Ulei de oregano

Antiinflamator Antioxidant Conține BETACARIOFILINĂ, ULEIURI ESENTIALE și COMPUȘI FENOLICI, cum ar fi ACIDUL FENOLIC și FLAVONOIDE. Este cel mai puternic FUNGICID din natură. Ajută la combaterea bacteriilor și reduce inflamația. Potențialul său este exploatat pe deplin în tratarea unor afecțiuni de sănătate. Beneficiile uleiului de oregano -- Are potential antioxidant Acest condiment încetinește și previne oxidarea cauzată de radicalii liberi, responsabili de îmbătrânirea celulară. Ce ajută la luptă? Datorită componentelor sale CARVACROL și TIMOL, acționează asupra bacteriilor precum Staphylococcus aureus și Bacillus cereus și CÁNDIDAS ALBICANS, precum și asupra ciupercii ASPERGILLUS sau STAPHYLOCOCCI. -- Colaborați împotriva infecțiilor virale. Pe lângă efectele sale antibacteriene, carvacrolul din oregano protejează organismul împotriva unor afecțiuni virale, cum ar fi norovirusul, o infecție care provoacă diaree, greață și dureri de stomac. PREGĂTIREA Ingrediente -1 cană de frunze de oregano (100 grame). - 1/2 cană ulei de măsline sau migdale (200 mililitri). - Recipient de sticlă cu capac. PREGĂTIREA Spălați frunzele de oregano și lăsați-le să se usuce. În continuare, trebuie să le zdrobiți cu ajutorul unui mojar sau a unei ustensile care să servească acestui scop. Acest lucru se face astfel încât planta să-și elibereze toate proprietățile. Puneți-le în recipientul de sticlă, unde va fi depozitat amestecul. Turnați uleiul și acoperiți complet frunzele de oregano. Lasati sa se odihneasca cateva minute. Apoi, aduceți o oală cu apă la fiert. După ce dă în clocot, stingeți focul și introduceți borcanul cu amestecul. Lăsați borcanul într-o baie de apă aproximativ 10 minute pentru ca uleiul și oregano să fie încorporate. Scoateți recipientul din apă, acoperiți-l și lăsați-l să se păstreze timp de patru săptămâni într-un loc răcoros și uscat. După acest timp, strecoară preparatul și vei avea gata uleiul de oregano de casă. - Cum se folosește uleiul esențial de oregano? Acest ulei poate fi consumat sau aplicat direct pe zona pe care doriți să o tratați. Trebuie să creșteți treptat doza. Exemplu la o cana cu apa fierbinte, prima saptamana cate 2 picaturi pe zi, a doua saptamana trei picaturi, a treia saptamana patru pana se ajunge la maxim cinci picaturi si maxim de doua ori pe zi. Il poti folosi si in difuzoare cu 4 sau 5 picaturi la 250 cc. În ONICOMICOZĂ, utilizați-o local cu un tampon, expunând picioarele sau mâinile o dată pe zi timp de 12 săptămâni. Ceaiul de oregano este un excelent digestiv. Ajută la indigestie, flatulență, vărsături și diaree. De asemenea, este utilizat pentru ameliorarea problemelor infecțiilor bronșice, infecțiilor urinare, glandelor umflate și afecțiunilor similare. De asemenea, faceți inhalări periodice pentru a deschide căile respiratorii. Pentru durerile musculare, durerile reumatice și entorsele, puteți pune puțin ulei pe mâini și masați partea a corpului care vă deranjează. Inhalarea vaporilor acţionează pentru a reduce imaginile gripei. A nu se utiliza la femeile însărcinate sau care alăptează sau la persoanele alergice la acest condiment. Acest condiment conține, de asemenea, calciu, magneziu, fier și alte minerale importante care ajută la îmbunătățirea sănătății fizice și mentale. De asemenea, oferă vitaminele A și C, două substanțe esențiale pentru a menține apărarea activă. Mai mult decât atât, datorită acestor componente, nu numai că ne poate ajuta să curățăm sistemul respirator, consumul acestuia poate ajuta și la prevenirea îmbătrânirii premature sau la îmbunătățirea digestiei. Este benefic atunci când vine vorba de pierderea în greutate și calmarea afecțiunilor comune precum crampele menstruale, durerile de cap și tensiunea musculară. Pentru curățarea corespunzătoare a tractului respirator, repetați doza timp de cel puțin o săptămână. Nu se recomanda consumul mai mult de 7 sau 10 zile. 

Omul râvnește după Dumnezeu

 Fiind chipul lui Dumnezeu, omul râvnește după Dumnezeu și aleargă cu dor să se înalțe spre Acesta. Prin rugăciune și prin înălțarea de cântări, omul se umple de desfătare. Duhul lui se bucură și inima lui tresaltă. Cu cât se roagă mai mult, cu atât sufletul lui se golește de poftele lumești și se umple de bunurile cerești. Și cu cât se depărtează de plăcerile pământești ale vieții, cu atât mai mult se desfată de fericirea cerească. Încercarea și experiența voastră confirmă adevărul acesta. Dumnezeu iubește acele rugăciuni care I se aduc în modul cuvenit, adică cu sentimentul neputinței și nevredniciei noastre. Pentru ca să existe însă un asemenea sentiment, se cere lepădarea desăvârșită de răul din noi și supunerea față de poruncile lui Dumnezeu, se cere smerenie și lucrare duhovnicească neîncetată. 

Sfântul Nectarie de la Eghina

Mi s-a arătat Maica Domnului

 În noaptea ultimului Crăciun trăit de el, spre ziuă, Valeriu i-a mărturisit prietenului său Ioan Ianolide: „În noaptea asta am privegheat. Aşteptam să vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântam în minte. Îl desluşeam din cerurile înalte din care cobora. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale şi trebuie s-o fac după ureche. Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbrăcată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa Ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Atunci Ea mi-a spus: - Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos! Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie”

 [Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, pagina 180, Editura Christiana, București, 2006].

 ❁ Nu mult după aceea, i-a povestit lui Ianolide: „Azi-noapte târziu mă rugam. Mă simţeam mângâiat de harul lui Dumnezeu şi mă bucuram în taină de darul ce mi s-a dat. Eram treaz, conştient şi fericit. Deodată am simțit că ceva deosebit se petrece cu mine, în afara voinţei mele. Începând de la extremităţile trupului, sufletul a început să mă părăsească. Nu numai că nu-mi era frică, dar ştiam că nu e vorba de moarte, şi cu cât sufletul părăsea trupul, cu atât trăirea mea lăuntrică creştea. Sufletul a urcat uşor spre piept, spre gât, spre cap. Mă simţeam fericit, curat, luminat de o lumină sfântă. Niciodată mintea mea n-a fost mai înţelegătoare ca atunci. Ştiam că Domnul este cu mine. Eram fericit că sunt în puterea Lui. Timpul parcă se dilatase. Nu mai simţeam durerea din trup. Îmi priveam trupul fără să-l doresc şi fără să-l resping. Viaţa şi materia îmi păreau minuni. Sufletul s-a apropiat iute de gură şi a ieşit din trup. Am ştiut atunci că pot să merg fără opreliştea materiei oriunde aş fi dorit. Era minunat! O bucurie nespusă m-a copleşit. Primul gând a fost să merg să-mi văd familia, dar mi-am amintit de sfaturile Părinţilor din Pateric, care poruncesc să nu te încredinţezi lucrării duhurilor decât în stare de ascultare, ca să nu te înşele diavolul şi să te piardă. Mi- a apărut în minte bătrânul schimnic căruia i se arăta diavolul în chip de înger de lumină. Bătrânul ieşise de sub ascultarea stareţului şi a obştii şi se credea călăuzit de însuşi Dumnezeu, socotindu-i pe ceilalţi pizmătăreţi. Atunci a venit la el «îngerul» şi i-a zis să-i cheme pe fraţi la fântâna din curtea mănăstirii, ca să le arate puterea lui Dumnezeu. Deci în miezul nopţii s-au dus la fântână. Îngerul luminos a apărut şi, intrând în fântână, i-a spus schimnicului: «Aruncă-te în fântână şi eu te voi scoate nevătămat înaintea lor, ca să vadă că eşti sfânt!» Bătrânul s-a aruncat şi a murit ca un ticălos. Deci amintindu-mi eu de acestea, m-am temut să nu cad în ispită şi am hotărât să mă întorc în trup. Acum, iată, mă supun ascultării. Spune-mi ce să fac şi aceea voi face! Auzindu-l, m-am înfiorat. Am cerut trei zile de răgaz pentru a mă ruga. După trei zile m-am dus la el şi i-am spus:

- Cred că este lucrarea lui Dumnezeu! Smerenia ta e chezăşia adevărului şi a binelui. Te supui ascultării faţă de mine, dar eu nu am astfel de trăiri, nu am nici cu cine să mă sfătuiesc, nici cărţi duhovniceşti să cercetez. Mă simt nevrednic de o astfel de cinste şi înfricoşat de răspundere. Nu mă îndoiesc de minuni, însă nu cred că ne sunt de neapărată trebuinţă pentru mântuire. Dar slavă lui Dumnezeu pentru cele ce se petrec cu noi, cu tine, prin El! Sfatul meu este să fii cu băgare de seamă. E bine cum ai procedat. Să nu mergem prea departe cu perspectivele ce se deschid în acest plan, căci nu suntem încercaţi. Să ne ferim de ispite! Valeriu m-a ascultat atent şi a primit tot ce i-am spus fără nici o umbră de tristeţe, îndoială sau împotrivire. A rămas senin şi împăcat cu hotărârea mea, şi tocmai această smerenie a lui m-a încredinţat de starea de har în care se afla”

 [Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, pagina 181-182, Editura Christiana, București, 2006]. extras din Sfântul Închisorilor - Valeriu Gafencu Partea a V-a - Târgu-Ocna Secvența LV (!) Serie de parcurgere a cărții Sfântul Închisorilor prin prezentarea secvențială a conținutului ei (zilnic - ora 19:00)

Despre necazuri

 „Viaţa fără necazuri este semnul lipsei de bunăvoinţă a lui Dumnezeu faţă de om. Nu trebuie să invidiezi pe cei care trăiesc fără necazuri, fiindcă sfârşitul lipsei lor de necazuri este vrednic de plâns.” „Nu trebuie să te arunci cu neînfricare în vâltoarea necazurilor, aceasta înseamnă o îngâmfată încredere în sine. Dar când necazurile vin fără voia ta nu te speria de ele, nu gândi că au venit întâmplător, printr‑un concurs de împrejurări. Nu, ele sunt lăsate de pronia de nepătruns a lui Dumnezeu.” 

