O ramura de maslin

Maslinele si uleiul de masline sunt, astazi, nelipsite din bucatarie, deoarece ne sunt mult mai accesibile fata de vremurile trecute. Pe langa gust, apreciem la ele beneficiile exceptionale pentru sanatate, dar si pentru ingrijirea corporala.
Numele stiintific al maslinului este Olea europaea. Acest copac deosebit are nu mai putin de doua mii de soiuri si varietati diferite numai in regiunea Marii Mediterane! Practic, exista masline de toate marimile, formele si culorile (inclusiv albe!), cultivate pe toate continentele (cu exceptia Antarcticii, desigur). 

Maslinul a reprezentat un important simbol al sacralitatii, pacii si unitatii inca din vremurile biblice

Povestea acestui copac special, maslinul, este lunga, frumoasa si plina de invataminte. In mod evident, maslinul cultivat de om provine din maslinul salbatic (Olea europaea var. sylvestris) – acest lucru se stie. Totusi, nu se stie exact momentul in care a inceput sa fie cultivat in mod regulat de catre stramosii nostri. Cea mai recenta data probabila luata in calcul este cu 6 pana la 8 mii de ani in urma, in Neolitic, in perioada migratiilor populatiilor spre bazinul mediteraneean. 
Aceasta plasare in istorie s-a obtinut in urma cercetarilor genetice efectuate pe 1.900 de mostre de maslin. Se mai stie, de asemenea, ca primele masline "domestice", care sunt mai mari si mai zemoase decat cele salbatice, au aparut in Orientul Apropiat, fie in regiunea de la granita Turciei cu Siria de astazi, fie in regiunile ocupate astazi de tari precum Israel, Palestina, Iordania. Iar urme de ulei de masline s-au gasit in Carmel, Israel, vechi de 6 milenii. 
Culturile de maslin s-au raspandit apoi (mai exact, in Epoca Bronzului, adica acum 4.500 de ani) catre vest si in nordul Africii. Primele exporturi se pare ca au fost facute din Creta catre nord, vest si nordul Africii. Acest copac nu se inmulteste prin seminte, ci mai ales prin butasire, adica prin radacini sau ramuri plantate in sol sau altoite pe alti copaci. Traieste foarte mult, vreme de secole – se pare ca exista chiar si maslini care au chiar peste 2.000 de ani!
In stare naturala, maslinele sunt destul de amare, fiind aproape necomestibile pentru om. In schimb, vitele și caprele le consuma fara probleme. Dupa ce sunt tinute in saramura, lucrurile se schimba radical, maslinele devenind foarte gustoase si pentru noi, oamenii. Dar maslinul are si alte avantaje. Lemnul de maslin, de pilda, arde chiar daca este umed, ceea ce il face extrem de util. S-au gasit urme alte utilizarii acestui lemn inca din Paleolitic. 

Uleiul de masline, folosit atat in bucatarie, cat si in scopuri medicinale

Maslinul a reprezentat un important simbol al sacralitatii, pacii si unitatii inca din vremurile biblice. Dupa marele potop, Noe a trimis trei randunici, la interval de sapte zile, ca sa vada daca aparusera zone uscate. A treia randunica nu s-a intors, astfel ca el a stiut ca pamantul era aproape. Insa a doua randunica s-a intors cu o ramura, ceea ce insemna ca apa incepuse deja sa scada, din moment ce copacii erau vizibili. Iar acea ramura era o ramura de maslin…
Maslinul era un simbol major si in Grecia antica. Este binecunoscuta povestea rivalitatii dintre zeita Atena si zeul Poseidon. Cand a fost construita o cetate noua, frumoasa si mareata, fiecare dintre cei doi dorea sa dea numele acesteia. Zeus le-a spus sa ofere, fiecare, cate un cadou cetatii, iar localnicii vor decide. Poseidon a lovit cu tridentul sau o stanca, iar din aceasta a tasnit apa, formand un izvor minunat – un cadou important pentru o cetate care traversa multe perioade de seceta. Dar apa respectiva era… sarata, astfel ca locuitorii nu au apreciat prea mult darul sau. Apoi Atena a plantat o samanta, din care a crescut un maslin. Oamenii au iubit acest dar, deoarece copacul le dadea hrana, lemn de foc si leacuri – frunzele si uleiul din fructe. Astfel, cetatea a fost numita dupa zeita Atena.

