Urmareste unul dintre cei mai cu experiență consultanți de marketing online !

Cecilia Caragea

https://www.instagram.com/ceciliacaragea/

Pravila de rugăciune „Bogorodicinaia” (Născătoare de Dumnezeu)

 

( adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către Arhanghelul Gavriil ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu).

« Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te ! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre».

Se pare că această pravilă de rugăciune puternică a fost dăruită creștinilor din veacul al VII-lea de însăşi Maica Domnului, dar a fost dată uitării. Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acestă pravilă, când în chilia lui s-a găsit o cărticică veche cu descrierea minunilor petrecute cu cei care împlineau acestă pravilă. Citirea de 150 de ori a rugăciunii “Bogorodicinaia” îi aduce creştinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui şi cât de mare este ajutorul acordat de Ea.

Citirea de 150 de ori a rugăciunii « Bogorodicina » îndepărtează mânia lui Dumnezeu. O, ce mare îndrăzneală! «Bogorodicina» din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom pieri, în foc nu vom arde, cei tulburati sufleteşte ne vom tămădui, cei întinaţi cu păcatele ne vom curăţi, cei omorâţi de patimi vom învia şi vom cânta cu bucurie : « Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te ! »

La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile:

Tatăl nostru…

Uşa milostivirii…

Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc…

Şi de mântuire:

 « Tatăl nostru, Carele esti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pre pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită ci ne izbăveşte de cel viclean. »

« Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc. »

«  Mântuieşte, Doamne, pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi pre toţi fiii lui duhovniceşti şi pre fraţii noştri întru Hristos şi pre toate rudeniile cele după duh şi după trup, întăreşte-i, apără-i şi miluieşte-i, dă-le mângâiere în scârbe şi vindecare de boale. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfântului Duh şi pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viaţa şi să ne mântuim sufletele noastre. Amin ! »

 Apoi, după fiecare 10 rugăciuni citim « Uşa milostivirii », după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuinţele fiecăruia cu cuvintele noastre, adăugând următoarele cereri :

 După primele 10 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte şi păzeşte pre toţi creştinii dreptmăritori, sporeşte-le credinţa şi pocăinţa, iar pre cei adormiţi odihneşte-i în veşnica slavă a Domnului nostru.

 După 20 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-i şi întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciţi şi căzuţi robi ai Tăi ( numele).

 După 30 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-l şi păzeşte-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi cu sfintele rugăciunile lui miluieşte-mă pre mine, păcătosul.

 După 40 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potoleşte întristările noastre şi trimite mângâiere celor scârbiţi şi bolnavi robi ai Tăi (numele).

 După 50 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de ispite şi de tot răul şi năpăstuirile.

 După 60 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârşesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiaţi.

După 70 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-mă de tot răul şi acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.

 După 80 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu şi dăruieşte-mi rugăciune statornică, către Tine.

 După 90 rugăciuni : O, Preasfantă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău şi a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare şi osârdnice.

 După 100 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele şi să mântuiască păcătosul meu suflet.

 După 110 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întăreşte-mă cu credinţa şi luminează ochii mei întunecaţi cu păcatele.

 După 120 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de gânduri deşarte şi dăruieşte-mi cuget şi inimă avântate spre mântuire.

 După 130 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă şi sănătate trupească.

 După 140 rugăciuni : O, Preasfantă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi sfârşit paşnic şi netulburat şi călăuzeşte-mi sufletul prin vămile cele înfricoşătoare.

 După 150 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să-mi fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit şi protectoare puternică, nu mă respinge pre mine, păcătosul şi nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci Tu eşti nădejdea creştinilor şi adăpostirea păcătoşilor.

La sfârşitul Pravilei de rugăciune rostim :

«  Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim. »

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi  în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte ! ( de trei ori)

 Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

 Preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, acoperă-mă şi mă păzeşte pre mine, robul Tău, de toată răutatea sufletului şi a trupului şi de tot vrăjmaşul cel nevăzut şi văzut.

 « Bucură-Te, Ceea ce eşti cu har dăruită, Marie, Domnul este cu tine ! Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre. » Bucură-Te şi Te veseleşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi Te roagă pentru robul Tău. Doamnă şi Stăpână a îngerilor şi Maică a creştinilor, ajută-mi mie robului Tău. O, Marie, cu totul fără de prihană, bucură-Te Mireasă nenuntită. Bucură-Te, bucuria celor necăjiti şi mângâierea celor scârbiţi, Bucură-Te hrana celor flămânzi şi limanul celor înviforaţi. Bucură-Te, Cea mai sfântă decât sfinţii şi decât toată zidirea mai cinstită. Bucură-Te, sfinţenia Tatălui, lăcaşul Fiului şi umbrirea Duhului Sfânt. Bucură-Te, palatul de lumină al lui Hristos Dumnezeului nostru, Împăratul tuturor. Bucură-te, lauda creştinilor şi ajutătoarea cea gata a celor ce Te cheamă pre Tine.

Preasfântă Stăpâna mea, păzeşte-mă sub acoperământul Tău, căci în preacuratele Tale mâini îmi pun duhul meu. Fii ajutătoare şi acoperământ sufletului meu în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii şi roagă-Te pentru mine, nevrednicul, să intru curat şi limpezit în rai. Să nu mă lepezi, Doamna mea, pre mine, robul Tău, ci ajută-mi mie şi dă-mi împlinirea cererii. Izbăveşte-mă de toată primejdia, bântuiala, nevoia şi neputinţa şi dăruieşte-mi pocăinţă mai înainte de sfârşit. Ca prin mijlocirea şi ajutorul Tău, mântuindu-mă în viaţa aceasta de acum de tot vrăjmaşul văzut şi nevăzut, umblând cu plăcere de Dumnezeu în voia iubitului Tău Fiu şi Dumnezeului nostru, iar la ziua cea înfricoşatoare a Judecăţii izbăvindu-mă de veşnica şi grozava muncă, să mă închin, să mulţumesc şi să slăvesc întru tot sfânt numele Tău în vecii vecilor. Amin !

Bucură-Te, Cea  plină de har !

Bucură-Te, Ceea ce eşti preafericită !

Bucură-Te, Cea preabinecuvântată !

Domnul este cu Tine !

 Această pravilă se face în mănăstirea din Diveievo a Sfântului Serafim de Sarov în fiecare seară, la ora 21, la procesiunea de pe Kanafka ( Drumul Maicii Domnului, care înconjoară mănăstirea).

TOATĂ NĂDEJDEA NOASTRĂ SPRE TINE O PUNEM, MAICA LUI DUMNEZEU!

”Hristos a Înviat, bucuria mea!” – Sfântul Serafim de Sarov.

PODOABA PRIMAVERII

 Privind la podoaba cu care se îmbraca natura în anotimpul primaverii, privind la verdeata ce se iveste de pretutindeni si la florile ce în jurul nostru sunt presarate cu îmbelsugare si asemanând toate acestea cu golatatea si amorteala de mai înainte, cine nu va zice ca natura, care a dormit somnul iernii, s-a desteptat acum ca dintr-un somn si, urmând pilda Sfintei Biserici, a început si ea a sarbatori ziua Învierii.
A trece aceasta sarbatoare nebagata în seama ar dovedi o neiertata nepasare catre Însusi Întemeietorul ei, Care fara de îndoiala nu este Altcineva, decât Însusi Atotputernicul Facator al naturii. Caci daca pâna si cel mai neînsemnat pictor nu înfatiseaza tablourile sale înaintea ochilor tuturora, fara un anumit tel, apoi cu cât mai vârtos întelepciunea dumnezeiasca nu se poate sa preschimbe întreaga suprafata a pamântului în vremea primaverii într-un minunat si fermecator tablou, fara sa aiba în vedere ca prin aceasta sa dea învataturi folositoare acelor vederi carora ea înfatiseaza acest tablou.
Asadar sa nu fim nebagatori de seama fata de planurile întelepciunii dumnezeiesti, ci sa ne sârguim a iesi si a ne stramuta cu mintea noastra în templul cel mare si larg al naturii, spre a primi învataturi de la acea mareata priveliste care se desfasoara acum într-însul.
Multe gânduri si simtaminte frumoase desteapta primavara în sufletul nostru! Dar mai cu seama ea ne da trei învataminte mai însemnate: a) Primavara ne aduce aminte de facerea lumii, de starea noastra cea dintâi si de caderea noastra; b) Primavara ne slujeste ca o icoana vie a reînvierii noastre din moartea pacatului si ne arata ce trebuie si ce nu trebuie sa facem pentru aceasta înviere; c) Primavara preînchipuie reînnoirea viitoare a tuturor lucrurilor si învierea noastra care va avea loc la sfârsitul lumii.
 
