SINGURĂTATE, reflecții teologice!

 Depărtarea de Dumnezeu aduce singurătate. (Sfântul Porfirie de Cavsokalivit)

Izolarea și singurătatea sunt potrivite pentru contemplare și rugăciune. De multe ori Hristos s-a suit singur pe munte pentru a ne învăța că, pentru a ne apropia de Dumnezeu, trebuie să fim liberi de orice zgomot și să căutăm un timp și un loc liniștit, departe de zgomot. (Sfântul Gură de Aur)

Atunci Diavolul atacă mai mult, când vede că suntem izolați și închiși în noi înșine. De aceea, și din acest motiv în special, trebuie să ne bucurăm neîncetat împreună cu ceilalți, pentru a nu fi vulnerabili în fața Diavolului. (Sfântul Gură de Aur)

Numai acela se simte singur cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu, chiar dacă toți oamenii se asociază cu el. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Conștiința prezenței lui Dumnezeu nu permite ca sentimentul de singurătate, nici plictiseala care o urmează, să ne domine inimile. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Când suntem singuri, să nu lăsăm timpul să se irosească. Să folosim spiritual momentele de izolare care ni se prezintă din când în când, în mijlocul numeroaselor noastre preocupări zilnice, îndreptându-ne mintea către Domnul, către rugăciune, către gânduri plăcute lui Dumnezeu. Astfel, oricât de scurte ar fi aceste ocazii, ele ne vor umple de mângâiere duhovnicească, de mângâiere cerească, care nu se poate compara cu nicio mângâiere pământească... (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Oamenii interpretează singurătatea ca pe un sentiment de absență a celor din jur și simt că sunt complet singuri. 

Însă, Părinții interpretează singurătatea ca fiind absența Duhului Sfânt în om, drept urmare acesta nu simte că atunci când este complet singur, este cu alți 2, ca să nu spun 3! Pentru că atunci când omul este singur, îngerul său păzitor și Hristos sunt cu el. Și dacă îl includem și pe vrăjmașul care veghează de la distanță, suntem 3. Prin urmare, singurătatea nu este absența oamenilor, ci absența Harului din om. (Starețul Efrem de la Schitul Sfântului Andrei)

Există oameni care, atunci când sunt singuri, trec prin momente foarte dramatice, deoarece lipsiți de Har, nu pot fi împăcați cu ei înșiși. Singurătatea pentru ei este un iad, pentru că Harul nu îi mângâie. De aceea, ei caută să fie constant în lume, unde situația este temporar „acoperită”, dar nu este vindecată. (Starețul Efrem de la Schitul Sfântului Andrei)

Iată ce vă sfătuiesc pentru orele voastre de singurătate: Invocați numele Domnului nostru Iisus Hristos fără încetare. „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine.” Și forțați-vă în această lucrare, chiar dacă El se supără și reacționează. (Starețul Gabriel de la Muntele Athos)

Cercetează și cărțile Sfinților Părinți. Mulți în Mănăstire sfințiți, în pustie puțini, puțini. Căci pustnicul își face toată voia. Mănăstirea este desăvârșită, toți împreună. Și Hristos a izbăvit mănăstirea, toți împreună o masă, toți împreună în rugăciune, toți împreună. (Sfântul Efrem de la Catunakiotis)

Există momente când oamenii disperă și se descurajează, ceea ce, în felul său, este un fel de mândrie. Dacă o persoană iubește lucrurile lumii, atunci cu siguranță va fi condusă la dezamăgire, pentru că nu-L va găsi pe Dumnezeu în ele. Fiecare persoană se simte uneori singură, chiar și atunci când se află printre oameni, până în momentul în care este eliberată de lucrurile lumii. În acest moment, Dumnezeu vine și o consolează. (Starețul Tadeu de Vitovnica)

De ce există atâta singurătate printre oameni? Pentru că oamenii au devenit egocentrici și se iubesc pe ei înșiși într-un mod bolnav. Pentru că există și o bună iubire de sine, care este o măsură a ajutorării și a iubirii aproapelui: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. (Părintele Atanasie de Mitilene)

Numai cei care închid în ei înșiși deșertul, sălbăticia și pustiirea au motive să se teamă de singurătate. (Mitropolitul Lefkadei și Itacii, Nikiforos)

Așadar, stai pe malul mării, ca să nu vezi oameni răi. Fă-ți semnul crucii și spune: „Slavă Ție, Doamne! Mulțumesc, Dumnezeul meu!”. Soarele va răsări și îl voi saluta, ca și cum ar fi prietenul meu, iar seara din nou se va cufunda în mare și îl voi saluta de noapte bună... (Fotis Kontoglou)