Azi, e lupta împotriva nevăzutului, și unde e gol, se așează pustiul, și din pustiu, nu mai aștepți nimic!

 

E atât de ușor să Îl vedeam și sa-L simtim pe Dumnezeu, în cele văzute și nevăzute, dacă vrem!
Eu nu am vrut, mulți ani, că mi se părea mai simplu, dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, nu m-a lăsat în întuneric!

Nevăzutul este viață, este  veșnicie!
Cele văzute mor, cele nevăzute trăiesc,veșnic, si totuși, omul, în inconștiența sa, lupta și luptă... pentru cele ce mor!

Ce ar fi văzutul, fără nevăzut, un pustiu fără viață...
Numai dacă ne gândim la complexitatea corpului uman, la perfecțiunea lui...că nu exista ceva asemănător omului....că omul nu ar putea niciodată să creeze ceea ce suntem.
Daca ne gandim la cum funcționam!!
Cele dinlăuntrul nostru ar fi niște organe moarte, dacă Dumnezeu nu le-ar da suflare de viață!

Apoi, aerul, nevăzut, dar fără, nu trăim.

Apoi, conștiința, nu se vede, dar fără, am fi trupuri fără discernământ.
Sentimentele ne fac umani...fără ele suntem  roboți consumatori...
Mirosul, auzul, gustul, simțurile toate, încununează viața.
Să nu uităm suferința sufletului, care ne ajută să vedem adevarul vieții!
Și totuși, oamenii, unii, întreabă unde este Dumnezeu?!
Asa vedem inteligenti, care își dedică viața studiului, dar cu ușa închisă Lui Dumnezeu, si trăiesc degeaba...si oameni fără carte, care cunosc si simt mai mult decât învățații, că au deschis ușa inimii, unde intra Dumnezeu, care îi învață ce trebuie să cunoască, care le dăruiește înțelepciunea veșniciei!

Degeaba știm tot, daca nu știm ce ne trebuie, ce ne foloseste, astfel, multi învățați, titrati, rămân repetenți la lecția viață!
Cand măndria golește si întunecă sufletul, nu  cunoaștem taina vieții, care este descoperită de Dumnezeu, doar smereniei!

Din fericire, pe multi ne scapă Dumnezeu de mândrie, îngăduind să cădem în propria neputința, fiind o șansă la mântuire!
Să nu o pierdem!
Doamne, mulțumesc, că de la Tine sunt toate! Amin.