Sfantul Inochentie al Odessei

😂😂

 O femeie a încercat să-i facă soțului testul suprem.

I-a scris o scrisoare în care i-a spus că s-a săturat de el si că l-a părăsit. A lăsat scrisoarea la vedere, apoi s-a ascuns sub patul de la dormitor.

Bărbatul a ajuns acasă, a citit scrisoarea, a scris ceva si a început să cânte si să danseze.

Si-a luat telefonul si a sunat pe cineva.

- Bună iubito! Tocmai îmi schimb hainele si vin la tine. Cât despre proasta cealaltă, s-a prins în sfârşit că îmi băteam joc de ea si a plecat. Am făcut o greşeală când m-am însurat cu ea. Îmi doresc să te fi întâlnit mai devreme. Ne vedem curând, iubito! a spus soțul femeii, apoi a părăsit camera.

Plângând femeia a ieşit de sub pat si a citit ce i-a scris soțul ei:

Ți se vedeau picioarele de sub pat, nebuno!

Mă duc după pâine... 😂😂

 Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar ce este important.

Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți tot ce nu poti schimba.

Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.

Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa ca să nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.

Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.

Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.

Viața îți pune dușmanii in cale, până nu mai "reacționezi".

Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.

Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.

Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.

Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.

Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.

Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și lacrimi, până când în sfârșit îl auzi.

Viața trimite fulgere și furtuni, ca să te trezească.

Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.

Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.
Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.

Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.

Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.

Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.

Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația.

Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la suprafață și să le cauți.

Viața ti-l neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.

Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca Sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine

7 semne ca ingerul tau pazitor incearca sa te contacteze

 

Semnele obisnuite ale ingerului:

1. O PANA ALBA

Ingerul tau pazitor iti poate aduce o pana alba care este „cartea de vizita” pentru a te anunta ca este in jur. O pana alba este un semn, care spune:

„Suntem aici pentru a te sprijini; nu esti singur”. Acest semn apare in mod normal cand esti jos si ai nevoie. De obicei, vei gasi aceste pene in locurile cele mai neasteptate sau intr-un loc unde rareori ai vedea pasari albe.

2. CURCUBEU

Un curcubeu este un simbol comun al iubirii divine. Ori de cate ori ai cerut interventii divine pentru problemele tale sau ceri in mod special asistenta angelica, poti vedea curand un curcubeu.

Aminteste-ti daca ai experimentat deja cele de mai sus, atunci stii ca este un simbol al confirmarii de la ingerul tau pazitor ca este cu tine.

Un curcubeu in jurul lunii, un curcubeu dublu sau un curcubeu intr-o zi fara ploaie sunt simboluri mai puternice ale prezentei angelice.

3. MONEDE

Gasirea monezilor este, de asemenea, un semn de prezenta angelica. Acest lucru se intampla in mod normal cand esti suparat pe o problema financiara.

 

Valoarea monedelor nu poate insemna nimic semnificativ pentru a rezolva problema ta financiara, dar este o incercare a ingerului tau pazitor de a-ti atrage atentia si de a te face constient de alte semne angelice care te-ar putea ajuta in cele din urma sa iti rezolvi problemele.

4. SEMNE MEDIA

Aceste semne apar in mod normal dupa ce ai cerut deja ajutor divin si astepti sa se intample ceva bun. Raspunsul pentru rugaciunile tale ar putea veni sub diferite forme.

Cand treci printr-o revista sau ziar poti sa vezi un articol despre exact ceea ce cauti sau in timp ce te uiti la televizor, este posibil sa vezi reporteri care discuta exact problema pentru care ai cautat raspunsuri.

Trebuie sa ramai intotdeauna concentrat dupa ce ceri ajutor divin, deoarece ingerii tai iti vor ghida informatiile daca le acorzi atentie.

5. MIROSURI SPECIALE

Ai experimentat vreodata arome minunate mai aproape de tine, dar nu ai putut gasi o sursa care sa le emita? Aceste arome sunt in mare parte similare cu mirosul de gardenie sau de trandafiri.

Uneori, poti mirosi si ceva care ar putea aduce amintiri din copilarie, care are o legatura cu mistere pe care nu le-ai putut descifra.

Aceste experiente au loc, in mod normal, atunci cand ingerul tau pazitor se afla la distanta mica fata de tine.

6. NORI

Ai vazut vreodata o formatiune de nori care arata ca o inima, floare, aripi de inger etc.?

Acesta este, de asemenea, un semn obisnuit de la ingerii tai pazitori pentru a-ti atrage atentia si pentru a-ti reaminti existenta unui loc ceresc deasupra ta.

7. VOCI

Daca ai simtit unul sau cateva din semnele de mai sus, vei putea simti semne mult mai puternice, cum ar fi voci.

Aceste voci ar putea fi un mesaj brusc pe care il primesti in minte sau o soapta reala pe care o auzi prin ureche. Daca simti acest lucru, poti crede cu incredere ca este ceva supranatural si nu doar iti imaginezi asta.

Daca mesajul care a fost soptit nu e suficient de clar, cere-i ingerului tau pazitor sa vorbeasca putin mai tare si ca stii ca este cu tine.

Ghidarea auditiva este cel mai frumos semn si iti va oferi mai mult confort, indrumare si un sentiment de reasigurare.

Atragi în viața ta reflexia a ceea ce gândești.

 

Atragi în viața ta reflexia a ceea ce gândești. Dar, de asemenea, atragi în viață și ceea ce judeci.

Dacă crezi că oamenii sunt necinstiți, vei atrage oameni necinstiți.

Dacă te concentrezi pe o boală, atragi boala.

Dacă tot ce vezi este sărăcia sau lipsurile, nu vei câștiga nimic mai mult decât un cont gol în bancă.

Toate gândurile cărora le dai forță, devin închisoarea minții și realitatea ta.

Observă abundența din viața ta, și înconjoară-te de oameni pozitivi, sănătoși emoțional.

A fost întrebat un șaman :

 A fost întrebat un șaman :

„Ce este otrava?
- Orice, dincolo de ceea ce avem nevoie este otravă.
Poate fi putere, lene, mâncare, ego, ambiție, vanitate, frică, furie sau orice altceva.

- Ce este frica?
Neacceptarea incertitudinii
Dacă acceptăm incertitudinea, devine aventură.

Ce este invidia?
- Neacceptarea binelui în celălalt.
Dacă acceptăm binele, devine inspirație.

Ce este furia?
- Neacceptarea a ceva ce este dincolo de controlul nostru.
Dacă acceptăm, devine toleranță.

Ce este ura?
- Neacceptarea persoanelor așa cum sunt
Dacă acceptăm necondiționat, devine iubire. "

„Copiii sunt un dar de la Domnul!”

 

Îmbrățișați-vă copiii. Mult. Fără motiv.

Prețuiți darul care sunt.

Prețuiți unicitatea lor.

Permiteți-le să devină ceea ce sunt destinați.

Fiecare din ei are o „scrisoare de recomandare” ce vorbește despre un destin unic și măreț. Atât că la început, când o deschizi PARE albă și goală. PARE.

Așadar scrieți cu multă grijă pe ea și numai cu urechea ciulită la Creatorul lor. Nu altfel.

La vremea potrivită, când se va „developa”, veți vedea ca a meritat răbdarea, plânsul și așteptarea.

Până atunci, nu uitați: îmbrățișați-i, mângâiați-i, încurajați-i și bine-cuvântați-i (adică vorbiți-i de bine: altora și lor înșiși)!

Veți fi răsplătiți pe termen scurt cu sentimentul de comuniune, iar pe termen lung... ooo! mult mai mult! cu „developarea” progresivă a planului așternut în scrisoarea cu care a venit.

Secretul „rețetei” este inima sus și...răbdare!

„Copiii sunt un dar de la Domnul!”

Psalm pentru părinţi

 

Nu-i mai apostofraţi pe copii că nu adorm liniştiţi. Şi nici atât de repede ca voi. Într-o zi, liniştea o să vă pară înspăimântătoare!

Bucuraţi-vă când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi veţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni!

Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.

