vineri, 6 octombrie 2023

Asa TE IUBESTI pe tine insati.

 Viața e scurtă, încalcă regulile, râzi din toată inima, iartă repede, sărută încet, iubește cu adevărat și niciodată nu regreta ceva ce te-a făcut să zâmbești!
_____
Juvy Ann

Când tragi aer în piept, ascultă-ți inima!
Când îmbrățișezi deschide-ți sufletul!
Când plângi ascultă-ți lacrimile!
Când visezi adună-ți curajul!
Când creezi, privește cerul!
Când iubești dăruiește-te!
Când ajuți nu judeca!
Când urăști roagă-te!
Când vorbești, fii om!
Când lupți, reînvie!
Când suferi taci!
Când trăiești, zâmbește, fii fericit!
Om frumos, ai încredere în visurile tale! Bucura-te de viață!
Sărbătorește puțin din toate!
Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat! "Cand nu stii ce sa mai faci cu viata ta, IUBESTE_TE. 💞❤️💞

Cand totul in jurul tau se destrama, IUBESTE_TE.
Cand nu mai vezi luminita de la capatul tunelului, IUBESTE_TE.
Cand sufletul iti plange de durere, IUBESTE_TE.
Cand iti dai seama ca ai fost din nou dezamagit/a in dragoste , IUBESTE_TE.
Cand vrei sa simti din nou fericire, IUBESTE_TE.
Înainte de orice in aceasta lume, IUBESTE_TE

Cum? Iti spun eu in urmatoarele randuri.

TE IUBESTI fiind atent/a la cuvintele pe care le spui despre tine.

TE IUBESTI tratandu-te ca si cum ai trata cel mai drag om sufletului tau.
Unei astfel de persoane nu ii spui lucruri urate, nu?
Pentru ca stii ca l-ai rani. Asadar, atunci de ce sa arunci cu atata usurinta astfel de cuvinte catre tine?

TE IUBESTI hotarand sa te indepartezi de lucrurile si de oamenii toxici, care nu stiu cat de frumos este sufletul tau si cat de special/a esti.

TE IUBESTI oferindu-ti timpul necesar pentru a iti vindeca inima franta si avand rabdare in acest proces.

TE IUBESTI stabilind sa nu mai permiti nimanui sa se poarte urat cu tine.

TE IUBESTI acceptandu-te pe tine asa cum esti si stabilindu-ti obiective realiste.
Si daca aceste obiective nu sunt indeplinite, nu vei fi dezamagit/a de tine.
Din contra, vei invata din greselile facute si vei merge mai departe.

TE IUBESTI luand criticile precum niste sfaturi si incurajari care sa te ajute sa te descurci mai bine data viitor.

TE IUBESTI nelasand ca parerile altor persoane sa te controleze.

TE IUBESTI invatand sa spui "Nu".

TE IUBESTI prin faptul ca te simti confortabil sa fii tu cu tine insati fara sa te simti singur/a.

Asa TE IUBESTI pe tine insati.

Si crede-ma ca acest tip de IUBIRE este cea mai pura si mai frumoasa IUBIRE din lume."



E atâta gălăgie pe Pământ... că nu se mai aude nimic din CER!

 

Slăvit este Domnul!
Omul care învaţă, dar nu face cele ce învaţă, pe sine nu se poate curăţi, ci de toată întinăciunea este plin şi toată necurăţenia într-însul se află.
Avva Pimen cel Mare
 
Slăvit este Domnul!
 Cu cât o persoană își cunoaște mai mult sărăcia duhovnicească și osânda, cu atât se smerește mai mult: cunoașterea sărăciei umilește o persoană. Cu cât se smerește mai mult, cu atât primește mai mult har de la Dumnezeu, care „dă har celor smeriți” (1 Petru 5:5). Mulți oameni visează despre ei înșiși că nu au aroganță, mândrie, invidie, mânie, răutate și alte lucruri, dar ispita care a găsit arată că acest rău este ascuns în inimile lor.

Sfântul Tihon din Zadonsk
 „Omul s-a născut pentru a vorbi cu Dumnezeu.”

Starețul Nicolae Guryanov

Să fiți sănătoși! Și la vorbă aleși.


