𝐂𝐞 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐒𝐩𝐨𝐯𝐞𝐝𝐚𝐧𝐢𝐞.
Spovedania
este una din cele şapte Sfinte taine ale Bisericii, o lucrare
sfinţitoare a sufletului prin care omul care a păcătuit primeşte
iertarea lui Dumnezeu. E a fost întemeiată de Hristos, atunci când
înzestrează pe Sf. Apostoli cu această misiune, de a ierta „în numele
Domnului”. Astfel, după Înviere, Hristos spune Apostolilor: „Pace vouă!
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând
acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi
ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.” (Ioan 20: 21-23).
Prin urmare, Hristos înzestrează pe
ucenici cu puterea de a ierta păcatele. Aceasta înseamnă două mari
lucruri. Primul, nu oricine are această înzestrare, ci doar cei
hirotoniţi prin puterea Duhului Sfânt în Biserică (preoţi şi episcopi),
numiţi „duhovnici”. Al doilea, nu duhovnicii stabilesc ce se iartă şi ce
nu se iartă, după propria lor voie, ci ei doar administrează această
lucrare a lui Dumnezeu, fiind „slujitori” ai celor sfinte, deja
stabilite de Dumnezeu. Administrarea însă trebuie să se facă în mod
optim pentru cel ce se Spovedeşte. Aici intervin calităţile personale
ale duhovnicului, abilităţile sale de a îndruma eficient pe credincios
pe calea desăvârşirii sufleteşti.
𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐯𝐞𝐝𝐢
Orice
om care greşeşte, numit şi teologic „păcătos”. De aceea, pentru a
ajunge la Spovedanie, trebuie mai întâi să realizăm că „am păcătuit”.
Două mari piedici stau înainte: ideea că noi nu avem greşeli şi ideea că
de ce trebuie să spunem preotului. După cum am arătat, preotul este
instrumentul prin care Dumnezeu lucrează, prin urmare nu putem găsi
iertarea în altă parte.
Nu se pot Spovedi cei ce rămân în mândria
de a crede că ei nu au greşeli. Despre aceştia chiar Hristos a spus că
nu pot fi iertaţi, nu pentru că Dumnezeu n-ar avea această
disponibilitate, ci pentru că ei refuză dragostea Duhului Sfânt: „Orice
păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu
se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va
ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va
ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.” (Matei 12,
31-32)
𝐃𝐨𝐚𝐦𝐧𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐚 !
marți, 15 martie 2022
În fiecare dimineață Dumnezeu umbla descult si ne aduce lumina in palme... Zi cu bine si frumos!
luni, 14 martie 2022
”Poate oare o frunzuliță de pe o ramură să se numească pe sine copac? Poate, numai că nu într-un sens direct, ci într-un sens colectiv. Altfel, ea va fi cuprinsă de grandomanie și va începe să-i impună copacului voia ei. Poate oare o celulă să se numească pe sine organism? Poate, dar, dacă ea va uita că, la nivel exterior, este totuși o parte a lui, atunci aceasta va pune voia ei pe primul loc și se va transforma într-o celulă canceroasă.
Așa că, în general, omul are întotdeauna două probleme. Prima problemă: să nu uite că omul este iubire, că fiecare om este Divin în esența sa, că toți oamenii sunt uniți în Dumnezeu. Așa că omul poate fi numit Dumnezeu. A doua problemă: să nu uiți că ești om, pentru a nu te transforma într-o tumoare canceroasă.
Când omul înțelege că moare, când vede cum i se distruge trupul, știe că în curând se va distruge conștientul, cât și toate atașamentele și sentimentele care-l leagă de această lume, atunci îi rămâne să spere doar la iubire. Eliberându-se de toate grijile și atașamentele, sufletul primește o cantitate imensă de energie și, dacă sufletul aspiră la Dumnezeu, atunci omul începe să simtă că este unit cu Creatorul, că el este Dumnezeu. Dar acest lucru este o iluzie. Fiul este unit cu tatăl în plan subtil, însă nu este tatăl. Hristos spunea că este unit cu Creatorul, dar nu permitea să fie numit Dumnezeu.
Sentimentul de unitate cu Creatorul oferă o explozie de iubire în suflet. Însă o identitate totală cu Creatorul se poate întâmpla numai la sfârșitul vieții Universului. Dacă omul continuă să se considere Dumnezeu, după ce se întoarce la viața lui obișnuită, la treburile lui, la grijile și la atașamentele lui, atunci va avea loc divinizarea trupului, a conștientului și a sufletului său. Și atunci, este foarte posibil să revină diagnosticul precedent.
De aceea, prima regulă este să nu uităm că suntem Divini.
A doua regulă este să intensificăm unitatea cu Dumnezeu, să ne deschidem propria esență Divină.
A treia regulă este să nu uiți că ești om.”
SN Lazarev
Fragment Carte S.N. Lazarev ”EXPERIENȚA SUPRAVIEȚUIRII”
Atenție mare la oameni, spunea bunica mea..
Atenție mare la oameni, spunea bunica mea...
●Cine te-a rănit, nu te va vindeca niciodată;
●Cine nu ți-a arătat respect, nu te va respecta niciodată;
●Cine a aruncat cu noroi în tine, nu te va curăța niciodată;
●Cine te-a făcut să plângi, nu-ți va şterge lacrimile;
●Cine te-a doborât, nu te va ridica niciodată;
●Când cineva e nepoliticos, pleacă;
●Când cineva vrea să te dezamăgească, rămâi ferm;
●Nu lăsa comportamentul urât al cuiva să-ți distrugă liniştea interioară.
Uneori trebuie să renunți la oameni, nu pentru că nu-ți pasă, ci pentru că lor nu le pasă de tine.
Iubește, dar nu spune pe cine. Zâmbește, dar nu le spune de ce.
Fii fericit, dar nu le spune motivul.
Oamenii obișnuiesc să strice lucrurile frumoase.
duminică, 13 martie 2022
"Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!"
