui cea sfântă a jupuit-o cu unghii de fier, încât nu era nici urmă de chip omenesc, ci numai oase goale. Însă limbă o avea slobodă și blestema cu dânsa cruzimea chinuitorului, pe idoli și pe închinătorii la idoli. Prigonitorul a zis: „O, Platone, de n-ai fi fost tu așa de împietrit și neînduplecat, ai fi fost ca și Platon cel preaînțelept, mai marele filosofilor, care a scris dogmele dumnezeiești”.

Sfântul a răspuns: „Măcar că sunt de un nume cu Platon, însă nu și la obicei, pentru că numele nu poate să-i unească pe aceia pe care îi despart obiceiurile. Pentru aceasta nici eu nu sunt asemenea lui Platon, nici Platon mie, decât numai singur numele; pentru că eu învăț filosofia aceea care este a lui Hristos, iar acela a fost învățător al filosofiei, ce este socotită nebunie înaintea lui Dumnezeu; căci scris este: Voi pierde înțelepciunea înțelepților și înțelegerea înțelegătorilor o voi lepăda. Dogmele scrise de Platon, pe care tu le numești dumnezeiești, sunt basme mincinoase și cuvinte cu meșteșug, care răzvrătesc mințile celor fără de răutate”.

Apoi, încetând sfântul a mai vorbi, a tăcut și Agripin, că nu știa ce să mai zică împotriva lui și ce să mai facă cu dânsul și se miră de răbdarea lui cea mare și de răspunsul cel cu îndrăzneală. Deci a poruncit să-l ducă în temniță și să nu lase pe nimeni din cunoscuții lui să meargă la dânsul. Însă, ca să nu moară, a poruncit să-i dea pe toată ziua puțină pâine și apă, neștiind ticălosul că nu numai cu pâine va fi omul viu, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Însă, mucenicul lui Hristos nu primea nimic din mâinile păgânului. Deci a petrecut fără mâncare și fără apă optsprezece zile, ca să se împlinească întru dânsul Sfânta Scriptură, care zice: Dreptul prin credință va fi viu. Căci el nădăjduind spre Acela Care a hrănit pe Daniil în groapă în mijlocul leilor, Acela, zicea el, îl va hrăni în temniță cu hrană nepieritoare.

Văzând străjerii că nu primește nici pâine nici apă, i-au zis: „Mănâncă, omule, și bea ca să nu mori, căci vom intra noi în nevoință pentru tine”. Iar fericitul a răspuns: „Să nu vi se pară, fraților, că dacă nu voi primi mâncarea voastră, voi muri; pentru că voi vă hrăniți cu pâine, iar eu mă hrănesc cu cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veci. Pe voi vă satură cărnurile, iar pe mine mă satură sfintele rugăciuni. Pe voi vă veselește vinul, iar pe mine mă veselește Hristos, viața cea adevărată”.

După zilele acelea, văzând ighemonul Agripin că nu poate cu nimic să întoarcă pe Platon de la Hristos, l-a judecat spre tăiere cu sabia. Deci scoțându-l afară din cetate, sfântul cerând vreme de rugăciune, și-a ridicat mâinile la cer și a zis: „Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, căci cu numele Tău cel sfânt m-ai apărat pe mine robul Tău de vicleșugul vrăjmașului și mi-ai dat darul ca să săvârșesc bine alegerea nevoinței pe care am răbdat-o pentru Tine; și acum Te rog primește în pace sufletul meu, că binecuvântat ești în veci”. Apoi, plecându-și sfântul său cap, a zis către ostașul care voia să-l taie: „Fă, prietene, ceea ce-ți este poruncit!”.

Astfel s-a nevoit Sfântul Mucenic Platon și a murit pentru Hristos pentru ca să viețuiască și să împărățească cu El în veci. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Platon şi către Sfântul Mucenic Roman, diaconul

Troparul Sfântului Mucenic Platon şi al Sfinţilor Mucenici Roman şi Zaheu, diaconii

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Pe Faraon, cel ce era purtat în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, care a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel fugărit mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe lăţimea cea Preacurată a Împărăţiei celei veşnice umblând, slăvite, miluieşte de toată mâhnirea şi de strâmtorarea supărărilor pe cei ce te laudă, care călătoresc neîntors pe calea ce duce către cer.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întrarmat cu arma dreptei credinţe, te-ai arătat turn nemişcat, Sfinte Platon; toată sălbăticirea încercărilor ai răbdat şi necazurile durerilor ai suferit, desfătându-te cu Dumnezeiescul har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătând împotrivire bărbătească, ai lepădat, preaînţelepte, materia cea muritoare şi stricăcioasă prin pătimire şi îmbrăcându-te în haina nestricăciunii, stai bucurându-te înaintea Stăpânului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai cu Trup, binecuvântată Fecioară, mai presus de gând, pe Cuvântul Cel Unul-Născut şi împreună Veşnic cu Tatăl Cel fără de început. Pentru aceea, drept înţelegând, te propovăduim şi cu cinste multă te numim Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit..