Uleiul de masline, un important ingredient si in industria cosmetica

In perioada minoica, dar mai ales in perioada civilizatiei miceniene, maslinele si uleiul de masline aveau o foarte mare importanta. Homer numea uleiul de masline "aur lichid"... In secolul al VI-lea inainte de Hristos, marele Solon, conducatorul Atenei, a emis prima lege de protejare a maslinului. Uleiul de masline era folosit atat in bucatarie, cat si in scopuri medicinale. Filosofii, medicii si istoricii greci s-au ocupat intens de studierea maslinului din punct de vedere botanic, alimentar si medicinal, mai ales intre secolele VII si III inainte de Hristos. Iar cercetatorii de astazi redescopera calitatile maslinelor si inteleg ca acestea sunt responsabile, in mare masura, pentru dieta atat de sanatoasa a locuitorilor din zona mediterana. 
Atunci cand au fost initiate Jocurile Olimpice (in anul 776 inainte de Hristos, in Olympia), campionii au primit o ramura de maslin, simbolizand incetarea oricaror ostilitati si pacea. Acest premiu a fost pastrat pe toata durata Jocurilor Olimpice antice. Dar campionii primeau, de asemenea, si masline! Castigatorii Jocurilor Panathenaice (acestea aveau loc o data la 4 ani, cu ocazia celei mai importante sarbatori a Atenei, Panathenea, in onoarea zeitei Atena) primeau amfore pline cu ulei de masline. Prin urmare, acest ulei avea o valoare extrem de mare din moment ce era oferit drept premiu. In functie de sport, un campion putea castiga o cantitate uriasa de ulei de masline, de pana la 5 tone! Aici exista un fapt interesant: in acea vreme, legislatia Atenei interzicea exportul de ulei de masline. Acest privilegiu le era acordat, insa, campionilor, avand in vedere ca ei nu puteau consuma in familie cantitatile castigate. Prin urmare, acesti campioni sportivi se imbogateau cu adevarat de pe urma uleiului de masline…
Unii cercetatori sustin ca oamenii au inceput sa cultive maslini la scara larga in momentul in care au descoperit ca pot obtine ulei din fructele acestuia. Cu toate acestea, dovezi ale procesarii uleiului de masline (prin presare, la rece) gasim doar mult mai tarziu, in urmă cu 2.500 de ani. 
La inceput, acest ulei a fost utilizat pe post de combustibil, ca ulei de lampa. De asemenea, il regasim in multe dintre ritualurile religioase ale popoarelor mediteraneene din epoca. Mai tarziu, vechii greci si romanii isi ingrijeau pielea ungându-se cu acest ulei, de mai multe ori pe zi, indiferent de varsta, deoarece se considera ca aceia care au pielea si parul uscate sunt impuri, murdari. Uleiul de masline le conferea o infatisare placuta, radiind sanatate si prospetime. Celebra Cleopatra, la randul ei, folosea uleiul de masline ca baza in multe dintre unguentele si alifiile pe care le utiliza zilnic. Pe langa hidratare, uleiul de masline inchide porii, protejand pielea de praf. Fiind un prost conducator de caldura, acest ulei protejeaza pielea chiar si de frig. De asemenea, o protejeaza de radiatiile solare. Trateaza unele eczeme, acneea si hraneste firul de par.  

Sapun cu miere si ulei de masline - APIDAVA

Trebuie sa stim ca abia cu 4, 5 secole inainte de Hristos a inceput sa fie folosit uleiul de masline la gatit. Astazi, exista ulei de masline extravirgin, ulei de masline obisnuit si ulei din turte de masline (obtinut din resturile ramase in urma procesarii maslinelor, care sunt tratate chimic).
Uleiul de masline este, in acelasi timp, un important ingredient in industria cosmetica a zilelor noastre, fiind folosit mai ales in produsele cu ingrediente naturale. El contine polifenoli, care actioneaza ca antioxidanti in organismul nostru, fiind, astfel, foarte util pentru ingrijirea pielii. Sapunul cu miere si ulei de masline din portofoliul companiei Apidava nu doar curata pielea, ci o si hidrateaza si o inmoaie, conferindu-i un aspect frumos, luminos, reimprospatand-o și reintinerind-o. 
Calitatile medicinale ale uleiului de masline sunt si ele numeroase: protejeaza inima, previne obezitatea, mentine sanatatea creierului, alunga depresia, incetineste imbatranirea organismului etc.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9601-o-ramura-de-maslin

Cele mai ciudate taxe din lume… de ieri si de azi

Ne place sau nu, suntem platitori de taxe si impozite. Fie ca platim impozit pe locuinta sau teren, pe masina sau garaj, suntem ceea ce serviciile financiare numesc „platitori de taxe”. Cu unele din ele eram familiarizati inca de mici, din vremea bunicilor nostri, altele au aparut insa odata cu trecerea anilor… aducand nemultumiri, frustrari si adieri de tristete in portofele. Iritant sau nu, exista o logica in fiecare taxa impusa… sau cel putin asa este perspectiva initiatorilor. Exista, totusi, taxe pe care platitorul le gaseste foarte greu de inteles. 

Iata cateva dintre cele mai ciudate taxe din istorie:

Taxa pe grasime. Pare greu de crezut… dar exista aceasta taxa in Japonia. Se numeste Metabo Law si obliga barbatii si femeile cu varste cuprinse intre 40 si 75 de ani sa se prezinte anual la un specialist pentru masurarea taliei. In cazul in care aceasta depaseste 85 cm la femei si 90 cm la barbati, acestia devin platitori de Metabo Law. Sensul acestei legi? Se pare ca initiatorul ei a fost bine intentionat si a dorit scaderea ratei de obezitate si diabet.  