 „Folosul adus de necazuri în curăţarea sufletului şi a stării lui duhovniceşti. Acesta trebuie păstrată.” „Niciodată nu a fost, nu este şi nu va fi pe pământ un loc fără mâhnire. Un loc fără mâhnire poate fi doar în inimă, atunci când în ea este Dumnezeu.” 

Despre mândrie Nu trebuie să te mândreşti nici cu sănătatea, nici cu frumuseţea, nici cu alte daruri de la Dumnezeu… Toate cele pământeşti sunt nestatornice – şi frumuseţea, şi sănătatea. Trebuie să Îi mulţumeşti lui Dumnezeu, să Îi mulţumeşti cu smerenie, conştientizând propria‑ţi nevrednicie, şi să nu te mândreşti cu nimic.” 

 „Când simţi ostilitate faţă de cineva…” 

„Când simţi ostilitate faţă de cineva, sau ură, sau iritare, atunci trebuie să te rogi pentru acei oameni, indiferent dacă sunt vinovaţi sau nevinovaţi. Roagă‑te cu simplitatea inimii, aşa cum povăţuiesc Sfinţii Părinţi: «Mântuieşte‑l, Doamne, pe robul Tău (numele) şi pentru sfintele lui rugăciuni ajută‑mă pe mine, păcătosul!»

De la această rugăciune inima se linişteşte, chiar dacă uneori nu îndată.”

 Despre rugăciune 

„Noi, de unii singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nici să ne rugăm nu suntem în stare: nu putem să ne rugăm cum se cuvine şi nu ştim cum şi pentru ce să ne rugăm.” 

„În orice vreme, orice aţi face – ori de staţi aşezaţi, ori de mergeţi, sau lucraţi –, spuneţi cu inima: «Doamne, miluieşte‑mă!»” 

„Totul se dobândeşte prin rugăciune. Voi numai vă apropiaţi de prima treaptă, nu vă ridicaţi, ci doar vă apropiaţi, dar încă trebuie să treceţi prin uşă. Cu nici un fel de efort nu este cu putinţă să intraţi prin aceasta, dacă nu va fi mila lui Dumnezeu; de aceea primul lucru pe care trebuie să‑l cereţi este: «Uşa milostivirii, Doamne, deschide‑mi mie!»”

 „Când vei fi în suferinţă şi mâhnit şi se va abate asupra ta o grea ispită, tu spune numai aceasta: «Doamne, îndură‑Te, mântuieşte şi miluieşte pe robul Tău!»

 Şi suferinţa se va uşura.” 

 „Străduieşte‑te să nu laşi la o parte pravila de rugăciune nici dimineaţa, nici seara, însă dacă, din oarecare pricini, o vei lăsa la o parte, mai ales din cauza unor împrejurări care nu depind de tine, atunci să nu te tulburi, ci mustră‑te cu smerenie pentru neputinţă, fiindcă mustrarea de sine este o ascensiune nevăzută, iar tulburarea, după cuvintele Părintelui Ambrozie, nu este nicăieri pusă în rândul virtuţilor.” 

Despre patimi 

„Biruinţa asupra patimilor se săvârşeşte cu puterea lui Dumnezeu. Puterile noastre şubrede nu ajung pentru aceasta. Trebuie să recunoşti smerit acest fapt şi cu smerenie să atragi asupra ta milostivirea şi ajutorul lui Dumnezeu.” 

 Sfinte Cuvioase Mărturisitorule, Părinte Nikon, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!

Oare viaţa mea este chiar aşa de albă cum zic?

 Un om mândru şi necredincios se lăuda mereu ca el e deja bun şi n-are nevoie de Dumnezeu. Mergând într-o excursie ajunse la o mănăstire foarte retrasă, în mijlocul pădurii. Acolo se afla un călugar vestit pentru înţelepciunea sa iar omul nostru voi să stea şi el puţin de vorbă cu bătrânul pustnic. Ajuns în chilia monahului, acesta îi vorbi despre Dumnezeu şi despre păcat. Trufaşul se abţinu cât putu, dar la plecare zise: – Eu n-am nevoie de Dumnezeu, de vreme ce viaţa şi sufletul meu sunt ca o coală albă de hârtie! Călugărul dădu din cap şi-i spuse zâmbind: – Bine, bine, să zic şi eu aşa cum zici dumneata, dar atunci bagă bine de seamă să nu-şi scrie diavolul numele lui pe ea! Trufaşul tăcu, dar ieşind din chilie căzuse pe gânduri şi mergând pe drum se întreba: „Oare viaţa mea este chiar aşa de albă cum zic?” şi gândindu-se mai adânc la faptele sale își văzu multele păcate! Văzu astfel păcatele pe care le săvârşise şi simţi mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu!

Vă rog să vă amintiți întotdeauna că la toți cei care nu-și pun întrebări despre ei, considerând că alții sunt responsabili și de vină pentru tot ce li se întâmplă, GENETICA ÎNFRÂNGE! De aceea, ei nu pot afla CINE SUNT EI și trăiesc în continuare fiind ca...: mama, tata, bunicii, străbunicii, strămoșii lor. Ei nu-și trăiesc viața lor, ei retrăiesc viețile înaintașilor lor. Libertatea începe acolo unde se termină tiparele inconștiente ale geneticii, deci dincolo de condiționările sângelui