Cuvintele pe care le rostim sunt purtătoare de viață. Sau... de moarte. Cuvintele grele rănesc ca și armele albe, în vreme ce cuvintele bune vindecă și întăresc spiritul unui om.
Ei! Dar sa lăsăm atunci alături de noi răul sa își facă ce cap și sa nu spunem nimic? Nicidecum. Este cunoscut deja faptul că - pentru că răul sa triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.
Când vezi răul în ceea ce un om a făcut numește și confruntă răul, nu îl numi pe omul respectiv după numele răului făcut.
Acesta nu-i doar un joc de cuvinte. Este una să îi spui cuiva ca s-a purtat rău și ESTE complet diferit să îi spui ca el ESTE rău. Este una să îi spui cuiva ca a avut un comportament toxic și este diferit complet să îi spui ca el ESTE o ființă toxică. Nu-i doar o chestie de nuanță. Este de esență.
Comportamentul rău, nepotrivit sau toxic poate fi schimbat, dacă însă vorbești de un semen al tău ca fiind el însuși rău sau toxic, asta afectează însuși miezul ființei lui. Și sa nu uităm: cu cât spui asta unei ființe mai apropiate, cu atât mai distructiv e efectul.
Imaginează-ți sufletul copilului tău! Imaginează-ți sufletul omului căruia i-ai jurat dragoste veșnică. Imaginează-ți sufletul prietenului de suflet!
Imaginează-ti-le ... măcelărite.
Din păcate asta fac cuvintele.
Alege sa vindeci cu cuvintele tale. Nici măcar nu îți trebuie facultatea de medicina pentru asta!
Să fiți sănătoși! Și la vorbă aleși.

 

joi, 5 octombrie 2023


De ce a zis Hristos, pe de o parte, să ne rugăm în cămara noastră cu ușa încuiată, adică în singurătate, iar, pe de altă parte, ne învață să zicem "Tatăl nostru", nu "Tatăl meu"?
În multe locuri, prorocii se roagă cu adresarea "Dumnezeul meu" și Însuși Hristos se roagă pe cruce cu cuvintele prorocului David (deși mai drept este să spunem că David, în chip profetic, se ruga cu cuvintele lui Hristos): "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?" Totuși, Hristos, învățînd mulțimile, le spune să se roage cu "Tatăl nostru", nu "Tatăl meu".
Ne-a învățat așa Hristos din două pricini. Mai întîi, pentru smerenie, căci, descoperindu-ni-L pe Dumnezeu ca tată și îngăduindu-ne îndrăzneala de a-L numi tată, ceea ce nici un proroc pînă la întruparea Fiului nu a făcut, ne păzește, totodată, de înfumurarea de a avea un asemenea Tată, de aceea spunem mereu "al nostru", ca să avem conștiință că nu sîntem cu nimic mai buni decît mulțimea înfiată de Dumnezeu. Mai apoi, a doua pricină, este creșterea dragostei, căci, rugîndu-ne pentru noi, de fiecare dată trebuie să îi avem în minte și pe buze pe toți ceilalți și tot ce cerem pentru noi să cerem și pentru ei. Că lucrurile stau așa, o arată și condiționarea primirii celor cerute doar dacă și noi facem altora ceea ce dorim să ne facă Dumnezeu nouă.
Așa se explică faptul că în rugăciunile Bisericii ne adresăm de multe ori în nume propriu cu chemarea "Dumnezeul meu" sau "Iisuse al meu", dar niciodată nu zicem "Tatăl meu", ci doar "Tatăl nostru", păzind smerenia de frate între frați unde nu știe nimeni care e întîiul și care e ultimul, căci la Hristos și cei din urmă pot fi cei dintîi, și invers.
Ce înseamnă IC XC
NI KA ?
Insemnul mai este cunoscut în tradiția creștină cu numele de "pecete", deoarece conține în jurul semnului Crucii (+) monograma hristică (IC-XC) și un cuvânt de origine grecească (NI-KA).
Cu acest însemn se pecetluiește prescura, din care preotul slujește Sfânta Liturghie, fiind deasemenea folosit în situații dintre cele mai diverse (pecete în casele creștinilor la momentul sfințirii, pecete pe crucea de binecuvântare sau care se poartă la piept, însemn pe crucile ce străjuiesc mormintele creștinilor, pe materialele și obiectele liturgice etc). Pecetea este ușor de recunoscut în general, dar poate nu toată lumea înțelege semnificația simbolurilor.
Pe scurt, așadar, traducerea sau explicația literelor IC XC NI KA:
- literele din însemn se regăsesc în registrul alfabetului grecesc.
- IC înseamnă IISUS (simbolul C este S în greacă)
- XC înseamnă HRISTOS. Deci IC XC este prescurtarea numelui Iisus Hristos (monograma).
- NIKA, scris într-un singur cuvânt, este de la verbul NIKAΩ (NIKAO înseamnă "a învinge", "a birui", în limba greacă).
IC XC NIKA înseamnă: IISUS HRISTOS INVINGE!
Epistola I Corinteni 15, 54-57:
"Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos."