Taxa pe umbra. Pentru cei care s-au minunat afland despre taxa pe grasime, ei bine, iata ca exista si o taxa pe umbra! Ea a fost initiata in 1993 si fusese destinata intregii Italii, insa - din motive lesne de inteles - toate regiunile s-au revoltat si au considerat-o absurda… exceptie face regiune Conegliano, unde vanzatorii ale caror copertine umbresc strada platesc anual 100 de euro. 

Taxa pe soare. Daca unii pun taxa pe umbra, altii pun taxa pe soare! Insulele Baleare reprezinta, cu siguranta, una din destinatiile turistice cautate de catre oameni de pe intreg mapamondul. Anual, peste 11 milioane de turisti viziteaza aceste meleaguri… asa ca, incepand cu anul 2016, cine doreste sa viziteze Majorca, Menorca, Ibiza sau Formentera plateste o taxa pe soare, cuprinsa intre 2 și 4 dolari pe zi. Autoritatile locale justifica aceasta taxa prin necesitatea acoperirii cheltuielilor cu infrastructura, cu igienizarea plajelor si refacerea echilibrului ecologic. Cat despre soare… el nu poate fi, cu siguranta, revendicat de catre pamanteni si mai ales transformat in obiect taxabil. 

Taxa pe covrigi. Exista pareri potrivit carora, in America, umbla cainii cu covrigi in coada. Ei bine… nu e chiar asa! Dimpotriva! Tocmai covrigii fac obiectul unei taxe in New York. Totul e bine daca iti cumperi un covrig simplu, insa, daca vrei sa treci de acest prag, se aplica „taxa pe covrig”, in valoare de 8 centi. Aceeasi taxa se aplica si daca vrei sa mananci covrigul in incinta magazinului (chiar daca e simplu). Exista numeroase pareri despre aceasta taxa, unele pro, altele contra… dar, dincolo de toate, sensul ei inca nu a fost elucidat.

Taxa pe junk-food… sau daca vrei sa-ti strici sanatatea ingerand alimente nocive, plateste si o taxa! E doar 20 de centi si se practica in Ungaria. Introdusa in anul 2011, taxa denumita Public Health Product Tax este pusa alimentelor procesate care au o cantitate foarte mare de zahar sau sare. Studiile arata ca, de la implementarea acestei taxe si pana in prezent, 70% din consumatori au redus drastic aceste alimente, ceea ce este imbucurator. 

Taxa pe gaze… pe gazele facute de vite. Daca v-ati minunat citind taxele de mai sus, ei bine, iata ca in Estonia exista si o taxa pe gazele facute de vite. Motivul? Prevenirea poluarii si reducerea efectului de sera… dar chiar si asa, suna ridicol! Totusi, specialistii au o explicatie: procesul de digestie a ierbii ingerate de catre o vaca produce circa 350 l de metan si 1.500 litri de dioxid de carbon pe zi. Se pare ca aceasta cantitate este foarte mare, reprezentand 15-25% din emisiile totale de gaze. 
Daca va intrebati de unde atata creativitate atunci cand vine vorba de taxe, ei bine, iata ca, si in trecut, autoritatile erau foarte inventive in acest domeniu. Iata cateva taxe care au ramas in istorie:

Taxa pe ureche. Cu radacini vechi, datand din cele mai indepartate timpuri ale Chinei, taxa pe ureche a fost reintrodusa in anul 1920 in Tibet. 
Ce presupunea aceasta taxa? Ei bine, pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia sa plateasca un liang de argint. Ca dovada a platirii taxei, administratia locala ii oferea un cercel pe care omul il purta ca dovada a platii sale. Ce se intampla cu cei care nu plateau? Erau considerati evazionisti si li se taiau urechile!

Taxa pe palarie. Ai palarie? Platesti! In perioada 1784-1811, locuitorii din Marea Britanie care doreau sa poarte acest accesoriu, trebuiau sa plateasca taxa pe palarie. Istoricii consemneaza faptul ca aceasta taxa a adus cresteri esentiale ale veniturilor in administratia locala. 

Taxa pe WC. Vespasian, imparat roman care a domnit intre 69 si 79 d.Hr., poate fi considerat un promotor al toaletei. Astfel, el da dispozitie sa fie amenajate latrine in Roma. Pentru oamenii obisnuiti, care isi faceau nevoie in natura, aceasta inovatie este hilara, inutila… dar mai ales costisitoare, iar parerile lor exprimate liber l-au convins pe imparat ca aceasta taxa era un punct de cotitura in civilizatia umanitatii. Timpul si-a spus cuvantul, iar Vespasian a ramas in istorie pentru prima taxa pe WC impusa, dar si pentru zicala: banii nu au miros.

https://www.daciccool.ro/romania-mea/parerea-mea/9600-cele-mai-ciudate-taxe-din-lume-de-ieri-si-de-azi