 Cert este ca omul reprezinta infinit mai mult decit putem vedea privindu-l si este mult mai important pentru Cosmos decit crede el insusi.Venim la viata inocenti,puri,avind de la inceput dorinta de cunoastere.Pornim pe drumul lung si greu al evolutiei,in virtejul fenomenelor din lumea materiala,pierzindu-ne cu incetul puritatea,dar dezvoltindu-ne inteligenta,cistigind experiente,dobindind puterea de a distinge binele de rau,iar din alt punct,incepe construirea constienta de sine.Omul,cea mai inalta veriga pe scara vietii,cea mai mare minune a creatiei,cea mai desavirsita arhitectura,nu-i decit un mic univers integrat organic in marele univers,o particica dintr-un intreg,din marele tot.Etapele vietii nu sunt decit trepte ale luptei pentru lumina,pentru inaltarea fiintei noastre catre perfectiune.Dupa orice incercare mai grea,ne simtim mai puternici,mai imbogatiti sufleteste,mai caliti.Toate relele vietii ajuta la ridicarea noastra,la autodepasire.Suferintele psihice calesc caracterele,rafineaza sentimentele.Durerea fizica dezleaga in mod chimic legaturile care tin sufletul inlantuit in materie,il curata de fluidele grosolane,asa cum temperatura in caz de boala,semnaleaza existenta unor focare de infectie si le distruge.Este mijlocul creat de organism pentru autoaparare.Intre trupul format din materie si care poate fi cercetat,analizat in laborator si sufletul care scapa obiectivarii cu ajutorul aparaturii stiintifice(deja sunt mai multe centre in lume care au creat aparate ce pun in evidenta aura umana)este o lagatura indestructibila.Prin intermadiul simturilor fizice,sufletul invata,se imbogateste cu cunostintele de care are nevoie.Si ca sa intelegem mai bine legatura dintre corp si suflet,sa privim un pahar in care am pus nisip,acesta reprezentind in cazul nostru corpul fizic.Peste nisip turnam apa.Spiritul este asemenea apei care intrepatrunde nisipul,n-o mai vezi,dar este acolo.Trupul este instrumentul,nava cu care sufletul peregrineaza prin lumile materiale si trece din experienta in experienta pentru a invata si a se desavirsi.Sa nu dam insa trupului mai multa atentie decit i se cuvine,in detrimentul sufletului,sa nu sacrificam ceea ce este vesnic,nemuritor,in avantajul a ceea ce este trecator,pieritor."Nimic prea mult",spuneau unii filozofi din vechime.Tot ce nu atinge sau depaseste masura este daunator:ploua prea mult,avem inundatii,ploua prea putin,avem seceta.In toate trebuie pastrata masura,cumpatarea,echilibrul.Constiinta omeneasca,sufletul,este adesea confundat cu unealta sa,trupul,haina pe care o poarta.Omul adevarat nu este insa ceea ce se vede in exterior,corpul acesta de carne,pierito,trecator. OMUL ADEVARAT,VESNIC,NEMURITOR ESTE SCINTEIA DIVINA, comoara sufletului ascunsa in adincurile insondabile ale materiei.S-o cautam,s-o ajutam sa iasa la lumina.Se afla in noi izvoare ascunse din care de fapt,pot sa tisneasca valuri de iubire,de virtuti,de puteri nemasurate.Fiinta adevarata se creeaza ea insasi prin dezvoltarea gradata a fortelor care se afla ascunse in ea.Progresul si ridicarea noastra interioara depind numai de efortul si curajul fiecaruia,de energia consumata in abordarea vietii.Sufletul omenesc are gravat in el simtul frumosului,al binelui,puterea de iubire pina la sacrificiu,dar facultatile spirituale nu sunt egal dezvoltate la toti oamenii,si nu ies la lumina,nu pot fi cunoscute,imbogatite,decit atunci cind sunt puse la lucru.Munca,truda,suferinta,slefuiesc simturile,le curata de zgura care le incatuseaza,le sensibilizeaza si infrumuseteaza.Omul nu este facut sa vegeteze ca un mucegai,sau sa se iroseasca intr-o lupta inversunata a tuturor contra tuturor,sa promoveze violenta,siretenia,ura.Imaginati-va un fier de plug cumparat si pus la pastrare intr-o magazie si uitat acolo.Departe de a se conserva,el se innegreste,rugineste si se degradeaza.Cum ar arata daca ar fi folosit la arat ogoarele,la rasturnat brazdele?Frumos si stralucitor,si cu cit ogorul va fi mai batatorit si munca mai grea,cu atit fierul plugului va straluci mai puternic.Preocuparea pentru autoperfectionare interioara trebui sa  fie reala,nu numai teoretica,,altfel ne pierdem in iluzii fara suport.Prin tot ceea ce facem,faptele noastre bune sau rele,ne construim propria fiinta morala.Repetarea unor obiceiuri,bune sau rele,se transforma cu timpul in facultati ale sufletului.Cauza multora din suferintele noastre se afla in interiorul nostru,isi au sediul,izvorul,in noi.Aceasta inseamna ca noi am incalcat legea armoniei,ca suntem in dezacord cu ea,dar in loc sa ne intoarcem privirea catre interiorul nostru,sa cautam in noi cauzele acestor suferinte,le atribuim motive exterioare.Putem fugi dintr-o casa insalubra,de un loc de munca inconvenabil,de o companie suparatoare,dar de noi nu putem fugi.Oriunde ne-am duce,lipsa de armonie din noi ne insoteste.Intorcindu-ne privirea mai mult asupra noastra,autocenzurindu-ne pornirile,gindurile,faptele,noi putem ameliora fiinta interioara.Distantindu-ne de noi,privindu-ne comportamentul,asa cum privesti o pictura,mai de departe,ca s-o poti intelege,vom putea sa ne cunoastem si sa ne ajutam singuri.Tot in acest scop,putemsa punem pe seama altcuiva faptele noastre,apoi sa le judecam ca si cum n-ar fi ale noastre,ci ca pe ale altuia,pentru ca de obicei,pe cit suntem de exigenti si critici cu altii,cu atit noi ne gasim scuze,justificari.Sa nu condamnam durerea,ca singura ne smulge din indiferenta,ne slefuieste simturile si ne modeleaza sufletul.Daca nu s-ar cunoaste,cine ar putea spune ca fluturele cu aripi splendid colorate,provine din crisalida fara forma in care s-a inchis o omida?Asemenea crisalidei,corpul omenesc,cu imbracamintea sa de carne,se reintoarce in laboratorul naturii,pentru ca el apartine pamintului,iar sufletul isi ia zborul catre locul sau de origine,luind cu el zestrea faptelor acumulata de trecerea prin lume.Si bogatia materiala si saracia,sunt incercari prin care trecem.Celor carora li se da mult,li se cere mult.Sa nu-i invidiem.Si filozoful german Nietzsche a gindit la un model de om,un supraom,frumos,destept, si rau,care sa asupreasca tot ce e nearian,in folosulrasei superioare,cind de fapt,avea un model de supraom,bun,intelept,care s-a jertfit pentru binele tuturor,si acesta era Iisus,pe care-l nega.Suntem parte de creatie,tot ce exista,mineral,planta,animal,fac parte impreuna cu noi din armonia cosmica,iar scopul existentei noastre,este de a constientiza la nivel cosmic IUBIREA.Sa ajungem sa iubim tot ce este creat,sa ne zidim pe noi cei adevarati cu caramizile iubirii,bunatatii,milei,tolerantei,ingaduintei,bunavointei,generozitatii,e.t.c....iubind totul,invatind de la toate."

 “Pe măsura ce te vindeci, lucrurile care te atrag se schimba. Toxicitatea nu ți se va mai părea ca fiind încântătoare, iar pacea nu ți se va mai parea plictisitoare.”

Întâlnești fiecare persoană dintr-un motiv.

 Fiecare persoană pe care o întâlnim joacă un rol în viața noastră, fie ea mare sau mică.

 S-ar putea să nu fii sigur de ce sau ce ți se întâmplă, dar ar putea și poate fi magic.

 Mai devreme sau mai târziu vei afla care ar putea fi acel motiv. 

Toată lumea din viața ta este o lecție pentru tine și cine ești acum. 

Doar dați-vă înapoi și simțiți, simțiți și gândiți-vă la mesaj. 

 Aceștia sunt copacii magici pe care îi văd în tine...

MEDICUL ȘI MOARTEA

 ,,A fost odată un medic foarte priceput și dedicat. Datorită lui, mii de oameni care erau la un pas de moarte au fost vindecați.
Iată că într-o zi Moartea a apărut în fața lui și i-a spus:
– Uite ce se întâmplă, ești într-adevăr un doctor foarte bun, dar salvând atât de mulți oameni de la moarte, deranjezi echilibrul din lume. Îți propun ceva. De astăzi, când te duci la un bolnav să îl tratezi, vei vedea o lampă lângă capul lui.
Prin flacăra din lampă vei ști dacă persoana respectivă trebuie să moară sau dacă mai are zile pe acest pământ. Dacă focul este slab și pare că se stinge, acesta va fi un semn că trebuie să-l lași pe om în seama mea. Dacă focul arde puternic, înseamnă îl poți vindeca. Drept garanție a acordului nostru, îți voi lăsa propria lampă. Ține-o lângă tine ca să vezi cât va dura propria ta viață.
Acestea fiind spuse, Moartea a dispărut.
Într-o zi, la scurt timp după acea întâmplare, l-au chemat pe medic pentru a salva un nou-născut grav bolnav. Când a intrat, a văzut o lampă lângă capul copilului, în care pâlpâia un foc slab, abia vizibil. Doctorul s-a gândit la acord, dar i-a părut atât de rău pentru mamă și pentru viața copilului încât a luat niște ulei din propria lampă și l-a turnat în lampa copilului, astfel mărind flacăra. A salvat copilul, l-a îngrijit și a plecat.
A doua zi a mers la o colibă unde locuia o familie săracă, dar numeroasă. Mama era pe patul de moarte iar cei șapte copii ai ei stăteau triști în jurul ei. Flacăra din lampa femeii era atât de slabă încât s-ar fi putut stinge în orice moment. De asemenea, ca în cazul copilului, a turnat ulei din lampa lui în lampa ei.
Zi de zi, doctorul făcea la fel, nici măcar o dată nu a respectat acordul și de fiecare dată și-a mai luat puțin ulei din lampă pentru a-i salva pe alții. A trecut un an și medicul s-a îmbolnăvit grav, iar când s-a uitat la flacăra vieții sale, a văzut că abia clipea.
Deodată, Moartea a apărut lângă el și i-a spus:
- M-ai înșelat, ai încălcat acordul nostru de fiecare dată, dar a venit și rândul tău. Astăzi am venit după tine.
Doctorul s-a trezit în lumea de dincolo, într-o sală imensă, unde erau așezate multe lămpi, aproape stinse ca a lui.
– Mai ai o singură șansă, spuse Moartea. Pentru că tu ți-ai cruțat viața de dragul altora, se consideră că ai dreptul să torni la tine ulei din fiecare lampă pe care o vezi aici și să-ți continui viața încă mulți ani.
– Nu, nu vreau să profit de alții, scutură medicul din cap.
-În acest caz, nu mai am putere asupra ta, ai dovedit că ești special. Ești liber să trăiești, pentru că atunci când o persoană își dedică viața altora, este nemuritoare".

O G L I N Z I

 Când te întâlneşti cu cineva, aminteşte-ţi că este o sfântă întâlnire.

Cum îl vei vedea pe el, aşa te vei vedea pe tine.

Cum te vei purta cu el, aşa te vei purta cu tine.

Ce gândeşti despre el, vei gândi despre tine.

Nu uita asta niciodată, căci în el te vei regăsi sau te vei pierde.

De câte ori se întâlnesc doi- Fii ai lui Dumnezeu, li se dă o altă ocazie de mântuire.

Nu te despărţi de nimeni fără să îi dai mântuire şi fără să o primeşti!

Vă doresc

Vă doresc să începeţi cât mai mulţi dintre voi să iubiţi intens, profund şi fără măsură. Vă doresc să vă contaminaţi cât mai mulţi dintre voi de nebunia dumnezeiască care vă face să credeţi cu o tărie de nezdruncinat că lumea poate fi transformată rapid prin intermediul exemplelor proprii. Urmăriţi fiecare dintre voi să fiţi şi să deveniţi cât mai repede o fiinţă umană extraordinară, devenind totodată un exemplu viu pentru ceilalţi. Pentru a face să se trezească cât mai repede în ceilalţi adevărata fraternitate umană, fiţi voi înşivă mai mereu blânzi, iubitori, umili, plini de bunăvoinţă, drepţi, plini de compasiune, iertători, plini de simpatie faţă de cei admirabili şi minunaţi.Orice loc de pe pământ poate fi un colţ de Rai, dacă avem cu cine împărţi iubirea. Iubiţi-vă şi ţineţi-vă de mână, cum se ţin amintirile de sufletul omenesc.