Bucuraţi-vă când pantofiorii lasă urme de noroi pe covorul din sufragerie sau, uneori, chiar şi pe cearceaful din dormitor. Într-o zi, la uşa voastră nu vor mai fi nici măcar pantofii.

Bucuraţi-vă când fiii şi fiicele stau cu lumina aprinsă până noaptea târziu, chirciţi la birou să scrie referate. Nu-i mai certaţi că e ” lumina scumpă! ” Într-o zi o să vă speriaţi că-i prea devreme întuneric.

Bucuraţi-vă când în casă este debandadă şi hainele sunt aruncate în toate ungherele! Într-o zi veţi deschide şifonierul şi veţi găsi păianjeni.

Bucuraţi-vă când sunteţi bombardaţi de întrebări la care nici nu ştiţi şi nici nu aveţi chef să oferiţi răspunsul. Într-o zi n-o să mai fiţi întrebaţi de nimeni nici măcar când v-aţi născut.

Bucuraţi-vă când pruncii vă scotocesc prin genţi şi vă împrăştie mărunţişurile prin casă. Într-o zi, când veţi deschide uşa casei venind încărcaţi de la piaţă, veţi fi întâmpinaţi de … nimeni!

Bucuraţi-vă acum … Într-o zi aţi da tot ce aveţi mai scump, numai să trăiţi macar o clipă ”stresul de altădată”, când pruncii vă umpleau casa … şi urechile de zgomot!

Bucuraţi-vă că Domnul ne-a dat copii. Ei ne învaţă să fim părinţi. Fără prunci n-am înţelege dragostea de Tată a lui Dumnezeu. Fiţi ca taximetriştii : căraţi-vă peste tot copiii, dar mai ales la biserică. Într-o zi, Dumnezeu vă va umple casa de sfinţi!

Scrisoarea unei mame către fiica sa:

 

“Draga mea fiică, în ziua în care o să fiu bătrână, te rog să ai răbdare cu mine. Dar mai ales, încearcă să mă înţelegi. Dacă atunci când o să vorbim o să repet acelaşi lucru de o sută de ori, nu mă întrerupe pentru a-mi spune “mi-ai mai povestit asta” … ascultă-mă doar, te rog, şi aminteşte-ţi zilele în care erai copil iar eu îţi citeam aceeaşi poveste aproape în fiecare noapte până adormeai. Când o să vezi ignoranţa mea pentru noua tehnologie, dă-mi timpul necesar pentru a învăţa şi te rog, să nu îţi dai ochii peste cap sau să faci o faţă de disperare. Aminteşte-ţi, draga mea fiică, că eu te-am învăţat să faci multe lucruri, cum ar fi să mănânci adecvat, să te îmbraci, să te piepteni singură sau cum să înfrunţi viaţa… În ziua în care vei observa că am îmbătrânit, te rog, ai răbdare cu mine, dar mai ales, încearcă să mă înţelegi. Dacă pierd ocazional memoria sau firul conversaţiei, dă-mi timpul necesar pentru a-mi aminti şi dacă nu pot, să nu devii nervoasă, nerăbdătoare sau arogantă. Să ai mereu prezent în inimă că cel mai important pentru mine e să fiu cu tine şi că îmi doresc ca tu să mă asculţi. Iar atunci când picioarele mele obosite şi bătrâne nu o să mă mai lase să merg ca înainte, dă-mi mâna ta în aceeaşi manieră în care ţi-am oferit-o eu pe a mea atunci când ai făcut primii tăi paşi.

Când aceste zile vor veni, nu trebuie să fii tristă sau să te simţi neputincioasă pentru că mă vezi aşa. Îţi cer doar să fii alături de mine, să încerci să mă înţelegi şi să mă ajuţi în timp ce mi se termină viaţa. Şi cu mare afecţiune pentru timpul petrecut împreună, eu o să îţi mulţumesc. Cu un zâmbet imens pe faţă şi cu o dragoste neînchipuit de mare, vreau doar să îţi spun că te iubesc, draga mea fiică.

MASAJUL PALMELOR

 

Cum să-ți echilibrezi întreg organismul - Arta vindecării japoneze -

Masajul palmelor. Jin Shin Jyutsu este o artă și o filozofie de viață, precum și o puternică alternativă de sănătate care vă poate ajuta să găsiți metode practice de a vă menține echilibrul, bunăstarea fizică și mentală .

Folosește acest puternic medicament energetic și te va ajuta la depășirea afecțiunilor și bolilor de care suferi frecvent. Această abordare eficientă pentru vindecarea holistică poate fi utilizată împreună cu practicile de prevenire dar și alte tratamente de medicină alternativă și complementară, pentru a accelera procesul de vindecare și de a reduce timpul de recuperare .

Jin Shin Jyutsu este o artă a vindecării cu o istorie de peste 5000 ani și înseamnă ” arta creatorului prin omul plin de compasiune ” . Arta de a vindeca la care se referă aceste cuvinte se bazează pe propria noastră abilitate naturală , înnăscută, de a ne armoniza . De mii de ani, popoarele antice au folosit această conștientizare pentru a se vindeca atât pe ei înșiși dar și pe alții.

Corpul nostru are mai multe căi energetice care, daca sunt perturbate, provoacă dezechilibre în organism, simptome neplăcute, cea din urmă fiind chiar durerea.

Dacă nu iți poți echilibra emoțiile Jin Shin Jyutsu, metoda curativă japoneză te va ajuta în acest sens.

Acest tip de medicină alternativă echilibrează energia corpului și oferă organismului sănătate emoțională și fizică. Principiul pe care se bazează este faptul că fiecare deget funcționează în strânsă legatura cu o anumită emoție sau un anumit organ. Preseaza timp de 3-5 minute degetul care este corelat cu organul tau afectat sau cu emoția pe care vrei să o eliberezi, timp în care vei respira adanc. Este important să-ți masezi toate degetele pentru a ajunge la un echilibru în tot corpul.

Masajul degetului mare

* Organe: stomacul și splina;

* Emoții: anxietate și depresie;

* Simptome fizice: durerile stomacale, probleme ale pielii, nevroza, dureri de cap.

Masajul degetului arătător

* Organe: rinichii și vezica;

* Emoții: dezamăgirile, confuzia, teama;

* Simptome fizice: dureri de dinți, dureri de spate, dureri musculare, probleme ale sistemului digestiv .

Masajul degetul mijlociu

* Organe: colecist și ficat;

* Emoții: incertitudinea și furia;

* Simptome fizice: probleme ale sistemului circulator, dureri menstruale, oboseala, dureri de cap frontale, migrene.

Masajul degetului inelar

* Organe: Intestinul gros și plamani;

* Emoții: pesimism și tristete;

* Simptome fizice: probleme ale pielii, astm, probleme ale sistemului digestive și respirator.

Masajul degetul mic

* Organe: inima și intestinul subțire;

* Emoții: anxietate, nervozitate, teamă și lipsa respectului de sine;

* Simptome fizice: dureri cardiace, dureri de gât, probleme ale oaselor, balonare.

VA INVITAM CU DRAG LA UN CEAI !!!!

 

6  cesti cu apa

2   linngurite de ceai uscat

o  jumatate de ceasca cu miere

scortisoara

cuisoare macinate

Se pun toate mirodeniile intr-un vas si se tin pe foc mic cca 10 minute,fara a lasa apa sa clocoteasca. 

Se toarna incet aceasta infuzie peste ceai ,se adauga sucul de lamaie si mierea.

Se serveste cald.

Daca v-a placut va asteptam si altadata!!!!

Un om care jigneşte suferă.

 

„Un om care jigneşte suferă. De fapt, jignirea nu este altceva decât manifestarea frustrărilor anterioare. De multe ori, cel căruia i se adresează jignirea nu îi greşeşte cu nimic celui care jigneşte. Un om împăcat cu el însuşi nu va jigni niciodată.

Ce ascunde o jignire?

Suntem aici, acum, pentru a ne bucura din plin de cadoul suprem: viaţa, însă, în această lume schimbătoare, există uneori situaţii şi circumstanţe în care calmul nostru interior este pus la încercare. Cu toţii ne-am întâlnit cu experienţe mai mult sau mai puţin dorite, dar important este că odată cu înaintarea în viaţă, suntem mai bogaţi din punct de vedere al experimentării.