Savoare divina: Cacao si ciocolata

Gustul unic si exotic al acestui aliment-minune, cacao, ne-a cucerit pe toti. Fie ca il consumam sub forma de bautura, in amestec cu laptele, fie ca il savuram sub forma de ciocolata, cacaua ne ofera senzatii gustative speciale. E preferat atat de copii, cat si de adulti, caci savoarea nu are varsta. Lumea ar fi mai saraca fara cacao si fara ciocolata, intr-adevar. In zilele noastre, acest aliment cu totul unic, cacao, este consumat in cantitati masive, mai ales in Europa si America. Cele mai mari plantatii de arbori de cacao se afla in Africa si in America de Sud, dar si in Asia: Coasta de Fildes, Brazilia, Ghana, Malaezia, Mexic. Plantatii de mai mici dimensiuni exista insa in toate zonele tropicale ale lumii. In fiecare an se produc cam 3,5 milioane de tone de boabe de cacao, iar cei mai mari consumatori de cacao sunt Statele Unite, Germania, Franta, Marea Britanie si Rusia.

In urma cu cateva milenii, arborele de cacao salbatic s-a raspandit in padurile ecuatoriale ale Americii de Sud din regiunea amazoniana, care pe vremea aceea erau mult mai intinse decat astazi. Nu se stie exact care este originea acestui copac, dar se apreciaza ca primii oameni care l-au cultivat in mod sistematic au fost olmecii, cu trei mii de ani in urma, in Peninsula Yucatan, de pe coasta Guatemalei de astazi la Oceanul Pacific. Cea mai veche dovada a consumului de cacao se afla, insa, pe un vas mayas descoperit undeva pe valea raului Rio Azul, in Guatemala. Cu toate acestea, pe vase vechi de 3.500 de ani ale olmecilor s-au descoperit urme de teobromina, un alcaloid, un stimulant pe care il intalnim in ciocolata si in ceai. Aceasta substanta este extrasa si din semintele arborelui de cacao. Se crede ca olmecii foloseau cacao in bauturile lor ceremoniale, dar, deoarece nu au lasat documente scrise, nu se stie exact ce parte din cacao foloseau, boabele sau corpul pastailor.

Primii oameni care au cultivat cacaua au fost olmecii

Mayasii, care i-au cucerit pe olmeci, au preluat si bautura din cacao a acestora. Dar ei nu doar ca au consumat-o, ci pur si simplu au venerat-o! Dupa cum apare in izvoare mayase scrise, ei o beau in cadrul ceremoniilor si al sarbatorilor importante, precum si la finalizarea anumitor tranzactii. Cu toate acestea, bautura din cacao, ciocolata, se pare ca nu era rezervata doar celor bogati, ci oricine avea acces la ea. In multe familii, se consuma ciocolata la fiecare masa. Aceasta era densa si spumoasa, fiind adeseori combinata cu miere, ardei iute sau apa.
Legenda civilizatiei Maya povesteste ca arborele de cacao a fost plantat si cultivat dupa indicatiile unui semizeu mayas, si anume Hunahpu. De aceea, cacao era considerata de origine divina, primind o importanta deosebita in civilizatia Maya.
In timp, prepararea boabelor de cacao a devenit tot mai elaborata, tot mai complexa. Sud-americanii culegeau pastaile, scoateau boabele (fiecare pastaie contine aproximativ 40 de boabe), le lasau la fermentat, le prajeau, apoi le macinau. Le amestecau apoi cu apa, obtinand o pasta in care adaugau porumb, ardei iute si alte condimente locale. Amestecau apoi totul cu o ustensila specială, numita molinet, de obicei intr-o tartacuta, pana cand obtineau o spuma semilichida, care se putea bea.
Aztecii au dus cultul ciocolatei la un nivel inca si mai inalt. Ei ajunsesera sa foloseasca boabele de cacao ca moneda – puteau cumpara cu ele mancare si alte bunuri. Chiar si taxele se plateau in cacao! Pur si simplu, pentru azteci, cacao era mai valoroasa decat aurul. Si aztecii considerau ca arborele de cacao era de origine divina, dar, spre diferenta de mayasi, in societatea lor, doar cei de rang inalt aveau parte de preparatul din cacao, in vreme ce oamenii din paturile de jos se bucurau de el doar cu ocazia nuntilor sau a altor sarbatori importante. Cel mai cunoscut iubitor de ciocolata dintre azteci a fost, desigur, Montezuma al II-lea, un conducator atotputernic. Acesta bea cativa litri de ciocolata pe zi, pentru a se energiza, dar si pentru proprietatile afrodiziace ale acesteia. Se spune ca facuse rezerve de boabe de cacao si pentru armata sa.

