Hrănește-te bine, fizic, mental și spiritual, iar apoi bucură-te de viață

 

Corpul femeii nu trebuia niciodată să fie neted, ferm și impecabil.

A fost proiectat pentru a crea viață, pentru a găzdui viața, pentru a hrăni viața.

Da, există multe alte aspecte uimitoare pentru noi toți și acest design nu ne definește în niciun fel, dar... care stă la baza luptei noastre pentru păstrarea unei „cifre”, este o întreagă rețea de genetică, știință și un întreg proces evolutiv care vrea să creeze, să depoziteze și să producă grăsime pentru protecție și sănătate hormonală.

Deci, dacă pierzi o luptă pentru slăbiciune, să nu crezi nicio clipă că e numai vina ta.

Încerci să strici vântul.

Hrănește-te bine, fizic, mental și spiritual, iar apoi bucură-te de viață cu vasul în care locuiești.

Este un singur lucru.

Pacea, râsul și acceptarea sunt cele mai bune medicamente din jur.

Dietă cu apă!

 

Dieta cu apă este foarte eficientă și te ajută să slăbești în jur de 10 kilograme în doar 3 săptămâni.

dieta-cu-apa-cura-de-slabireCare sunt avantajele dietei cu apa? Un consum crescut de apa, de 2.5 litri pe zi, accelerează digestia, previne balonarea si constipația, ferește pielea de uscare, reduce celulita, menține sănătatea rinichilor, detoxificata organismul, scade pofta de mâncare si îmbunătățește circulația sângelui.

Cum decurge dieta cu apa?

1. Începe-ti ziua cu un pahar de apa călduța cu lămâie pentru a-ti detoxifica organismul.

2. Încearcă sa bei apa toata ziua, chiar si când nu iți este sete, si sa renunți complet la sucuri sau băuturi alcoolice. Singurele băuturi permise in afara de apa sunt ceaiul verde si limonada neîndulcita. Nu este recomandat sa bei apa minerala, ci doar apa plata îmbuteliata sau de la robinet.

3. Înainte de fiecare masa, bea un pahar de apa. Mai multe studii au arătat ca persoanele care consuma apa regulat înainte de masa slăbesc mai ușor fata de persoanele care nu au acest obicei.

4. Bea uneori apa rece ca sa iți accelerezi metabolismul. Se pare ca, de fiecare data când bei apa rece, organismul depune un efort pentru a încălzi apa, ceea ce înseamnă o ardere a caloriilor. Studiile au arătat ca organismul bărbaților arde grăsimi pentru a produce energia necesara încălzirii apei, iar organismul femeilor arde carbohidrați.

5. Cu riscul de a te duce toata noaptea la baie, e recomandat sa bei înainte de culcare un pahar de apa.

6. Pe tot parcursul dietei cu apa, ai grija sa consumi alimente naturale, in cantități moderate si sa faci mult sport.

7. Consuma multe supe, acestea pe lângă faptul ca au un conținut mare de apa, iți oferă si nutriții de care ai nevoie. Cele mai indicate sunt supele de broccoli, morcovi, conopida si roșii. Evita cartofii.

8. In dieta cu apa trebuie sa consumi 8-9 pahare de apa pe zi. Cantitatea de apa variază de la persoana la persoana, in funcție de greutate, dieta si activități fizice.

9. Dieta cu apa nu funcționează daca nu este combinata cu un consum crescut de fructe si legume.

10. Nu încerca sa înlocuiești mâncarea cu apa si sa sari peste mese, nu faci decât sa iți distrugi sănătatea.

11. Mănâncă regulat 3 mese principale si 2 gustări.

Ce alimente trebuie sa eviți pe toata perioada dietei?

Ca in orice dieta, este ideal sa reduci cantitatea de carbohidrați, sa eviți carnea de porc, mezelurile, produsele de patiserie, faina alba, zaharul, dulciurile, prăjiturile, pârjolurile, conservele de carne si, in general, toate alimentele procesate. Orientează-te asupra fructelor, cerealelor integrale, salatelor si legumelor proaspete, preparate la aburi sau fierte. De asemenea, este important sa consumi linte, năut sau fasole din când in când, mai ales daca nu obișnuiești sa mănânci carne. Singura carne recomandata in curele de slăbire este cea de peste si cea de pui (fără piele).

Faceți live cu Dumnezeu la lumina candelei.

 ÎNVĂȚĂTURĂ - Savatie Baștovoi

Dragii mei,

iertați-mă că intervin în intimitatea sufletelor voastre, dar explozia de live-uri menite să înlocuiască rugăciunea din biserici mă face să zic cîteva cuvinte despre ceea ce este rugăciunea.
Cu mîna pe inimă, mă îndoiesc de calitatea unei rugăciuni făcută cu telefonul în mînă sau de mătăniile bătute în fața computerului pornit.
Rugăciunea nu este conectarea cu alți oameni, oricît de buni ar fi ei și bineintenționați, ci este conectarea cu Dumnezeu. Aveți ocazia să exersați rugăciunea în cămările voastre, așa cum ne-a învățat Hristos.
Dacă este printre voi cineva dornic să se roage, să aștepte să adoarmă copii și să se retragă într-un colț curat, după ce va stinge telefonul, laptopul, televizorul și becurile electrice. Faceți o căndeluță dintr-un pahar umplut cu ulei, folosind un capac de tablă găurită și un muc de vată. Simpla stare în fața unei candele aprinse într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate live-urile, chiar dacă acestea s-ar transmite direct din Cer.
Primul lucru care se cere de la un rugător este să se desprindă de toate lucrurile pămîntești, de toate gîndurile, asemenea celui care este închis în propriul cavou de viu. Exersați această stare și negreșit veți păși în Împărăția lui Dumnezeu în chip simțit. Din această stare rugați-vă mai apoi pentru casa voastră și pentru întreaga lume, fără multe vorbe.
Dacă, făcînd așa, veți fi cuprinși de o stare de pace profundă, nu vă grăbiți să citiți mult. Faceți trei închinăciuni cuviincioase în fața lui Hristos Cel viu, zicînd rugăciunile începătoare. Apoi citiți cîțiva psalmi: 102, 145, 33. Apoi ziceți "Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te.." de trei ori, iar de veți simți să spuneți mai mult, spuneți. Închinați-vă cu cîte o metanie la fiecare din Sfinții pe care îi iubiți. Apoi așezați-vă pe un scăunel sau la marginea patului și stați așa, păstrînd pacea primită, în întuneric, fără a lăsa emoțiile de nici un fel să vă readucă degrabă în lumea aceasta plină de tulburare.
Faptul că mașinile nu se mai aud noaptea, iar voi nu aveți a vă trezi dimineața devreme, e un prilej minunat pentru a trăi experiența rugăciunii pe care poate nu ați trăit-o pînă acum.
Dacă aveți lumînări, e foarte bine. E bine să aveți și tămîie. Mirosurile curate fac bine sufletului și ajută mintea să se adune. Dacă sînteți o familie credincioasă, puteți să vă rugați scurt împreună cu copiii, repet scurt, ca să nu transformați totul într-o obligație obositoare. Dar, neapărat să vă rugați singuri după ce adorm toți, căci această rugăciune nu aveți ocazia să o trăiți majoritatea dintre voi.
Faceți live cu Dumnezeu la lumina candelei.
Vă doresc tuturor să trăiți cele mai frumoase clipe cu Dumnezeu.
Dacă o să mă pomeniți și pe mine, o să fiu foarte bucuros.
Mulțumesc frumos că ați citit aceste rînduri.

Învață să taci.

 Învață să taci.
Nu vorbi mai mult decât este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui.
Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii !

 Liniştește-te !
Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri.
 Să faci atât cât este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, și de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relația noastră cu Dumnezeu este cea mai importantă !

  Avem nevoie de liniște, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul și să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Iisus Hristos !
 În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău .”

Sf. Paisie Aghioritul

Să fim recunoscători părinților noștri, fie și numai pentru că ne-au născut!

 Părinte, părinţii mei sunt divorţaţi; mama m-a adus la credinţă, tata e împotriva lui Dumnezeu. De cine să ascult?
Apoi, bine… nu este treaba ta dacă părinţii trăiesc în bună înţelegere sau nu, dacă se ceartă, dacă sunt buni sau nu sunt buni ‒ pentru tine ei trebuie să fie ceva sfânt, ca să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, ca să îţi fie ţie bine. Da! Nu trebuie să ne supărăm părinţii nici cu gândul. Şi cum se poartă ei cu noi, este treaba lor.
Sunt unii părinţi care au fost atât de aspri, care şi-au chinuit copiii… Doi fraţi au avut o mamă aşa bună! ‒ iar ea le-a zis să-l cinstească pe tatăl lor, deşi acesta nu se purta cu ei aşa cum ar fi trebuit, pentru ca ei să dobândească binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum, cei doi frați lucrează acolo, la L., în Pojarevaţ, şi nu îngăduie nimănui să spună ceva rău despre tatăl lor. Nimeni nu îndrăzneşte să-l jignească. Cei doi fraţi zic: „Tata este sfânt pentru noi!”. Au avut o viaţă grea, tatăl lor nu a avut milă față de ei, dar vezi cum i-a binecuvântat Dumnezeu și au viață împlinită? Sunt recunoscători și mulţumitori față de Dumnezeu. Căci Domnul bine a voit ca prin părinţii noştri să venim în lume. Ei vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu de cum sunt ei, vor răspunde şi pentru noi. Nu noi vom da socoteală pentru ei. Noi vom da socoteală de cum şi dacă i-am cinstit.
Starea duhovnicească pe pământ este din cale afară de rea şi din cauza faptului că până și copiii mici, de până la cinci ani, se împotrivesc părinţilor. De aceea lucrurile merg în felul acesta, pentru că nu îşi cinstesc părinţii. Pe întreaga planetă starea este aceeaşi…"

Extras din: "Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața"

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.