Dacă te-ai întrebat de ce jignesc unele persoane, răspunsul este foarte simplu:

Orice om oferă ceea ce are Totul pleacă din interior. Lumea exterioară este oglindirea lumii interioare. Prin intermediul unei jigniri, un om îşi prezintă starea sa interioară, care se caracterizează printr-un veritabil disconfort. Şi, în niciun caz, nu este de condamnat, pentru că nimic nu este “rău” sau “bun”. Totul Este.

Acumulările anterioare joacă un rol fundamental în fabricarea unei jigniri. Bagajul de nereuşite, supărări şi frustrări adunate pe parcursul vieţii, dau naştere unor serii de reacţii negative în trupul nostru, iar aceste reacţii fabrică anumite gânduri şi sentimente de care ajungem câteodată să nu fim tocmai mândri, însă oricând avem la dispoziţie posibilitatea de a ne observă propriile manifestări.

Poate că în dese rânduri, un om ajunge să jignească fără să fie conştient de acest lucru. Poate că acest om jigneşte chiar persoana pe care o iubeşte cel mai mult.

Dacă te întâlneşti cu un om care trăieşte într-o tensiune interioară constantă, vei observa că pacea sa interioară se poate pierde foarte uşor în comunicarea voastră. De multe ori, cel căruia i se adresează jignirea nu îi greşeşte cu nimic celui care jigneşte. Tensiunea emiţătorului poate fi atât de intensă, încât el poate izbucni oricând şi oriunde, fără a mai ţine cont de împrejurimi. De fapt, această acţiune, jignirea, poate fi percepută ca o binecuvântare, deoarece este o lecţie de viaţă atât pentru emiţător, cât şi pentru receptor. Dacă eşti ţinta unei jigniri, ai ocazia să admiri procesul prin care cel de lângă tine se eliberează de blocajele energiilor negative pentru a trăi pacea interioară către care tindem cu toţii.

Observă-i tensiunea celui care încearcă să te jignească, percepe-i tristeţea, admiră acest proces şi mulţumeşte pentru faptul că te poţi înalța deasupra tuturor aparenţelor. Trimite gândurile tale de pace şi armonie către cel care încearcă să te atace şi deschide-i uşa păcii, chiar dacă doar prin căile lumii interioare. (nu este deloc uşor!!!) Nu este nevoie să vorbeşti cu cineva pentru a-i transmite ceea ce simţi. O privire adâncă este mai mult decât suficientă. Printr-o privire, poţi spune totul

Priveşte-i ochii înlăcrimaţi de confuzie şi mângâie-l cu puritatea sufletului tău. Tu eşti în pace, iar prin privirea ta, îi dăruieşti şi lui pace.

Manifestarea lumii exterioare este oglindirea lumii interioare. Tot ceea ce tu trăieşti a fost creat chiar de gândurile şi sentimentele tale.

Fiecare element al realităţii tale a fost pus acolo, conştient sau nu, chiar prin puterea ta creatoare. Acceptă rezultatul creaţiei tale, binecuvântează Tot Ceea Ce Există şi alege cu bucurie ceea ce te înalță. Dacă un om îţi provoacă tristeţe, nu încerca să ripostezi, pentru că nu vei rezolva nimic. Pacea nu se creează prin război. Pacea se menţine prin pace.

Fii tu omul care deschide uşa păcii!

Fii tu schimbarea!

Fii tu Pacea, în mod conştient!

Un om împăcat cu el însuşi nu va jigni niciodată

Ştiu că nu este tocmai simplu să îţi menţii liniştea când în jurul tău este agitaţie, însă nu uita niciodată că războiul a fost creat pentru a aprecia pacea. Poţi experimenta pacea în mijlocul războiului. Poţi trăi lumina în mijlocul întunericului. De fapt, întunericul nu este altceva decât lumina sub formă întunericului.”

SĂ CĂUTAȚI SĂ FIȚI POMENIȚI LA SFINTELE LITURGHII.

Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Şi se spune aşa de preot:

„Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”.

Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge. Şi vă dați seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Şi cât te costă?

Căutați să fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

Liturghia nu este o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este! Şi dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai multă așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi.

Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul:

„Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi!”.

Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci?!

Deci, căutați să fiți pomeniți la Liturghie."

( NE VORBEȘTE PĂRINTELE ARSENIE 1, pag. 141-142)

Îndreptar pentru spovedanie

 

Îndreptar pentru spovedanie

pentru mireni, preotii de mir şi monahi - spovedania creştinilor ortodocşi - Cleopa Ilie

1. Am păcătuit fără să gândesc că supăr pe Dumnezeu.

2. Am amânat pocăinţa, spovedania, îndreptarea.

3. Am gândit, am zis, am voit (hotărât sau nu) să mă sinucid.

4. Am deznădăjduit, m-am descurajat.

5. Am contrazis adevărul de credinţă zicând: „Cutare lucru nu-i păcat”.

6. L-am întristat şi l-am alungat pe Duhul Sfânt cu păcate mari.

7. Sunt mândru. Am hulit faptele bune ale vecinului. (Doar cei mândri râd de creştini).

8. Am socotit Sfintele Scripturi mincinoase.

9. Am scris că nu există Dumnezeu.

10. Am gândit şi vorbit cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului şi a sfinţilor,

11. Am crezut şi susţinut calendarul vechi.

12. Am zis că timpul merge tot pe calendarul vechi.

13. Am botezat sau cununat a doua oară (pe calendarul vechi sau la sectari).

14. N-am dat învăţătură despre păcat celor neştiutori.

15. Am crezut, am făcut, am mers la spiritism.

16. Am avut, am crezut şi am povestit vedeniile mele altora. (Pentru aceasta se dă oprire un an.)

17. M-am lepădat de ortodoxie şi am dezertat la sectari, catolici sau stilişti.

18. Am zis că adventiştii fac bine serbând Sâmbăta.

19. Am urât învăţătura despre Dumnezeu, Rai, Iad, Maica Domnului.

20. Am omorât oameni, cu voie sau fără voie. (Pentru aceasta se dă Canon 25 de ani).

21. Am defăimat infirmii şi bătrânii. Am îngânat, poreclit, râs de ei.

22. Am oprit plata lucrătorilor. Nu am plătit cu cât ne-am tocmit.

23. Am amărât, am certat, am lovit, am judecat, am vorbit de rău preotul şi episcopul.

24. N-am mulţumit lui Dumnezeu şi aproapelui pentru binefaceri.

25. Am amărât peste măsură, am certat, am defăimat, am lovit, am îmbrâncit, am ponegrit, am curvit, am înjurat, am blestemat, n-am ascultat de părinţi şi naşi.

26. Am avut gânduri spurcate la Icoane.

27. Am îndoială în existenţa lui Dumnezeu, Rai, Iad.

28. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice.

29. M-am numit creştin şi am dus viaţă de păgân.

30. Am mers la adunări sectante, la Oastea Domnului, cu instrumente.

31. Am intrat în Sinagoga Evreiască, în moschee, în Biserică Catolică. Am plătit slujbe la ei.

32. Am mers la adunări sectare, la casa lor, m-am rugat cu ei, i-am primit, am luat daruri de la ei, am intrat în casă la stilişti şi necununaţi şi i-am primit în casa mea. (Acestea sunt mari păcate.)

33. M-am căsătorit cu schismatici, stilişti, catolici, evrei, atei, turci.

34. Am în casă şi am dat la alţii cărţi rele, sectare sau pornografice.

35. Am dormit în mănăstiri de călugări sau de maici şi în chiliile lor. Am mâncat carne în mănăstirile unde nu se mănâncă.

36. Am zis că toate religiile sunt de la Dumnezeu, că toţi tot la Dumnezeu se roagă.

37. Am profanat semnul Sfintei Cruci. (Am călcat cu picioarele, am cusut în aştenut, am dat anaforă pe jos.)

38. Am vorbit, am ascultat glume cu cuvinte sfinte („la pastile cailor”, „tatăl nostru-n podul vostru”, „a treia zi după Scripturi” etc.).