Cacaua, preferata atat de copii, cat si de adulti

Nu e clar cand si cum a ajuns cacao si ciocolata in Europa, dar se stie ca prima data a ajuns in Spania. Unii spun ca uimitoarea licoare a fost descoperita de Columb, care a interceptat un transport de cacao in America, in anul 1502. Altii spun ca primul care a gustat-o a fost conchistadorul Hernan Cortes, la curtea lui Montezuma. Acesta ar fi adus boabele de cacao in Europa, insa ar fi pastrat doar pentru el secretul prepararii ciocolatei. O a treia varianta este ca boabele de cacao au fost oferite drept cadou regelui Filip al II-lea al Spaniei de catre calugarii care i-au prezentat acestuia cativa mayasi din Guatemala, in anul 1544.
In orice caz, atunci cand europenii au ajuns in America, au gustat, uimiti, din aceasta licoare ciudata si necunoscuta, maronie, pe care le-au oferit-o aztecii. Nu era chiar rea la gust, nu era foarte amara, era hranitoare si racoritoare. Localnicii ii spuneau ciocolata. Thomas Gage explica originea acestui nume astfel: Este un nume indian, compus din Atte sau Alte, care inseamna apa, si din sunetul pe care il face apa atunci cand este pusa in ciocolata si este amestecata – Choco, Choco, Choco. Evident, ciocolata mayasilor si a aztecilor era cu totul diferita de ceea ce cunoastem astazi sub acest nume. De-a lungul timpului, s-au facut multe inovatii, astfel ca astazi avem un produs mult imbunatatit.
Spaniolii s-au obisnuit repede cu noua licoare adusa de peste ocean, apoi au adorat-o, astfel ca Spania a inceput sa importe ciocolata in anul 1584. Familia regala si nobilii spanioli au inceput sa bea cacao fierbinte, nu rece, iar aceasta bautura a ajuns sa fie preferata la Curtea Spaniei. Cand Anna a Austriei, prințesa de Habsburg – Spania, s-a maritat cu regele Ludovic al XIII-lea de Remy Martin al Frantei, in anul 1615, ea a adus drept cadou de nunta si o lada cu cacao, adica ceva foarte pretios. A adus, de asemenea, din Spania, o fata care sa-i prepare zilnic bautura sa preferata din cacao, precum si o multime de retete.
Pe masura ce exploratori din alte tari ale Europei ajungeau in Lumea Noua, descopereau si ei cacao si ciocolata, aducandu-le in tarile lor. Dupa o vreme, europenii, nefiind complet satisfacuti de ciocolata azteca, au adaugat zahar din trestie de zahar in amestecul de cacao, schimband complet gustul acestuia, indulcindu-l mult. De asemenea, au inceput sa adauge si alte ingrediente, precum scortisoara. In scurt timp, producatorii de ciocolata au inceput sa elaboreze tot felul de combinatii dulci pentru europenii avuti, care cereau tot mai mult acest produs. Pe masura ce se gaseau noi metode de macinare si de amestecare a boabelor de cacao, ciocolata isi schimba și ea compozitia si textura, devenind tot mai delicioasa.
Au existat si dispute religioase in legatura cu ciocolata, caci unii au sustinut ca boabele de cacao nu ar fi alimente de post. In secolul al XVI-lea, insa, Papa Grigore al XIII-lea a hotarat ca bautura din cacao (ciocolata, asa cum se prepara ea in acea vreme) nu incalca Postul Pastelui.

Ciocolata, cel mai important produs obtinut din cacao

Ciocolata a ajuns si in America de Nord, in anul 1641, adusa de un vas spaniol. Prima casa de ciocolata s-a deschis in Boston, in anul 1682, dar prima fabrica de ciocolata din America a aparut in statul Massachusetts. Acest preparat i-a cucerit cu totul pe americani – in anul 1773, boabele de cacao reprezentau deja o parte importanta a importurilor, iar oamenii din toate clasele sociale se bucurau de gustul ciocolatei. Astazi, americanii din SUA consuma nu mai putin de 38% din productia mondiala de cacao.
In Europa, initial, ciocolata era rezervata celor bogati. Insa in anul 1828, un chimist olandez, Coenraad Johannes van Houten, a descoperit o noua metoda de macinare a boabelor de cacao, cu ajutorul sarurilor alcaline. Pudra de cacao astfel obtinuta, numita in epoca "cacao olandeza", se amesteca mult mai usor cu apa. Tot el (sau tatal lui, dupa alte surse) a inventat presa pentru ciocolata, ceea ce a facut ca acest produs sa fie disponibil pentru oricine.
In anul 1819 a fost fondata prima fabrica de ciocolata din Elvetia, in localitatea Vevey. Acolo s-a pus pentru prima data lapte in ciocolata. Englezul John Cadbury a facut la fel, in anul 1831, cand si-a inaugurat fabrica de ciocolata de langa Crooked Lane. In 1847, casa de ciocolata J.S. Fry and Sons din Anglia a creat primul baton de ciocolata facut din unt de cacao, zahar si lichior de ciocolata.
Insa elvetianul Rudolph Lindt a fost cel care a descoperit poate cel mai mare secret al fabricarii ciocolatei, in anul 1879, si anume modul si timpul de mixare si de aerare a amestecului. El mixa amestecul de cacao timp de cateva zile, mai exact 72 de ore, intr-o masina speciala, apoi adauga mai mult unt de cacao decat se obisnuia la acea vreme, astfel incat produsul final se topea, pur si simplu, in gura si putea fi combinat mult mai usor cu alte ingrediente. Astazi, peste tot in lume se foloseste acest procedeu special.
In 1889, Jean Tobler a inceput sa produca faimoasa ciocolată Toblerone cu miere si migdale, al carei baton avea (si are si astazi!) forma Alpilor Elvetieni. La sfarsit de secol XIX si inceput se secol XX, au aparut mai multi producatori de ciocolata importanti, firme de familie, precum cei doi titani ai productiei de ciocolata de astazi - Hershey’s Chocolate (fondata in 1895) si Mars Co (fondata in 1922), ambele in Statele Unite. Cam tot atunci aparea si producatorul Nestle, in Elvetia.