 

Tu spui: „Este imposibil!” El afirmă: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.” (Luca 18:27)
• Tu zici: „Sunt extenuat.” El promite altceva: „Dar cei ce se încred în Domnul, îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31)
• Tu spui: „Nu pot merge mai departe.”
El mângâie: „Harul Meu îţi este îndeajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12: 9)
• Tu zici: „Nu ştiu ce să fac.” El te sfătuiește: „Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)
• Tu spui: „Nu mai pot.” Prin gura apostolului Pavel, el te contrazice: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)
• Tu zici: „Nu merită.” El îmbărbătează: „Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera.” (Galateni 6:9)
• Tu șoptești: „Nu mă pot ierta”. El încurajează: „Poţi, pentru că şi Eu te-am iertat.” (Efeseni 4:32)
• Tu repeți: „Mi-e frică.” El te îndeamnă: „Eu nu ţi-am dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” (2 Timotei 1:7)
• Tu zici: „Sunt singur.” El spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
• Tu spui: „N-am rezolvare la această problemă.” El zice: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.” (Psalmul 55: 22)
•  Tu spui: „Nimeni nu mă iubeşte.”
El afirmă: „Te iubesc cu o iubire veşnică!” (Ieremia 31:3)

ODAIA LUMII - Parintele Dumitru Staniloae

 

Am putea compara lumea cu o camera plina de tot felul de lucruri, iar slava dumnezeiasca, cu lumina soarelui. Cu cât e mai întunecata camera, cu atât se vad mai putin lucrurile din ea. Si cu cât napadeste pe geamuri mai multa lumina, cu atât lucrurile din ea se vad mai clare si mai frumoase.

Ratiunile lucrurilor din lume, departe de a deveni de prisos dupa vederea descoperita a lui Dumnezeu, ne vor ajuta sa întelegem fecunditatea Ratiunii divine, vor fi chiar o exemplificare a ei, asa cum razele soarelui sunt o exemplificare si o manifestare a luminii Lui. Desigur atunci vom privi direct la Soarele dreptatii, sau la lumina Lui si numai indirect la ratiunile lucrurilor, pe când acum nu vedem tâsnirea directa a luminii din soare, ci numai iradierea ei estompata din lucruri. Cu alte cuvinte, când vom contempla pe Dumnezeu direct, vom contempla ratiunile lucrurilor în El Însusi, nu în lucruri, ca acum, deci cu mult mai iluminate, mai adânci, mai explicate.

Parintele Dumitru Staniloae, Ascetica si mistica ortodoxa, Ed. Deisis, Manastirea Sf. Ioan Botezatorul, Alba Iulia, 1993, p. 14-15.

Viața devine mai ușoară când îmbrățișezi cine ești cu adevărat și îți trăiești viața din plin

Un om care sare din relație în relație, care nu a fost niciodată singur pentru o perioadă mai lungă de timp, este un om care nu și-a luat niciodată timp ca să se ocupe de traumele sale interioare, să le identifice și să se vindece, astfel încât următoarea sa relație să aibă șanse să fie una mai bună decât cele anterioare.

Astfel de oameni nu-și iau timp să analizeze ce s-a întâmplat în relația anterioară, de ce nu a mers, unde a greșit fiecare, care sunt lecțiile pe care le au de învățat din acea relație, ce pot schimba la propria persoană, astfel încât să devină un partener mai bun.

Ei nu învață nimic din relațiile anterioare, nu înțeleg nimic din toate problemele prin care au trecut și intră în alte relații care repetă vechiul scenariu, pentru că nu s-au eliberat de toată toxicitatea acumulată în trecut. Ei funcționează decenii la rând orbiți de frica de singurătate și orbiți de toxicitatea acumulată în ei. Ei nu au nicio idee cine sunt ca ființă de sine stătătoare, fiindcă toată viața s-au identificat cu relația lor și cu persoana care le-a fost partener. Ei și-au extras identitatea/ valoarea din relația de cuplu, așa toxică/ disfuncțională cum a fost ea. Ei sunt atât de dependenți de prezența unui partener în viața lor, încât ar accepta diavolul în persoană, numai să nu fie singuri. Și asta este o mare problemă.

Învățați să trăiți singuri, învățați să vă iubiți pe voi înșivă, înainte de a vă arunca într-o altă relație!

Și dacă întâlniți o persoană care vă atrage, aflați dacă nu cumva aceasta n-a fost niciodată singură pentru perioade la mari de timp, ci a sărit dintr-o relație în alta toată viața. Nu intrați într-o relație cu o astfel de persoană, fiindcă are traume nevindecate și nu este capabilă să susțină o relație sănătoasă.

 

Să-i ajutăm, să-i prețuim. Căci cine nu are bătrâni...

 

BĂTRÂNII LUMII

Se-ncurcă lumea de bătrâni

Ba că-s pre mulți, ba că nu-s buni,

Iar unii care-s mai haini,

Iar aduna să-i dea la câini.

Te-mpiedici de ei peste tot

Văitându-se că nu mai pot.

La cozi, la doctori, în tramvai,

Oriunde mergi, peste ei dai.

Mănâncă pensii de la stat,

În loc să plece la furat.

E plin pământul de moșnegi

Care de care mai betegi.

Și nu-nțelegem, oameni buni,

Că mâine noi vom fi bătrâni.

Noi, care astăzi am strigat,

Că de bătrâni ne-am săturat.

Ei sunt istoria în fapt,

O viață-ntreagă au luptat

Și în loc de bunătate,

Au parte de răutate.

Ei sunt rădăcina noastră.

Pentru noi înseamnă acasă.

Ei sunt oglinda noastră vie.

Bătrânii ne sunt bogăție.

Nu cer pomană nimănui

Și fiecare-n dreptul lui,

Ar vrea să nu fie povară,

Așa cum strigă cei de-afară.

Ei sunt ai noștri, să-i iubim

Să-i ajutăm, să-i prețuim.

Căci cine nu are bătrâni,

Devine orfanu-acestei lumi.

Adriana Rusateanu

Dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?

 

Lumina este mintea noastră. Sfinții Părinți spun că mintea este ochiul sufletului. Când mintea noastră se va întuneca de păcate, atunci toată așezarea și simțurile trupului vor fi întunecate.

Dacă mintea noastră, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare și povățuire la toată fapta bună, va fi întunecată de cele rele, atunci cu atât mai întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea și prea lesne se pleacă la păcate.

Când cârmaciul corabiei sau al unui mijloc de călătorie se îmbată și se întunecă la minte, atunci cei ce sunt în corabie, în avion sau în orice mașină cu care călătorim sunt în primejdie de moarte.

Când mintea noastră este întunecată de păcate și de pofte, sufletul nostru este pururea în primejdie să moară prin păcat.

Dacă ochiul sufletului nostru, adică mintea va fi curată și fără răutate, atunci și așezările și lucrările trupului și ale sufletului nostru vor fi luminate și plăcute lui Dumnezeu.

Sfântul Isihie Sinaitul zice în Filocalie că paza minții este calea a toată virtutea și porunca lui Dumnezeu iar Cuviosul Pimen Egipteanul spune că nu avem nevoie de nimic altceva, ci numai de minte trează.

Avva Agaton a fost întrebat ce este mai mare, osteneala trupească, sau păzirea cea dinăuntru și a zis că omul este asemenea unui pom: osteneala trupească este frunza, iar paza celor dinăuntru este rodul.

Filocalia ne învață cum să ne păzim mintea în 4 pași:

● Întâi trebuie să ne păzim mintea de închipuiri pătimașe.

● Apoi să ne păzim mintea de orice gând păcătos.

● Să chemăm neîncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor.

● Neapărat să ne aducem aminte neîncetat de moarte, spre a nu greși înaintea lui Dumnezeu.

Nimeni nu-și poate păzi mintea de gânduri rele și de închipuiri pătimașe dacă nu va avea pururea în mintea sa rugăciunea neîncetată.

Sfântul Isihie Sinaitul spune că paza minții și rugăciunea se susțin una pe alta, pentru că paza minții vine din rugăciunea neîncetată, iar rugăciunea, din paza minții și din atenția cea mare.

Toți sfinții și dumnezeieștii Părinți se sileau pururea la păzirea minții, căci știau că fără această sfântă lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Trebuie să ne păzim mintea de gânduri și imaginații rele, aducându-ne aminte de Mântuitorul care zice: Privegheați în toată vremea, rugându-vă (Luca 21, 36) și: Privegheați, căci nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului (Matei 25, 13).

Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă la trezvie și la paza minții, zicând: Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8).

Zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca (Matei 6, 25).

Apoi, ca să ne arate bunătatea Sa negrăită și purtarea Sa de grijă față de noi și de toate făpturile Sale, spune: Căutați la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește (Matei, 6, 26).

Ca să vă vedeți cât de mare este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru păsările cerului care sunt atât de neînsemnate față de om, voi folosi un exemplu de la Sfântul Vasile cel mare, despre o pasăre de mare ce se cheamă alcion.

Pentru ea Dumnezeu ține marea în liniște 14 zile pentru a nu-i strica cuibul făcut în nisipul mării și a îneca puișorii.

Alcionul își scoate puii la marginea mării. Această pasăre își pune ouăle în nisip lângă apă și le clocește pe la mijlocul iernii, când se pornesc vânturi și furtuni care izbesc valurile de maluri.