(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia X)
sâmbătă, 12 martie 2022
,,Mergi cu cana ta de cafea, în mână și dintr-o dată cineva trece, te împinge și face cafeaua să se verse peste tot ...
- De ce ți s-a vărsat cafeaua ?
- Pentru că cineva m-a împins !
Răspuns greșit:
Ai vărsat cafeaua pentru că asta aveai în cană. Dacă ar fi fost ceai ai fi vărsat ceai.
Orice ai în cană este ceea ce va fi vărsat ...
Deci când viața te zguduie, (ceea ce sigur se va întâmpla ), orice ai în tine vei vărsa ...
Poți trece prin viață pretinzând că ai o cană plină de virtuți, dar când viața te împinge, vei vărsa ceea ce ai cu adevărat în tine ...
În cele din urmă adevărul iese la iveală.
Așa că ar trebui să te întrebi pe tine însăți: ce este în cana mea? Când viața devine dificilă ce voi vărsa? Bucurie, pace, smerenie, amărăciune, cuvinte dure, furie, răzbunare, bunătate, iubire ...?
Muncește pentru a-ți umple cana cu recunoștință, generozitate, iubire. Cu ce este plină cana ta, asta vei da mai departe."
vineri, 11 martie 2022
"Iertarea este o mare tăcere... Așa am știut dintotdeauna. Nu, nu m-a învățat nimeni, așa am văzut în jurul meu. Oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu. Cel ce greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea despre vreme, despre ploaie și pâine... Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: “Dă, Doamne, să fie ploaie!" Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copiii, iar seara se așezau toți la o masă și rupeau din aceeași mămăligă toți. Mămăliga ceea era pâine împăcării, căci ce folos să stai supărată?! Tot va trebui să dormi în același pat... Și paturile, în alte vremuri, erau înguste, nu se putea dormi decât unul lângă altul... Așa și iertau, în tăcere. Erau desigur și bărbați care atunci când greșeau mult își cereau iertare în genunchi de la femeie, ca de la o icoană. Puțini erau aceia care făceau asta, pentru că puțini înțelegeau că, dacă soția va pleca, va cădea casa. Dar asta se făcea în ascuns și nimeni, niciodată, nu știa! Era o taină! Vecinii se iertau și ei în tăcere. Tăceau mult supărați, nu-și vorbeau o vreme, și apoi, intrau în ogradă și cereau ceva: o sapă, o cană de făină, ceva... Celălalt îi dădea, desigur, și tăcea. Și așa se iertau. În tăcere. Pe vremuri, vecinii se ajutau unii pe alții și înțelegeau că toamna, la culesul viei, și primăvara, la prășit, nu era loc de sfadă. Trebuia să fie gata împăcați! Toți iertau, dar nimeni nu-și cerea iertare! Decât duminica, înainte de liturghie, așa, să nu zică că s-au dus supărați la biserică. Așa și se știa când intra vreo lele pe poartă și striga să fie iertată, că-i vremea de dus la biserică! Și, în loc de iertare, i se răspundea: “Da' ce, de-amu te-ai pornit?” Ăsta era semn că nu e nimic de iertat, de spus sau de adăugat. Era semn de pace între oameni... Mie și acum îmi pare ciudat când oamenii își cer iertare. Ce, parcă poți șterge o durere, o trădare, o supărare cu două cuvinte?! Eu și acum tac sau răspund din inerție. Pentru mine iertarea nu se cere cu cuvinte, ci cu fapte... Ai venit la om, ai intrat în viața lui, privindu-l ca pe Hristos la poarta Raiului și taci. Aștepți să te pună la masă și, dacă te-a poftit la masă, scoți o pâine... Pâinea Împăcării. Și el un pahar de vin. Și vorbiți despre vreme și că e bine că e pace. Iertarea este o mare tăcere. Numai faptul că omul și-a călcat pe orgoliu și a intrat pe poarta vieții tale, înțelegând că nimicurile vieții azi sunt și mâine nu vor mai fi, trebuie să te îndemne pe tine, cel năpăstuit, să uiți de propriu orgoliu și să-l primești! Viața e scurtă, judecata lungă... Odată, mama mi-a spus o poveste pe care și ea a citit-o undeva, și apoi și eu am citit-o undeva, dar eu o țin minte cum mi-a spus-o mama: Înainte de a veni pe pământ, sufletele singure își aleg ce cunună să poarte. Și iată, odată, un suflet mic, minunându-se de lumea de pe pământ, și-a dorit să fie un suflet iertător. Să poarte cununa iertării. Da! Să ierte pe toți și pe toate, tot timpul! Și atunci un alt suflet i-a zis: "Dar, ca să ierți, trebuie să fie cineva care să te rănească tot timpul, să te facă să suferi. Altfel, nu vei avea pe cine să ierți!“ Sufletul iertător a căzut pe gânduri, căci așa era, avea nevoie de cineva pe care să-l ierte. Atunci, celălat suflet i-a spus: “Uite, eu o să te ajut! O să cobor cu tine pe pământ și o să-ți fac tot răul, și o să te fac să suferi, ca tu să mă poți ierta din nou și din nou!" “Da, da, da! eu te voi ierta tot timpul! Voi fi un suflet iertător!" "Dar n-o să mă uiți! N-o să te superi, n-o să mă alungi de la tine, când o să te fac să suferi, că doar pentru tine o fac, ca tu să poți ierta!" “Nu, nu te voi uita! Și nu te voi alunga! Te voi ierta tot timpul!”, spuse sufletul iertător și coborî în zbor într-un trup omenesc pe pământ."“Să nu mă uiți și să mă ierți tot timpul!", spuse celălat suflet și coborî și el în grabă spre pământ. După ce mama mi-a spus povestea, mult timp m-am gândit - și acum mă gândesc uneori - eu care dintre cele două suflete sunt: sunt un suflet iertător sau unul care provoacă suferință? Când am obosit să mă gândesc, mi-am dat seama că, probabil, sunt un suflet care provoacă suferință altora, dar sunt și un suflet iertător, căci pot să iert tot timpul, chiar și fără să-mi ceară cineva iertare! Și, dacă m-am înțeles cu cineva în cer că el mă va ajuta să iert, iar eu am uitat?! Atât de mult ne-am învățat a arunca cu cuvinte în stânga și-n dreapta, încât au devenit ieftine și nu le mai prețuim... Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte! P.S. Să ierți nu înseamnă să uiți durerea, trădarea, minciuna, furtul, căci a uita aceste dureri este cu neputință omului rănit! Ci, cu toată durerea ta și cu toată suferința ta, să-l scutești pe cel ce ți-a greșit de judecata lui Dumnezeu: “Doamne, nu-l judeca, căci omul acesta sunt eu, în fața altui om ca mine...”