Sapun cu unt de cacao si ciocolata de la Apidava

Desigur, cel mai important produs obtinut din cacao este ciocolata. Insa astazi intalnim cacao si ciocolata si in produsele cosmetice, in aromaterapie etc. Sapunul cu unt de cacao si ciocolata din portofoliul companiei Apidavacontine unt de cacao brut, neprocesat. Se stie ca untul de cacao contine o serie de substante benefice pentru pielea noastra, printre care acizi grasi nesaturati si vitamina E. In acelasi timp, are efect antioxidant. Acest sapun cu cacao de la Apidava curata si hidrateaza pielea, fiind recomandat mai ales pentru pielea uscata, crapata sau descuamata. Mai mult, ciocolata din compozitia acestui sapun stimuleaza microcirculatia locala si creste tonicitatea pielii.
Insa cacao nu e doar un aliment sau un ingredient cosmetic, ci se pare ca este eficienta chiar si in unele afectiuni, precum tensiunea arteriala crescuta sau unele boli de inima, existand chiar si studii stiintifice care atesta acest fapt. Explicatia este aceea ca, pe langa multe alte substante chimice, cacao contine flavonoizi, care au puternic efect antioxidant, dar care se pare ca ajuta la relaxarea arterelor si venelor (chiar daca mecanismul prin care fac aceasta nu este inca cunoscut). Consumul de cacao se pare ca ajuta, de asemenea, la mentinerea sanatatii ficatului, a fierii si a rinichilor, precum si in cazurile de pierdere a memoriei.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9598-savoare-divina-cacao-si-ciocolata

CAUTA PIESE DE MOBILIER CARE SE ARMONIZEAZA FIRESC CU INTERIORUL CASEI TALE . https://www.chilipirul-zilei.ro/cumpara/fotoliu-houston-i-tesatura-albastru-inchis-3578

CAUTA PIESE DE MOBILIER CARE SE ARMONIZEAZA FIRESC CU INTERIORUL CASEI TALE . https://www.chilipirul-zilei.ro/cumpara/fotoliu-houston-i-tesatura-albastru-inchis-3578

Fabricuta de Perdele - Decorint

Fabricuta de Perdele - Decorint Cauta colaboratori pentru perdele gata confectionate. Tel. 0740083737 https://www.facebook.com/profile.php?id=100012085926424

DOAR CALITATE !

DOAR CALITATE !
http://perdeleconfectionate.ro

Gardurile MNAR spun povestile copiilor printr-o expozitie de benzi desenate si povesti ilustrate

In perioada 18 iulie - 30 august 2019, pe gardul dinspre Calea Victoriei al Muzeului National de Arta al Romaniei, vor fi expuse peste 20 de benzi desenate si povesti ilustrate, realizate de copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 9 si 18 ani, in cadrul proiectului Spune-mi o poveste, organizat de Asociatia Volum Art si cofinantat de Administratia Fondului Cultural National.
Prin urmare, la urmatoarea plimbare pe Calea Victoriei, acordati-va si un scurt ragaz pentru a admira creativitatea si imaginatia micilor artisti: Mihai T, 10 ani - Razbunarea pe Regele Rosu, Dan C. 11 ani - Viata lui Gumita, Diana R. 12 ani - Robby si neatentia, Tudor M, 9 ani - The Guacamole Guardian between Space and Time, Maya M, 12 ani – Agentul 003, Floriana N, 11 ani - Uriasul, Ioan V, 11 ani - In viata trebuie sa risti, si Povestea adevarata a lui Cartofel, Stefan C, 9 ani - Broasca surda, Dragos C, 9 ani - Aventurile lui Bob, Denis O, 10 ani - Echipa perfecta, Vlad F, 9 ani - Echipa perfecta si Cainele, Rares I, 9 ani - Hotul de acadele, Pavel B, 9 ani – Vito, Andreea V, 17 ani - La pescuit, Emanuel Z, 14 ani - Nicolas si Andrei, Valentin B, 14 ani - Visul de a deveni fotbalist, Marius T, 16 ani - Neli si Niki, Daniel S, 18 ani - O zi cu ghinion, Eva C., 9 ani – Ametist.
Timp de doua luni (aprilie si mai 2019), participantii la proiect au descoperit si s-au antrenat in tainele dezvoltarii benzilor desenate, ale ilustrarii de povesti si ale animatiei in tehnica stop motion, unele dintre cele mai indragite mijloace de comunicare ale povestilor pentru tanara generatie. Supereroii deja consacrati au fost alaturi de ei in calatoria pe care au parcurs povestea fiecaruia si i-au inspirat sa scoata la iveala propriile povesti, aventuri ale unor eroi inca necunoscuti, care salasluiesc acum doar in imaginatia lor.
Proiectul s-a nascut intr-o lume de oameni mari din dorinta de a le oferi copiilor un spatiu unde universul lor interior sa prinda viata, sa dea forma emotiilor lor si viziunii lor despre lumea in care traiesc. Suntem inconjurati de milioane de imagini, mesaje si povesti scrise de altii, asa ca i-am incurajat pe copiii si adolescentii participanti la atelierele din cadrul proiectului sa-si descopere propria voce. Sa devina liderii propriei lor povesti, declara Judit Balint, manager de proiect.
Povestile au fost posibile si datorita catorva oameni care i-au insotit si indrumat cu drag si admiratie pe parcursul acestui proiect: Octav Ungureanu, Filip Columbeanu, Maria Murgu, Marius Hodea, Nina Mihaila si Radu Igazsag
Mai multe informatii despre proiect, precum si animatiile create de copii, sunt disponibile pe site-ul si pagina www.facebook.com/spunemiopoveste. 
https://www.daciccool.ro/timp-liber/evenimente/9597-gardurile-mnar-spun-povestile-copiilor-printr-o-expozitie-de-benzi-desenate-si-povesti-ilustrate