 

Ai venit pe lume gol
pleci gol
ai venit fragil
pleci fragil
ai venit fără bani
pleci fără bani - cei care ți se pun pe piept, îi iau groparii
prima ta băiță? alții ți-au făcut-o
ultima? tot alții ți-o vor face
asta e viața!
așa că, de ce pierzi timpul cu invidie, resentiment și egoism?
miroase un trandafir, mănâncă un strugure, mângâie pisica, ține o frunză în palmă, zâmbește vecinului, spune o rugă sub bolta înstelată, ascultă-ți muzica preferată fără să știe tot satul, lasă-i băbuței care-ți vinde pătrunjel un leu în plus...
Bucură-te și fii bucurie! Altă ocazie nu ți se mai oferă.
Pr. Ioan Bădiliță

꧁♡ „𝔇𝔬𝔞𝔪𝔫𝔢, 𝔞𝔧𝔲𝔱𝔞-𝔫𝔢! …” ♡꧂

 

PRAVILA.

-Rugaciunile de dimineata(dupa cartea de rugaciuni) pina la Crez(inclusiv).Mai departe:
-In numele Tatului Amin, a Fiului Amin, a Sfintului Duh Amin
-Cei ce intru Hristos vati Botezat, In Hristos vati si imbarcat (de 3 ori)
-Aliluia ( 3 ori)
Sufletului pruncului i se da nume de barbat din rindul sfintilor Domnului, si adresindune catre sfinti cerem asa:
-Sfintea Ioane botezatorule, boteaza-mi copilul(numele) omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinta mare mucenita Varvara, alataura-mi copilul(numele) omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinte Simion Primitor de Dumnezeu, cum lai primit pe Hristos, primeste-mi copilul (numele) in miinile tale, omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinta Ana Prorocita, primeste copilul meu(numele) ca o mama de botez, omorit in pintece ,care sta in temnita
In continuare urmatoarele rugaciuni:
-48 de ori Imparate Ceresc… si 40 metanii mari
-48 de ori Tatal Nostru…. si 40 de metanii mari
-48 de ori Psalmu 50….. si 40 de metanii mari (cei care nu pot , se permite in loc de ps 50, sa citeasca de 48 de ori rugaciunea lui Iisus.)
-48 de ori Usa Milostivirii….si 40 de metanii mari
Dupa aceasta sfirsitul rugaciunilor
-Cuvinese cu adevarat………………

Matusa Antonia permitea sa te rogi si pentru alti prunci, nu numai pentru ai tai personali. De asemnea este necesar ca dupa indeplinirea Pravilei pentru fiecare prunc sa dai de pomana pelinici, caciulite, luminari, cruciulite, si de dat pentru botezul unui copil orfan,sau la vreo casa de copii sau la vreo familie saraca. De asemeni cite avorturi sau pierdere de sarcina ati avut, pentru fiecare trebuie de repetat Pravila in parte. Celor ce au folosit alte metode de ucidere a pruncilor prin otravuri, spirale, anticonceptionale, sa indeplineasca aceasta epitemie de 5 ori pe an, nu mai des,deoarece orice viata incepe de la concepere,si orice metoda de oprire a vietii inseamna sa omori. Mai departe in fiecare zi pina la moarte de spus rugaciunea “Doamne , milueste copii mei, omoriti in pintecele meu. Doamne Iisuse Hristoase, pentru mare mila ta, pentru credinta si lacrimile mele, boteaza-i dupa mare mila ta si nui lipsi pe ei de lumina ta Dumnezeiasca” (de 3 ori pe zi) Aceasta pravila se poate de indeplinit in 2, in 3 , in 4, pentru un suflet astfel se usureaza indeplinirea ei. daca in 2 citim cite 24 de ori fiecare daca in 3, de 16 ori fiecare, si tot asa. Aceasta Pravila se poate de indeplinit si pentru altii care stau la pat, sau care nu vor, pentru parinti, rude , prieteni, se permite de facut Pravila atit femeilor cit si barbatilor. Cei ce de sine statator, au facut Pravila pentru altii, au avut vedenii cu sufletele pruncilor mintuiti. Metaniile le putem face si pentru cei ce nu sunt in stare sa le faca, sau daca le vine greu sa le faca incetisor , dupa citirea rugaciunilor, insa noapte intre orele 12 si 3, o metanie este egala cu 40(din invataturile Pelaghei de la Rezani).