Sfântul Paisie Aghioritul: * O persoană inteligentă este cea curăţată de patimi. * Inima e curăţată cu lacrimi şi cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce pătimeşte are aceeaşi putere ca două găleţi de lacrimi. * Dumnezeu ne observă inima şi-i cercetează conţinutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut şi să ne temem de neputinţele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră. * Când iubirea de sine ne stăpâneşte, un lucru de nimic devine o mare dispută. * Noi toţi, tineri şi bătrâni, avem multă iubire de sine şi nu primim sugestiile şi observaţiile. Avem totul, toţi suntem înţelepţi. * Cel ce îşi ajută aproapele primeşte ajutor de la Dumnezeu. Cel ce critică oamenii cu invidie şi răutate Îl are pe Dumnezeu drept critic. * Cine este în ziua de azi interesat de celălalt? Nimeni. Totul pentru sine, nimic pentru ceilalţi. Va trebui să dăm socoteală pentru aceasta, căci Dumnezeu Care este tot numai Iubire nu va ierta această indiferenţă a noastră faţă de semenul nostru. * Dumnezeu Care este tot bunătate, Părintele nostru iubitor Carele Se îngrijeşte de noi ne dă toate cele bune ca noi să le împărţim cu cei ce au nevoie de ele, însă noi păstrăm totul pentru noi. Dumnezeu nu ne va ierta aceasta. Va trebui să dăm seama pentru silinţa pe care nu ne-am dat-o şi pentru învârtoşarea inimii noastre. * Dumnezeu îngăduie ca omul să aibă multe încercări, boli şi nenorociri şi alte rele de la oamenii ce ne înconjoară – calomnii, blesteme, nedreptăţi. Noi trebuie să le primim pe toate răbdători, fără să ne mâhnim, ca pe nişte binecuvântări. * Când cineva ne tratează urât pe nedrept, trebuie să ne bucurăm şi să-l privim pe cel ce s-a purtat așa ca pe un mare binefăcător, căci el face cu putinţă pentru noi agonisirea de comori în viaţa ce va să fie."Trădarea este soră cu lepădarea de Dumnezeu. Oare ce i-a lipsit lui Iuda de s-a lepădat de Hristos? Şi pentru ce L-a trădat? Ca să câştige foc veşnic? Ca să rămână în istoria popoarelor lumii? Ca să fie blestemat de toate generaţiile pământului? Că ieri era apostol şi azi, trădător. Ieri, ucenic al lui Hristos şi azi, vânzător al lui Hristos. Ieri făcea minuni şi azi trădează şi spune minciuni. Ieri purta în el pe Hristos şi azi pe satana îl poartă. Ieri vorbea cu Iisus în Grădina Ghetsimani şi acum cu Caiafa se tocmeşte. Ieri se arăta milostiv către săraci şi acum pe arhierei îi întreabă: Ce voiţi să-mi daţi şi eu îl voi da în mâinile voastre? Cu adevărat, înfricoşat este păcatul trădării! Că trădătorul la toți se închină, dar în scurt, de toți se leapădă. Ascultă cu urechea la toate uşile, priveşte cu ochii prin toate ferestrele, iscodeşte pe toți oamenii, cearcă cu vicleşug cele mai sincere inimi, apoi îndată trădează pe cei mai buni prieteni, divulgă cele mai intime taine, la cei mai periculoşi vrăjmaşi.”
(Parintele Ioanichie Balan : Predică la Sfânta și Marea Miercuri – Despre vânzarea lui Hristos )
joi, 10 martie 2022
C I C L U R I L E D E 7 A N I
Trebuie să strălucești acolo unde ești, să ai un cântec de laudă când ai putea să te plângi, să zâmbești când ești la pământ. Nu este ușor, dar continuă să-ți reamintești că Creatorul Universului, Dumnezeul Preaînalt este în acel foc cu tine. El vede cu ce te confrunți. Știe ce nu e corect: durerile, dezamăgirile, nopțile singuratice. Când sapi adânc și faci ceea ce trebuie, vei simți o forță supranaturală, o putere care te ajută să faci ceea ce nu poți face singur.
Joel Osteen
„Am venit Măicuță, să te mai vedem Să-ți spunem necazul, care-l mai avem.” 🌻
miercuri, 9 martie 2022
Am realizat multe emisiuni despre miere, despre beneficiile mierii, despre diferitele sortimente de miere si despre ritmul in care acestea cristalizeaza. Totusi, primesc in continuare aceeasi intrebare: este buna mierea cristalizata? Mancam miere zaharisita? De ce zahariseste mierea? Cred ca trebuie sa mai spun inca o data: mierea cristalizata este buna! Procesul de cristalizare a mierii este un proces natural.
Un pom cu batiste albe
Un fiu s-a certat cu tatăl lui.
Și atâtea cuvinte grele și-au spus, și atât de tare s-au supărat, încât fiul a plecat de acasă.
Mama a rămas cu inima sfâșiată.
Era singurul ei fiu. Și-a găsit singura alinare în rugăciune.
După un timp, rugăciunea mamei a înmuiat inima fiului. Și acesta a venit înapoi.
Însă nu a îndrăznit să se arate tatălui, ci numai mamei, rugând-o să mijlocească în fața tatălui pentru el.