Toate valurile și furtunile se alină când alcionul șade pe ouă în cele 7 zile, după care ies puișorii din găoace. Fiindcă și de hrană au trebuință, Dumnezeu i-a mai dăruit încă 7 zile pentru creșterea puilor.

Corăbierii spun că acestea sunt zilele alcionului și le așteaptă ca să pornească în larg, știind că atunci Domnul ține marea în loc.

Aricii de mare cunosc mai înainte tulburarea mării și se vâră sub o lespede de care se prind cu piciorușele.

Nimeni nu știe așa de bine despre schimbarea vremii ca acest arici, căci pe el nici filozofii, nici astronomii și nici meteorologii nu l-au învățat aceasta, ci Domnul Însuși a pus în această vietate mică urma înțelepciunii Sale celei mari și negrăite.

Nimic nu e lipsit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le privește cu luare aminte ochiul Său cel neadormit.

Încă și ariciul de uscat e mare meteorolog, căci din două răsuflări își face vizuina. Când suflă crivățul de miazănoapte el astupă gaura din partea din care simte că vine crivățul. Când se schimbă vremea și vine austrul, vântul de miazăzi, se mută la răsuflătoarea dinspre miazănoapte.

Prin toate trece și străbate purtarea de grijă a Aceluia ce ne-a zidit. Cele necuvântătoare au știință de mai înainte de la Dumnezeu, referitoare la schimbarea ce va să fie în aer, pricepere care mă covârșește.

Ursul când este rănit are știință să se vindece cu floarea ce se cheamă lumânărică, iar vulpea știe să se vindece cu lacrima de rășină a molidului.

Și la furnică pronia lui Dumnezeu se vede în chip luminat, căci i-a dat pricepere ca vara să-și gătească și să-și adune hrana peste iarnă.

Furnica taie cu unghiile partea din mijloc a roadelor ca să nu încolțească, le usucă dacă simte că se umezesc și le scoate afară doar când vremea e bună.

Acestea înțelegându-le să zicem și noi cu proorocul: Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne. Toate întru înțelepciune le-ai făcut (Psalm 103, 25).

Pronia lui Dumnezeu e îngrijirea Lui neîntreruptă față de toate făpturile Sale. Precum aerul învelește lucrurile și apa acoperă cele ce sunt în ea, așa pronia cea sfântă pe toate le cuprinde și le îngrijește, ca un adevărat părinte (II Regi 16, 9; Psalm 32, 13-15; 113, 10).

Concluzia Evangheliei de astăzi e cuprinsă într-o singură frază: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).

Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. Alergăm fără rost după lucruri nefolositoare ce pier odată cu noi.

Uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai amintim.

Vrem averi, cinste, sănătate și uităm de Dumnezeu. De asta este atâta suferință în lume, atâtea boli și certuri în familie.

Uităm de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mântuitoarele învățături ale Sfintei Evanghelii, punându-ne nădejdea numai în propriile mâini. De aia nu avem adevărata pace și mulțumire sufletească.

Să ne întoarcem din nou la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. El ne așteaptă.

Să nu ne mai mândrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în viața asta trecătoare, ci numai în Dumnezeu să credem, doar Lui să I ne închinăm, la Biserica Sa să mergem cât mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.

În toate cele bune să fim întâi. Și la lucrul mâinilor și la biserică și la milostenie și la post și la rugăciune.

Cu mâinile să lucrăm, dar cu mintea să ne rugăm. Cu picioarele să călătorim, dar cu limba să lăudăm pe Dumnezeu și să dăm sfaturi duhovnicești.

Să ne creștem copiii în frica de Dumnezeu, să trăim în pace cu iubitorii de pace, iar de cei răi, eretici și robiți de patimi să ne ferim, ca să nu cădem în cursele lor.

Să nu ne biruim nici de mândria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beție sau cumplita de desfrânare sau de mulțimea grijilor pământești care stăpânesc astăzi lumea.

De vom face așa, vom duce o viață liniștită, vom avea timp mai mult de rugăciune și vom fi fericiți și pe pământ și în cer.

Atunci vom putea cânta împreună cu proorocul David: Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Psalmul 33, 10).

Părintele Cleopa Ilie

Sfantul Serafim de Sarov si Parintele Arsenie Boca.

Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Arsenie Boca de catre Fecioara Maria pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani.

Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.

Arsenie se roaga la Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi intitat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov.

Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual.

Deloc intamplatoare este si minunea cand Iisus ii vorbeste si ii spune sa nu-L mai picteze si sa mearga sa picteze in inimile oamenilor căci timpul este aproape…

Dar Arsenie nu asculta.

Deloc intamplator Romania este numita Gradina Maicii Domnului.

 

Dumnezeu urăşte ochii trufaşi

 

Mândria este unul din cele şapte păcate capitale.

Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă aducătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le smereşte inima prin suferinţe şi necazuri.

Oamenii mândri se cred înţelepţi.

Omul mândru e orgolios, nu suportă să i se poruncească, nu suportă să i se arate adevărul sau să fie criticat, îndreptat, povățuit.

Omul mândru este deseori ignorant, mândria fiind cauza certurilor, neînţelegerilor, ocărilor, stărilor sociale conflictuale.

Astfel, omul mândru îşi creează singur suferinţe şi neplăceri.

Armele luptei împotriva mândriei sunt rugăciunea şi iubirea aproapelui, modelul suprem fiind Iisus, care este smerit cu inima.

Si asa aflam cine suntem noi cu adevarat, prin implicare TOTALA in viata, prin asumarea greutatilor si responsabilitatilor.

 CUM FACEM SA NU MAI FIM DEPENDENTI DE SEX? OAMENII NU POT SA NE IUBEASCA MEREU, EI NE IUBESC CAND POT, SI DE OBICEI NU POT!

Intrebare: Dacă bem o cafea pe zi e o problemă?
Raspuns: Pai va verificați DACĂ VA PUTEȚI OPRI. Dacă nu va este greu nu este o problema. Dacă da, este un duh acolo care VA FACE DERANJ ÎN ORICE MOD POSIBIL, va aduce durere, cand va este lumea mai draga și ați avea nevoie sa fiți ajutat de Dumnezeu. Și asta contează.

Intrebare: Cum facem sa nu mai fim dependetinti de sex cu nevasta, mai ales că suntem tineri, domnule Marius?
Raspuns: Din când in când încercați sa va opriți și nici gândul sa nu-l țineți la aceasta dorința. Dar să înțelegeți și ce se intampla. DACĂ PUTEȚI UȘOR SA VA ABȚINEȚI VA MAI FI ACEASTA BUCURIE. Dacă nu, ori va pierdeți cu încetul puterile, ori se distanțează soția, dar o sa va supărați în ambele situații. Dar nu este de vina ea, ci dvs ca v-ați atașat. PRIN OAMENI, DUMNEZEU NE SALVEAZĂ SUFLETUL ȘI NU NE LASA SA PUNEM NIMIC DIN LUME PE PRIMUL PLAN. Tot ce Iubim noi din lumea aceasta mai mult decat pe Dumnezeu, VOM PIERDE!

NICIO SANSA VREODATA!
Dar dacă nu înțelegem, ne va desprinde cu forța, ca ATAȘAMENTUL ESTE LOCUL PRIN CARE PIERDEM VIATA, pierdem suflet, si apoi dincolo suntem ingroziti si speriati ca NU PUTEM URCA nici o iota. El de fapt NE SALVEAZĂ VIATA PRIN OAMENI. Cand oamenii ne deranjeaza, este bine. DAR NOI NE SUPĂRĂM DEGEABA, CA TOT NE VA DESPRINDE PRIN SCĂDEREA POTENTEI SAU PRIN DEZINTERESUL PARTENEREI. Dvs alegeți.

Dar, ca ceva sa rămână la noi si sa,ne bucuram, trebuie mereu sa ne oprim ca sa ne verificam dacă ne-am legat, ca să nu fim surprinsi de suferință. Ca desprinderea cu forta poate fi orice: accidente, necazuri sau boli, dezamăgiri, înșelare, durere. ȘI NU ȘTIU CÂT REZISTAȚI. Cu cât atașamentul este mai puternic, cu atât desprinderea va fi mai dureroasa. Dar asta este valabil la orice atasament, de orice: mancare, bautura, tigari, cafea, sex, de orice patima. Încercați să nu vă lipiți de nimic, ca nu are rost sa suferiți. Înțelegeți mecanismul divin. Când încalcăm poruncile divine și punem ceva de aici mai presus de toate, atunci pornește dezastrul. Și la ce folos? RĂMÂNE LA NOI NUMAI ACEL LUCRU DE CARE NU SUNTEM ATAȘAȚI DAR DE TOT CE SUNTEM LIPIȚI VOM PIERDE. Acum fiecare cum înțelege...

Intrebare: Un călugăr care este smerit şi umil, face numai bine şi totuşi este atât de încercat... vă pot enumera multe exemple... aici ce ne puteți spune?
Raspuns: Parintele Cleopa spunea odata ca: in manastirea noastra sunt, sa zicem, 1000 de vietuitori, dar daca este unul care are chemare si merita sa stea aici. O idee. Dar incercarile vietii sunt daruri de nepretuit, nu este un lucru rau. Avem nevoie de greutati. Ele ne ajuta sa evoluam si sa devenim mai buni. Toate ne imping spre Dumnezeu. Daca noi nu alegem benevol restrangerea de sine, vom fi impinsi spre divin prin suferinte si boli, prin necazuri. Dar asta nu este un lucru rau, ci ESTE CONSECINTA FAPTULUI CA NOI AM PUS LUMESCUL SI UMANUL PE PRIMUL LOC. Daca nu ar fi fost asa, nu era nevoie sa fim micsorati cu forta astfel.