Eforie Sud - prima statiune de pe litoralul romanesc

Pentru cei mai multi dintre noi, sezonul estival inseamna vacanta. Fie ca iubim marea sau muntele, avem nevoie de o perioada de iesire din rutina pentru a ne reincarca cu energie. Pentru cei care prefera marea, Eforie Sud este una din numeroasele optiuni ale litoralului romanesc. Situata in partea de sud a litoralului, Eforie Sud are cateva atuuri pentru care a devenit din ce in ce mai cautata si apreciata de catre turisti in ultimii ani. Comparativ cu celelalte statiuni, Eforie Sud are dimensiuni destul de mici, avand aspectul unei oaze abundente in verde. Pustie pe timpul iernii si animata de turisti in sezonul estival, Eforie Sud a capatat de-a lungul anilor eticheta de „statiune linistita”, fiind cautata si pentru beneficiile pe care factorii naturali din zona le aduc sanatatii. 

Eforie Sud se situeaza la 18 kilometri de municipiul Constanta. Pe langa plaja de la malul Marii Negre, un alt punct de atractie il constituie Lacul Techirghiol, renumit pentru namolul binefacator. Istoria statiunii Eforie Sud. Este prima statiune de pe litoralul romanesc. Istoricii spun ca, in anul 1894, in aceasta zona s-a construit un sanatoriu. Se pare ca aici erau internati si tratati oameni cu o gama variata de afectiuni. In scurt timp, sanatoriul a devenit celebru, iar zona a inceput sa se anime cu hoteluri si restaurante pentru a-i primi cum se cuvine pe oaspetii din tara si nu numai.
Primul hotel construit aici in anul 1899 se numea Hotel Movila, dupa numele boierului care l-a construit. Ioan Movila, un boier sosit aici de pe meleagurile indepartate ale Moldovei, pune piatra de temelie a acestui hotel. Boierul ramane in istorie pentru ideile sale inovatoare, ca fondator al statiunii Eforie Sud. Astazi, acest hotel este regasit sub numele de Hotel Parc. Pentru ca tot mai multi oameni descopereau beneficiile namolului, sunt amenajate bai pe malul lacului Techirghiol. In anul 1912, ia fiinta statiunea Movila-Techirghiol, vizitata anual de catre romanii din intreaga tara, dar si de catre oaspeti din afara. De-a lungul timpului, statiunii ii este schimbata denumirea, astfel, de la Movila-Techirghiol, devine Carmen Sylva, apoi Vasile Roaita, iar din anul 1933 poarta denumirea de Eforie.
De la Movila la perioada actuala. Multe s-au mai schimbat de cand Movila a pus piatra de temelie a primului hotel din aceasta zona.
Oamenii sosesc aici din toata tara si chiar din strainatate, pentru a se bucura fie de plaja si de apa sarata, fie de namolul aducator de sanatate. Cu siguranta, plaja de la Eforie Sud nu este foarte mare, mai ales in comparatie cu alte statiuni de pe litoralul romanesc, insa este destul de bine amenajata. Faleza este inalta si ofera un peisaj superb, iar accesul la plaja se face pe scari. Din pacate, din cauza eroziunii, unele portiuni din faleza s-au deteriorat destul de grav in ultimii ani.
De la plaja la masa si distractie. Cei care doresc sa se relaxeze in aceasta zona trebuie sa stie ca pe langa hotelul lui Movila mai exista o diversitate de hoteluri, vile si pensiuni. Unele sunt amplasate foarte aproape de faleza, astfel incat privelistea este una foarte frumoasa, turistii putand admira rasaritul soarelui chiar din camera. Optiunile de cazare sunt multiple si ofera posibilitatea unui sejur relaxant, chiar si celor care nu vor sa cheltuiasca foarte mult. Astfel, exista hoteluri cu 2 stele: Hotel Suceava, Hotel Magura, Hotel Crisana, Hotel Riviera, Hotel Ancora etc., dar si cu 3 stele: Hotel Migador, Hotel Amurg. In plus, pe langa hoteluri, exista si pensiuni sau vile care ofera cazare la preturi accesibile.
Cat despre mancare, aici putem vorbi despre aceeasi diversitate. Majoritatea restaurantelor sunt situate pe faleza si ofera o gama variata de meniuri pentru toate gusturile si pentru toate buzunarele. Exista si un teatru de vara, unde se desfasoara spectacole de muzica usoara si populara. In apropierea acestuia este un parc de distractii destinat celor mici. Tinerii pot petrece alaturi de prieteni in Clubul The One, acolo unde distractia este la loc de cinste.
Si totusi… namolul. Sa vorbim, totusi, despre namol… motivul principal pentru care oamenii viziteaza aceasta statiune din 1899 incoace. Tratamentul cu namol poarta denumirea de peloidoterapie (din grecescul pelos = namol) si a fost utilizat inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii pentru tratarea diverselor afectiuni. Namolul are efect analgezic, antiinflamator, miorelaxant, detoxifiant, neuroendocrin, dar si de reglare a imunitatii. Cu ajutorul namolului se pot combate boli precum artroze ale articulatiilor periferice si ale coloanei vertebrale (spondilartroze, discopatii), periartrite de umar sau sold, tendinite, artrita urica etc.
Namolul este benefic si in starile posttraumatice si postoperatorii: dupa entorse, luxatii, fracturi, protezari articulare, hernii de disc operate, dar si in afectiuni neurologice, de tipul nevritelor sau al nevralgiilor. Tot namolul poate combate si afectiuni dermatologice, cum ar fi eczeme cronice, psoriazis, dermatita atopica. Cei care doresc sa remedieze probleme legate de sanatate pot apela la baza de tratament in aer liber de pe malul Lacului Techirghiol, unde se fac impachetari cu namol rece si bai in lac. 