Mama i-a spus astfel:
"Dragul
meu, îl voi ruga pe tatăl tău să te ierte. Tu să treci din când în când
prin fața casei. Și când vei vedea, în mărul de lângă poartă, o batistă
albă fluturând, să știi că te-a iertat și te poți întoarce acasă."
Au trecut zile și luni. Rănită, inima tatălui nu putea ierta.
De câte ori mama aducea vorba despre fiul lor, o repezea. Și ea tăcea.
Și iar au trecut zile și luni.
Și rugăciuni.
Dorul a biruit și inima tatălui.
Iar când mama a adus vorba despre el, i-a spus că fiului îi pare rău și vrea să se întoarcă acasă.
I-a spus și de înțelegerea lor, cu batista albă.
Pe masura ce mama vorbea, ochii lui se înrourau.
Însă în această părere de rău inima tatălui cedă si muri.
A doua zi apropiindu-se de casă pentru a cerceta pomul din fața porții, fiul a văzut, de departe, că acesta înflorise.
Era bucuros.
Radia de bucurie .
Lucru de mirare, căci era toamna, târziu.
S-a apropiat și a văzut pomul plin cu batiste albe.
Zeci
de batiste albe, cum spusese tatăl, ca fiul să le vadă de departe și să
știe că tatăl lui l-a iertat și-l așteaptă acasă."
Insă era privechi.
Tatăl il aștepta în sicriu.
Mama lui îl imbrățișă și îi daduse un plic , unde gasise o scrisoare.
" Fiul meu drag , iartă- mă !
Inima mea a rezistat la ură , dar nu la dorul după revederea ta.
Iartă- mă !
Ai grijă de mama ta ."
Iartă !
E singura modalitate de a începe iubirea !
Iertarea este cheia raiului !
Iertarea este lucrarea Duhului Sfânt !
Primește si dăruieste iertare !
Fără iertare ,mori vesnic !
Mergi și te spovedește !
Duhovnicul care te învață să ierți !
Nu poți primi Euharistia în starea de neiertare !
Adeseori verificăm în OGLINDĂ felul în care arătăm-omul din afară. DAR CÂT DE DES PRIVIM LA OMUL DE DINĂUNTRU?
Oricât
de puternici am fi sau am vrea să părem, în interior suntem de fapt
niște copii care au nevoie de protecție și iubire, care vor să fie
îmbrățișați și apreciați.
Suntem niște sensibili care vor să le fie
șterse lacrimile și înțelese durerile. Și care vor să le fie plantate
zâmbete pe față și liniște în suflet.
O îmbrățișare poate opri o mie de lacrimi.
Câteva cuvinte frumoase vor ajuta un om mai mult decât te poţi gândi.
Fii
întotdeauna mai bun decât este necesar, pt ca persoana care primește
acest dar are nevoie de bunătate mai mult decât vei ști vreodată.
Strânge
toate supărările din inima ta şi fă-le buchete de flori, de
dragoste,apoi dăruieste iubire şi împrăştie zâmbete oriunde te-ai afla.
Găsește bucuria din lucrurile simple!
Dăruiește bucurie...
Dăruiește celor din jur, tot ceea ce ți-ar plăcea ție să primești…!! Fericirea vine din lucruri mici…
Nu
este greu să fim buni. Nu este greu să spunem te iubesc. Nu este greu
să îmbrățișăm. Nu este greu să stergem lacrimi. Nu este greu să ne
vorbim frumos. Nu este greu să ajutăm. Nu este greu să cunoaștem. Nu
este greu să ascultăm. Nu este greu să iubim. Nu este greu să dăruim. Nu
este greu să fim oameni.
Adeseori verificăm în OGLINDĂ felul în care arătăm-omul din afară. DAR CÂT DE DES PRIVIM LA OMUL DE DINĂUNTRU?
Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.
Când ai mai mult decât ai nevoie, construiește o masă mai mare, nu un gard mai înalt.
Ce gândim, ce știm sau ce credem este de mică importanță. Singurul lucru care contează este ce facem…
Degeaba gândești diferit dacă acționezi ca restul.
O
mână care te ajută să te ridici atunci când cazi, este mult mai
importantă decât mii de strângeri de mână atunci când stai în picioare!
Pt ce trăim, dacă nu să ne facem viața mai bună unii altora? Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine
Nicăieri
și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim
buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.
Lasă în sufletul tău să pătrundă picături de speranță pentru a-ți usura viața...
Nu luăm cu noi nicio avuție. Ceea ce ne rămâne moștenire este numai ceea ce am dat.
Fii bun ori de câte ori se poate. Și ține minte: întotdeauna se poate! Fii special încât toți să-și amintească de tine!
Poartă-te
cu oamenii așa cum ai vrea să se poarte și ei cu tine! Vorbește cu
oamenii așa cum ai vrea să vorbească și ei cu tine! Respectă ca să fii
respectat!
Să nu uitați! Nimeni în lumea asta nu este aici doar pt el… Este aici și pt cei ce-i înconjoară!
De la cârma minții atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poți avea ordine în viață…
Un om este bogat sau sărac în funcție de ce este, nu de ce are.
E atâta gălăgie pe pământ, că nu se mai aude nimic din cer…
Din sufletul omenesc e de cules ceva în fiecare zi
Nu poți fi om frumos fără să fii curat la suflet.
Priveste cu ochii, dar vezi cu inima.
Fii mai întâi tu însuți ceea ce vrei să faci pe altul.
Omule,
tu să faci bine, să fi diferit de lume, să nu mai pui bogăția pe cântar
cu omenia. Într-o zi mergem în cer și vom fi judecați. Omul care merge
ignorând sufletul este asemeni unui orb care rătăcește prin întuneric
purtând o tortă stinsă! Să fim mai buni azi decât ieri.
Pr.Arsenie Boca - Zădarnic veţi deschide lăzile voastre cu bani, dacă nu veţi deschide, mai întâi, inimile voastre ...