Apoi exista o mandrie care vine din spiritualitate care ESTE UCIGATOARE, un fel de aer de superioritate, de cine este ca el. Acesta da boli grave, extreme. Divinul nu inseamna sa stai si sa meditezi si sa zici ca esti El. Nu, Divinul inseamna sa participi la viata, sa muncesti, sa daruiesti gratuit fara rasplata din prea plinul tau, sa te restrangi in toate, sa te sacrifici, sa lasi de la tine mereu, deci inseamna actiune printre oameni, participare, Responsabilitati.

Adevarata spiritualitate inseamna sa faci o munca in care esti sujitor, muncitor, si ai un sef care iti spune ce sa faci si tu asculti fara sa te revolti. SPIRITULAITATEA NU SE FACE PE BANI, ca iti pierzi harul si credibiltatea si apoi NU MAI ESTI INSPIRAT DE DIVIN, ca toata intelegerea nu este a ta, nu vine de la tine putere, ci de la EL. Cand stii asta, nu vrei nimic pentru tine si atunci Il ONOREZI PE CEL DE LA CARE TOATA INTELEGEREA VINE! Nu e bine asa?

Caracterul se formeaza prin incercari de toate felurile. Si Il simti pe Domnul cand esti util oamenilor, si te depasesti pe tine, cand ajungi sa nu mai lupti si sa te aperi, cand te multumesti cu putin. Asta este adevarata evolutie spirituala, toate te invata asta. Toti oamenii te invata Iubirea fara motiv, fara rasplata.

Adevarata manastire este in lume, printre oameni, ca aici se depasesc incercarile si ATRACTIILE. Te inalti nu atunci cand fugi de atractii si fericirile umane ci, cand fiind in mijlocul lor, tu ai puterea SA LE DEPASESTI, FARA REGRETE.
SA NU LE VREI! Numai ele te pot inalta, nu fugind de responsabilitati. Si daca, fiind in mijlocul fericirilor lumesti, pentru tine ele nu mai inseamna nimic, ATUNCI CU ADEVARAT TE POTI NUMI OM. Dar om simplu, ca SIMPLITATEA SI FIRESCUL SUNT CEL MAI GREU DE ATINS.

Apoi sunt multe alte aspecte la aceasta intrebare. Spre exemplu, noi venim cu o nedesavarsire de sine mare, fiecare, mare de tot, si nu ne putem declara, in niciun fel toata viata, impliniti sau intelepti, cunoscatori, caci mereu vom primi incercari si provocari, fara capat. Fara capat. Si apoi, daca ne mandrim, vine diavolul si ne arata ca nu suntem chiar asa cum am zis noi ca suntem. Ne demasca. Mandria atrage demascarea obligatoriu.

De fapt, nu avem ce astepta. Putem o viata intreaga sa ne daruim, SI CINE STIE DACA AJUNGEM VREODATA SA URCAM, pentru ca in primul rand stergem din pacatele si patimile inaintasilor care sunt in spatele nostru si sunt multe. Pentru asta am venit, ca sa depasim suferinta, adica ATRACTIILE LUMII CARE SUNT DURERE, si sprinjinaindu-ne pe ele, sa ne ridicam mai sus in lumea de dincolo, ca de aia venim aici: CA SA DEPASIM LUMEA. Si depasind lumea, deschidem poarta cerului si ne incarcam cu Iubire. Pentru acesta Iubire am venit, ca numai ea ne poarte urca mai sus, mai aproape de Imparatul lumilor. Este ca intr-o imparatie, cu cat esti mai aproape de Imparat, cu atat ai mai multe grade de libertate, si acela este raiul. AM VENIT SA DAM DIN PREA PLINUL NOSTRU SI NU SA LUAM.

SA NU LUAM NIMIC.
Deci am venit nu ca sa luam ceva din lumea aceasta, ci CA SA NU LUAM NIMIC. Nu ca sa castigam ceva pentru noi, CI CA SA NU CASTIGAM NIMIC! Si asta se intampla, la moarte nu iei nimic. Moartea iti vorbeste cum ar fi trebuit sa fie viata noastra. Si atunci, la ce rost toata zbaterea noastra pentru mai mult? Ca sa nu avem nimic? Pentru NIMIC? Ca nimic din lumea aceasta NU AVEM NEVOIE DINCOLO. Va dati seama in ce inselare suntem?

Si mai mult: nimic din lume nu poate satisface vreodata sufletul nostru, pentru ca lumea este de alt fel decat sufletul, de alta natura, si ea nu ii da NIMIC sufletului. NOI ASTEPTAM DEGEABA CEVA DE LA EA, DAR NICIO SANSA, NICIODATA NU NE VA DA.

OAMENII NU POT SA NE IUBEASCA MEREU, EI NE IUBESC CAND POT, SI DE OBICEI NU POT, iar tot ce pretuim este fum, desartaciune, trece si se distruge, nu dureaza nimic. Nu ai ce sa astepti, absolut nimic. Toate sunt trecatoare si nimic nu ține. Totul se misca ca valurile marii, continuu. Nu ai pe ce sa te bazezi, decat pe curgere.
Noi am venit aici ca sa daruim Iubire din prea plinul nostru. Si daruind, sa manifestam insusirile lui Dumnezeu. Si asa aflam cine suntem noi cu adevarat, prin implicare TOTALA in viata, prin asumarea greutatilor si responsabilitatilor. Numai desprinderea de atractiile ei si asumarea incercarilor grele, deschid poarta cerului si ne incarca cu energie vitala. Nu fuga de greutati, ci avem nevoie cel mai mult de greutati ca numai ele ne indumnezeiesc si ne invata Iubirea fara conditii si asteptari.

 

Sfaturi pentru sanatate:

• 1. Mai puțin stres
Poate suna ciudat, dar mierea te eliberează de stres și oboseală, datorită glucozei esențiale pentru punerea în funcțiune a sistemului nervos. Acest aliment sănătos este absorbit rapid în sânge, ceea ce duce la relaxare și scăpare de orice disconfort psihic.

• 2. O mai bună memorie
Oamenii de știință au descoperit că mierea combate stresul și reface sistemul de apărare al organismului, drept pentru care se îmbunătățește și memoria. În plus, calciul conținut de miere este ușor asimilat de către creier, care funcționează mai bine.

• 3. Scade nivelul de colesterol din organism
Mierea nu are deloc colesterol și vitaminele prezente în ea chiar contribuie la scăderea nivelului de colesterol. Consumul zilnic de miere are efecte benefice asupra componenților antioxidanți din organism și luptă cu excesul de grăsime de pe organe.

• 4. Stimulează digestia și metabolismul
Mierea nu irită mucoasa aparatului digestiv, influențând benefic flora intestinală. Ea favorizează tranzitul intestinal, ajutând la eliminarea promptă a toxinelor din organism.

• 5. Pielea mai curată
Mierea este un excelent antioxidant, ceea ce înseamnă că dacă mănânci zilnic te va curăța de toxine, iar proprietățile antibacteriene îmbunătățesc starea pielii.

• 6. Somn mai liniștit
Zahărul conținut de miere crește nivelul de insulină din sânge și face posibilă eliberarea serotoninei, care se transformă apoi în melatonină, un hormon ce îmbunătățește calitatea somnului.

• 7. Slăbire
Dacă te preocupă greutatea ta corporală, medicii recomandă excluderea din alimentație a produselor îmbogățite cu zahăr, dar nu și renunțarea la miere. Acest lucru se întâmplă deoarece zahărul prezent în miere are o altă compoziție decât cel din alți îndulcitori. Mierea accelerează metabolismul, lucru esențial pentru pierderea în greutate.

• 8. Stomac mai sănătos
Mierea este un antiseptic puternic și din această cauză este recomandat a fi consumată pe stomacul gol. Acest ritual simplu, ajută la prevenirea bolilor asociate cu diverse probleme digestive, în plus, când trece prin stomac, mierea distruge microbii și vindecă orice rană din membrana stomacală.

• 9. Inimă mai puternică
Cercetările arată faptul că mierea previne artritele, lucru foarte important, pentru că în funcție de locul în care se întâmplă înțepăturile la inimă, acestea pot duce la insuficiență cardiacă severă, pierderea memoriei și dureri de cap. Dacă vei bea un mare pahar de apă cu cel puțin o lingură de miere, vei putea preveni toate aceste afecțiuni.

• 10. Ajută la menținerea echilibrului endocrin
Mierea contribuie la reglarea activității principalelor glande din corp producătoare de hormoni
 

Ce-i viața omului?