Uleiul Hoților

 

Ce este Uleiul Hoților, licoarea miraculoasă pentru sănătate? De ce este bine să îl folosești zilnic

Cum prepari licoarea care face minuni pentru sănătate? Uleiul Hoților este un remediu descoperit, într-adevăr, printr-o întâmplare, un adevărat antidot pentru viroze și imunitate.

Uleiul acesta are o poveste interesantă, dar care îi explică uimitoarea eficacitate. Rețeta datează și variază din Evul Mediu, când acest amestec miraculos al unor hoți din Franța îi proteja de ciumă.

Aceștia se acopereau cu rozmarin, cuișoare și alte plante aromatice, pentru a ține ciuma departe și chiar au reușit.

Rețeta a fost folosită de comercianți și proprietățile antiseptice, antibacteriene și antimicrobiene i-au ținut departe de pandemia care afecta atâtea persoane.

Povestea Hoților

La începutul anilor 1990, Gary Young a studiat uleiurile esențiale și a recreat un amestec pe care îl cerceta. Potrivit lui Gary, există 17 versiuni diferite ale rețetei hoților, fiecare conținând o cantitate diferită de uleiuri.

Acest lucru l-a intrigat pe Gary și și-a propus să realizeze amestecul perfect de ulei al hoților, potrivit unei întrebuințări zilnice.

A studiat amănunțit proprietățile uleiurilor din listele pe care le-a găsit. Astfel a recreat varianta actuală a unei rețete care ținea boli grave la distanță, crescând vertiginos imunitatea.

”Hoții” erau comercianți ai secolului al XV-lea, care aduceau din India în Europa diverse condimente, printre care scorțișoară și cuișoare.

Când ciuma bubonică a izbucnit, circulația a fost întreruptă, iar comercianții trebuiau să-și poarte singuri de grijă.

Nemaiavând ce vinde, s-au reprofilat pe bunurile găsite asupra cadavrelor afectate de ciumă. Haine, bijuterii, tot ce ar fi putut să le aducă bani. Fiindcă știau multe despre proprietățile uimitoare ale condimentelor și uleiurilor pe care le vindeau, s-au folosit de aceste cunoștințe pentru a se proteja de ciumă.

Reușita lor a ajuns și la urechile regelui, care a vrut să știe secretul: ce au făcut, de nu s-au îmbolnăvit?

Așadar, regele le-a dat de ales: fie spun secretul, fie vor fi arși pe rug!

Firește că au dezvăluit secretul, iar restul este de la sine înțeles. Rețeta s-a transmis mai departe.

REȚETA MIRACULOASĂ A ULEIULUI HOȚILOR

• 10 picături ulei esențial de rozmarin
• 15 picături ulei esențial de eucalipt
• 20 picături ulei esențial de scorțișoară
• 35 de picături ulei esențial de lămâie
• 40 picături de ulei esențial de cuișoare

O sticluță de 15 ml va conține aproximativ 255 de picături, o sticluță de 5 ml va conține aproximativ 85 de picături.

Depozitați recipientul în loc întunecat și răcoros și folosiți uleiul zilnic. Fie local, fie difuzat, plus că veți avea un bonus: mirosul superb!

Difuzat, veți elimina din casă toate mirosurile neplăcute și vă veți ajuta plămânii și sinusurile. Difuzați 15-20 picături timp de 15 minute, de 3, 4 ori pe zi și veți face minuni pentru sistemul dv. respirator.

Dacă veți adăuga picăturile într-un amestec de apă călduță, veți dezinfecta natural toate suprafețele. Nu pulverizați direct și nediluat, nu folosiți pe animalele de casă.

Puteți pune 2 picături miraculoase în uleiul dv. de corp, de semințe de grepfrut, jojoba, cocos sau avocado și vă puteți masa picioarele, zona lombară, articulațiile, dar neapărat într-un ulei de corp, niciodată uleiurile esențiale nu le aplicați direct pe piele.

Vă veți crește imunitatea masându-vă picioarele zilnic.

Acest ulei al hoților este și repelent, dar și calmează înțepăturile de insecte, tot așa, ungându-vă cu un ulei hidratant, în care picurați câteva picături de amestec magic.

Intern, doar o picătură de astfel de ulei în sticla de 2 litri de apă, pe care o consumați pe întreaga perioadă a zilei, pentru îmbunătățirea sistemelor digestiv și imunitar.

Dacă vă doare gâtul, puteți face o gargară cu apă și o picătură de ulei.

ATENȚIONĂRI

Uleiurile esențiale sunt foarte puternice, nu se folosesc în cantități mari, nu se înghit, nu se aplică pe piele nediluate! Nu se folosesc în jurul mucoaselor.

*Chiar și diluate, pot da reacții alergice. Acest articol are caracter informativ și educațional, nu înlocuiește consultul medical de specialitate.

Merită și prietenii tăi să știe ASTA. Informează-i acum!

Dr. VALERIU POPA spunea că

 prin boală, nefericire, stres, omul trebuie să înţeleagă că există o cauză mentală, emoțională care a favorizat și alte greşeli undeva pe drumul vieţii şi până nu-şi elimină cauza, greşeala nu se poate vindeca decât parţial, deoarece în el persistă cauza generatoare de rău. Gândurile care alimentează anumite emoții, creează cuvintele care produc realitatea fiecăruia dintre noi. De aceea trebuie ca mai întâi să fie depistată cauza, pentru ca bolnavul să evite pe viitor greşelile comise în gândire, în vorbire și fapte. Dacă nu se elimină cauza, aceasta poate alimenta în continuare boala sau aceasta poate migra de la un organ la altul. Dacă îți dorești vindecare, spuneam mai demult, e necesar să-ți corectezi modul de gândire, reacțiile, să devii responsabil, să regreți sincer, răul făcut ție însuți sau semenilor tăi, să ierți pe cei care, conform percepției tale, ți-au greșit. Există și alți factori psihologici care afectează în mod constant și distructiv întreaga fiziologie și bio-chimie a organismului. Dacă boala nu este într-o fază extrem de avansată, când cauza va fi eliminată, aceasta va dispărea. Se știe deja că putem influența chimia și energia din organism prin gândire, emoții, cuvinte și încredere. Dacă printr-un tipar mental negativ putem cauza boli și stres conștient sau inconștient, printr-un nou mod de gândire și vorbire, putem vindeca întreaga noastră ființă. Se folosesc, printre altele, așa cum Emil Nilsson povestea despre boala pe care a învins-o cu AFIRMAȚII . DAR...există câteva condiții pentru ca aceste afirmații să-și facă lucrarea benefică : -E imperios necesar să credem ce vorbim. Cuvintele goale, seci, fără substanță, sunt lipsite de putere, deci lipsite de rezultate. Încrederea în ce exprimăm ne dă autoritate, iar dorința puternică, constantă și sinceră de a obține ceea ce dorim, hrănește încrederea în puterea noastră de vindecare, făcând-o tot mai mare. -Odată cu afirmația exprimată, emoția pe care ai simți-o când afirmația se materializează, e necesar să o transpui atunci când rostești afirmația. (să te vezi vindecat, în cazul dlui Nilsson) Și pentru că dumnealui vorbea de tumori, hai să vă spun cauza apariției lor : O rană adâncă, resentimente stagnate multă vreme, durere sau secret adânc ce mănâncă din viață sau din eu- creând întrebări de genul: “Care este rostul ?” Vindecarea a venit odată cu : Iert și eliberez trecutul cu iubire. Aleg să-mi umplu lumea cu bucurie și cu acceptare ! Să vă fie de folos...spre binele vostru suprem.

Să-ți fie în suflet bucurie

Să-ți fie în suflet bucurie, iar viața să o prețuiești, că toate trec, într-o clipită...azi, esti, mâine, nu sti de mai trăiești.
Să porți copilăria în suflet și-atunci când părul ți-a albit, ca viforul din iarna vieții sa-l poți ușor a-l  potoli.
Să dai, să fii, ce vrei ca să primești.. și toate în drumul tău ai să le biruiești.
Că binele din viață nu îl poți avea, decât să fii lumină, în bezna altora!

Azi, e lupta împotriva nevăzutului, și unde e gol, se așează pustiul, și din pustiu, nu mai aștepți nimic!

 

E atât de ușor să Îl vedeam și sa-L simtim pe Dumnezeu, în cele văzute și nevăzute, dacă vrem!
Eu nu am vrut, mulți ani, că mi se părea mai simplu, dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, nu m-a lăsat în întuneric!

Nevăzutul este viață, este  veșnicie!
Cele văzute mor, cele nevăzute trăiesc,veșnic, si totuși, omul, în inconștiența sa, lupta și luptă... pentru cele ce mor!

Ce ar fi văzutul, fără nevăzut, un pustiu fără viață...
Numai dacă ne gândim la complexitatea corpului uman, la perfecțiunea lui...că nu exista ceva asemănător omului....că omul nu ar putea niciodată să creeze ceea ce suntem.
Daca ne gandim la cum funcționam!!
Cele dinlăuntrul nostru ar fi niște organe moarte, dacă Dumnezeu nu le-ar da suflare de viață!

Apoi, aerul, nevăzut, dar fără, nu trăim.