Si asa aceasta Pravila este o mila a Domnului,pentru timpurile noastre, Maica Domnului si-a luat toate asupra ei, noua ne ramine sa gasim timp(indeplinirea pravilei dureaza la 2 ore jumate). Nu pierdem timpul frati si surori, cautati preoti care sa binecuvinteze, daca nu-i gasiti cereti binecuvintare de la Dumnezeu si Maica Domnului. Facind aceasta Pravila se scoate blestemul de pe neam. Ar fi de dorit ca in fiecare biserica si manastire sa fii sute sau mii de foi cu aceasta Pravila (scoasa la tipar) astfel sar schimba tot poporul in scurt timp.

Dragi frati si surori, mintuiti cu aceasta Pravila, sufletele copiilor vostri, caiti-va la spovedanie,rugati-va dimineata si seara(dupa cartulia de rugaciuni) Impartiti cit mai multe copii a acestui text pe internet, urmariti 3rm.info(cunoscatorii de rusa),
Unei Femei care se ruga cu aceasta Pravila i sa descoperit ca este necesar de indeplinit de cel putin 40 de ori pentru neam,aceasta pravila, astfel se va mintui tot neamul.

 

 

DESPRE PRAVILA DARUITA DE CATRE MAICA DOMNULUI, SCHIMONAHIEI ANTONIA, ADICA RUGACIUNEA PENTRU COPIII AVORTATI

Schimonahia Antonia(in lume Anastasia Eacolvlena Kavesnikova) sa nascut in 1904 in Don, satul Dolgoe, intro familie de crestini care pastrau traditiile cazacilor de pe Don. Inca din copilarie sa intilnit cu stareti(vazatori cu Duhul) care o sfatuiau sa aleaga monahismul insa ea a ales casatoria si a dus Crucea familiei pina la urma.A trecut matusa prin toate chinurile prigoanei comuniste, si prin psihiatrie unde incercau sa o “lecuiasca” de credinta in Hristos.

Si totusi Domnul a invrednicit-o pina la urma de monahism cu numele de Apolinaria, si cu schimonahie cu numele de Antonia, si ia dat multe din darurile sale ca :vazatoare cu duhul, rugaciune cu har , cu darul de a linisti si a lecui.
Nu a trecut asa demult de la moartea ei adica din 1998, insa numele ei este deja foarte raspindit printre crestinii din Rusia si peste hotare. Din zi in zi se mareste numarul pelerinior care vin la mormintul ei. Lumea petrece mult timp acolo, aprind luminari, se roaga si primesc ajutor.