                           

                                        

 Ce-i viața omului? E-un praf!
Se duce fără grea împotrivire
Când suflă adierea vântului ușor
Dispare, tremurând în depărtări

Nu mai rămâne urmă, unde a trecut
Nu se mai vede dâra sa pe cale
Nu mai se poate zice ce a fost
Nu mai cunoaște nimeni existența

Ce mai rămâne este amintirea
Ce mai rămâne este pomenirea
S-a stins lumina, sclipirea vieții
S-a scurs duhul de viața din om

Și treci hotarul; ce-ți hotărăște veșnicia
Viața de veci, nu călătoria, ce-a fost
Viața de unde, nu vei mai avea ieșire
Viața de fericire sau chinul pe veci

Îți iese duhul de viața din tine
Și vezi cum te-aștepta pierzarea pe veci
Și vezi cum îți întinde cineva o mâna
Sa te ducă in iadul de unde nu mai ieși

Pășești pe tunel, dar nu vezi ce te-așteaptă
Simți doar apăsare, durere și chin
Ai vrea să te-ntorci din acel drum... . nu-ți place
Ai vrea să mai poți din nou, călători

Te împotrivești, te zbați, te căiești
Te lupți sâ te-ntorci, dar lupți în zadar
Ai vrea sa mai ai o clipă din nou
O clipa ce-ar putea; pe veci, a te salva

Acum vezi cum sufletul dorea doar căirea
Acum vezi cum totul a fost in zadar
Acum știi ce înseamnă, nemurirea
Acum ai vrea să mai ai al vieții dar

Și-l chemi pe Isus dar nu mai e ieșire
Îl știi, îl Cunoști, mereu l-ai cunoscut
Ai auzit la Crăciun de El într-una
Dar in loc sa îl chemi, la lume ai privit

Și vezi tot păcatul ce-n viața-ai făcut
Și trece un film cu viața-ți prin fata
Și acum înțelegi, ce satana, a vrut
Acum vezi cum de la rai, pe veci, el te-a smuls

AMIN

 Omul poartă sufletul sau sufletul poartă pe om?
   Citeam într-o carte religioasă aceasta întrebare, cumva existențială. Cred ca ambele afirmații sunt adevărate.
1. Omul poartă sufletul, ca întreg. După despărțirea sufletului de trup, sufletul își continuă existența ca entitate personală.
2. Sufletul poartă pe om.
Noi suntem definiți ca ceea ce zicem și ceea ce facem, adică prin colaborarea sufletului cu trupul.
Sufletul este suflare din Dumnezeu superior ca și valoare în comparație cu trupul.
Omul liber cu adevărat este cel care realizează că sufletul este cel care trebuie sa conducă trupul.

Sf. Ioan Gură de Aur: Despre măreția Sf. Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului

 

La mare cinste îl aveau toți iudeii pe bărbatul acesta (că și Iosif Flavius pune războiul pe seama morții acestuia, și arată că din pricina lui nici măcar cetate nu mai este cea care odinioară fusese metropolă și lungi cuvinte de laudă despre el adună)… Că precum Stăpânul nu S-ar fi făcut ușor de primit de nu lua chip de rob, tot așa, de n-ar fi deprins prin glasul robului (adică al Sf. Ioan Botezătorul) auzul celor împreună robi cu el, cei mai mulți dintre iudei n-ar fi primit cuvântul Domnului.

Ioan Botezătorul, pentru că desăvârșit s-a dezbrăcat de cele simțite, trupești, nu avea trebuință de dascăli oameni, ci din ceruri era învățat.

Ioan mărturisea despre El (Domnul) și striga zicând. Ce este acest „striga”? Cu îndrăzneală, adică, liber, fără vreo piedică propovăduiește. Și ce propovăduiește? Și ce strigă? „Acesta, era – zice – despre Care am zis: Cel care vine înapoia mea înaintea mea S-a făcut, că înainte de mine era”. Umbrită întru totul e mărturia… Că nu a spus : „Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut”. De ce?

Că. după cum păsările cu pui nu-i învață tot zborul numaidecât, nici într-o singură zi, ci o dată numai atât îi scot, cât să ajungă afară din cuib, altă dată lăsându-i întâi să se odihnească, îi povățuiesc iarăși la zbor, și, în ziua următoare, alt zbor, cu mult mai mult adaugă, și astfel, încet și puțin câte puțin, îi aduc la înălțimea cuvenită zborului, în același fel fericitul Ioan nu îndată i-a adus pe iudei la lucrurile cele înalte, ci câte puțin i-a învățat să se înalțe de la pământ, zicând că mai bun decât el era Hristos…

(Fragment din Omilii la Ioan I, Sf. Ioan Gură de Aur, Editura Gândul aprins)

VIAȚA OMULUI...

 

,,Toată viaţa mea am căutat doar să mă smeresc, să vreau mântuirea, să fac bine tuturor şi să-L caut pe Bunul Dumnezeu.

Dar să-L caut prima dată în inimă şi, dacă vedeam eu că poate nu este Dumnezeu în inima mea, trebuia să mă sucesc iar, să merg iar la mărturisire şi să-mi întreb conştiinţa: ,,conştiinţă, spune drept dacă mor acuma, mă mântuiesc?

Îi place lui Dumnezeu cum trăiesc, ce fac sau nu?”

Fiecare dintre noi are o traistă şi tot pune în ea. Cuvinte bune, cuvinte rele,cuvinte vii, cuvinte moarte.

Când se apropie sfârşitul vieţii, vrea şi sufletul să se uite în traistă, să vadă ce are acolo, şi nu este nimic.

Traista este spartă. Toate s-au pierdut prin vorbirea de rău, mândrie şi invidie!

Morala: Vorbirea de rău a aproapelui, invidia, mândria...te duce la pierzanie!

Pr. Elisei Ieromonah

Cei mai frumoși oameni sunt...

Cei mai frumoși oameni sunt cei care își îmbrățișează lumina interioară...

Cei mai frumoși oameni sunt cei din interior, a căror frumusețe depășește suprafața pielii lor.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care cultivă bunătatea și generozitatea față de ceilalți, pentru că bunătatea sufletului lor este nemărginită.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care au cunoscut durerea și suferința, pentru că au învățat să-și tragă puterea din vulnerabilitatea lor.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care se conectează cu natura lor profundă și spirituală, pentru că știu că esența lor este infinită și veșnică.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care își îmbrățișează unicitatea și individualitatea, pentru că au învățat să se iubească și să se accepte așa cum sunt.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care cultivă curiozitatea și deschiderea minții, întrucât evoluează și caută în permanență cunoștințe.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care inspiră, ghidează și ridică pe alții, pentru că sunt faruri luminoase în noapte.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care iubesc necondiționat, pentru că dragostea lor este pură, sinceră și infinită.

Cei mai frumoși oameni sunt cei care sunt capabili să-și transcendă ego-ul și personalitatea pentru a-și accesa adevărata esență, pentru că știu că frumusețea supremă stă în conștientizarea ființei lor

 

Boala este pierderea legăturii cu Dumnezeu PREA MULT TIMP

 

CUM SE REALIZEAZĂ VINDECAREA? VINDECAREA ESTE DE EU MAI PRESUS DE TOATE!

CU CÂT MAI REPEDE RENUNŢI LA TOT CE TE ATRAGE PE TINE MAI MULT, CU ATÂT MAI REPEDE TE VINDECI

CÂND ATACI, APERI UN DIAVOL

LĂSAREA DE SINE LA CONFLICT ESTE CREDINŢA - adică a nu reacţiona atunci când eşti umilit şi înjosit, pentru că tu nu eşti egoul care lupta şi se apăra. Când nu răspunzi cu agresivitate, energia care s-ar fi pierdut în luptă se întoarce şi deschide poarta cerului. Conflictul vine exact în momentul când nu mai avem energie vitală. Oamenii sunt trimişii Domnului sau mai bine spus Medicii divini, şi ŞTIU PERFECT CUM SĂ NE DERANJEZE CÂT MAI BINE CA SĂ NE SALVEZE INIMA.

PUTEREA TA DE A NU TE SUPĂRA LA PIERDERE, CÂND EŞTI UMILIT, ACEEA ESTE SĂNĂTATEA, FERICIREA ŞI RAIUL.

Boala este pierderea legăturii cu Dumnezeu PREA MULT TIMP, adică ataşamente de viaţă prea puternice, transformate în patimi. Boala scade patimile, plăcerile peste nevoie. Tot ce vine din faţă este bun, drept şi divin şi NE TREBUIE FOARTE URGENT, aşa cum este. Totul vine de la El şi nu poate fi respins fără să suferi. Orice ni se întâmplă neplăcut omoară un diavol din noi, şi avem nevoie. Nimic nu este întâmplător, nimic nu este de evitat, doar să înţelegem lecţia şi de acceptat.

Totul este de acceptat, nu ai nevoie de reacţie, pentru că tocmai reacţia precedentă a adus un atac mai dur acum. Întâmpini toate situaţiile de viaţă cu linişte, fără tine, FĂRĂ UN SCOP PERSONAL, FĂRĂ DORINŢA DE A CÂŞTIGA. Asta îţi asigură reuşita pentru că liniştea este prezenţa lui Dumnezeu şi nu te poţi lipi. Dar când eşti fără reactivitate, atunci nu ai arme interioare şi de aceea nimeni nu poate să te atace în niciun fel, nici boala, nici necazul, nici durerea. CLIPA DE CLIPĂ SĂ NU VREI CEVA MAI MULT PENTRU TINE. STAI DESPRINS!

Bolile arată LIPSA DE CREDINŢĂ, adică LIPSA DE ABANDONARE DE SINE, prea mult eu şi prea puţin Dumnezeu. Vindecare are loc numai la nivelul mişcărilor de ansamblu care devin nişte obiceiuri. Obiceiurile care duc la ataşament trebuie să fie scoase, dacă nu renunţăm singuri la patimi, vom fi forţaţi. O patimă în fundal este orice patimă, iar forţele cerului când ne scad, fac asta ÎN ORICE MOD POSIBIL. Dacă avem o anumită patimă, şi ne dă afară de la serviciu, sau alt necaz si noi nu vedem legătura, ca de fapt Dumnezeu ne desprinde, nu am inteles mecanismul.

Cauza bolilor este că noi punem prea mult timp pe primul plan trupul, plăcerea, lumescul şi valorile umane. Şi aici ne desprinde forţat, ca noi ne agăţăm de ele şi pierdem legătura cu Izvorul vieţii, o tăiem, că plăcerile patimi taie legătura cu Dumnezeu, şi atunci nu mai primim energie, şi fără ea murim. Că egoul creşte şi sufletul se stinge ca o lumânare dacă nu este întreţinut. Sufletul este ca flacăra lumânării, tot timpul trebuie să-l încarci cu iubire, dăruire şi înfrânare. Boala şi necazul aduc sănătatea sufletului şi apoi a corpului care este secundar, şi se referea NUMAI LA SUFLET.