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9596-eforie-sud-prima-statiune-de-pe-litoralul-romanesc

Ferdinand si Maria, regii Marii Uniri, o noua expozitie la MNAR

Muzeul National de Arta al Romaniei va invita joi, 18 iulie 2019, ora 18.00, la vernisajul expozitiei Ferdinand si Maria, regii Marii Uniri, care va avea loc la parterul Galeriei Nationale. Realizata in parteneriat cu Muzeul Militar National Ferdinand I, Muzeul National al Taranului Roman, Casa Memoriala Costin Petrescu si Biblioteca Academiei Romane, expozitia beneficiaza de intrare gratuita.

O suita impresionanta de portrete, cele mai multe dintre ele oficiale, aduce un omagiu regelui Ferdinand si reginei Maria, fauritorii Romaniei Mari; portretele de acest fel au contribuit la conturarea memoriei colective, pastrand vie peste generatii amintirea unor monarhi care s-au pus cu toata energia si devotamentul in slujba tarii lor de adoptie. Realizate in perioade diferite, ele sunt opera unor artisti autohtoni (Milita Patrascu, Ipolit Strambu, Costin Petrescu, Nicolae Vermont) sau straini (Philip de Laszlo, Alfred Schwartz, Albertine Ruprecht) care au izbutit sa imortalizeze convingator trasaturile definitorii si caracterul celor doua personalitati istorice care au marcat devenirea Romaniei moderne in timpul si dupa Primul Razboi Mondial.
Lor li se adauga un album de schite in acuarela ale reginei Maria; ele imbogatesc perspectiva istorica cu una artistica, studiile de flori presarate cu diverse elemente geometrice si simbolice punand in lumina sensibilitatea reginei, ilustrata in acest caz prin practicarea unui limbaj decorativ specific stilului Art Nouveau atat de admirat in tinerete. Printre constantele vietii reginei Maria se numara de altfel, alaturi de atasamentul fata de arta populara si de traditiile culturale autohtone, disponibilitatea pentru practicarea diferitelor genuri artistice, intre care un loc special il ocupa literatura.
O suita inedita de fotografii si colaje cu articole din ziare de epoca din arhiva sculptorului Alexandru Severin adauga valoare documentara unei duble perspective, artistica si istorica. Expozitia prilejuieste astfel reintalnirea cu figuri fondatoare ale Romaniei Mari si subliniaza rolul picturii, al sculpturii si al artelor grafice la creionarea unei constiinte nationale din care familia regala face parte integranta.
Program de vizitare: miercuri-duminica, orele 10.00-18.00.
Accesul permis pana la ora 17.00.
Intrarea este libera!
Mai multe detalii gasiti pe www.mnar.arts.ro.

https://www.daciccool.ro/timp-liber/evenimente/9595-ferdinand-si-maria-regii-marii-uniri-o-noua-expozitie-la-mnar