Apoi, conștiința, nu se vede, dar fără, am fi trupuri fără discernământ.
Sentimentele ne fac umani...fără ele suntem  roboți consumatori...
Mirosul, auzul, gustul, simțurile toate, încununează viața.
Să nu uităm suferința sufletului, care ne ajută să vedem adevarul vieții!
Și totuși, oamenii, unii, întreabă unde este Dumnezeu?!
Asa vedem inteligenti, care își dedică viața studiului, dar cu ușa închisă Lui Dumnezeu, si trăiesc degeaba...si oameni fără carte, care cunosc si simt mai mult decât învățații, că au deschis ușa inimii, unde intra Dumnezeu, care îi învață ce trebuie să cunoască, care le dăruiește înțelepciunea veșniciei!

Degeaba știm tot, daca nu știm ce ne trebuie, ce ne foloseste, astfel, multi învățați, titrati, rămân repetenți la lecția viață!
Cand măndria golește si întunecă sufletul, nu  cunoaștem taina vieții, care este descoperită de Dumnezeu, doar smereniei!

Din fericire, pe multi ne scapă Dumnezeu de mândrie, îngăduind să cădem în propria neputința, fiind o șansă la mântuire!
Să nu o pierdem!
Doamne, mulțumesc, că de la Tine sunt toate! Amin.

O zi în familie cu pace !

Taina căsătoriei sau inelul Sfintei Ecaterina

Într-o zi la un curs de psihologie profesorul le-a spus studenților:

"Sa facem un joc."
Profesorul  a cerut un voluntar.

O femeie cu numele Ecaterina a fost aleasă. A fost rugată să scrie pe tablă, numele celor mai importante 30 de persoane din viața  ei.

Ecaterinaa scris numele membrilor  familiei, rudelor, prietenilor, colegilor și vecinilor.

Profesorul  a rugat-o să șteargă  3 nume pe care le consideră  mai puțin  importante. Ecaterina a stat puțin și s-a gândit,după  care a șters numele colegilor.

Profesorul  a rugat-o  să mai șteargă 5 nume de pe tablă.
Ecaterina a șters numele vecinilor. Rând pe rând, de pe tablă au fost șterse multe nume, până au rămas doar 4.

Toată  clasa a rămas tăcută,realizând magnitudinea următoarei  decizii.

Profesorul a rugat-o  să mai șteargă încă  2  nume. Ecaterina s-a uitat la numele de pe tablă,ezitând încet a șters numele părinților.

"Te rog mai șterge unul.",
a spus profesorul.

Ecaterina a devenit  agitată, lacrimi au început să apară în ochii ei...trebuia să aleagă între fiul și soțul ei, cu mâna tremurândă,  Tinca a șters  numele fiului, după care a răsuflat îndurerată.

Acum doar numele soțului rămăsese pe tablă.

Profesorul  a întrebat: "De ce soțul tău?"
"Părinții sunt cei care te-au  crescut și i-ai dat viața fiului tău.

Poți întotdeauna să găsești  alt soț."

Peste intreaga clasă a căzut tăcerea. Toți  erau curioși să-i audă explicația.

Ecaterina a răspuns  încet și calm: "Intr-o  zi părinți  mei vor trece în veșnicie și fiul meu va  pleca să-și  urmărească  propria  viață, cel care va rămâne  lângă mine pentru tot restul vieții  este soțul meu."

Colegii ei s-au  ridicat în picioare și au aplaudat-o pentru alegerea ei.

Legatura  dintre soț și soție este sfânta . Scopul ei măreț nu ar trebui să fie sfărâmat.

Când problemele din căsătorie ne fac să ne simțim obosiți și deprimați și amenință să șteargă visurile noastre de dragoste trebuie să ne aducem aminte de jurămintele făcute înaintea Lui Dumnezeu.

Orice încercări și obstacole întâmpinate în căsătorie sunt teste îngăduite de Dumnezeu , pentru a ne face sufletele  mai bune , mai puternice și mai flexibile.
( text primit de la un prieten preot)

O zi în familie cu pace !

Aceasta poveste mi-a spus-o fiul meu, la înmormântarea tatălui său, scumpul meu soț, știind și simțind ca așa ar fi fost și alegerea mea! 😢
Pierderea soțului este cel mai greu de dus, că este persoana lângă care am trăit, m-am bucurat, am plâns, m-am sfătuit, m-am îngrijorat, m-a ajutat, m-a iubit,  enorm, lângă care mă simțeam în siguranță, care îmi dădea liniște! Tatăl a fost înainte de copil și trebuie sa fie primul, mereu. Ne iubim la infinit copiii, dar ei zboară spre viața lor, cum e normal, iar parintii rămân împreună, avându-se în grija iubitoare până moartea ii desparte! Cel ce rămâne singur, poartă iubirea pentru amândoi, așteptând ca sufletele sa se regăsească în iubirea tainică a Lui Dumnezeu! E dureros, dar ne învățăm să trăim cu durerea. O port pretutindeni, cu recunoștința că am avut șansa să cunosc iubirea pe acest pământ. Mulți trăiesc și nu o cunosc. Cred ca e cumplit sa trăiești și sa nu simți acest sentiment măreț! Mulțumesc Doamne! 🙏🏻

 

Multumesc, Doamne!

 Multumesc, Doamne!
Multumesc, Doamne, ca ma trezesti dimineata.
Multumesc, Doamne, cand primul gand il am catre Tine si Maicuta Ta,
Multumesc, Doamne, ca ma ridici din asternut. Multumesc, Doamne, ca iti pot privi chipul in flori, in apa de izvor, in zambet de copil, in blandetea ochilor. Multumesc, Doamne, ca te pot asculta in ciripitul pasarilor, in susurul izvorelor, in fosnetul vantului.
Multumesc, Doamne, ca te simt in gustul mierii, in parfumul florilor ,in mangaierea soarelui, in racoarea serii.
Multumesc, Doamne, ca Maicuta Ta e si Maicuta mea.. Multumesc, Doamne, pentru ingerul meu pazitor.
Multumesc, Doamne, pentru Sfintii ce mi-ai trimis spre ajutor. Multumesc, Doamne, pentru duhovnicul meu, pentru preotii care slujesc in Sfintele Tale Biserici, Multumesc, Doamne, pentru painea de pe masa, pentru tara in care m-am nascut, pentru casuta in care locuiesc. Multumesc, Doamne, ca pot zambi, ca pot imbratisa, ca pot iubi, ca ma pot bucura, ca ma pot odihni, ca pot ierta, ca pot munci. Multumesc, Doamne, pentru toate ființele dragi, care le-ai adus in viața mea. Multumesc, Doamne, pentru toti cei care imi ies in cale, suparati, nervosi, bucurosi...Multumesc, Doamne, ca mă smeresti, ca sa nu te pierd. Multumesc, Doamne, cand pot darui dintru ale Tale. Multumesc, Doamne, ca nu mai pierdut in pacate grele si m-ai rabdat. Multumesc, Doamne, pentru durerea din inima, ca sa te simt aproape, Multumesc, Doamne, pentru tot...si pentru ce nu mi-am amintit, si iartă-mă pe mine, nevrednica de darurile Tale. Amin.

Toate durerile voastre trec prin mine

Bunica a trăit 89 de ani și 10 luni, aceasta înseamnă aproximativ 32, 765 de zile. A trecut prin al Doilea Război Mondial atunci când era doar o adolescentă, a trăit integral perioada comunistă, Revoluția și 29 de ani din noul regim, cel democratic. La 38 de ani a început o viață nouă, mutându-se de la sat la oraș. Au urmat construirea unei noi case, căsătoria și mutarea de acasă a celor opt copii, îm­prăștierea lor în diferite colț­uri ale lumii, venirea pe lume a nepoților și a strănepoților.

Oare în câteva cuvinte se poate descrie bogăția și abundența unei vieți?

Fiecare om înmagazinează o poveste și o istorie unică de viață. Experiențe acumulate în urma durerilor, bucuriilor și tristeților inevitabile fiecărei vieți, un mozaic alcătuit din tot ce poate trăi un om într-o viață.

Lecțiile de viață pe care bunica mi le-a predat nu pot fi puse alături de nici o lectură sau școală, bunica face parte dintr-o generație pe cale de dispariție, oameni care au luptat pentru ca granițele noastre să arate așa cum arată acum, oameni care au crezut în idealuri colective și în absoluturi.

Oameni care au muncit pe brânci și au prins rostul vieții în mijlocul munților, al văilor, al holdelor coapte, în mijlocul naturii, al morții și al renașterii ei an de an.

O generație care s-a pus pe ultimul loc, trimițându-și copiii la oraș, la școli, ca să aibă șansele pe care ei nu le-au avut, oameni care au înțeles sacrificiul, oameni simpli și autentici care și-au mai trăit o dată viața prin intermediul copiilor.

Mi-a spus bunica o frază pe care nu am putut-o uita: „

Toate durerile voastre trec prin mine”.

Cel mai de preț câștig că am avut lângă mine o bunică e faptul că îi respect visceral pe cei vârstnici. În spatele ridurilor lor se ascund ființe care nu au știut de cultul sinelui, cu mâinile marcate de muncă grea, și-au construit case, au muncit la câmp, în uzini sau fabrici și au crescut copii.

E dificil să-mi imaginez ce înseamnă să aștepți la cozi interminabile de la ora 5 dimineața pentru a primi hrană pe cartelă, să nu ai căldură suficientă și altele care pentru noi țin de domeniul istoriei. Comparativ cu ei, noi suntem o ge­nerație răsfățată, privilegiată.