Despre Pravila data de catre Nascatoarea de Dumnezeu

In tinerete Anastasia(numele de mirean) a facut avort(dupa unele spuse a avut pierdere de sarcina) si se caia cu lacrimi de acest pacat. Odata cind se ruga in Biserica in fata icoanei maicii Domnului cu chipul “Aflarea cealor pierduti” a observat cum Nascatoarea de Dumnezeu a intors capul peste dinsa. A 2-a zi dimineata devreme a venit in aceeasi Biserica , si a rugat paznicul sa permita nimanui sa intre, si sa rugat in genunchi, fierbinte, facind o balta de lacrimi in fata chipului facator de minuni a Maicii Domnului. Deodata cineva din urma sa atins de 3 ori de umarul sau. Ea sa intors si vede o femeie in haina de egumena, si 2 monahii.Egumena ii spune “De ce plingi?Asculta eu te voi ajuta. Numai 3 pacate nu se iarta oamenilor si anume: hula catre Duhul Sfint, sinuciderea, mindria. Pruncul omorit trebuieste botezat.” Si ia spus detalii ce rugaciuni sa faca.Anastasia a simtit o liniste profunda, a multumit, a facut o metanie mare in fata icoanei si cind se uita din nou, a observat ca e singura in Biserica.Merge la paznic si intreaba “cine a fost? -Nimeni na putut intra tot a fost incuiat” aude raspunsul Anastasia a indeplinit pravila, de atuncea ea a pornit pe calea mintuirii, si la sfisitul vietii a devenit schimonahie cu numele de Antonia.Pe multi ia dus spre mintuire si pocainta. Pentru nevointa sa ia dat Domnul darul inaintevederii.Multe minuni sau infaptuit cu rugaciunile matusii ca: indreptarea copiilor, aranjarea familiilor, aducerea la credinta a necredinciosilor, cununia perechilor, sa nasca, celor ce nu puteau mai ianinte face copii,de cautare a lucrurilor si oamenilor pierduti.

Cu rugaciunile matusei sau construit si reconstruit Biserici si manastiri, iar acei opreoti si mireni care au venit la mormintul ei sa slujeasca panihida si sa se roage, nicodata nau ramas fara ajutor si liniste. Pentru faptul ca maica a marturisit fara frica pravila data de Maica Domnului, a fost preintimpinata ca pentru aceasta vrajmasul va jupoia pielea de pe dinsa, adica scirbe foarte foarte mari va avea. Insa matusa nu sa infricosat sa ea aceasta cruce pentru toti si pentru toate.Multe mii de familii sau salvat de destramare si multi prunci au venit pe lume pentru rugaciunile ei. Insa la toti de la prima intilnire matusa le dadea Pravila de rugaciune.Acest mare pacat a prunc uciderii, din pintece este si pacat personal si a neamului si a intregului popor. sinca si este adus la nivel de lege.

DIN INVATATUILE STARETEI ANTONIA

Matusa Antonia spunea ca sa ucizi un prunc este mai strasnic decit un om matur, pina la al 7 lea neam de pe mama si tata, vor suferi de destramarea familiilor, si scirbe de la betie, curvie, narcomanie, boli de moarte si altele, deoarece sufletul pruncului este intocmai ca a ingerului. Pentru avort cineva din urmasi va varsa neaparat singe. Rascumparind prunc-uciderea prin pocainta, prin epitemia data de catre Nascatoarea de Dumnezeu, si fapte de milostenie, se va opri sau se va inmuia minia Domnului.

Schimonahia Antonia

Anume pentru acest pacat greu se apropie rapid cel de-al 3-lea razboi mondial, iar dupa dinsul sfirsitul lumii. Daca ne vom ruga si vom scoate aceste suflete din iad zilele lumii se vor mai intinde, iar daca nu se vor scurta rapid zilele.
Necatind la scirbe si prigoana ea sa rugat permanent pentru pacatele sale si pentru salvarea omenirii care piere. Foarte multi se roaga la moment cu aceasta Pravila, si chiar daca aceasta Pravila a fost data de Nascatoarea de Dumnezeu de multi este hulita. iar altii din “frica fariseiasca” o tin ascunsa de lume, insa sa taci este o infractiune, deoarece prin aceasta Pravila ne salvam copii si rudele de minia Domnului.