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca fiind fără de durere, ai suferit cu toată răbdarea văpaia cea iute a focului, cu totul fericite, fiind cu totul aprins de râvna dreptei credinţe şi fiind înfierbântat cu Dumnezeiescul foc al credinţei.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pătimind bărbăteşte pentru Hristos, preafericite, ai luat de la El daruri cereşti şi cununi care rămân pururea, arătându-te purtător de cunună, Sfinte Platon, gânditorule de Dumnezeu, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind întins pe lemn tare, cu cumplite chinuri ţi-a fost strujit trupul. Dar tăria sufletului tău răbda, întărindu-se cu dragostea către Stăpânul şi cu dorirea Împărăţiei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşă a Luminii eşti Născătoare de Dumnezeu, fiind Luminată cu Razele Duhului; că prin tine S-a pogorât către noi Cuvântul, luminând cu Dumnezeiască Lumină pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Irmosul

Cel Ce ai întărit din început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împreunat tot în dragostea Ziditorului, nu simţeai durerile trupului, fiind dezbrăcat de trupul cel pătimitor şi muritor şi de hainele cele de piele, fiind îmbrăcat cu haina curăţiei şi cu a mântuirii, Sfinte Mucenice Platon.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte, ca un miel fără prihană şi desăvârşit, aducându-te pe tine, mucenice, ardere de tot Mântuitorului Hristos, Cel Ce a fost junghiat pentru mântuirea tuturor. Că aprinzându-ţi-se sufletul cu dragostea Stăpânului, n-ai luat în seamă arderea trupului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând celor trei tineri din Babilon, nu te-ai înspăimântat de focul cel ce mistuie toate, ci cu vitejie ai răbdat văpaia lui cea de neîndurat. Pentru aceea, după vrednicie te-a primit Dătătorul de rouă, dimpreună cu aceia, în Cămara Luminii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti de neam împărătesc, ne-ai născut nouă pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care stăpâneşte pe toţi făcându-Se Trup şi rămânând Neschimbat. Pentru aceea, pe tine cu adevărat şi după vrednicie, o, Preasfântă Fecioară, te mărim.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pentru ce m-ai lepădat de la Faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul. Dar, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Genelor dormitare şi somn ochilor tăi n-ai dat, mucenice, până când ai adormit somnul cel fericit şi cuvenit şi împreună cu cei ce iubesc pe Dumnezeu, Sfinte Platon, ţi s-a tăiat capul cu sabia.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca şi cum ai fi pătimit în trup străin, aşa te-ai nevoit, prealăudate; ca şi cum ar fi pătimit alţii şi tu erai privitor, aşa te-ai nevoit; că fiind aprins de Dumnezeiasca dragoste, nu te-ai îngrijorat de chinurile care ţi se pregăteau, mărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflat-ai avere şi mărire, avere adică nerăpită şi mărire neveştejită, dănţuind în Locaşurile cele Cereşti împreună cu îngerii, făcându-te părtaş Nemuririi Celei Curate şi Netrecătoare, prealăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegare păcatelor dăruieşte cu rugăciunile tale robilor tăi, izbăvindu-i pe ei de încercări şi de primejdii, de nevoi şi de stăpânirea hulitorilor eretici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea Lăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te ales mai presus de patimi şi de chinuri, ai răbdat tăierile trupului, mărite, că ai avut Sprijinitor şi Ajutător în lupte pe Hristos, Care te întărea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu gândul sufletului uitându-te pururea la măreţia Ziditorului şi ca prin oglindă văzând Frumuseţea Lui Cea de negrăit, ai nesocotit neînsemnătatea celor ce se văd.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un Chivot Însufleţit, ai cuprins întru tine pe Dătătorul de Lege. Şi ca un Locaş Sfânt, ai primit pe Cel Sfânt, să Se facă Om spre binefacere oamenilor, pururea Fecioară.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog mă ridică din adâncul relelor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca pe o stea preamare câştigându-te pe tine Biserica, Prealăudate Mucenice Roman, se luminează cu adevărat cu pătimirile tale, mărind pomenirea ta cea purtătoare de lumină.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Sfântă pomenirea ta lumea veseleşte, chemând pe toţi în preacinstită biserica ta, unde acum cu bucurie adunându-ne, cântăm cu cântări şi cu luminări. Pentru aceasta, Sfinte Platon, strigăm: izbăveşte de vrăjmaşi pe poporul tău, sfinte.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta, tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, care ai pătimit după Lege şi ai călcat pe vrăjmaşii tăi, te-a răsplătit Cel Care conduce lupta, cu cununa biruinţei, pe tine care strigai şi ziceai: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutatu-te-ai, veselindu-te către Cel pururea Dorit de tine, a Cărui Patimă Curată, care s-a făcut pricina mântuirii oamenilor, râvnind-o, cântai: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spăimântatu-s-au de răbdarea chinuirii tale toate Puterile cerurilor şi oamenii ce priveau atunci; că tăiat fiind strigai Celui mai presus de fire: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegându-ne, Preacurată, cu Dumnezeiască Naşterea Fecioriei tale, de legăturile morţii şi de blestemul lui Adam Celui întâi zidit, ştiindu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cunoscutele pătimiri te-ai nevoit, prealăudate, dar cu şi mai multă şi luminată şi strălucită mărire te-a dăruit Hristos pe tine, care rămâi sălăşluit în veci în corturile cele cereşti, în care cu osârdie cânţi: preoţi, binecuvântaţi-L, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un rugător preacredincios, ca pe un ajutor preaflerbinte, te punem pe tine acum înaintea Împăratului tuturor şi Făcătorului lumii; roagă-L pentru noi cu îndrăznirea ta cea mucenicească, solind pentru cei ce te laudă şi cu credinţă cântă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Învrednicitu-te-ai a lua Împărăţie neclintită, prin credinţa ta cea lucrătoare, precum a făgăduit să-ţi dea ţie Dumnezeu Cel Nemincinos, pentru Care ţi-ai dat trupul focului şi chinurilor, cântând şi strigând: preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început şi dimpreună cu Tatăl Cunoscut, pe Cel Ce cu Voia Cea Părintească a alcătuit toată lumea din ce n-a fost, pe Acela L-ai născut cu cuviinţă Dumnezeiască, făcându-Se Trup pentru noi, oamenii. Pentru aceea, cu dreaptă credinţă, ştiindu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, pe Hristos înălţăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte, de şapte ori pentru Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia printr-o putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să lăudăm pe mucenicul cel de Dumnezeu încununat, care şi-a întins viţele dreptei sale credinţe. Că făcându-se vie de mlădiţele vieţii, pune înaintea noastră roadă care izvorăşte vin de umilinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Platon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită se arată înaintea lui Dumnezeu moartea mucenicilor, că s-a făcut pricinuitoare cu totul adevărat a vieţii celei veşnice şi nepieritoare şi dă răsplătire bogată şi mărire negrăită şi moştenire nemuritoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată viaţa ta, mucenice, ai sfinţit-o Stăpânului Dumnezeu şi te-ai adus pe tine bucurându-te ca o jertfă bineplăcută şi vie. Pentru aceasta te-ai învrednicit, Sfinte Platon, desfătării celei mai presus de minte. Dar roagă-te să ne izbăvim de încercări cei ce te lăudăm pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă Maica lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Hristos Mântuitorul meu, Dumnezeu şi Om, îndoit în fire, dar nu în Ipostas, Unul-Născut din Tatăl, mai înainte de toată făptura şi din tine întâi Născut. Pentru aceea toţi pururea pe tine te mărim.