39. Am defăimat numele sfinţilor (Măi Gheo, Măi Io, Văsâi).

40. M-am ruşinat a mă ruga în societate sau la masă. Am trecut pe lângă Biserică fără să mă închin.

41. Am călcat şi nu m-am luptat de-ajuns să păzesc Poruncile.

42. M-am înfierbântat a face păcate (cu mânie, cu desfrânare, cu răzbunare).

43. Am râs de cel credincios ortodox.

44. Am pus perdele, zorzoane, flori de mireasă, panglici Sfintelor Icoane.

45. Am spus „Mamă” în loc de „Maică” „Maicii Domnului”. (Aceasta este o batjocură sectară.)

46. Am fumat şi servit pe alţii cu foc, ţigări, mascat. (Pentru aceasta se dă Canon doi ani.)

47. Am mers la ghicitori, descântători, vrăjitori, fermecători, la preot ce deschide cartea sau spune viitorul. Am ghicit, am descântat. Am ghicit în cafea, în bobi, în cărţi, în palmă, în descântece de deochi sau în de nouă ori Tatăl nostru.

48. Am stat pe soleia Sfântului Altar (partea ridicată pe lângă Iconostas).

49. Am folosit stupefiante, marihuana, cafea, ţuică. (Cine se împărtăşeşte nu are voie să folosească deloc acestea.)

50. Am crezut în vise. Spun altora visele mele.

51. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.

52. Am zis rugăciuni la descântec. Am jurat strâmb sau drept.

53. Am pârât pe alţii din ură şi din răutate.

54. Am presupus, am judecat rău şi am asuprit pe alţii.

55. M-am certat, m-am bătut, m-am judecat cu fraţii şi surorile mele după trup.

56. Am blestemat, am dat diavolului pe alţii (lucruri şi vite).

57. Am zis diavolului, am afurisit pe alţii, am silit pe altul să jure.

58. M-am legat pe mine şi pe altul cu jurământ. Am tăgăduit furtul.

59. Am tras pe alţii la judecată.

60. Am zis „Zău” lui Dumnezeu.

61. Am luat Sfânta împărtăşanie cu nevrednicie şi am scuipat în acea zi.

62. M-am jurat („Să mor”, „Să n-am parte”, „Să chiorăsc” etc.).

63. Am înjurat de lucruri sfinte (,,’tuţi papucii tăi”, ,,’tuţi norocul tău” etc.). Am repetat înjurătura.

64. Am chemat numele sfinte la toate nimicurile.

65. Am sărutat Sfintele Icoane când nu trebuia.

66. Am scos părticele contra vrăjmaşilor.

67. Am cerut în rugăciune ce e vătămător (de exemplu: loz în plic, curvie, furt etc.).

68. Mi-am dorit moartea de necaz („Mai bine muream!”, „De ce nu mor…”).

69. Am făgăduit şi n-am împlinit. (Făgăduinţa făcută lui Dumnezeu şi Bisericii împlineşte-o iute.)

70. Am furat în vremea zilelor sfinte. Am cumpărat, am vândut, am lucrat, am dormit, am petrecut.

71. Am stat în frunte în Biserică şi în faţa tuturor.

72. Am intrat în Naosul Bisericii, de la jumătate la Altar sau în dreapta, unde stau bărbaţii.

73. N-am venit regulat la Biserică (cel puţin trei Duminici la rând şi în Sărbători).

74. N-am dus la Biserică daruri (de exemplu: prescuri, vin, ulei, tămâie, lumânări etc.).

75. Am mers prea târziu la Biserică. Am ieşit prea repede din Biserică precum Iuda.

76. Am dus lumânări ce nu-s de la Biserică.

77. Am cugetat la rele, m-am rugat de formă, am căscat, am dormit, am vorbit, am râs, m-am uitat înapoi, am stricat aerul, am mers certat, am avut gânduri şi imaginaţii spurcate, am mâncat şi băut la rugăciune şi acasă.

78. N-am sfinţit Duminicile şi Sărbătorile cu Rugăciune şi fapte bune. N-am mers la Biserică.

79. Am intrat în Biserică necuviincios.

80. N-am făcut cele Şapte Laude zilnic.

81. Am făcut metanii când nu trebuie şi când trebuia n-am făcut. (Metanii nu se fac Vineri de la orele 16 până Duminica Ia orele 16; închinăciunile se fac zilnic – 50 de metanii şi 150 de închinăciuni. Cine are Canon face în toate zilele.)

82. Stând acasă, nu m-am rugat în vremea Sfintelor Slujbe.

83. Am intrat în Biserică nefiind curat sau curată. (Bărbatul nu are voie în Biserică nespălat şi neprimenit.)

84. Am oprit pe alţii de la Sfânta Biserică.

85. Am ţinut post negru în zile oprite (Sâmbăta si Duminica).

86. N-am crescut copiii şi finii în frica lui Dumnezeu.

87. M-am arătat nemulţumit(ă) faţă de părinţi.

88. Am amărât, am certat, am defăimat, am mâncat viaţa, m-am întărâtat la mânie, am lovit, am îmbrâncit, nu m-am supus soţului (sau, în cazul bărbatului, n-am ascultat de soţie) Ia bine.

89. Am divorţat de soţ sau soţie.

90. M-am gândit să mă răzbun şi m-am răzbunat (de exemplu: „Dacă el mi-a zis, i-am zis şi eu”).

91. Am urât pe alţii şi le-am dorit moartea pe moment.

92. Am bătut rău pe alţii.

93. Am clevetit, am amărât, am certat, am defăimat, am ponegrit, am judecat, am osândit pe alţii.

94. M-am spălat imediat după ce am păcătuit, ca să nu rămân gravidă, făcând avorturi nenumărate.

95. Am contribuit la uciderea sufletească şi trupească a copiilor mei.

96. Am făcut băi, injecţii, masaje, sărituri, ridicaturi, am băut ceaiuri, am luat tablete şi am avortat (dacă a avortat din aceste metode – dacă nu, se va spune motivul).

97. Am îndemnat, am învăţat, am ajutat, am dus, am făcut avort altora. N-am oprit alte persoane să facă avorturi sau să se păzească de a nu avea copii. (Pentru aceasta se dă Canon 20 de ani.)

98. Am pierdut, fără voia mea, sarcina (la unu patru.., copii).

99. Am avortat (1-30 copii). De la zece copii avortaţi în sus cel în cauză numai la moarte va lua împărtăşania.

100. Am înăbuşit copilul lângă mine, fiind botezat sau nebotezat.

101. Din neglijenţa mea, mi-au murit copii în apă, în joc etc. (indiferent de numărul copiilor, unu-cinci etc.).

102. Am lepădat copiii vii pe drumuri.

103. M-am păzit de a nu face copii. (Aceasta este mare păcat.)

104. N-am făcut molitvă după avorturi, la 40 de zile.

105. Mi-am ucis sufletul făcând voia trupului.

106. Am făcut rămăşaguri, pariuri etc. Mi-am silit soţul să-mi cumpere lucruri.

107. Am chinuit, am omorât animale, păsări, insecte, le-am bătut, înţepat, înfometat.

108. Am botezat copii avortaţi.

109. Am avut gânduri necurate, pofte trupeşti. M-am îndulcit cu ele.

110. Am făcut păcat cu ochiul. Am privit deşertăciune (televizor, filme porno etc.).

111. Am căutat prilej de păcat (de exemplu: să atrag pe cineva la curvie).

112. Am vorbit şi ascultat vorbe deşarte, prostii, vorbe goale.

113. Am cântat şi ascultat cântece lumeşti şi sectare.

114. Am jucat şi am mers la nunţi, la baluri, la disco, la filme etc. spre a păcătui.

115. Mi-am aţâţat singur poftele trupeşti, mâncând şi bând peste măsură. M-am încrezut în puterea mea căzând în păcat (de exemplu: o fată rămasă cu un băiat singură).

116. M-am aprins de curvie asupra preotului (sau preotesei), călugărului (sau călugăriţei).

117. Am preacurvit sau am gândit cu preot, cu preoteasă, cu călugăr, cu călugăriţă.

118. Am preacurvit cu mai mulţi bărbaţi, cu evrei, catolici, turci, sectari, cu rude

apropiate, cu naşi, fini, cumnaţi, nepoţi, cu doi fraţi, cu două surori, cu fiu, cu fiică.

119. M-am rugat la diavol să-mi aducă înainte femeia să păcătuiesc.

120. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie.