Viața cere și răbdare.
Iubind, ne-ncredințăm că suntem.
Fericirea
nu este ceva de-a gata. Este ceva care vine din faptele tale. Alergăm
ca nebunii după lucruri care în cer și în suflet nu valorează nimic!
Ce aveți în inimă, nu sunteți obligați să aveți și pe buze, dar, ce aveți pe buze, trebuie să aveți și în inimă.
Suntem ceea ce iubim.
Blândețea și răbdarea au mai multă putere decât mânia și încăpățânarea.
Nu
suntem perfecți și poate niciodată nu vom fi. Însă putem fi astăzi mai
buni decât ieri și mâine, mai înțelegători decât astăzi.
Nu-i durere să n-o vindece DREGOSTEA !
Dragostea trebuie să fie un cadou gratuit. În momentul în care are un preț, nu mai este dragoste.
Poți să “repari” oamenii iubindu-i.
Uneori, pt a putea continua, omului îi trebuie doar… alt om.
Viața e o luptă – accept-o și câstig-o
Poți trece mai ușor prin viață cu zâmbetul pe buze și în suflet!
Poți avea toate bogățiile din lume, dar dacă nu ai iubire vrei rămâne tot sărac!
Fiecare dintre noi vrea să fie înțeles, să fie iubit, să fie iertat…
Dacă gândești frumos, ești frumos!
Oamenii
au nevoie de lacrimi de bucurie, de îmbrățișări calde, de gesturi
tandre, de vorbe frumoase, de sinceritate, de încredere și de finaluri
fericite. Iar pt toate astea… oamenii au nevoie de alți oameni!
Când vorbești, omule, gândește-te că vorba ta rămâne scrisă în sufletul celui ce o ascultă.
Știi?
Uneori în viață nu contează pașii pe care-i faci și nici pantofii pe
care-i porți. Contează urmele pe care le lași în inimile oamenilor!
Iubirea învinge tot
Mângâie ori de câte ori ai ocazia. Mângâie prin
sentimente, mângâie prin gânduri, mângâie prin privire, mângâie prin
cuvinte, mângâie prin atingere. Mângâie viețile tuturor oamenilor care
pătrund în realitatea ta. Poți provoca oricând o bucurie, doar printr-o
mângâiere de Suflet…
Cele mai frumoase flori sunt: Dragostea,
bucuria, iertarea, credincioșia, speranța, blândețea, răbdarea, pacea,
bunătatea, aprecierea... Ele trebuie oferite zilnic.
La căldură orice se modelează. Până și sufletul!
Un om e un înger cu o singură aripă și are nevoie și de cealaltă aripă pt a putea zbura...
Simplitatea gesturilor mici schimbă viața oamenilor.
În viață trebuie să înveți să citești printre rânduri și în oameni. Să citești printre vorbele lor și chiar dincolo de ele.
Uneori lucrurile mici sunt cele mai valoroase: o soaptă, o privire, un zâmbet...
Fericirea
ta poate un zâmbet. Fericirea ei poate fi o floare. Fericirea lor,
poate fi o strangere de mână. Fericirea mea, poate fi un cuvânt… Orice
ar fi, CONTEAZĂ SĂ FIM FERICIȚI!
Stiți? O clipă de iubire, dizolvă toată tristețea.
Nu
contează ceea ce privim, contează ceea ce vedem. Nu contează ceea ce
auzim, contează ceea ce ascultăm. Contează ceea ce suntem, ceea ce trăim
și ceea ce simțim!
Ceea ce oferi, se va întoarce la tine. Așa că încearcă să ai gânduri bune, să spui cuvinte frumoase și să îți ajuți aproapele.
Frumusețea interioară deschide tot cerul!
Inima
este un izvor, iar gura este un râu. Ceea ce se află în inimă se varsă
și se prelinge pe buze. Ce cuvinte sunt în inimă, aceleași cuvinte-s și
pe limbă; și ce urăciune este în inimă,aceeași urăciune-i și pe limbă.
Nu
uita că fericirea se întoarce întotdeauna la cel care o dăruiește! Cine
umblă după iubire, nu o va găsi. Cine o dă, o primește înapoi. Cel mai
mărunt gând care nu este întemeiat pe iubire, nimicește pacea.
Uităm
să iubim adevărul, uităm omenia, bunătatea, simplitatea, ne complicăm
viața cu superficialități.. uităm că caracteristica principală a omului
este sufletul...
Nu judeca un om după aspectul fizic sau cât de sărac
este. Cu toții merităm respect și iubire!!! Cu zâmbetul pe față, Căci
el te face tare, Pornește înainte... Să ai o zi cu soare!
Ia-ți timp
să fii recunoscător pt toate lucrurile pe care le ai. Poți întotdeauna
să ai mai mult, dar la fel de bine ai putea să ai MULT mai puțin.
Dacă sufletul tău este cinstit, cinstite vor fi și faptele tale.
Știi
că trăiești atunci când: Trăind în această lume complicată Tu rămâi o
persoană simplă. Trăind într-o lume incorectă Tu rămâi corect. Trăind
într-o lume nerecunoscătoare Tu rămâi recunoscător. Trăind în această
lume falsă Tu esti mereu autentic. Și mai ales știi că trăiești atunci
când în această lume cu puțină iubire Tu încă reusești să iubești!
Timpul întărește relațiile adevărate și le destramă pe cele false!
Cine nu îți vede sufletul, nu are ce căuta în viața ta.
Dragostea
va găsi o cale, în timp ce indiferența va găsi o scuză. Oamenii
supraviețuiesc nu prin grija fața de ei înșiși, ci prin dragostea
celorlalți față de ei.
O faptă bună făcută din inimă, poate că nu schimbă cursul lumii, dar cu siguranță că schimbă viața cuiva…
Valoarea ta se evidentiază cel mai mult atunci când întinzi mâna să ridici de la pământ un suferind!
Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet rănit și apoi vindecat de altul.
Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.