Irmosul

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa pogorâre a lui Dumnezeu, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu lăţimea pătimirilor lăţindu-te întru credinţă, mucenice înţelepte şi prealăudate, ai strâmtorat uneltirile vrăjmaşului şi le-ai nimicit şi bine săvârşind călătoria cea Dumnezeiască, veselindu-te ai ajuns la desfătarea Raiului. Drept aceea, strălucind cu lăţirea dreptei credinţe, Biserica astăzi prăznuieşte pomenirea ta şi strigă către tine, fericite: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste şi cu credinţă prăznuiesc pomenirea ta.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Fiind tânăr frumos, preafericite, ai biruit pe vrăjmaşul, înşelătorul cel vechi, cu ostenelile trupului şi cu puterea harului. Pentru aceasta, toată Biserica, într-o înţelegere, săvârşeşte pomenirea ta, Sfinte Platon, Strălucite, mărind pe Hristos.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Preacurată, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, chiverniseşte ticăloasa mea viaţă şi te milostiveşte spre sufletul meu, cel ce alunecă de mulţimea greşelilor în adâncul pierzării. Şi în ceasul înfricoşătoarei morţi, tu pe mine mă slobozeşte de la demonii cei ce mă clevetesc şi din toată tăgăduirea.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

O, Minune Înfricoşătoare; o, Taină Nouă, striga Fecioara cea Curată şi cu totul fără prihană, dacă a văzut pe Domnul întins pe lemn. Cel Ce ţine în mână toată lumea este osândit pe Cruce ca un vinovat, de judecătorii cei fărădelege.