Conștiința este considerată o trâmbiță tainică

 În spiritualitatea ortodoxă, metafora trâmbiței duhovnicești se referă la modul în care sufletul și credința comunică sau se raportează la Dumnezeu. Aceasta se traduce prin două aspecte principale:

• Rugăciunea curată: Îndemnul ca întreaga ta rugăciune să devină o „trâmbiță a Duhului Sfânt”, o strigare sinceră și stăruitoare care înalță sufletul și risipește tulburarea.

• Să-ți fie toată rugăciunea o trâmbiță a Duhului Sfânt

  • Sfântul Ioan de Kronstadt
    

    Învață din aceasta să nu ți se stingă duhul înainte de terminarea rugăciunii, nici măcar o clipă, roagă-te în duh și adevăr, neslăbit, și nu te arăta slugarnic, cu nici un cuvânt, față de Domnul când te rogi, adică nici un cuvânt din câte le vei spune să nu fie prefăcut, fățarnic; să-ți fie toată rugăciunea o expresie a adevărului, o trâmbiță a Duhului Sfânt, nici un cuvânt să nu se pună în slujba minciunii vrăjmașului, să nu fie o unealtă a aceluia. 

    Te rogi. Iată, rugăciunea curge frumos, simți înlăuntrul tău că Dumnezeu ți-o ascultă cu bunăvoință; mintea ți-e liniștită, inima ușoară, și bucuroasă; spre sfârșitul rugăciunii însă, simți parcă o mică slăbiciune în minte și în inimă, care ajunge ca o apăsare și ca un foc mistuitor, rugăciunea ajunge să ți se pară din cale-afară de grea și încerci chiar față de ea ceva ca o repulsie, deși până atunci ți se parea ușoară și atrăgătoare.

    Nu cădea în deznădejde, prietene! Acestea sunt uneltiri ale diavolului, căruia îi place să-și bată joc de noi, mai cu seamă când suntem către sfârșitul unei preocupări evlavioase, ca să cădem în deprimare și să considerăm pierdere de vreme toată lucrarea sfântă de mai înainte. Învață din aceasta sa nu ți se stingă duhul înainte de terminarea rugăciunii, nici măcar o clipă, roagă-te în duh și adevăr, neslăbit, și nu te arăta slugarnic, cu nici un cuvânt, față de Domnul când te rogi, adică nici un cuvânt din câte le vei spune să nu fie prefăcut, fățarnic; să-ți fie toată rugăciunea o expresie a adevărului, o trâmbiță a Duhului Sfânt, nici un cuvânt să nu se pună în slujba minciunii vrăjmașului, să nu fie o unealtă a aceluia. 

    Roagă-te cu osârdie lui Dumnezeu să-ți despovăreze sufletul de apăsarea vrăjmașului, să-ți stingă focul lui mistuitor din inimă, recunoscându-ți înaintea lui Dumnezeu din toată inima vina de a te fi rugat fățarnic și vei primi ușurare și pace. Ceea ce faci și grăiești, fă fără grabă, în liniște. Vei avea timp. Vrăjmașul are obiceiul să grăbească și să agite, fiindcă în grabă și agitație lucrurile își pierd rațiunea. 

    (Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Eopia, p. 106)
    
    Glasul conștiinței: Conștiința este considerată o trâmbiță tainică lăsată de Dumnezeu, menită să te trezească din somnul păcatului și să te îndrepte spre cele bune până la venirea judecății. Până la venirea Domnului, când vom auzi trâmbiţele îngerilor, avem de la Dumnezeu o trâmbiţă de taină: glasul conştiinţei noastre. Să ascultăm acest glas al conştiinţei, al acestei trâmbiţe sfinte, căci, ascultând de ea, ascultăm de însuşi glasul Domnului care este în noi.

    Dacă vom asculta glasul acestei trâmbiţe de taină a sufletului nostru, care strigă în noi mereu, mustrându-ne când greşim şi mâniem pe Dumnezeu, atunci ne vom împăca sufletul cu El şi vom împăca cu noi şi Cerul, şi pământul.

    (Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 50)
    
    Inspirat din scrierile Sfinților Părinți, conceptul apare frecvent în învățăturile marilor duhovnici:În scrierile isihaste ale lui Gheron Iosif Isihastul, efortul duhovnicesc și lupta cu ispitele sunt adesea asociate cu această trezire interioară a sufletului.În tradiția isihastă, „trezirea interioară” a sufletului este numită și trezvie (nepsis) sau veghe a minții. Potrivit învățăturilor lui Gheron Iosif Isihastul, ispitele și lupta duhovnicească nu sunt piedici, ci mijloace necesare de curățare a inimii și de atragere a Harului dumnezeiesc.

    Această stare de trezire duhovnicească include câteva dimensiuni practice:

    • Scopul Ispitelor: Ele acționează ca o trezire pentru cei nepăsători, fiind numite „pricinuitoare de cunoaștere” Învățăturile lui Gheron Iosif Isihastul – 5. Felurile ispitelor. Prin răbdarea încercărilor, sufletul iese din somnul ignoranței.
    • Trezvia Neîncetată: Paza minții și rugăciunea neîncetată (Rugăciunea lui Iisus) sunt uneltele prin care nevoitorul își menține sufletul treaz în fața atacurilor demonice și a patimilor Viata pe scurt a Cuviosului Iosif Isihastul CrestinOrtodox.ro.
    • Dobândirea Experienței: Cuvântul grecesc pentru ispită are aceeași rădăcină cu cel pentru experiență, arătând că prin luptă omul dobândește discernământ și o legătură vie cu Dumnezeu Viaţa lui Gheron Iosif Isihastul – 6: Firea şi felurile ispitelor.