121. Am avut gânduri spurcate asupra mamei, tatălui, surorii, fratelui.

122. Am dormit cu tata, cu fraţii sau cu nepoţii, fiind mărişoară.

123. Am dat spurcăciuni la soţ şi la alţii.

124. Am preacurvit, cu gândul, cu morţii.

125. Am dormit acasă în timpul Sfintei Liturghii.

126. Am dormit şi băut apă peste măsură.

127. Făcând malahie, am curvit cu diavolul.

128. N-am păzit înfrânarea în familie.

129. Am furat, am nedreptăţit, am asuprit, am înşelat pe alţii.

130. Am ascuns furtul altuia (de exemplu: dacă ai lăsat un timp lucrul furat la tine).

131. Am cumpărat sau am folosit lucruri furate. (Pentru aceasta nu ne mântuim niciodată.)

132. Am fost nemulţumit cu starea mea (de exemplu am zis: „mai bine era aşa sau aşa”).

133. Am tăinuit şi am ţinut lucruri străine (ce ai luat împrumut sau ai găsit dă-l înapoi omului).

134. Am furat de la Sfânta Biserică şi de la Mănăstiri.

135. Am jefuit, am călcat morminte. N-am îngrijit de morţi şi de morminte.

136. Am făcut deranj la înmormântări. Am râs la privegheri (priveghi).

137. Am moştenit lucruri de la război, cu forţa sau pe nedrept.

138. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.

139. N-am întors paguba făcută aproapelui.

140. Am vândut mortăciuni sau animale moarte.

141. N-am ţinut învoiala făcută.

142. Am luat dobândă la bani.

143. Am vorbit minciuni, am băgat vrajbă, am asuprit pe alţii.

144. Am vorbit cu două înţelesuri.

145. Am vorbit altfel de cum gândesc.

146. Am umblat cu făţărnicie şi cu vicleşug.

147. Am poftit lucrul bun al aproapelui.

148. Am căzut în mândrie, în slavă deşartă, în trufie, în laudă de sine.

149. Sunt încăpăţânat, certăreţ, ambiţios, iubitor de sine. Am obiceiuri rele pe care nu le-am părăsit (de exemplu: clevetire, lenevire, blestem, mânie, nu tac).

150. M-am purtat ca lumea imorală. (Pentru femei, trebuie fuste la jumătatea piciorului permanent.)

151. M-am spălat şi m-am parfumat cu săpun mirositor ca să plac altora.

152. Am lepădat podoaba bărbătească. (Pentru cine nu poartă nici măcar mustaţă. „Bărbat” vine de la barbă, căci Adam în Rai avea barbă.)

153. Mi-am retezat părul şi port pantaloni (pentru femei).

154. Am purtat zorzoane şi umblu cu capul descoperit (pentru femei).

155. M-am sulemenit, m-am fardat, m-am dat cu ruj, cu pudră, cu creme. (Pentru aceasta se dă Canon doi ani.)

156. Am ascultat discuţiile altora în tren, în maşină, pe sub ferestre sau uşi.

157. M-am rugat cu glas tare fiind singur(ă).

158. Am intrat în Sfântul Altar. Maicile numai în Mănăstirea lor pot să intre acolo.

159. Am zavistuit, pizmuit, am ameninţat şi am scuipat pe alţii.

160. Am fost iubitor a lua şi zăbavnic a da milostenie.

161. Am plâns peste măsură pierzând ceva avere (moştenire).

162. Am moştenit şi n-am îngrijit de cei ce mi-au dat moştenirea.

163. Am fost zgârcit(ă) şi n-am dat milostenie pentru sufletul meu.

164. Am strâns comori şi le-am îngropat.

165. Mi-a părut bine când a murit cineva.

166. Am blestemat cu foc, din inimă.

167. Am zis altora: „Ducă-se-n ruşine”, „în mamă-să”, „în brânză”, „în papuci” etc.

168. Mi-a părut bine de răul altora.

169. N-am iertat pe cei ce-mi greşesc şi n-am cerut iertare.

170. Am călcat posturile. Am mâncat peste măsură, pe ascuns, pe furiş, am mâncat spurcat, printre prânzuri, de dimineaţă, am mâncat sugrumat, de sânge. Am mers mâncat la Spovedanie.

171. Am vorbit şi am râs la masă.

172. Am cârtit împotriva mâncătorilor (am postit, am plătit slujbe împotriva vrăjmaşilor etc.).

173. Am stat şi m-am sculat de la masă fără rugăciune. (Pentru aceasta se dă Anatemă.)

174. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.

175. Sunt necumpătat în cheltuieli (bani risipiţi, bomboane, lux, gumă, ţigări).

176. Am luat Sfânta Anaforă după mâncare şi am băut apă după miezul nopţii.

177. M-am mâniat. Ţin minte răul, pomenesc răul.

178. Am cârtit în necazuri (de exemplu: „Of, m-am săturat!”).

179. Nu tac. („Tăcerea e de aur, a vorbi despre Dumnezeu e de argint, iar restul e osândă”.)

180. Am mustrat cu asprime (am cicălit peste măsură, deşi a recunoscut greşeala).

181. Am râvnă nesocotită. (Fac post peste măsură, milostenie fără socoteală, suferind cei din casă, mă ocup de alţii mai mult decât de mine.)

182. Nu m-am rugat în orice vreme şi loc.

183. M-am culcat seara fără rugăciune, m-am sculat şi am plecat fără rugăciune. Mi-am pierdut dragostea faţă de aproapele.

184. N-am aprins candela, lumânările, tămâia la rugăciune.

185. Am pierdut lucruri sfinte (Icoane, candele, cruci).

186. N-am rămas statornic în bine.

187. Am stat într-un genunchi, ca şi catolicii şi evreii, la rugăciune. (Dacă avem doi genunchi, să stăm pe amândoi.)

188. Am zis „lisus” în loc de „Domnul nostru lisus Hristos”.

189. Nu m-am rugat la plecarea în şi la sosirea din călătorie sau la începutul şi la sfârşitul lucrului.

190. N-am sfinţit casa şi vasele ce s-au spurcat.

191. N-am stropit cu Agheasmă la fiecare întâi a lunii.

192. M-am lenevit să-mi Spovedesc păcatele (mai mult de un an cu sau fără Canon).

193. M-am Spovedit incomplet.

194. Am mers la mai mulţi duhovnici. (Se merge la cel mai bun, indiferent de scopul cu care mergi.)

195. N-am îndeplinit Canonul dat şi n-am făcut de-ajuns pentru a-mi şterge păcatele.

196. Mi-am măgulit lenea zicând: „De aş fi la mănăstire, m-aş tot ruga”.

197. M-am făcut părtaş la păcate străine, îndemnând, ajutând, neoprind, lăudând păcatele altora.

198. N-am ajutat pe aproape sufleteşte şi trupeşte. Sufleteşte, n-am adus suflete la mântuire, iar trupeşte, n-am îmbrăcat pe goi sau flămânzi.

199. Nu am virtuţile teologice: Credinţa, Nădejdea, Dragostea şi înţelepciunea, dreptatea, tăria, cumpătarea.

200. Mi-am folosit în păcate libertatea vieţii. (Oricât am fi fost de ocupaţi în viaţă, timp pentru păcate avem, dar pentru Dumnezeu nu.)

201. Mă apasă păcatele subţiri, îngâmfarea de sine, cruţarea de sine, mila de sine, părerea de sine, înfumurarea, iubirea de sine etc.

La Spovedanie se merge nemâncat, după ce ai postit cinci zile şi ai trăit în înfrânare. După Spovedanie, aşa să zici, păcătosule: „Acestea toate şi mai mari decât acestea am făcut, şi toate câte sunt scrise în catastifele dracilor le-am făcut, de care îmi pare rău şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, mă hotărăsc să nu le mai fac şi pentru care vă rog să-mi daţi Canon după Pravila Bisericii. Amin.”

Hârtia pe care ai avut păcate scrise o dai focului, însă când ai venit la Spovedanie, e bine să mai ai încă o hârtie şi un creion ca să-ţi notezi Canonul ce l-ai primit. De ai primit Canon după Pravila Bisericii, şi-l vei face, te vei mântui, iar de nu, păcatele rămân fără iertare.

Orice creştin e bine să facă măcar o dată în viaţă Spovedanie generală, la o mănăstire, iar apoi se poate Spovedi oricând la preotul lui. Păcatele nu pot intra în cer, fără Spovedanie nu intră în cer nimeni. Atenţie însă că diavolul are un şiretlic: când faci păcate, îţi dă curaj, iar când să le Spovedeşti, îţi aduce ruşinea.