Dar dacă repari corpul, şi nu încarci sufletul cu energia vieţii, atunci vin mai multe boli şi mai multe necazuri. Deci vedem că ELE SE REFERĂ NUMAI ŞI NUMAI LA MICŞORAREA DE SINE, LA ORGOLIU, LA EGOISM, LA LĂCOMIA DE MAI BINE PENTRU MINE, care este ucigătoare de suflet pentru că închide poarta cerului şi nu mai primeşti viaţa. De aceea vin neplăcerile şi bolile, ca să ne desprindă de tot ce punem noi pe primul plan din viaţa aceasta şi SĂ NE SCAPE DE EU ŞI NUMAI EU, ŞI O FAC ÎN MOD PERFECT.

Şi acolo, la ataşamentul de plăcere, are loc cea mai mare rezistenţă. Acum plăcerea peste nevoie este metoda de reducere a populaţiilor. Este suficient doar să o întreţină. Şi omul ŞTIE FOARTE BINE CE SĂ APERE CA SĂ NU DEVINĂ CREDINCIOS, şi iubitor de Dumnezeu. Ştie. Dacă îi spui să micşoreze ataşamentul de plăcerile simţurilor, TE VA ATACA. Atacul lui arata că este ataşat puternic, şi urmează desprinderea cu forţa. Nu este fericit, nimeni nu este fericit cu un ego mare, cu multe posesii, pentru că egoul caută numai suferinţa, durerea.

CÂND ATACI, APERI UN DIAVOL.

Credinţa, adică apropierea de Dumnezeu, adică PREDAREA DESĂVÂRŞITĂ DE SINE ESTE CEA CARE VINDECA, RENUNŢAREA LA BINELE TĂU ŞI DREPTATEA TA LA ÎNJOSIRE ESTE CREDINŢA.

RENUNŢAREA LA BINELE TĂU PENTRU CELĂLALT ŞI LA ADEVĂRUL TĂU ESTE CREDINŢA ŞI SĂNĂTATEA.

Când te predai, te încarci cu energie, dar când lupţi şi te aperi, o pierzi, şi pierzi legătura cu Izvorul vieţii şi începi să mori. Deci consecinţa reacţiei este moartea şi boala. Ai reacţionat, te-ai supărat şi ai atacat, ţi-ai spart câmpurile - este ca şi când ai vrea să suferi. Şi este aşa pentru că egoul se hrăneşte cu durere.

CURĂŢENIA SUFLETEASCĂ ESTE SĂNĂTATEA ŞI FERICIREA, adică lipsa egoului, adică lipsa ataşamentului de valorile acestei lumi şi de simţuri, de plăceri. Nici să nu te gândeşti la ele: cum să ajung, cum să am, cum să câştig mai mult, ce să-mi cumpăr. Nu, că te lipesc de viitor şi apoi porneşte destrămarea vieţii.

Plăcerea face parte din frumuseţea vieţii, dar mai multă plăcere este durere, până la un anumit moment când devine obsesie, patimă, boala. Boala opreşte plăcerea peste nevoie, ataşamentul, patima.

Necazul şi boala sunt metode divine de desprindere de materie, de fericirile simţurilor, de savoare şi senzualitate. CREDINŢA ESTE A NU TE DUCE SPRE MAI MULT, A NU VREA CEEA CE ÎŢI PLACE ŢIE. Numai când doreşti ceva foarte mult sau ţi-ar place şi când poţi să-l ai si tu nu îl vrei, il refuzi, NUMAI ATUNCI TE ÎNALŢI.

NUMAI CÂND NU VREI LUMESCUL ŞI UMANUL, TE ÎNCARCI CU IUBIRE SFÂNTĂ. Când nu vrei mai multe satisfacţii, plăceri, savoare, senzualitate, CÂND NU LE VREI, TE VINDECI. CÂND NU VREI MAI MULTE POSESII, MAI MULTĂ PUTERE, ATUNCI VREI SĂ TE VINDECI.

Nu dori mai mult, ci ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE CONTINUU DE ATRACŢIILE VIEŢII, ACEASTA ÎNDEPĂRTARE ESTE SĂNĂTATEA ŞI FERICIREA. Lumea NU ITI DA NIMIC - STAI DESPRINS, NUMAI DUMNEZEU ITI DA TOTUL! TOATE VIN DE LA EL.

Ce treaba ai tu cu lumea si umanul, adica cu cei 3%? Te ocupi numai de cei 3% o viata intreaga? Cand vrei placeri mai mult decat ai nevoie, iti iei dureri. De ce vrei asta?

ÎNDEPĂRTAREA CONTINUĂ DE PLĂCERILE SIMŢURILOR ÎŢI DĂ VIAŢĂ, SĂNĂTATE, FERICIRE ŞI VIITOR. Numai restrangerea corpului iți dă energie vitală, satisfacerea simlurilor iți ia viața. Este total pe dos decât credem noi sau suntem indoctrinați.

Deci fericirea nu depinde de lumea acesta şi nu se găseşte în ea, pentru că lumea nu îi dă nimic sufletului nostru. Numai când ne desprindem de ea, atunci descoperim ca toate fericirea vieţii era în noi, şi noi o căutam pe afară, CĂUTAM ACOLO UNDE EA NU EXISTĂ ȘI DOREAM CEEA CE EA NU NE POATE DA NICIODATĂ!

Dar DACĂ NU RENUNŢI LA NICIO PLĂCERE NU AI CUM SĂ TE VINDECI! VINDECAREA ESTE DESPRINDERE DE UMAN, pentru că numai renunţarea la uman, îţi deschide poarta cerului şi îţi dă viaţa să mai trăieşti. RESTRÂNGEREA, PUŢINUL, ÎNFRÂNAREA, DĂRUIREA DE SINE FĂRĂ RĂSPLATA, SUPUNEREA, ASCULTAREA FĂRĂ ÎMPOTRIVIRE, NUMAI ELE ÎŢI DAU VIAŢA.

Te îmbolnăveşti pentru că nu le-ai făcut şi ai fugit de Dumnezeu mereu. Un timp fugim, dar plăcerile ne iau viaţa, egoul creşte şi presează sufletul în poziţia înecatului, şi atunci el comandă moartea, fără avertismente. DECI FĂRĂ AVERTISMENTE! Atunci când nu mai avem energie vitală, o simplă prăjitură ne omoară.

BOALA ŞI NECAZUL OMOARĂ DIAVOLI AL PLĂCERII şi ne salvează viaţa prin micşorare de sine, care este desprindere. VINDECAREA ESTE DE TOT CE ÎŢI PLACE ŢIE MAI MULT. Este vindecarea de atracţie. Când a avea sau a nu avea ceva nu mai este important pentru tine, atunci eşti liber de lumea aceasta şi desprins, adică sănătos, fericit. Când nu o mai doreşti cu totul, atunci Îl doreşti numai pe Domnul, aceasta este fericirea toată. Ea nu este în lume, ci dincolo de ea. Cine caută lumea vrea să sufere mai tare.

Desprinderea este sănătatea, CU CÂT MAI REPEDE RENUNŢI LA TOT CE TE ATRAGE PE TINE MAI MULT,, CU ATÂT MAI REPEDE TE VINDECI.

Întâi trebuie vindecat sufletul şi EL SE VINDECA PRIN RENUNŢARE LA TOT CE ÎŢI PLACE ŢIE MAI MULT. Dacă omul nu se preda pe sine, medicamentele nu îl ajută şi doctorul la fel, nu poate să-l salveze. Ca un medicament să ajute, omul trebuie să-şi lase baltă toate interesele legate de lumea aceasta. Necazul sau boala sunt ca o moarte pentru lume. Nu te mai interesează nimic când te doare, nu mai vrei nimic. Te-a lovit exact în ceea ce tu apreciai cel mai mult şi înseamnă pentru tine bucuria vieţii: plăcerea, dar acum NU O MAI VREI. Înainte erai înnebunit după ea ŞI ACUM NU O MAI VREI. Deci boala ţi-a luat plăcerea. VIAŢA NU ÎNSEAMNĂ PLĂCERI PENTRU TRUP, CI DEPĂŞIREA LOR ÎŢI DĂ VIAŢĂ, SĂNĂTATE ŞI VIITOR.

Plăcerea trebuie să fie puţină, atât cât trup este: maxim 3%.

Dar dacă doctorul îţi vindeca trupul, şi tu nu te-ai desprins de tot ceea ce îţi plăcea înainte, ca VINDECAREA ESTE DESPRINDERE DE PLĂCERE, că plăcerea aduce boala şi scade orgoliul, atunci boala urcă pe un nivel superior şi se transformă într-o boală mai grea şi de durată, PENTRU CĂ ERA O CAUZA: LIPIREA DE CELE ALE LUMII, DE PLĂCERI, si aceasta NU A FOST ÎNLĂTURATĂ. Vindecare înseamnă desprinderea în toate locurile în care noi suntem ataşaţi, adică: restrângere, renunţare, retragere, abţinere şi înfrânare.
VREM SĂ NE VINDECĂM DAR ESTE VORBA SĂ RENUNŢĂM LA EXACT CE NE PLACE, ŞI SĂ FACEM EXACT CE NU NE PLACE.

VINDECAREA ÎNSEAMNĂ RENUNȚAREA LA PLĂCEREA PATIMĂ, LA ATAȘAMENTE. CEVA NU NE MERGE ÎN VIAȚĂ SAU NU AVEM PARTE DE ACEL LUCRU, TOCMAI PENTRU CĂ SUNTEM ATAȘAȚI.