Ia seama că în viață trebuie să fii demn, trebuie să fii Om și să nu îți fie frică de nimeni decât de Dumnezeu.
Bogăția poate cumpăra lucruri. Însă de ceea ce are nevoie sufletul, nu se cumpără cu bani!
Un om sădește în lume ceea ce poartă în inima sa.
Toate poruncile lui Dumnezeu se unesc în porunca iubirii.
Dacă Dumnezeu spune că poți, atunci mergi înainte pt că nu ai de ce să te temi.
Tu
esti pictorul vieții tale. Pensula este în mâna ta și tu decizi cum
să-ți colorezi viața. Colorează-ți frumos fiecare gând, fiecare moment,
fiecare clipă, fiecare zi. Desenează-ți inima în mii de culori vesele și
nu-i lăsa pe cei cu inima neagră să-ți strice viața... Dragostea nu
înseamnă cuvinte mari sau gesturi mărețe. Dragostea înseamnă cuvinte și
gesturi din suflet!
Dacă ne-am sustine, unii pe alții, și ne-am arăta apreciere, lumea ar fi mai puțin bolnavă!
Sufletul
nu se îmbracă cu bani și nici cu aur. Sufletul se îmbracă cu iubire, ce
respect, cu simplitate, cu mângâiere. Sufletul nu îmbracă cu invidie și
nici cu ură. Sufletul se îmbracă cu ajutor, cu înțelegere, cu blândețe,
cu iertare. Haine care vor fi întotdeauna la modă, indiferent de
timpurile în care ne aflăm!
Fericirea este.. atunci când știi că cineva este fericit datorită ție. Zborul se învață întotdeauna în doi.
Cine strânge bani își umple buzunarele, cine dăruiește, își umple inima!
Să ne bucurăm de lucrurile mărunte.
Învață să-i lași să plece pe cei care nu mai vor să rămână.
Niciodata nu o să poți cumpăra cu banii ceea ce câștigi cu sufletul și cucerești cu inima!
Trei lucruri trebuie să faci în viață: Să zâmbești, să te rogi și să iubești.
Trebuie
să învățăm să fim buni, să iubim, să iertăm, să dăruim, să fim oameni.
Când vom învăța toate aceste lucruri, vom găsi și fericirea!!!
Omul cât trăiește-nvață Ce este rău sau bun în viață, Dacă vrei să faci, fă bine Că rău poate să facă oricine!!!
Învață că iubirea adevărată nu pleacă niciodată.
Cel mai ușor lucru este să rănești sufletul cuiva, căci sufletul umblă desculț și pașii lui culeg toți spinii unei zile.
Niciodată inima nu uită momentele prețioase din viața noastră.
Nici toate florile din lume nu pot egala o privire dăruită din iubire și un zâmbet oferit cu sinceritate...
Un simplu gest făcut din suflet poate ajunge acolo unde toate cuvintele din lume nu ar putea mângâia…
Orice-ar fi, încearcă să fii un om bun. Oamenii buni rămân în inima celorlalți întotdeauna!
Lucrurile cele mai mici pe care le facem azi pt ceilalți, într-o zi vor fi cele mai mari amintiri!
Sunt zile când un cuvânt valorează cât un răsărit de soare.
În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înțelege.
Cinstea și bunătatea întrec orice frumusețe!
Un
gest frumos: Cucerește orice inimă. Deschide orice suflet. Smulge câte
un zâmbet. Creează încredere. Surprinde. Bucură. Și.... NE APROPIE!
O vorbă bună nu costă nimic, dar este cel mai frumos cadou. -Nimeni nu a devenit sărac pt că a dăruit altora.
Un zâmbet creează fericire chiar și acolo unde lacrimile au format mari de tristețe!
Alege în viață iubirea și să iubești ca un copil.
O rugăciune spusă din suflet, un gând bun, un zâmbet,o îmbățișare pot aduce fericire în inimile celor aflați în nevoi și triști.
O singură bucurie poate alunga o sută de griji.
Zâmbește
celor triști, întinde o mână celui căzut și spune o vorbă bună celui
descurajat. Nu este o rușine, este o dovadă de omenie! Poți să ai toate
averile lumii, dar dacă în inima ta, iubire nu există, te poți considera
cel mai sărac.
Un om cu sufletul frumos are întotdeauna un zâmbet de oferit acelora care au uitat să mai zâmbească, oricât de trist ar fi.
Iubirea adevărată nu o poți trăi cu oricine, puțini sunt cei care stiu ca sufletul așteaptă primul mângâiere, nicidecum trupul!
Cele mai valoroase lucruri pe care le putem dărui cuiva sunt Timpul și Iubirea...
Niciodată
să nu cauți ceva perfect să iubești pt că esti în pericol să mori fără
iubire. Iubește cava ce nu-i perfect și fă-l perfect prin iubirea ta!
Oamenii speciali nu îi recunoști după chip, ci după suflet!
Pt
a fi special nu trebuie să fii perfect, ci unic. Nu trebuie să semeni
cu cineva, ci să fii cineva. Și cel mai important, trebuie să fii om!
Ziua bună se cunoaste după oamenii ce te înconjoară. Trăiește în așa fel
încât dacă cineva te-ar vorbi de rău, nimeni nu l-ar crede.
Împrăstie iubire oriunde te duci. Să nu lași pe nimeni să te întâlnească fără să plece fericit.
Cel
mai bogat poate fi cel mai sărac. Dacă nu iubește. Dacă nu a întins o
mână. Dacă nu a îmbrățisat. Dacă nu a dăruit. Dacă nu a ajutat. Dacă
putea să facă ceva, dar a trecut nepăsător.
Ceea ce dai, nu se pierde niciodată. A dărui este dorința inimii noastre și mereu rămâne în inima celorlalți.
Fă bine mereu, căci binele îți păstrează sufletul frumos!
Frumusețea nu este cea de pe chipul tău. Adevărata frumusețe se află în sufletul tău.
Poți fugi de orice pe lumea asta, numai de tine însuți nu.