Să nu ne ruşinăm, fraţilor, la Spovedanie, ca să fim iertaţi, ci mai bine să ne ruşinăm de a mai face păcatele. Numai Episcopii şi Preoţii pot dezlega păcatele oamenilor, ei sunt urmaşii Apostolilor. Nici diaconii nu pot face aceasta. Episcopii şi Preoţii se dezleagă unii pe alţii, căci şi ei sunt păcătoşi. Ce uşor este să te mântui… Vii la preot, spui păcatele, iar preotul spune: „Eu, nevrednicul preot şi duhovnic, te iert şi te dezleg cu puterea ce-mi este dată, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.” Şi Hristos, în chip nevăzut, dezleagă lanţurile păcatelor tale, şi ceea ce zice preotul pe pământ face Hristos în ceruri. Aceasta este Taina Tainelor, nici îngerii, nici Arhanghelii, nici chiar Maica Domnului nu poate da dezlegarea păcatelor omului, ci numai preotul Domnului nostru lisus Hristos, care este în lume un „Alter Christus”, un alt Hristos. Şi răspunderea preotului este cu atât mai mare cu cât mai mare este darul dat lui de Hristos.

Mănăstirea Sihăstria, 1988.

Acatistul Izvorului Tămăduirilor Născătoarei de Dumnezeu

 

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi icoasele:

Condacul 1:
Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne u dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Icosul 1:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni pes-te toată lumea;
Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revăr-sarea darului;
Bucură-te, apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iorda-nului lucrare ai primit; Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 2:
Stăpânul cerului şi al pământului, lucruri minunate şi prea slăvite a să-vârşit întru tine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pentru că de sus a picu-rat, arătat, ca o ploaie în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă, arătându-te pe tine izvor de tămăduiri, care vindeci pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia!

Icosul 2:
Dumnezeiesc izvor ai raiului Fecioară şi Maică cerească pe tine te nu-mim după vrednicie, căci curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine mi-nuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la izvorul tău, scoţând totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceată zicând:
Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi;
Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci;
Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat;
Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt.
Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetător;
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând adăpi sufletele cele însetate de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 3:
Puterile tale cele mari şi pline de minuni nedeşertate şi mai presus de fire pe care tuturor le reverşi, cine le va putea spune, o, izvorule dătător de daruri; că nu numai că goneşti bolile cele cumplite de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, ci şi patimile cele sufleteşti le speli, curăţindu-le la toţi cei ce-ţi cântă ţie: Aliluia!

Icosul 3:
Pe norul cel ceresc cu cântări minunate să-l lăudăm credincioşii, care pe picătura Hristos, dătătorul de viaţă, pe pământ L-a plouat, pe apa cea dumnezeiască şi vie, cea săltătoare şi izvorâtoare, fără de moarte, a dăruit-o nouă credincioşilor care cântăm:
Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeieşti, Ceea ce după băutură niciodată nu se deşartă;
Bucură-te, Ceea ce alungi setea care topeşte sufletele;
Bucură-te, că din pântecele minţii cei ce beau înţelepţeşte, revarsă râuri dumnezeieşti;
Bucură-te, că tuturor le izvorăşti darul din destul;
Bucură-te, izvor de viaţă primitor care pururea izvorăşte daruri;
Bucură-te, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a fi slabă şi neputincioasă;
Bucură-te, vedere orbilor;
Bucură-te, dumnezeiască curăţie a celor leproşi;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 4:
Izvorăşte-mi mie Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, darurile cuvântu-lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi dar credincioşilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă şi izvor de tămăduire, de obşte, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă: Aliluia!

Icosul 4:
Biserica ta, Preacurată Fecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus de fire, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din destul. Pentru care şi noi nevrednicii cu cântări duhovniceşti, veselindu-ne, zicem:
Bucură-te, apa izvorului celui dătător de viaţă;
Bucură-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
Bucură-te, vindecare a celor bolnavi;
Bucură-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucură-te, răcoreala celor înfierbântaţi de arşiţa păcatelor;
Bucură-te, luminarea ochilor orbiţi de neştiinţă;
Bucură-te, auzirea celor surzi;
Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scăpat;
Bucură-te, loc de tămăduire sfinţit cu adevărat;
Bucură-te, că ne izvorăşti din ceruri daruri fără împuţinare;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 5:
Daruri din destul curg din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că izvorăşti apă de tămăduiri din care se adapă sufletele credincioşilor celor însetaţi de viaţă şi goneşti arşiţa păcatelor celor ce cântă: Aliluia!

Icosul 5:
Neamul omenesc te laudă pe tine Preacinstită, că tuturor le izvorăşti din ceruri daruri fără încetare, arătându-te pe tine izvor nemuritor, Dumnezeiască Mireasă, celor ce-ţi aduc aceste cântări de laudă:
Bucură-te, izvorâtoarea apei, Hristos, din care se adapă toată lumea;
Bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură s-a pogorât arătat;
Bucură-te, că pe cel orb l-ai făcut a vedea lumina;
Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată;
Bucură-te, curăţirea leproşilor şi sugrumarea diavolilor;
Bucură-te, că pe împăraţi i-ai făcut credincioşi desăvârşiţi;
Bucură-te, înţelepciunea celor simpli;
Bucură-te, bogăţie de daruri a săracilor;
Bucură-te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe feluri le-ai dăruit;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 6:
Lucru cu adevărat necuprins şi mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău este tămăduirea bolilor celor de moarte aducătoare, Ceea ce firea cu adevărat nu a văzut. Pentru care şi noi cu umilinţă ne rugăm: nu ne trece cu vederea, sârguieş-te ajutătoarea noastră grabnică şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşilor ca să te lăudăm zicând aşa: Aliluia!

Icosul 6:
Măririle minunilor izvorului tău, Fecioară Preacurată, cine le va putea spune, ca Ceea ce cu adevărat ai înspăimântat gândul omenesc prin pică-turile izvorului tău, de care povestesc limpede lâna şi mana şi Siloamul şi piatra Ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon. Darul tău este mai pre-sus de cuvânt şi de gând; drept aceea şi noi într-o unire de gânduri şi gla-suri cântăm laudele acestea:
Bucură-te, Fecioară că din tine se revarsă apa care vindecă patimile cele de moarte aducătoare;
Bucură-te, că din izvorul tău a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrenă;
Bucură-te, grabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite;
Bucură-te, că prin stropirea apei, credincioşii se sfinţesc;
Bucură-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
Bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negrăite;
Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucură-te, înecarea tuturor patimilor;
Bucură-te, râul cel prea limpede care faci sănătoşi pe cei credincioşi;
Bucură-te, apa care dai tămăduiri celor bolnavi de felurite boli;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 7:
Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toţi chemi, Născătoare de Dumnezeu, să scoată apele cele de mântuire ţi cu ea să stingă cărbunii înşelăciunii şi ai necurăţiei; drept aceea şi noi credem cuvintele Fiului tău, Stăpână, care a zis: „că în veci nu vor înseta cei ce cu credinţă vor bea din ea” zicând: Aliluia!

Icosul 7:
Pântece mai înainte sterp ai dezlegat arătat, cu curgerile izvorului tău, că şi naşteri dăruieşti, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru care şi noi bucurându-ne zicem:
Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşte necunoştinţa;
Bucură-te, amestecăre care picură dumnezeiască dulceaţă inimii;
Bucură-te, paharul manei cel de viaţă turnător;
Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâtă;
Bucură-te, Ceea ce izvorăsti liniştea neputinţelor;
Bucură-te, Ceea ce stingi văpaia bolilor;
Bucură-te, Ceea ce ai liniştit frigurile şi ai stins aprinderea înfocării;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 8:
Minunile tale cele neauzite Stăpână, fac pe toţi credincioşii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului tău; pe cei muţi şi surzi ca şi cum ar fi grăitori îi face, iar pe cei ce pătimesc cumplit îi vindecă, şi tămăduieşte desăvârşit pe cei ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul 8:
Pe toate apele le covârşeşte Fecioară Curată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat izbăvirea de boli cumplite şi dă sufletelor toată sănătatea, ca Ceea ce se revarsă mai presus de fire tuturor celor ce cântă:
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi scoţi din cuptorul necazurilor;
Bucură-te, uşa prin care străbate razele luminii şi luminează ochii trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, Ceea ce singura eşti mângâierea pământenilor;
Bucură-te, izvor prea cinstit;
Bucură-te, că prin curgerea izvorului Tău, diavolii s-au înfricoşat;
Bucu’ră-te, că pe Leon l-ai făcut călăuză orbului neştiutor spre al tău izvor;
Bucură-te, că a fi împărat l-ai încredinţat;
Bucură-te, că el spre mulţumire Biserică în numele tău a ridicat;
Bucură-te, că tu dar făcător de minuni de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că pătimaşii ce cu credinţă năzuiesc la izvorul tău se tămăduiesc;
Bucură-te, vas de apă neîmpuţinată şi de boli vindecătoare;
Bucură-te, că izvorul tău tuturor este îndeajuns îndestulător;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 9:
Lumină şi tămăduire tuturor mădularelor omeneşti făcându-te, Născă-toare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Făcătorul şi Ziditorul tutu-ror, din amestecarea tinei şi a apei ai luminat negrăit ochii orbului, cel ce se născuse orb şi care nici cum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea şi văzând lumina şi marea minune izvorâtă din milostivirea ta cea negrăită a zis: Aliluia!