VINDECARE ESTE RENUNTAREA LA EGO, LA VOIA TA MAI PRESUS DE TOATE, LA BINELE SI ADEVARUL SAU DREPTATEA TA. CU FIECARE RENUNȚARE, TU TE VINDECI MAI REPEDE. De ce nu ai vrea asta mereu?

Boala și necazul ne salvează de noi în mod perfect. Dar altă şansă nu avem, sufletul trebuie întâi curăţat, că altfel boala va fi mai grea. Şi nu scăpa nimeni. Problema noastă vine din faptul că plăcerile ne consumă din energia vieţii şi închid poarta cerului şi rămânem cu energia din noi care se consumă repede. Ca să nu ajungem în această situaţie şi să ne ataşăm prin plăcere de lume, noi trebuie continuu să dăruim fără răsplata şi să ne înfrânăm continuu. Dumnezeu se uită numai la sufletul nostru. Pentru dăruire nu mai ai timp, dar inima deschisă poţi să o ai. Dar ce ne-ar salva, NU LE VREM.

Vindecarea este despre DESPRINDERE de tot ceea ce punem noi pe primul plan. Boala este despre atașament, adică pentru ca punem orice din lumea asta mai presus de toate, și de aceea suferim, pentru că lumea NE IA DIN ENERGIA VIEȚII. Nu poti sa pui nimic din lumea asta pe primul plan, fără sa suferi.

NEATENȚIA LA EA, DEZINTERESUL PENTRU ATRACȚIIE EI, NE SALVEAZĂ VIAȚA. De ce? Pentru că există Dumnezeu și nu poți sluji la doi stăpâni. Pe unul îl vei neglija total.

VINDECAREA ESTE DE EU MAI PRESUS DE TOATE!

Doamne, ajuta!

Așa zici... Te frământă, așa?

Gheorghe, un creștin zelos veni tare supărat de la Sfânta Liturghie. Ostenit nevoie mare, după tot efortul pe care l-a depus ca să nu explodeze acolo, omul nostru se așeză pe divan.

Adormind, simți o adiere neobișnuită și privind zări silueta luminoasă a unui părinte chiar în fața sa. Misteriosul bătrân scorojit de vreme i se adresă delicat:

"Ehei, Gheorghe, care-i baiul?"

Uimit, bărbatul răspunse:

"Dar tu cine ești?"

Părintele, cu un zâmbet cald, zise:

"Dar tu cine spui că ești?"

"Tu ai năvălit în casa mea, tu să te prezinți!", răspunse el tăios.

"Tu năvălești mereu în casa Lui, iar eu nu te tulbur. Sunt robul Domnului și Îl slujesc neîncetat de peste 200 de ani. Lumea nu mă știe, am trăit retras în vârf de munte și încă n-am fost descoperit... Ale mele oase zac în chilia săpată în stâncă de la marginea satului. M-am născut aici, omule, la fel ca tine, și am slujit în Sfânta Biserică jumătate de secol", arătă bătrânul.

"Ai fost preot?!", întrebă Gheorghe surprins.

"Fost-am și preot, și rob păcatului, dar Domnul nostru m-a eliberat de moartea cea veșnică și m-a adus la viață", replică el.

"Vai, părinte! Ce mă bucur că mă vizitezi!", răspunse omul nostru, vizibil impresionat.

"Astăzi lumea nu mai e ca altă dată, după cum vezi... Nici Biserica nu mai e bună, preoții sunt răi tare, creștinii - păcătoși, de restul nici nu mai zic. Mare necaz s-a abătut asupra noastră din cauza lor", continuă Gheorghe.

"Așa zici... Te frământă, așa?", îl întrebă părintele.

"Și încă cum! În Biserica mea n-ar avea ce să caute așa oameni, nici așa păcate, mă mir că îi mai rabdă Dumnezeu... Dacă aș fi eu Episcop, pe toți i-aș curăța! De fapt, Patriarh: ar trebui să fiu Patriarh, să pun episcopi vrednici! Mă bucur nespus că-mi sunt apreciate meritele, altfel nu te-ar fi trimis Dumnezeu la mine... dacă nu aș fi dus o viață așa de sfântă!", zise omul.

"Suflete, înălțându-te pe tine te cobori în întunericul cel mai de jos! Preamilostivul m-a trimis să te previn: o să mergi la judecată și cu măsura cu care ai măsurat altora, cu aia ți se va măsura și ție (Matei 7, 2)! Ia aminte și te căiește, să nu fi înghițit de-a pururea de gheena focului! În biserica ta n-ar avea ce să caute Preabunul Dumnezeu, pentru că n-ai iubire, nici smerenie. Biserica Sa însă e spital pentru păcătoși, corabie a mântuirii sufletelor rănite de păcate și nu sală de judecată! Pocăiește-te, dar, și cere tuturor iertare, până nu-i prea târziu!"

Acestea rostind, bătrânul dispăru ca și cum nu fusese deloc, iar Gheorghe al nostru căzu pe gânduri, vărsă apoi lacrimi amare și se îngrozi de greșelile făcute.

Din acea clipă și până la finalul vieții sale, al nostru Gheorghe n-a mai ridicat niciodată privirea din pământ și nu s-a mai plâns de nimic...

Cât despre păcătoșii care-l supărau, ei bine, s-au dus cu toții! Omul nostru n-a mai văzut nici un păcătos din ziua aceea, deși s-a uitat atent, ca de obicei.

De-atunci toți i se păreau nesperat de buni, Biserica i-a devenit rai pământesc, iar preoții s-au transformat în călăuze ale sfințeniei în ochii lui!

Recunoștința lui strălucea în oceanul aceasta de păcate invizibile și lumea se mira de bucuria și de statornicia sa în cele duhovnicești.

Zi și noapte, Gheorghe se ruga cu lacrimi fierbinți pentru mai marii Bisericii, episcopii și patriarhii erau neîncetat în inima sa și n-a mai cutezat vreodată să fie nemulțumit de neputințele altora.

Iaca, așa s-a sfințit omul nostru! Dar nu vine Domnul la toți în același mod: să luăm aminte deci, că n-om fi toți preveniți la fel!

Să ne folosim duhovnicește de pățania aceasta și să ne ferim ca să nu fim ca Gheorghe, că bai mare va fi peste noi de nu ne vom căi!

Așa să ne ajute Dumnezeu, nouă și la toată lumea, să dobândim sfințenia unei vieți trăite întru Hristos, iar nu căderea întru lauda de sine!

Când rugăciunea îți va veni pentru întreaga lume, ca și pentru tine însuți, abia atunci vei înțelege măreția omului în Dumnezeu, ce înseamnă a fi om, după chipul Persoanelor Divine, și atunci moartea nu te va mai atinge.

 

Sfântul Sofronie de la Essex: Nu fi trist pentru nimic și nu te îngrijora de nimic...
[…] În ultima noastră suflare, însă, să ne întărim cu gândul că este necesar să trecem prin toate suferințele acestei lumi, ca să cunoaștem mai profund viața Singurului Fiu al lui Dumnezeu pe pământ , pentru a fi capabili să primim viața divină și nestricăcioasă.
Această atitudine a minții reduce intensitatea „suferinței fără sens”, care în iraționalitatea ei este făcută și mai insuportabilă de puterea durerii.
Durerea în sine nu este nicidecum o calamitate. Nu numai că este posibil, ci și necesar să considerăm suferința drept calea către cunoașterea eternă a adevărului, a iubirii, a odihnei, a păcii.
Suntem ființe zidite și știm totul prin comparație. Dacă nu am avea experiență de suferință, nu am cunoaște bucuria iubirii. Și este evident că, cu cât suferințele noastre sunt mai profunde, în sensul lor bun și prudent, cu atât mai deplină va fi iubirea noastră, cu atât mai profundă va fi cunoașterea eternității, cu atât mai înțelept vom primi pacea lui Dumnezeu, cu atât mai aproape ne vom arăta. lui Hristos în Împărăţia Sa.
Mă rog lui Dumnezeu să vă dea de sus adevărata cunoastere a acestei căi, despre care eu în nebunia mea am îndrăznit să vă vorbesc. Cu aceeași cerere mă rog lui Dumnezeu pentru mine. Și sa te rogi la fel pentru mine cu același duh. Și așa vom fi cu toții una în Hristos.
Când sufletul nostru atinge eternitatea, atunci multe dintre patimile noastre vor dispărea și vom fi îndepărtați, departe, de lupta adesea fără rost a oamenilor. Pacea lui Hristos nu trebuie să vă părăsească.
De ce ai nevoie? Ți-a fost teamă că nu vei avea o bucată de pâine sau un acoperiș deasupra capului la bătrânețe? Dar dacă, în orice caz, te mulțumești cu nevoile absolute, adică dacă ai o casă în care să stai, dacă nu îți lipsește pâinea, dacă corpul tău este acoperit, atunci asta îți va fi suficient.
Libertatea minții de răspândirea lumească fără sens și adâncirea ei în teoria lumii divine, apelul la lumea superioară, nostalgia pentru aceasta vor constitui „bucuria” neîncetată a sufletului tău. Atunci bătrânețea devine maiestuoasă, regală, chiar și în mijlocul sărăciei materiale supreme, o adevărată coroană a înțelepciunii.[...]Fără tensiune excesivă, cu o mișcare firească a duhului tău, privește prin tine toată tragedia lumii, a întregii omeniri și cu duhul roagă-te lui Dumnezeu pentru întreaga lume. Am primit această lecție de la binecuvântatul meu Bătrân [Sfântul Siluan Athonitul].
Iar când rugăciunea îți va veni pentru întreaga lume, ca și pentru tine însuți, abia atunci vei înțelege măreția omului în Dumnezeu, ce înseamnă a fi om, după chipul Persoanelor Divine, și atunci moartea nu te va mai atinge. Lumina veșnică va răsări în tine și vei deveni un copil al lui Dumnezeu.
Atunci nu va mai conta cât veți trăi pe pământ; zece ani sau o zi. Ar fi firesc să ne dăm seama acum că duhul nostru în rugăciune pentru lumea întreagă poate să uite de sine, adică de trup, și să meargă în felul unui al șaselea trup* , fără să simtă în timpul acestei rugăciuni vreun „șoc” » la ieșirea sa din corp.
Mintea cufundată în Dumnezeu, în actul acestei rugăciuni, poate să nu observe că veșnicia se dezvăluie înaintea ei și nu se mai cunoaște pe sine în limitele trupului.
Dar astfel el poate fie să rămână în eternitate, fie să se întoarcă din nou în această lume. Când spiritul nostru părăsește limitele acestei lumi pământești, din atracția pământului, atunci el intră acum în sfera universală și este guvernat de „legile” ingineriei cerești.
Mișcarea sa poate dobândi o viteză, în fața căreia viteza luminii este zero, precum încetineala unei țestoase. Și dacă spiritul nostru este ocupat de Duhul Sfânt, atunci prin acest Duh Divin omul își va asuma asemănarea omniprezenței și omnicunoștinței divine.
Din viețile Sfinților, un exemplu deosebit de strălucit al unei astfel de treceri de la moarte la viață, când sufletul nu își dă seama dacă a trecut sau dacă imensitatea rugăciunii pur și simplu s-a deschis în fața lui,
este Sfântul Serafim. Așa îmi imaginez