Lucrul cel mai dureros perceput la nivel emoțional pentru „generația pe cale de dispariție” nu îl constituie pensiile infime sau singurătatea, ci faptul că generația tânără se uită la ei și îi condamnă pentru istoria pe care au scris-o, nu văd o valoare în ce ei au făcut sau construit, îi disprețuiesc și văd în ei un ­„încurcă-lume”.

Personal, nu cred în existența unui conflict între generații. Lupta între generații, prăpastia aceasta care se cască între inimile noastre, își are originea în neîn­țele­gerea noastră și a lumii, în superioritate și neiubire.

Probabil este important și pentru vârstnici să înțeleagă că, îna­inte să pretinzi înțelegere sau acceptare, este necesar să le oferi.

M-am întrebat, ce este mai important: autoritatea sau iubirea? Îna­inte de autoritate, este necesar să fie iubirea. Ne putem deschide inima, putem fi vulnerabili, putem primi și oferi afecțiune, sfaturi, recomandări, doar dacă în prealabil inima noastră este deschisă și avem o conexiune autentică cu cel din fața noastră. Acolo unde există doar autoritate și un respect care se pretinde pe considerente exterioare, nu poate fi o relație care să împlinească sufletul în mod real.

Ceea ce este surprinzător pentru o generație care se declară flexibilă și maleabilă este rigiditatea și lipsa empatiei atunci când vine vorba de a vedea lucrurile și din perspectiva celuilalt.

În mod clar, provocările, perspectivele și valorile noastre diferă semnificativ de valorile părinților sau bunicilor noștri, dar în aceste situații se vede mult lăudata noastră evoluție. Putem trăi bine lângă oameni diferiți de noi, fără a avea pretenția să-i schimbăm.

În cartea Leviticul scrie: „Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân”. Cineva spunea că nivelul de civilizație al unei societăți se măsoară în modul în care tratează copiii și vârstnicii. Acest raționament are în spate ideea că nivelul nostru de civili­zație este dat de cum tratăm categoriile vulnerabile ale socie­tății. E adevărat, bunătatea și spiritul civic se văd în raport cu cel vulnerabil.

Când mergeam la bunica și îmi spunea că se roagă pentru mine, mă simțeam cea mai norocoasă nepoată de pe planetă, mereu îi spuneam: „Buni, roagă-te pentru mine. Pe tine întotdeauna te ascultă Dumnezeu”.

Trebuie că Dumnezeu aplică un tratament preferențial celor în vârstă… poate prezența Lui compensează absența noastră. Bunicii sunt un edificiu spiritual.

Poetul Lucian Blaga a scris cu talent: „Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul! Tânărul cântă: Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea! Bătrânul tace: Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”. Cuvinte puține, dar care exprimă nuanțat etapele de tranziție în viață și acțiunile caracteristice fiecăreia.

Bătrâneții îi revine înțelep­ciunea, astfel, cine nu mai are bunici să le cinstească memoria, iar cine încă-i are să-i iubească, să-i prețuiască și să-i respecte.

 

Puterea untdelemnului de la candela Maicii Domnului

 Când a văzut ce putere are untdelemnul sfinţit al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor, dădea adesea şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare.

 Cuviosul avea acest obicei minunat: când trebuia să se culce puţin, punea mai întâi un rând de pietre pe pământ şi peste ele arunca o pătură mică. Apoi cânta imne de înmormântare, ca şi cum s-ar fi îngropat singur pe sine. Pe urmă, zicea pe de rost patru Apostoli şi patru Evanghelii şi multe altele. Însemna apoi cu Sfânta Cruce aşternutul de trei ori şi se culca, punând o piatră drept căpătâi. Adeseori în vis năvăleau diavolii asupra lui, îl tulburau şi nu-l lăsau să doarmă. Cuviosul lua atunci toiagul şi îi lovea cu putere duhovnicească, râzând de neputinţa lor, încât diavolii o păţiseră cu el. „Ce să facem cu acest încăpăţânat? se tânguiau ei. Uneori ne loveşte, alteori ne ocărăşte şi batjocoreşte tot neamul nostru!”

Într-o seară, când robul lui Dumnezeu se culcase puţin, a venit diavolul cu un târnăcop să-l lovească. Dar deodată, spăimântându-se, a ieşit afară cu mare zgomot şi a pierit ca fumul. Pe când fugea, scrâşnea din dinţi, zicând: „O, Marie, pretutindeni mă arzi, ocrotind pe acest tare de cap!”.

Auzind aceste cuvinte, Nifon a înţeles că Maica Domnului îl ocroteşte şi îl apără. De aceea, el în fiecare seară, înainte de culcare, lua untdelemn de la candelă şi se miruia pe frunte, la urechi și la toate simţurile. Când a văzut ce putere are untdelemnul sfinţit al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor, dădea adesea şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare. De aceea s-a înfricoşat diavolul şi s-a făcut nevăzut.

(Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon, traducere de Protosinghel Petroniu Tănase, Editura Mânăstirea Sihăstria, Vânători, 2004, p. 43)

Oricine care pretinde că are o cunoaştere specială şi o pune în vânzare, este un fals învățător.

 

Orice copil care se indeparteaza de iubirea lui Dumnezeu, se va intoarce - pentru ca este prea dureros sa fii separat de Sursa Vietii.

Atunci cand durerea si suferinta devin prea mari, fiecare fiinta se intoarce.

Nu exista exceptii.

 

Nu poți fi în plinul inimii tale, decât dacă te ierți pe tine însuți și îi ierți pe ceilalți.

Nu poți fi în plinul inimii tale, dacă ești îngrijorat și furios.

Liniștea este esența inimii.

 

Poţi să-ţi petreci întreaga viaţa căutând soluţii complicate la problemele tale, dar va fi o pierdere de timp. Răspunsurile sunt simple. Şi ele sunt foarte la îndemână.

Nimeni altcineva nu te poate face fericit sau trist, nici tu nu poţi face pe altcineva fericit sau trist.

Fericirea sau tristeţea ta îţi aparţin numai ţie – iar ale lor le aparţin lor.

Nu-ţi pierde vremea dând vina pe altcineva pentru greşelile tale sau acceptând vina pentru greşelile pe care le fac alţii.

Asumă-ţi responsabilitatea faţă de ceea ce gândeşti, spui sau faci. Lasă-i pe ceilalţi să-şi asume responsabilitatea faţă de ce gândesc, spun sau fac.

Fii în permanenţă conştient de aceste adevăruri simple şi poartă-te în conformitate cu ele.

Drumul este drept.

El pare să fie şerpuit, numai atunci când încerci să-l întortochezi, ca să-ţi satisfaci frica sau vinovăţia.

 

E important să capeţi PUTERE şi să CREZI ÎN TINE. Dacă nu vrei să-ţi asumi riscuri de frică să nu greşeşti sau să pierzi aprobarea celorlalţi, nu vei realiza foarte multe în viaţă.

E important să ai curajul de a fi tu însuţi pe deplin.

De asemenea, e important să te fereşti să ai încredere exagerată în tine şi să dai dovadă de insensibilitate faţă de ceilalţi.

Puterea fără smerenie nu-ţi va fi de folos!

Mândria spirituală (egoul spiritual) este un impediment tot atât de mare pe cărarea spirituală, pe cât este sentimentul de a fi o victimă.

 

Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi -

1. Nu căuta compania cuiva care-ți neagă libertatea de a fi tu însuți... 2. Nu accepta un învățător care încearcă să ia decizii în locul tău, sau să-ți controleze viața.

3. Oricine care pretinde că are o cunoaştere specială şi o pune în vânzare, este un fals învățător.

4. Oricinecare îți cere să renunți la ideile şi experiențele tale şi să îndeplineşti programul său, este un fals învățător.

5. Oricine care te încurajează să renunți la puterea ta, la respectul de sine sau la demnitatea ta, este un fals învățător.

6. Eşti răspunzător pentru cei cu care te aduni.

7. Nu te întovărăşi cu astfel de oameni.

Libertatea aproapelui tău nu este decât un simbol al propriei tale libertăţi.

 Nu-l face pe aproapele tau responsabil pentru pacea si fericirea ta si nu-ti asuma nici responsabilitatea pentru pacea si fericirea lui În interacţiunile tale cu aproapele tău ai de făcut o alegere simplă: a-l găsi nevinovat sau a-l găsi vinovat. Această alegere are loc iarăşi şi iarăşi – în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare clipă. Cu fiecare gând tu îl întemniţezi pe aproapele tău sau îl eliberezi. Şi, aşa cum alegi să-l tratezi pe el, aceeaşi judecată vei aduce asupra ta însăţi. Nu poţi ajunge în Cer, trăgându-l înapoi pe aproapele tău – şi nici nu vei ajunge acolo, încercând să-l cari tu. Fiecăruia dintre voi i s-au dat mijloacele de a-şi descoperi propria nevinovăţie. Acceptă-l, pur şi simplu, pe semenul tău şi binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îţi cere ajutorul, dă-il bucuros, dar nu încerca să faci pentru aproapele tău ceea ce trebuie să facă el pentru sine însuşi. Este necesar ca limitele pe care le stabileşti să fie bine gândite, dacă se pune problema să treci dincolo de ele. Nu-l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea şi fericirea ta şi nu-ţi asuma nici responsabilitatea pentru pacea şi fericirea lui. El n-a venit să te mântuiască pe tine şi nici tu n-ai venit aici ca să-l mântuieşti pe el. Pe de altă parte, dezleagă-l pe semenul tău de orice resentiment pe care îl nutreşti faţă de el. Nu te abţine în nici un fel de la a-i arăta iubire. Căci, a încerca să-l privezi de fericirea sa, înseamnă a-l ataca şi a te întemniţa pe tine însuţi în strânsoarea fricii şi a vinei. Nu-ţi astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor. Lasă-l să lucreze alături de tine, atâta timp cât vrea el. Şi, când e gata să plece, doreşte-i tot binele. Dă-i hrană şi apă pentru drum. Nu-l îndatora şi nu-l forţa să stea împotriva voinţei sale. Libertatea aproapelui tău nu este decât un simbol al propriei tale libertăţi. De aceea, lasă-l să vină şi să plece după bunul lui plac. Urează-i bun venit când vine şi spune-i bun rămas când pleacă. Mai mult de-atât nu poţi face. Atât însă este suficient. Îngrijeşte-te de fiecare străin în felul acesta, şi eu îţi voi arăta o lume în care s-a întors încrederea şi în care domneşte iubirea de aproape. Iubeşte-ţi aproapele, aşa cum ai vrea să te iubeşti pe tine însuţi. Fă-l să fie la fel de important. Nu fă sacrificii pentru el şi nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci ajută-l când poţi şi primeşte-i ajutorul cu recunoştinţă, atunci când ai nevoie de el. Această reciprocitate simplă şi plină de demnitate este un gest al iubirii şi acceptării. El demonstrează încredere şi stimă reciprocă. Mai mult de-atât e prea mult. Mai puţin de-atât e prea puţin.