Sufletele pruncilor se elibereaza din chinurile iadului, despre aceasta avem multe merturii, cei care au indeplinit corect Pravila sau invrednicit de vedenii cu sufletelele deja salvate, lumea marturiseste desprea aceasta cu mina pe Cruce si Evanghelie, de asemnea despre cum dupa indeplinirea Pravilei, au avut loc schimbari in viata personala, si acesti oameni devin propovaduitori de pocainta si lupta pentru interzicerea avorturilor. De multe ori aceste persoane sunt prigonite si de unii ascultatori “fierbinti” care inca nu au atins maturiatate duhovniceasca. Cei insa care au atins maturitate duhovniceasca, se adreseaza staretilor adevarati dupa sfat precum Kuksa de Odesa, Amfilohie de la Poceaev,schiegumenul Ieronim(din Sanaxar) protoiereul Nicolai (Gurianov) arhiepiscopul Inokentie Veniaminov. Vladica Inokentie Vieniaminov a binecuvintat sa fie citita aceasta pravila in timpul zilei (in drum spre lucru , in pauzele zilei) adica cei ce nau putinta sa citeasca toata pravila deodata sa o faca pe bucati. Vladica a binecuvintat spunind “Iata asa va fi mai corect ca noi tot niciodata nu avem timo de rugaciune, macar asa rugativa, Domnul va binecuvinta. Rugaciunile sunt tipaite in asa mod cum au fost lasate de catre Nascatoarea De Dumnezeu. De ce anume asa? noi pacatosii nu trebuie sa judecam.

“LASATI COPII SA VINA LA MINE”

Desigur trebuie de inteles corect tot ce a fost spus de stareta, deoarece totul depinde de pocainta noastra, spre care ii chema pe toti matusa. Despre Pravila primita de la Nascatoare de Dumnezeu matusa spunea “Impartiti cit mai mult, impartiti, Insusi Kuksa a binecuvintat”.

DESPRE PRAVILA SCHIMONAHIE ANTONIA PENTRU COPII AVORTATI

Schimonahia Antonia spunea ca foarte multe suferinte ne asteapta pentru singele acestor copii nevinovati. Foarte multa hula exista pe internet contra acestei Pravile. Cum de oare a reusit vrajmasul sa insele atitea oameni imbisericiti? Multi numesc hula din pricina cinului Bisericesc a acestui tip de botez. Dupa sf Ioan Gura de Aur “in botez, prin apa vine darul, iar actiunea duhovniceasca consta in renastere si reinoire. Cu a cui putere?” Apa este locul botezului, insa Tainele dupa scrisele sfintului”se savirsesc cu puterea Tatalui si Fiului si Sfintului Duh” Si deoarece trupul (a copilului avortat)nu-l avem, iar sufletul copilului sa-l cufundam in apa nu putem, desigur, ca se cere de la mama(care a facut prunc ucidere) sa ceara in rugaciune reinoirea si renasterea sufletului Pruncului omorit, cu mare Mila Domnului, pentru multele lacrimi ale mamei. Oare nu vrea asta Domnul? Referitor la lacrimi ne scrie par Ioan Damaschin cind ne spune despre tipurile de botez “al saselea este botezul prin lacrimi si pocainta prin foarte multe munca”. Deci schimonahia Antonia nu cere botezul pruncilor ucisi in apa, deoarece acest prunc nu mai e pe pamint, ci cere mila mintuetoiare a Domnului pentru prunc dupa moarte. In pravila se face referire la rugaciuni canonice catre Preasfinta Treime, Maica Domnului,4 sfinti, si se roaga cu smerenie pentru botezul pruncilor, cere, insa nu si infaptuieste personal taina Botezului. Si aceste rugaciuni catre mare Mila Domnului, pe internet sau in unele brosuri, se numesc hula. Vrajmasul foarte tare nu vrea mintuirea acestor prunci si a acestor mame, de aceea asa de tare o hulesc pe schimonahia Antonia si Pravila pentru pruncii ucisi.

Dupa prima carte iesita despre schimonahia Antonia “Retineti Dragostea Mea” in 2005, parintele Afanasie(membru a sfintului chiot, a Athosului) a cerut voie pentru traducerea cartuliei in limba bulgara, si a subliniat importanta cartii, pentru timpurile noastre de decadere duhovniceasca. Cartulia a fost de asemnea publicata la Odesa , cu binecuvintarea mitropolitului Aghatanghel, si in Minsk, cu binecuvintarea mitropolitului Filaret.