sfârșitul lui, când stătea în rugăciune.
Prin urmare, nu fii trist pentru nimic și nu-ți face griji pentru nimic.
Nu vă fie teamă să rămâneți bolnav în această viață, chiar și zece ani sau mai mult, nu vă fie teamă să părăsiți nici această viață, pentru că cei care L-au iubit pe Hristos nu mor, după cuvântul Lui de netăgăduit,.
De multe ori le-am spus bătrânilor mei din Franța că bătrânețea este cea mai importantă perioadă a vieții noastre, că apropierea de sfârșit este un proces triumfător, capabil să ne inspire duhul cu speranța unirii cu Hristos, asemănătoare acelei dorințe prin care a ars apostolul Pavel.[...]Fiecare fenomen al vieții în toate manifestările sale este într-un sens sau altul cuvântul lui Dumnezeu. Și toți am putea extrage continuu noi cunoștințe din contactul nostru cu viața.
Dumnezeu ne îngăduie boli, ne îngăduie să ne întristăm cu una sau alta nepăsări ale fratelui nostru; la fiecare mișcare a duhuluii nostru, a gândului nostru, a inimii noastre, El reacționează în felul Său.
În concluzie, El ne cheamă întotdeauna să ne predăm viețile în întregime Lui, necondiționat, ca singura condiție pentru unirea completă cu El. „Dacă nu murim, nu vom trăi”.
Și iată încă o taină înfricoșătoare : moartea... Momentul morții este ceva respingător pentru fiecare ființă. Duhul omului este indignat de această cruzime și nedreptate.
Dar în acest moment există o mare taină. Este ultimul nostru cuvânt înaintea Lui în căutarea iubirii Lui. În esență, acest moment trebuie să fie pentru noi cel mai important moment din întreaga noastră existență pământească.
Pentru ea trebuie să ne pregătim toată viața. Aceasta este trăire autentică și „educație” autentică. Toate celelalte sunt detalii minore. Fiecare își poate construi viața confortabilă, dar înțelegerea limbajului lui Dumnezeu este dată doar celor care au dragoste autentică pentru Dumnezeu.
Într-un cuvânt, subiectul care ne-a tulburat atât de profund în prezent pentru mine este concentrat într-o poziție mai generală: să ne predăm viețile. „A te ruga pentru fratele tău înseamnă a vărsa sânge”** a spus bătrânul Siluan adică a-ți da viața.
* Vezi cartea Sfântului Sofronie Athonitul „Să-l vedem pe Dumnezeu așa cum este”, p. 263.
** Vezi carteaSfântului Sofronie Athonitul „Sfântul Siluan Athonitul”, p. 55, 76, 253, 303.
 
Extrase din cartea Sfântului Sofronie Athonitul, „Capitole spirituale”, publicată de Holy Forerunner Manastery Essex England 2021.
https://www.pemptousia.gr/2023/06/agios-sofronios-mi-thlivesthe-gia-tipote-ke-gia-tipote-min-anisichite/

Mândria este capabilă de la sine să distrugă orice virtute a sufletului, fie că găsește milostenie, fie rugăciune, fie post, sau ceva asemănător.

 SFÂNTUL IOAN HRISOSTOM: Mândria este capabilă de la sine să distrugă orice virtute a sufletului, fie că găsește milostenie, fie rugăciune, fie post, sau ceva asemănător. Căci „mândria oamenilor, spune el, este necurată înaintea Domnului”. De aceea, nu numai curvia îi spurcă pe cei care se complace cu ea, nici adulterul, ci și mândria, și într-adevăr mult mai mult decât acestea. De ce; Pentru că curvia, deși este un rău de neiertat, are totuși drept justificare dorința. În timp ce aroganța nu poate găsi nici o scuză, nici vreun pretext, pentru care ar putea obține niște scuze umile. Nu este altceva decât o perversiune a sufletului și o boală foarte gravă care nu se naște din altundeva decât din prostie.
 Căci nimic nu este mai prost decât un om arogant, fie că este înconjurat de bogății, fie că posedă multă înțelepciune lumească, fie că este în putere, fie că are tot ceea ce oamenii consideră de invidiat.

dintre eroi, cine dintre marile spirite? Cu siguranță nimeni.
 
Numai „cunoașterea lui Hristos” dă omului singura cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, a lumii, a omului, a vieții, a morții, a răului, a diavolului, a păcatului, a adevărului, a dreptății, a dragostei; cunoașterea tuturor lucrurilor mici și mari, mari și obișnuit, etern și finit. De aceea sfântul cel mai înalt apostol, cu atâta paranoia iubirii și flacăra râvnei dumnezeiești, îl numește pe Hristos Domnul Său. Și într-adevăr nimeni nu este vrednic să fie Stăpân al omului decât Dumnezeu-omul. Acest lucru este simțit de oricine a fost cu adevărat chinuit de problema omului. Pentru că problema omului îl conduce la Dumnezeu, singurul Dumnezeu și Domn adevărat, Dumnezeu-omul Iisus Hristos.
 
A-L cunoaște pe Hristos înseamnă în primul rând a cunoaște puterea morții și a învierii Sale. Cum; Să trăiești și să experimentezi lucruri ca ale tale. Pentru că omul devine creștin trăind și trăind pe Hristos. Nu există nici o altă cale. Devii creștin și îl cunoști pe Hristos, dacă experimentezi tot ce este al lui Hristos ca pe al tău. Christognosia vine întotdeauna din cristobiozie și cristobiom. Veți cunoaște iubirea lui Hristos, dacă o experimentați; veți cunoaște adevărul lui Hristos, dacă îl experimentați. Veți cunoaște la fel, dreptatea și umilirea lui Hristos, și patima Sa și moartea Sa și învierea lui Hristos, numai dacă le veți experimenta ca pe ale voastre. Acest lucru este valabil pentru tot ceea ce este al lui Hristos, de la cel mai mic eveniment al economiei Sale până la cel mai mare. „Puterea învierii Sale” vei ști,
 
„Fie ca pacea veșnică a lui Dumnezeu să vă păzească inimile și mințile în Hristos Iisus.” „Înțelesuri în Hristos” înseamnă înțelesuri sfinte, care provin doar dintr-o minte sfințită de Hristos. Și cum este mintea sfințită? Când omul trăiește cu sfintele taine evanghelice și cu sfintele virtuți evanghelice. Această viață vindecă mintea de boala ei principală, aroganța, și o umple cu sănătate veșnică - smerenie. Din mintea sfințită vin înțelesuri sfinte, din mintea „în Hristos” provin „înțelesuri în Hristos”. Numai viața „în Hristos Isus” ne păstrează gândirea „în Hristos” și transformă fiecare gând în gândirea lui Hristos, în gândirea lui Dumnezeu. Gândurile și intelectul uman, în afară de Hristos, au fost orbiți și nu văd nimic așa cum ar trebui să vadă și nu știu nimic, așa cum ar trebui să știe. De aceea gândurile și „înțelesurile necredincioșilor” au fost orbite de necredință și de neacceptarea lui Hristos (Cf. 2 Cor. 4. 4; 3. 14).
 
Pentru că viața creștină este o viață în sfințire și virtuți dumnezeiești, „pentru aceasta” este necesar „să ți se plătească recunoașterea voinței Sale”. Pentru o astfel de viață divină, care este în tot ceea ce este nemuritor, infinit și etern, sunt necesare acțiunile nemuritoare, infinite și veșnice ale lui Dumnezeu. Progresul în această viață depinde atât de Dumnezeu, care dă puterile, cât și de noi, care folosim aceste puteri. Și Dumnezeu nu silește pe nimeni, ci dă fiecăruia după chemarea și râvna și credința lui. După râvna lui, adică în exercițiul evanghelic, în împlinirea voinței lui Dumnezeu și în păzirea poruncilor Sale. Oricât ne grăbim în viața evanghelică, cu atât Domnul ne dă putere să o realizăm, pentru ca lupta noastră să fie ușoară și veselă, precum ne mărturisesc Sfinții.
 
Sursă  https://eugenikos.blogspot.com/2023/06/blog-post_7.html