Toată
viața alergăm după bani. Astfel neglijăm sufletul, neglijăm inima și
uităm de fericire. Uităm că fericirea inimii și bucuria sufletului nu se
pot cumpăra cu bani...
Lucrurile mărețe se obțin încet. Dar nu obții
nimic dacă stai pe loc. Există întotdeauna ceva de iubit. Și dacă nu ai
învățat asta, înseamnă că nu ai învățat nimic.
Există frumusețe în orice lucru mic. Dar nu toți sunt capabili s-o vadă!
Omul nu este făcut ca să se târască în noroi, ci ca să-și deschidă aripile.
În loc să înjuri întunericul, mai bine aprinde o lumânare.
Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.
Omul este ceva ce trebuie depășit.
Uneori este nevoie să străbați cale lungă pt a găsi ceea ce este aproape.
Când ai încredere oarbă într-un om, vei câștiga fie un prieten pe viață, fie o lecție pe viață.
Colecționează momente, nu lucruri.
Dacă nu ai grijă de ceea ce ai, nu meriți să ai...
Nu trebuie să ai regrete, doar lecții învățate.
Bunătatea valorează mai mult decât cunstințele și mai mult decât banii. Felicitări celor care o posedă!
Oricât am fi de maturi sau oricât de mult ne-a maturizat viața, o îmbrățișare ne ajută întotdeauna.
Cu un zâmbet poți săruta un suflet!
Până la urmă singurul lucru care contează cu adevărat este BUNĂTATEA.
Ceea ce ești se vede în ceea ce faci.
Sărac este omul cu portofelul plin și sufletul gol. Bogat este omul fără bani, dar cu inima plină de iubire.
Să nu râzi de cel ce-ți spune povestea lui de viață. Habar nu ai tu cât curaj i-a trebuit să-ți acorde încredere!
Cel mai frumos cadou este ATENȚIA, iar cea mai grea pedeapsă este UITAREA.
Un om frumos va avea întotdeauna vorbe calde și încurajări pt acei aflați în suferință, oricât de mult ar suferi el însuși.
Uneori, a fi curajos înseamnă să ceri ajutorul.
Viața este o luptă continuă.. azi cazi, mâine te ridici.. Important nu este să învingi, ci să nu te dai bătut.
Spre orice te îndrepți, gândește-te că nu există decât un singur pas, pasul următor.
Curajos este cel ce se ridică și merge mai departe zâmbind.
Chiar dacă inima doare, nu lăsa tristețea să te doboare...
Dacă Dumnezeu ți-a dat să înfrunți ceva, înseamnă că a știut că vei putea rezista.
Și
dacă vreodată simți că nu mai poți, să îți aduci aminte că în viață,
cele mai mari bătălii le-ai purtat cu tine însuți. Și că din fiecare, ai
iesit învingător.
Când ai o zi rea aminteste-ți întotdeauna... ziua altcuiva este mult mai rea. Fi recunoscător pt ceea ce ai!
Când azi îți faci griji, nu vei rezolva problemele de mâine, ci îți strici liniștea de azi.
Stăteam odată gânditor, Și mă-ntrebam: de ce trăiesc? Un glas blând mi-a șoptit: Să lupt, să sper și să iubesc
Te
poți simți singur, trist, dar niciodată învins. Poți pierde, poți
greși, poți suferi, dar nu te gândi să abandonezi. Privește viața cu
ochi de învingător și ai să vezi cât e de frumoasă!.
Iubește, căci numai iubind poți vedea frumusețile vieții, astfel vei fi mai fericit și orice obstacol îl vei trece mai ușor.
Viața
e o luptă... Cazi, suferi, te ridici... Important nu este să învingi,
ci să te ridici de fiecare dată și să arăți că nu poți fi înfrânt! -Omul
puternic nu este cel care nu plânge. Omul puternic plânge, se descarcă,
își șterge lacrimile și continuă să lupte mai departe.
Una dintre lecțiile pe care ni le oferă viața este că trebuie să mergem mai departe!
Zâmbește mereu, chiar dacă ți-a greu! Chiar dacă te doare, zâmbește mereu și fii tare!
A
trăi, rămâne arta din care fiecare are ceva de învățat, dar nimeni nu
poate să te învețe. Pt că fiecare viață, are lecțiile ei!..
Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.
Să realizezi că Dumnezeu ți-a dat o altă zi pt a o trăi frumos.
Ai
voie să plângi. Ai voie să țipi. Ai voie să urli de durere, dar nu ai
voie să renunți, nu ai voie să abandonezi lupta niciodată. Doar cel ce
renunță, devine un învins...
Un om puternic nu este acela care nu
plânge niciodată... El plânge, se linistește, după care se ridică și
continuă să lupte mai departe... Dacă ar fi totul exact așa cum îți
doresti, nu ai mai avea pt ce să lupți, să speri și să iubești.
Nu judeca și nu condamna, pt că tu nu știi de ce se întâmplă un lucru și nici ce scop are el.
Cea mai grea luptă este lupta cu noi înșine, când mintea ne spune una iar inima alta.
Viața nu se explică, ci se trăiește...
Zâmbește
mereu. Chiar dacă zâmbetul tău este unul trist. Căci mai trist decât un
zâmbet trist, este tristețea celui ce nu știe să zâmbească...
Apreciază mereu ce ai...
Orice depresie trebuie întâmpinată cu un zâmbet. Depresia va crede că ești un nebun și va pleca.
Niciodată să nu renunți la ceva la care nu trece o zi fără să te gândești.
Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
Răbdarea ne va duce mai departe decât puterea.
Atunci
când ești la pământ, încearcă să zâmbești. Gândeste-te la frumusețea
răsăritului, gândeste-te la cei ce te iubesc și mulțumește-i lui
Dumnezeu pt încă o nouă zi din viața ta!