50 DE REGULI DE AUR

 1. Nu dați niciodată mâna cu cineva fără să vă ridicați în picioare.

2. În cadrul unei negocieri, nu faceți niciodată prima ofertă. 

3. Dacă ți se încredințează un secret, păstrează-l. 

4. Întoarceți mașina pe care ați împrumutat-o cu rezervorul plin de benzină. 

5. Faceți lucrurile cu pasiune sau nu le faceți deloc. 

6. Când dați mâna, faceți-o ferm și priviți-i în ochi.

 7. Experimentați călătoria singur. 

8. Nu refuzați niciodată o bomboană de mentă, motivele sunt evidente.

 9. Ascultă sfatul dacă vrei să îmbătrânești. 

10. Mergeți la prânz cu noua persoană de la birou. 

11. Când îi scrieți cuiva supărat, terminați și recitiți, apoi ștergeți și repetați.

 12. Nu vorbiți despre muncă, politică sau religie la masă. 

13. Fiți corecți, apărați-i pe cei care sunt abuzați fără a fi abuzivi. 

14. Scrieți-vă obiectivele și apoi lucrați pentru a le atinge. 

15. Apărați-vă punctul de vedere fără să jigniți sau să insultați, fiți toleranți și respectuoși față de ceilalți.

 16. Sunați-vă și vizitați-vă părinții, copiii, rudele și prietenii, nu pierdeți timpul așteptând ca ei să o facă primii. 

17. Nu regretați niciodată nimic, învățați din orice.

 18. În momentele sau zilele de singurătate, relaxați-vă, bucurați-vă și învățați. 

19. Onoarea și loialitatea sunt elementele de bază ale personalității tale. 

20. Nu împrumutați bani cuiva despre care știți că nu vi-i va da înapoi. 

21. Credeți în ceva. 22. Fă-ți patul când te trezești dimineața.

 23. Cântă la duș. 

24. A avea grijă de o plantă sau de o grădină.

 25. Privește cerul ori de câte ori poți. 

26. Descoperă-ți abilitățile și explorează-le. 

27. Iubește-ți munca, sau las-o baltă. 

28. Cereți ajutor atunci când aveți nevoie de el. 

29. Învățați o valoare cuiva, de preferință un copil.

 30. Apreciați și mulțumiți tuturor celor care vă întind mâna. 

31. Fii bun cu vecinii tăi. 

32. Faceți ziua cuiva mai bună. 

33. Concurează-te cu tine însuți. 

34. Oferiți-vă un cadou cel puțin o dată pe an. 

35. Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră. 

36. Salutați întotdeauna cu un zâmbet. 

37. Gândiți repede, dar vorbiți încet. 

38. Nu vorbiți cu gura plină. 

39. Lustruiește-ți pantofii și taie-ți unghiile. 

40. Nu vă dați cu părerea despre subiecte despre care nu știți nimic.

 41. Nu maltratați niciodată un animal.

 42. Ridicați-vă vocea în fața nedreptății. 

43. Nu ratați niciodată o ocazie minunată de a rămâne tăcut.

 44. Recunoașteți pe cineva pentru eforturile sale. 

45. Fii umil în fața a orice.

 46. Nu uitați niciodată de unde veniți. 

47. Călătoriți ori de câte ori este posibil.

 48. Dă-te la o parte. 

49. Dansați în ploaie.

50. Caută-ți succesul, fără să renunți. 

"

Fii ceea ce ești, fă ce vrei, dar nu-ți pierde niciodată demnitatea, iubirea de sine, credința și curajul de a câștiga o zi după alta și de a-ți realiza visele. În fiecare zi în zori întoarcem pagina istoriei noastre. Fiecare zi are lumina ei, culoarea ei, momentele ei. Trebuie să profităm de șansa de a nu ne pierde dacă visul nostru nu s-a împlinit încă, dacă rănim sau jignim pe cineva, astăzi ne răscumpărăm și facem ca această zi să schimbe cursul drumului nostru... Când pui credință în căile tale certitudinile cresc, sufletul prosperă și inima prosperă.” - 

 

Ai grijă dragă om

 O bătrână s-a urcat într-un autobuz și s-a așezat. La următoarea oprire, o tânără plină de ea și arogantă s-a urcat și s-a așezat lângă bătrână, lovind-o cu numeroasele ei genți. Văzând că femeia tace, un tânăr a întrebat-o pe bătrână de ce nu s-a plâns și nu a ripostat când a fost lovită cu gențile. Bătrâna a răspuns zâmbind: - „Nu este necesar să fii nepoliticos sau să te cerți despre ceva atât de nesemnificativ, întrucât călătoria mea cu această fată este atât de scurtă, pentru că voi coborî la următoarea oprire”. Acest răspuns merită să fie scris cu litere de aur: „Nu este necesar să ne certăm despre ceva atât de nesemnificativ, deoarece călătoria noastră împreună este foarte scurtă”. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că timpul nostru în această lume este atât de scurt, încât să-l umpli cu lupte, argumente inutile, gelozie, să nu iertăm pe alții, nemulțumire și o atitudine de judecată constantă este o pierdere ridicolă de timp și energie. Ti-a rupt cineva inima? Calmează-te și ignoră. Călătoria este foarte scurtă. Te-a trădat, intimidat, trișat sau umilit cineva? Calmează-te și ignoră. Călătoria este foarte scurtă. Cineva te-a insultat fără motiv? Calmează-te și ignoră . Călătoria este foarte scurtă. A făcut un vecin un comentariu care nu ți-a plăcut? Calmează-te și ignoră. Călătoria este foarte scurtă. Orice probleme ne aduce cineva, să ne amintim că drumul noastru împreună este foarte scurt. Nimeni nu știe durata acestei călătorii. Nimeni nu știe când va sosi sfârșitul. Călătoria noastră împreună este foarte scurtă. Să fim respectuoși, amabili, să mergem plini de recunoștință și bucurie, până la urmă, călătoria noastră împreună este foarte scurtă. Ai grijă dragă om și nu te lăsa prins în critică ,judecată și luptă. Caută să faci bine oriunde și oricând și binecuvântează neîncetat pe toți oamenii pe care îi întălnești, căci fiecare poartă o povară nespusă în sufletul lui.

“Urechile - reprezintă un pântec care naște viață. Fiecare cuvânt este o sămânță pentru sufletul tău. Cuvintele pe care le introduci în urechi, îți produc caracterul; persoana care îți va ghida eforturile zilnice și rezultatele vieții tale. Fii tot ceea ce ești! Ascultă ce auzi și răspândește în lume. Acordă atenție și păstrează în inimă doar ce aduce valoare vieții tale, pentru că totul rămâne înregistrat precum memoria telefonului tău. Culege cuvinte alese și alege ce să auzi și ce să rămână la tine, altfel, dă drumul la tot ceea ce poate perturba seninătatea interioară. Fii un bun observator al Sunetului, astfel adierea vibrațiilor să te ridice la cele mai înalte frecvențe, pentru a depăși starea de alterare și a manifesta măreția potențialului infinit care sălășluiește în ființa ta."

Oamenii nu mor de bătrânețe, ci de bolile gândurilor lor.

"Ei"ne mint spunându-ne că oamenii mor de bătrânețe; nu există boală numită „bătrânețe”! Celulele corpului se reînnoiesc continuu, chiar și la persoanele în vârstă. În reproducerea celulelor se acumulează multe erori, dar există întotdeauna o cauză a morții. Nu este atât de ușor să ucizi o persoană, să oprești inima și plămânii. Oamenii nu mor de bătrânețe, ci de bolile gândurilor lor. Bătrânețea nu există. Am fost îndoctrinați cu o anumită durată de viață. Dar dacă celulele se reînnoiesc constant, de ce bătrânii nu au piele de bebeluș? Totul vine din gândirea negativă. Unghii care continuă să crească. Pielea noastră se reînnoiește la fiecare 2-3 luni. Sânge la fiecare șase luni. Inima este reînnoită la fiecare 20 de ani. Plămânii sunt reînnoiți în fiecare an. Ficatul revine în câteva luni. De asemenea, creierul își reînnoiește celulele. Pe parcursul a 10 ani, scheletul se regenerează singur. În 15 ani, toți mușchii și țesuturile se regenerează. De asemenea, personalitatea se schimbă la fiecare 7 ani. Pentru ca regenerarea să aibă succes, trebuie să ai grijă de tine în toate privințele, iar prin aceasta mă refer la hrană, aer, apă și, de asemenea, informații. Secretul este că ADN-ul nostru nu conține informații despre îmbătrânire și moarte. Programul de îmbătrânire este în capul nostru. Așa am fost programați să credem că acesta este modul normal de a muri. Realitatea este cu totul alta. Nu este un secret pentru nimeni că atunci când ne pierdem în trecut, suntem intorsi cu fundul spre viitor. Este important să lăsăm trecutul în urmă și să ne îndreptăm spre viitor schimbând prezentul, în capul cuiva.