Si de ce sa nu ne rugam? Oare exista asa porunca nu va rugati? cuvintele schimonahie Antonia “asa mi sa spus,cei ce se vor ruga pentru pruncii lor avortati, se vor mintui, intelegeti sau nu?” Ce tine de alegerea numelui pentru sufletul pruncului , oare nu parintii aleg numele copilului inainte de botez, si la taina botezului doar se confirma numele ales de parinti? Vrajmasul ironizeaza “De ce sa dam nume de barbat sufletului avortat? daca e fata?” Sa ne aducem aminte de traditia bisericii, multe monahii si schimonahii primesc nume de barbat. Mai spunea matusa Antonia “toate problemele voastre vor fi pina nu va veti ruga pentru botezul sufletelor, copiilor vostri ucisi” Aceasta prorocie se refere nu numai la familii aparate ci si la poorul intreg. Atita timp cit sufletele pruncilor stau la intuneric, lepadati de parinti, atita timp si poporul ucigator de prunci nu va trai bine. Oare nu este Domnul Atotdrept? Tot ce e necesar pentru a ne mintui din acest grav pacat este lasat de catre Nascatoare de Dumnezeu, prin schimnahia Antonia.


꧁♡ „𝔇𝔬𝔞𝔪𝔫𝔢, 𝔞𝔧𝔲𝔱𝔞-𝔫𝔢! …” ♡꧂

    Un asin

   O povestioară  spune că asinul pe care Mântuitorul a intrat in Ierusalim, văzând atâta mulțime purtând ramuri de finic şi strigând "Osana" a început a-şi spune în sine:

  - Cât sunt de important!
   Şi ce frumos este să fii ovaționat astfel!

Se duce acasă și-i zice mamei sale:

- Mamă, azi am intrat în Ierusalim, purtându-L pe Iisus Hristos călare. Toată lumea striga și arunca flori. Îți dai seama ce grozav sunt şi ce iubit?

- Ești sigur de asta, fiule? Nu te înălța cu gândul!

- Sigur că sunt sigur. Doar.. am fost acolo.

- Cred ca ai fost. Stii, fiule, ia mai du-te o dată, singur.
Se duce măgarul și se întoarce amărât:

- Nici măcar nu m-au lăsat să intru în oraș, m-au alungat și au râs de mine!

- Vezi?!.. Fără Dumnezeu nu ești decât un măgar!
   
   Fii Om !

     Sus inima !

       Doamne miluieste-ne !!!
Adevarat !
Slava trecătoare a acestei lumi provizorii.


Cu rugăciunile și mijlocirile Sfântului Alexandru, Doamne Iisuse miluiește poporul nostru!

miercuri, 4 octombrie 2023

Adu-ți aminte, Doamne, de aceia de care nu se poate aminti nimeni de dragul nevoii. — Arhimandritul Pavel (Gruzdev)

 Sfântul Iosif Isihastul

Când zici rugăciunea neîncetat şi te umbrește Harul Lui Dumnezeu, atunci se înfierbântă sufletul tău de iubire dumnezeiască şi se aprinde inima ta, încât numai Numele lui Hristos vrea să-L cerceteze, continuu. Şi Acesta să fie singura lui suflare și viață. Atunci vei vedea ce se întâmplă înlăuntrul tău. Lacrimile nu pot fi stăpânite. Nu poate fi ținut valul. Și sufletul vrea să iasă și să meargă lângă El.

 Dacă o persoană nu-și va iubi meseria, atunci va fi de două ori obosită - atât trupește cât și sufletește.

Și dacă va fi obosit sufletește atunci odihna trupească nu-i va reda puterea.

Oboseala sufletească este cea care epuizează o persoană.
 
Lucrând din inimă și trăind bucurie, omul nu este epuizat sufletește, iar oboseala trupească dispare și ea.

☦Cuviosul Paisie Aghioritul.

Sunt unii oameni care săvârșesc păcatul și poartă răul în ei cu voia lor liberă, sunt însă alții care săvârșesc păcatul împotriva voinței lor. Ce înseamnă aceasta?


