Pravila de rugaciune Părintele Arsenie Papacioc

 Părintele Arsenie Papacioc recomanda evitarea unei rugăciuni făcute doar din obligație, spunând că „orice clipă poate fi un timp și orice suspin o rugăciune”. Esența pravilei sale nu stătea în înșirarea mecanică de cuvinte, ci în menținerea unei stări continue de prezență, iubire și vorbire cu Dumnezeu. După ce își face pravila, omul se consideră achitat de obligația rugăciunii și se retrage fără nimic... Eu sunt mai mult pentru o tresărire continuă, duhovnicească. De aceea am spus: orice clipă poate fi un timp și orice suspin poate fi o rugăciune.

„Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua, asta mă interesa!” Asta Îl interesează și pe Dumnezeu: „O, dacă ar ști cine sunt Eu! Eu, care v-am făcut! V-am dat chip îngeresc, și peste îngeri chiar. Vă stau îngerii de vă slujesc. Îngeri vă veți numi și voi întru împărăția Mea. V-am dat înțelepciune, pricepere, discernământ. De ce nu v-ați gândit la Mine?”. Și auziți, numai să ne gândim la El! Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun. Să te gândești la Dumnezeu, așa cum te gândești la mâncare, cum te gândești la Părinți, cum te gândești la cineva pe care-l iubești. Te gândești la ei: ce-o mai fi făcând mama, tata, soția. Așa să te gândești și la Dumnezeu. Pentru că, mai întâi de toate și peste toate, El trebuie să fie iubit din tot cugetul și din toată inima. Când te surprinzi în uitare, în răspândire,getă simplu: „Doamne, iartă-mă!” Revenirea asta e foarte primită de Dumnezeu. (...)

Avem nevoie de o prezență continuă a inimii, de această stare continuă de dragoste. O tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă.

După ce își face pravila, omul se consideră achitat de obligația rugăciunii și se retrage fără nimic... Eu sunt mai mult pentru o tresărire continuă, duhovnicească. De aceea am spus: orice clipă poate fi un timp și orice suspin poate fi o rugăciune. Rugăciunea după tipic o termini într-o oră. Nu trebuie renunțat la ea. Dar să nu fie singura treabă duhovnicească. A citi un Paraclis e foarte bine. Dar ceea ce de fapt trebuie adus la cunoștință, căci lucrul acesta e mai puțin discutat, este prezența continuă a inimii.

Chiar o serie întreagă de inși îmi spun la spovedit că nu și-au făcut canonul. Foarte rar găsesc care și-au făcut canonul. Atunci nu prea sunt de părere pentru canoane dintr-astea, care se fac repede ca să scape de ele, sau se fac numai rațional, fără simțire, sau nu se fac deloc. Suspinarea însă, nu îți ia timp. E la îndemână și angajează toată ființa ta: „Of, Doamne, iartă-mă!”, și ai făcut mai mult decât acela care a zis de 15 ori Tatăl nostru, îl știa pe de rost și l-a zis repede.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a doua, volumul 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 68-70)

 Trezvia și rugăciunea de Arhim. Arsenie Papacioc

Mult se teme diavolul de omul treaz, cât mai treaz!

Ce rugăciuni şi cărţi de rugăciune recomandaţi călugărilor şi mirenilor?

— “Nu mă gândesc să amintesc aici atât de rugăciunile tipicului zilei, care se fac, ci e bine să mă gândesc mai mult la ceva permanent, nu atât la a înşirui cuvinte, cât la a te educa şi antrena iubirea, într-o stare de simţire, de vibraţie a sufletului tău. Această tresărire cu fineţea unui suspin aş încerca să o recomand.

Sfântul Agaton zice: „Cine se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă”. Este vorba, deci, de a-l face simţit pe Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe oricare sfânt, cu inima ta, cât mai continuu. Aceasta ar ţine luminiţa sufletului tău aprinsă şi va fi mai greu ca acel suflet să fie atacat. Trebuie ştiut că mult se teme diavolul de omul treaz, cât mai treaz! Rugăciunea este un mijloc neapărat folositor, dar trezvia este un scop atins.

Recomand rugăciuni către scumpul nostru Mântuitor, către Maica Domnului, mai ales paraclisele, mângâierea neadormită a sufletelor noastre; rugăciuni către sfântul înger păzitor şi, la nevoie şi evlavie, către orice sfânt.

Cărţi de rugăciune, pentru oricine, cele care sunt; că de altfel, este nevoie mai mult de inima ta!”

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a II-a, Vol. I, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2010, p. 19)

Pravila duhovnicească a Părintelui se bazează pe câteva principii clare:

• Starea de trezvie: Nu este suficient să te rogi doar în momentele stabilite. Adevărata rugăciune înseamnă să-l simți pe Dumnezeu în inima ta cât mai continuu.
•  Evitarea formalismului: Părintele critica dur rugăciunea formală, rezumată în sintagma „Tipic, tipic, și la inimă nimic”, subliniind că simpla îndeplinire a unui canon nu mântuiește dacă sufletul rămâne nesimțitor. 
• Rugăciunea inimii: A recomandat adesea rostirea neîncetată a Rugăciunii lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”), ca o modalitate de a menține mintea trează și unită cu Dumnezeu în orice activitate. 
• Măsura personalizată: Pentru programul zilnic (canonul de rugăciune de dimineață și de seară), Părintele insista ca acesta să fie stabilit și adaptat împreună cu duhovnicul, ținând cont de puterea, starea și programul fiecărui credincios în parte.

Cel mai bun program de rugăciune, recomandat de către Părintele Arsenie Papacioc

• Arhimandritul Arsenie Papacioc
  

  Atunci când ai o meserie, fie că ești medic, că ești elev, că ești student, că ești profesor, acolo fă-ți datoria creștinește și astfel împlinești cuvântul lui Dumnezeu! Și când scapi de acolo, când nu te ocupă nimic, îți zici și rugăciunile.

  Vorbiți-ne de un program de rugăciune. Cum să ne ordonăm, cum să ne disciplinăm?

  Da, programul acesta este: Permanent!

  Dar atunci cand trebuie să învățăm pentru școală, cum să ne mai facem rugăciunile?

  Atunci când ai o meserie, fie că ești medic, că ești elev, că ești student, că ești profesor, acolo fă-ți datoria creștinește și astfel împlinești cuvântul lui Dumnezeu! Și când scapi de acolo, când nu te ocupă nimic, îți zici și rugăciunile.

  Știm că este foarte bine să citim Psaltirea, dar sunt psalmi în care nu ne regăsim și nu-i înțelegem. Este bine totuși să-i citesc mai departe, neînțelegându-i?

  Da! Nu este nevoie să-i înțelegi imediat. Îi înțelegi în timp. Este bine să-i citești, chiar dacă nu te regăsești în ei și nu-i înțelegi! Pentru că s-ar putea întâmpla să se vorbească în ei de dușmanul nevăzut, diavolul, și tu să interpretezi. Citește-i mai departe. Și va veni o zi când Dumnezeu, prin te miri cine sau personal, te va lămuri despre ce e vorba, că nu a rămas nimic nelămurit din Sfânta Scriptură.

  (Ne vorbește părintele Arsenie, volumul II, text îngrijit de Arhimandrit Ioanichie Bălan, ediția a II-a, Editura Mânăstirea Sihăstria, 2010)