Despre rugăciunea în Biserică

Ia aminte, iubite frate, la sfatul acesta care slujeşte mântuirii sufletelor noastre: scoală-te negreşit la miezul nopţii, înainte de slujba de dimineaţă, stai înaintea lui Dumnezeu şi varsă înaintea Lui rugăciunea ta din toată inima o vreme, aşa cum se va arăta mai jos.

Sosind ceasul slujbei de dimineaţă, scoală-te cu toată sârguinţă şi către începutul dumnezeieştii slujbe a Bisericii grăbeşte; şi ajungând la biserică pentru rugăciunea cea de obşte, stai în locul potrivit, adună-ţi toate puterile cugetului, în aşa chip încât să nu visezi ori să rătăceşti în toate părţile, urmând relelor însuşiri şi lucruri ce stârnesc patimile voastre.

Sileşte-te pe cât poţi a pătrunde adânc cu inima citirile şi cântările din biserică şi a le încrusta pe ele pe tablele inimii.

Fii cu luare-aminte, fără trândăvie, nu slăvi cu trupul, nu te sprijini de perete ori de stâlpii din biserică; ci stai cu picioarele drepte şi înfipte cu tărie în pământ, ţine-ţi mâinile împreunate, pleacă-ţi capul spre pământ şi mintea ţi-o îndreaptă către lăcaşurile cereşti.

Ai grijă cât poţi de mult să nu îndrăzneşti nu doar a vorbi despre ceva, ci chiar a fi cu ochii la cineva sau la ceva. Ia aminte la citirea şi cântarea din biserică şi te străduieşte pe cât poţi să nu-ţi laşi mintea să se lenevească.

Dacă ascultând cântarea şi citirea din biserică nu le poţi înţelege, atunci cu evlavie zi întru sine Rugăciunea Numelui lui Iisus astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Sileşte-te a pune rugăciunea aceasta adânc în suflet şi în -inima ta; spune-o cu mintea şi cu gândul şi n-o lăsa nici o clipă să plece de pe buzele tale; împreuneaz-o pe cât îţi este cu putinţă cu răsuflarea, şi cu toată puterea ta străduieşte-te ca dimpreună să te sileşti către zdrobirea din toată inima, astfel încât cu lacrimi să te pocăieşti de păcatele tale. De nu ai lacrimi, atunci să ai măcar zdrobire şi tânguire a inimii. Bagă de seamă să nu stai la vreo slujbă bisericească fără aceasta.

Totodată, sileşte-te a păstra o adâncă linişte, astfel ca, în vremea cântării, citirii sau ascultării să ai minte nerăspândită, inimă neîndoielnică şi gânduri curate; că prin aceasta poţi sătura sufletul tău cu duhovniceasca hrană care este cuvântul lui Dumnezeu.

Şi tot aşa, nu te înălţa pe sine, ci fii smerit (Luca 14, 11); că Domnul mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Pilde 3,34).

Întipăreşte acestea în inima ta şi în sufletul tău şi priveghează cu luare aminte ca nu cumva să te înalţi pe sine. Şi de îţi vin cumva din aceasta lacrimi, sileşte-te ca ele să-ţi fie spre sufletesc folos şi să curăţească păgânătatea şi nedreptăţile tale.

Rămâi întotdeauna întru această pocăinţă şi înţelepciune a smereniei, rugându-te şi aşteptând harul lui Dumnezeu să-ţi cerceteze de sus sufletul cu dumnezeiască luminare.

Rogu-te, iubitorule de virtute, primeşte toate graiurile acestea cu dragoste din inimă şi aşază-le temei virtuţii tale. Că tot cel ce doreşte a trăi cu evlavie şi a plăcea lui Dumnezeu săvârşeşte tot lucrul lui Dumnezeu nu cu nebăgare de seamă, ci cu sârguinţă şi osârdie, ca să ajungă cât mai grabnic a se preschimba întru bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinirii lui Hristos.

În lăcaşul lui Dumnezeu stând, închipuieşte-ţi că te afli chiar în ceruri, că stai înaintea lui Dumnezeu împreună cu puterile cele de sus şi faci tot ceea ce fac şi ele. Şi închipuindu-te astfel, pune-ţi legământ ca în nici un chip să nu ieşi din biserică înainte de sfârşitul slujbei.

De vei sta astfel cu desăvârşită rânduială, aşa cum s-a spus, iar din aceasta osteneşti foarte tare ori eşti istovit din pricina vreunui beteşug trupesc sau a vârstei înaintate, atunci aşază-te oriunde este vreun loc în biserică, pentru a nu ispiti pe fratele tău.

Cercetează-te pe sine: de nu cumva osteneala ţi se trage de la deznădejde sau neglijare, ori de nu cumva răspândirea minţii şi patimile trupeşti te fac să-ţi pierzi tăria şi bărbăţia. Cugetând astfel, învinuieşte-te cu nerăbdare de neputinţă, de slăbiciune, de trândăvie şi iarăşi te ruşinează înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor Săi şi a oamenilor, şi cugetă întru sine că cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui (Marcu 13, 13).

Dacă stând în rugăciune ajungi cu totul neputincios a răbda vreo firească trebuinţă ori dacă te loveşte vreo mare durere, învinuieşte-te tot pe tine, aşa cum s-a scris mai sus.

Iar de pleci din biserică cu vreo ascultare dată ţie, chiar şi atunci cugetă întru tine cu înjosire, că te-ai lipsit de împreună-şederea cu locuitorii cerului şi de bucuria de a fi de faţă cu ei.

Dacă vei cugeta astfel, şi sufletul tău îl vei învinovăţi, şi dacă până în sfârşit vei răbda, spori-vei din putere în putere şi în chip nevăzut vei primi de la Dumnezeu sănătatea trupului şi luminarea sufletului.

CASA SUFLETULUI

 "Adevăr îți spun, ceea ce face iubirea pe pământ, se face şi în ceruri şi rămâne în eternitate. Dar ceea ce face inteligența terestră, dispare în pământ şi nu rămâne nimic în ceruri. La ce-i folosesc omului comorile pământeşti, dacă sufletul său trebuie să sufere din această cauză? Cine se îngrijeşte de lume şi de trupul său este un nebun, pentru că pământul se va sfârși la fel ca şi carnea umană şi când va veni sfârşitul pământului, unde va merge bietul suflet să-şi găsească casa? Eu îți spun, dacă omul îşi pierde trupul, pierde de asemenea şi pământul şi dacă nu şi-a făurit un nou pământ cu iubirea sa, sufletul său va trebui să rătăcească împreună cu vânturile, norii şi bruma şi va fi urmărit în eternul infinit, fără a găsi vreodată vreun moment de răgaz şi fără a-şi găsi odihna, decât în falsele sale reprezentări iluzorii ale propriei sale fantezii care, cu cât va dura mai mult, cu atât va fi mai slabă şi mai întunecată, sfârşind prin a da naştere unei nopți întunecate şi dense, din care sufletul nu va mai găsi decât cu greu ieşirea."

 „Dumnezeu este infinit de bun, infinit de înțelept, infinit de drept şi nu are nevoie de sfaturile şi de învățăturile nimănui. Dar Eu vă spun, omul de pe acest pământ nu a fost făcut pentru a fi inferior lui Dumnezeu care este complet desăvârşit."

Usturoiul în ulei de măsline este un antibiotic puternic.

 

Usturoiul și uleiul de măsline sunt două alimente care au proprietăți vindecătoare.

Usturoiul este antibacterian, antifungic și antiviral. Își derivă proprietățile din compușii săi suferinzi, care acționează ca antioxidanți și sunt utili pentru inimă. Deși doar scade colesterolul, luminează și sângele și reduce riscul de cheaguri de sânge, atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale.

Cei care iau șase sau mai multe capsule pe săptămână văd riscul de cancer de colon, stomac sau prostată redus la jumătate față de cei care nu iau mai mult de una.

Usturoiul este o sursă de cupru, fier, zinc, magneziu, german și seleniu. Pentru a folosi cât mai bine aceste proprietăți, tăiați sau zdrobiți becul și lăsați-l să se odihnească timp de 10 minute, pentru a elibera complet compușii suferiți.

Becurile trebuie să fie cărnoase, iar păstăile, netede și fermi. Nu le puneți la frigider, ci păstrați-le într-un recipient deschis, răcoros și în aer liber. Vor sta două luni.

Ia o sticlă de ulei de măsline și înmoaie niște căței de usturoi străpunși cu furculița sau un ac sterilizat. Închide bine sticla și pune-o departe de soare timp de două săptămâni. După această pauză, puteți lua trei linguri din acest amestec în fiecare dimineață.

Acest antibiotic purifică sângele. De asemenea, tratează hemoroizii, precum și durerile articulare. Dacă iei această soluție zilnic, poți combate problemele cardiace, tensiunea arterială ridicată și răcelile.

Problema căderii părului poate fi tratată și cu acest antibiotic natural.