Un om puternic nu este acela
care nu plânge niciodată.. El plânge, se linistește, după care se
ridică și continuă să lupte mai departe... -Te poți simți singur, trist,
dar niciodată învins. Poți pierde, poți greși, poți suferi, dar nu te
gândi să abandonezi. Privește viața cu ochi de învingător și nu te lăsa
învins!
Viața este plină de suișuri și coborâșuri. Ține-te bine!
Calea
ta nu va fi întotdeauna ușoară. Vor fi greutăți, pierderi și lecții.
Nu-ți pierde speranța pe drum. Ești exact acolo unde trebuie să fii. Nu
trăim viața așa cum vrem, dar o trăim așa cum putem. Nu există viață
perfectă, dar există viață plină de momente frumoase!
Multe ni se
întâmplă în viață. Contează însă ce facem cu ceea ce ni se întâmplă.
Putem rămâne victime sau învingători. În fond viața este despre a ști să
faci o artă din a trăi.
Să fii acel om care să steargă lacrimile și
să nu le provoace. Să fii acel om care să aibă un zâmbet și pt cei care
au uitat să zâmbească. Și când îl vezi pe cel drag trist, nu-l întreba
de o mie de ori ce are. Mai bine îmbrățisează-l și fă-l să simtă că nu
este singur pe lume! Niciodată să nu cersești dragostea, afecțiunea sau
atenția. Dacă nu le primești gratuit, nu merită să le ai.
Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare. Alții, ca o lecție.
De puține ori ne gândim la ceea ce avem, dar de multe ori ne gândim la ceea ce ne lipsește.
Din păcate iubim lucrurile și ne folosim de oameni. În loc să iubim oamenii și să ne folosim de lucruri.
Înainte
de a spune ceva, întreabă-te: Este adevărat? Este plăcut? Este necesar?
Cuvintele noastre au puterea și de a răni, dar și de a vindeca.
Alege-le cu înțelepciune!
Când orgoliul strălucește prea tare, orice
înțelepciune se întunecă. Sufletul nu are nevoie de cadouri scumpe sau
de lucruri. Sufletul are nevoie doar de înțelegere, iubire si mângâiere.
Singura
cetate ce nu poate fi cucerită cu sila este sufletul omului. Când
vorbești, nu faci decât să repeți ce știi deja. Când asculți, s-ar putea
să înveți ceva.
Omul cu inima mare nu va fi niciodată singur, sărac
sau urât! Oamenii vin și pleacă. Cei mai buni oameni rămân alături de
tine. Spuse la timp, îți pot schimba viața! Iartă-mă! Te iubesc!
Mulțumesc! Te rog!
Nu întotdeauna oamenii frumoși sunt și buni, dar oamenii buni, sunt întotdeauna frumoși!
Nu alerga după cineva care niciodată nu a vrut să meargă alături de tine.
Ține aproape oamenii care reușesc să te facă un om mai bun.
Toți se pare că au idee ce ar trebui să facă ceilalți cu viața lor, dar niciunul cu propria viață.
În
Cruce Dumnezeu a ascuns o taină: Taina Mântuirii fiecăruia! Vai de cel
ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui!
Fă-ți timp să te rogi. Este cea mai mare putere!
Credința în Dumnezeu este corabia care plutești deasupra necazurilor și învingi furtunile vieții.
Așa cum ne purtăm cu aproapele, tot așa se va purta Dumnezeu cu noi.
Oricât de mare este problema, Dumnezeu este mai mare!
Un om care l-a ales pe Dumnezeu nu poate fi sărac.
Să nu ai teamă de nimic. Dumnezeu este întotdeauna cu tine. Dumnezeu aude și glasul celui care tace...
Trupul trăiește dacă este locuit de suflet, iar sufletul trăiește dacă este locuit de Dumnezeu.
Cine are minte să ia aminte!
Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu și nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.
Fără Dumnezeu, nu ai putere, nu ai putere, nu ai nimic!
Zâmbește, chiar dacă zâmbetul tău este trist, pt că mai trist este faptul de a nu mai ști să zâmbești.
Dumnezeu nu îți dă niciodată mai mult decât poți duce.
Te
naști și mori. Început și sfârșit. Între ele, clipa și zbaterea și
lupta, Speranța și suspinul, Urcușul și declinul. Te naști ca să mori.
Îngenunchezi. Și zbori. Te rogi... și taci... Mori, ca să te naști...
capat.
Isus Calea ,Adevarul si Viata 
Fiti iubiti de Dumnezeu si aveti totul, dragii mei! Amin!
marți, 8 martie 2022
luni, 7 martie 2022
"Lasă-te răstignit şi nu răstigni.
Lasă-te bârfit şi nu bârfi.
Fii blând şi nu fi zelos în rău…
Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plângi cu cei păcătoşi.
Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău.
Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.
Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri.
Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău.
Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.
Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.
Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău.
De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta.
De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos.
De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare.
De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.
De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.
De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.
Caută înţelepciunea şi nu aurul.
Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.
Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!"
(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia x
duminică, 6 martie 2022
"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii?
"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii?
- Celor batrâni și bolnavi li se dă canon după puterea lor. Dacă nu pot face osteneală trupească, dar pot zice rugăciuni, să dubleze rugăciunile cu "Doamne Iisuse". Trăia la mănăstirea Sihăstria un Părinte schimonah, Nicanor Bataca, care, la batrânete, nu putea face metanii, iar închinăciunile le făcea de pe scaun. Dupa ce a căzut la pat, nu mai putea face nici închinăciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, și așa își făcea canonul.
Așadar, fiecare să facă cât poate și cum poate, după sfatul duhovnicului, "că pe dătătorul de bună voie îl iubește Dumnezeu" .
Părintele Paisie Olaru
"Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre altul că e rău, trufaş sau altcumva. Să cred, bunăoară, că dacă îi voi arăta respect, el va cădea în trufie, sau dacă îi voi trece cu vederea o jignire, mă va jigni din nou sau îşi va bate joc de mine. Trebuie să nu lăsăm răul să se cuibărească în noi sub nici o formă. Iar răul pe care îl face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit."