Icosul 9:
Siloamul vindeca bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, izvorul tău făcător de minuni, fiindcă acesta nu numai odată într-un an şi nu numai acei ce iau mai întâi, dobândesc sănătate, ci de-a pururea vinde-că toată rana sufletească şi trupească a celor ce cu bună credinţă şi cu dra-goste vin către tine strigând:
Bucură-te, scăldătoarea în care se afundă toate durerile noastre cele sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, vas cu care primim bucuria şi mântuirea;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, lemn care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti.
Bucură-te, izvor nesecat al apei cele dătătoare de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare;
Bucură-te, apa care curăteşti spurcăciunea păcatului;
Bucură-te, încetarea întristărilor noastre;
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 10:
Vrând să vădeşti minunile cele de la izvorul tău, ai poruncit, Stăpână, lui Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii şi să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei întunecaţi pentru ca să cunoască puterea ta şi să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta şi noi nu tăinu-im minunile şi facerile tale de bine către noi robii Tăi, ci cu mulţumire proslăvim pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul 10:
Viaţa noastră pământească afundată fiind în tina păcatelor, sufletul de păcate îmbolnăvit, trupul de dureri chinuit, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte, către tine dar alergăm, Maica lui Dumnezeu, şi înaintea izvorului tău cădem, rugându-te: spală tina păcatelor vindecă sufletele îmbolnăvite şi trupurile chinuite le în-dreptează, ca noi cu bucurie să strigăm ţie:
Bucură-te, vindecarea patimilor sufleteşti;
Bucură-te, izbăvirea durerilor şi chinurilor trupeşti;
Bucură-te, voinţa cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi;
Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor;
Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curăţă fărădelegile noastre;
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinţei se dau vindecări;
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 11:
S-a înălţat apa izvorului tău, Curată, mai presus de ceruri, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatră şi dăruire de mană, slobozitoare de boli şi mântuitoare, pentru aceasta mulţimea credincioşilor veselindu-se saltă cântând: Aliluia!

Icosul 11:
Fântână izvorâtoare de viaţă plină de daruri dumnezeieşti s-a arătat nouă preacinstit izvorul tău, Stăpână, spre băutura, sfinţirea şi mângâierea noastră; iar noi cu dragoste cinstindu-l şi cu credinţă îngenunchind înain-tea lui strigăm ţie:
Bucură-te, chezăşuitoarea mântuirii păcătoşilor;
Bucură-te, vindecarea a toate neputinţele;
Bucură-te, Ceea ce duci rugăciunile credincioşilor Fiului tău şi Dumnezeului nostru;
Bucură-te, pământul făgăduinţei din care ne izvorăsc toate bunătăţile cereşti şi cele pământeşti;
Bucură-te, Ceea ce adăpi brazdele pe care cresc mulţmile îndurărilor;
Bucură-te, Ceea ce ne povătuieşti pe noi către patria cerească;
Bucură-te, roua florilor celor nevestejite;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 12:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile tale şi te rugăm, treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu cre-dinţă se apropie de izvorul tău şi cer binecuvântare şi iertare de păcate cântând: Aliluia!

Icosul 12:
Nu cerem mai multă îndurare de la tine, Stăpână, decât precum te-ai milostivit şi ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la izvo-rul tău şi au dobândit cele de folos, aşa te milostiveşte deci şi spre noi cei ce suntem cuprinşi de faptele cele rele ca să te slăvim pe tine, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră în viaţa aceasta şi după moarte;
Bucură-te, cununa cea slăvită a celor ce au credinţă şi se luptă împotriva ispitelor;
Bucură-te, Ceea ce dai veşnică mântuire celor ce se ostenesc în viaţa călugărească;
Bucură-te, Ceea ce izbăveşti omenirea din foametea sufletească şi trupească;
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie;
Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti pe noi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, păzitoarea celor ce călătoresc pe pământ, pe apă şi prin aer;
Bucură-te, comoara legii noastre creştineşti;
Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul tău, îl dobândim;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;
Bucură-te, că prin minunile tale ai bucurat tot neamul creştinesc;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 13:
O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvo-rul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creşti-nilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi a trupurilor noastre, către tine tin-dem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă, vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noas-tră cea împietrită depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale ca să cân-tăm neîncetat: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi
Icosul 1
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni pes-te toată lumea;
Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revăr-sarea darului;
Bucură-te, apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iorda-nului lucrare ai primit; Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul 1:
Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne u dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Rugăciune :  

Prea Sfânta Stapână de Dumnezeu Născatoare, ocrotitoarea neamului omenesc, căreia Stăpânul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a înfiat când era pe Crucea patimilor Sale, văzându-Te pe Tine Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, a zis : Femeie iată fiul Tau şi ucenicului Fiule iată Mama ta, deci prin aceasta toţi câţi credem în patima Lui cea făcătoare de viaţă, cei care am fost atinşi de veninul şarpelui şi de acul morţii şi care prin „Rana Lui ne-am vindecat”, Ţie ne-a încredinţat Stăpânul ca să ne fii Maică, pentru ca numai o maică adevarată poate să cunoască toate durerile şi suferinţele fiilor săi. Tu Prea Sfântă Stăpână, care din neamul omenesc fiind ştii câte suferinţe au căzut asupra acestui neam, din pricina păcatelor lui; dăruitu-ne-ai Izvorul Tău cel dătător de multe vindecări pe care-l prăznuim astăzi. Tu ai facut ca orbul să se rătăcească în căutarea izbăvirii, iar pe bunul şi blândul Leon să-l găsească şi să-i stingă setea cu apa izvorului Tău şi prin spălare i-ai dăruit vederea. Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci şi Leon, pentru bunătatea inimii lui i-ai dăruit împărăţia Bizanţului. Lui Iustinian împăratul i-ai dăruit vindecare de boala lui cea fără de leac şi tuturor celor ce au alergat cu credinţă le-ai dăruit izbăvire din multe feluri de boli, prin multele minuni date de Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Ta de Maică, pe care cine le va putea spune după vrednicie şi ce grai le va putea grăi. De aceea şi noi acum cădem în genunchi în faţa milostivirii Tale, ca uneia care cunoşti cât de mare este slăbiciunea noastră, cât de groaznică ne este căderea, cât de departe suntem de adevărata cale a dreptăţii dumnezeieşti; am căzut, ne-am depărtat, toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut. Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, dacă nu Tu care eşti Maica noastră cea bună şi milostivă, care totdeauna mijloceşti la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre celor multe, de aceea şi acum în această zi în care prăznuim amintirea Izvorului Tău celui făcător de minuni; cădem la Tine şi cu umilinţă ne rugăm, să mijloceşti la Cel Atotputernic şi Atotmilostiv, ca să trimită acestei ape Sfinţite în această zi de praznic, darul Siloamului, puterea îngerului de la lacul Vitezda, şi marea Ta milostivire de la izvorul cel arătat lui Leon, ca să curăţească pacatele noastre şi să tămăduiască toată boala şi toata neputinţa noastră cea sufletească şi trupească, că unde s-a înmulţit păcatul să prisosească harul şi unde lipseşte sănătatea să plinească aceasta lipsa bogăţia darurilor Izvorului Tău celui făcător de minuni. Ca totdeauna binecuvântând pe Stăpânul şi pe Tine mărindu-Te să ne învrednicim de împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să strigăm Ţie cu mulţumire miluieşte-ne pe noi Împarateasa a Izvorului tămăduirii. Amin!