 

Noblețea omului - Sfântul Macarie Egipteanul
Cunoaște-ți, omule, noblețea, demnitatea și valoarea!
Ești frate al lui Hristos, prieten al Împăratului, mireasă a Mirelui celui ceresc! Pentru că acela care poate să cunoască demnitatea sufletului său, poate să cunoască și puterea și tainele Dumnezeirii, dar și mai mult să se smerească; pentru că prin puterea lui Dumnezeu își vede cineva atât demnitatea, cât și căderea sa. După cum Domnul, trecând prin suferințe și răstignire, a fost slăvit și așezat de-a dreapta Tatălui, tot așa trebuie ca și tu să suferi împreună cu El, să te răstignești împreună cu El, pentru a fi ridicat și a sta pe același scaun împreună cu El, pentru a te uni cu trupul lui Hristos și pentru a împărăți împreună cu El în acel veac. Că „dacă pătimim împreună cu El, vom fi și slăviți împreună cu El” (Rom. 8, 17).
Toți aceia care pot să învingă și să treacă zidurile răutății intră în cetatea cea cerească, cea pașnică și plină de multe bunătăți, unde se odihnesc duhurile celor drepți. Se cuvine, deci, ca pentru acest lucru să ne trudim și să ne luptăm mult. Că nu este drept ca Mirele, Care a venit pentru tine, să pătimească și să se răstignească, iar mireasa, pentru care a venit Mirele, să fie leneșă și ușuratică. După cum în viața de toate zilele desfrânata se dă tuturor, fără frâu, la fel și sufletul se dă oricărui demon și e stricat de duhuri.
Sunt unii oameni care săvârșesc păcatul și poartă răul în ei cu voia lor liberă, sunt însă alții care săvârșesc păcatul împotriva voinței lor.
Ce înseamnă aceasta?
Cei care poartă în ei răul printr-o liberă alegere sunt cei care lasă voia lor pradă răutății, leagă cu ea prietenie și se complac în această stare. Aceștia au pace cu satana și nu duc război cu diavolul în cugetele lor. Pe când cei care au păcatul în ei împotriva voinței lor, îl au, după cuvântul Apostolului Pavel, „luptându-se împotriva lor, în mădularele lor” (Rom. 7, 23). Puterea și acoperământul cel întunecos este în ei împotriva voinței lor, nu găsesc plăcere în acestea și nu li se supun; dimpotrivă, vorbesc și lucrează împotriva lor și se mânie pe ei înșiși. Aceștia sunt cu mult mai buni și mai de cinste înaintea lui Dumnezeu decât aceia care cu voia lor se lasă pradă răutății și găsesc plăcere în ea.
Să presupunem că un împărat întâlnește o fată săracă, îmbrăcată în zdrențe și, fără să se rușineze de ea, o dezbracă de hainele ei cele murdare, o spală de negreala de pe ea, o împodobește cu haine strălucitoare și o face părtașă la masa împărătească; tot așa și Domnul, aflând sufletul rănit și acoperit de vânătăi, a pus pe rănile lui doctorii, l-a dezbrăcat de hainele cele înnegrite și de răutatea cea rușinoasă și l-a îmbrăcat cu haine împărătești, cerești, dumnezeiești, luminoase și strălucitoare, i-a pus cunună pe cap și l-a făcut părtaș la masa împărătească, pentru a se bucura și veseli. Să presupunem, de asemenea, că există o grădină cu pomi roditori și binemirositori, cu multe locuri încântătoare, pline de frumusețe, de balsam și de odihnă, și că oricine trece pe acolo se desfătează și se odihnește; la fel este cu sufletele în Împărăția cerurilor. Toate se bucură și se veselesc, toate sunt împărați, domni și dumnezei. Că s-a scris: „Împărat al împăraților și Domn al domnilor” (Apoc. 17, 14).
Creștinismul nu este un lucru oarecare; „taina aceasta mare este” (Efes. 5, 32); cunoaște-ți deci noblețea ta; cunoaște că ai fost chemat la demnitatea împărătească, chemat să fii „neam ales, preoție și popor sfânt” (1 Petru 2, 9). Taina creștinismului este străină de lumea aceasta. Astfel, pe când slava și bogăția împăratului sunt lucruri pământești, stricăcioase și trecătoare, acea Împărăție și acea bogăție sunt lucruri cerești, pline de slavă. Or, creștinii domnesc împreună cu Împăratul cel ceresc, în Biserica cea cerească. Și fiindcă „El este întâi-născut dintre cei morți”(Col.1,18), și ei sunt întâi-născuți. Dar, deși sunt astfel văzuți înaintea lui Dumnezeu, ca niște oameni aleși și încercați în virtute, în ochii lor sunt cei de pe urmă și vrednici de disprețuit. Iar faptul acesta, adică de a fi smeriți și de a se socoti de nimic, a devenit pentru ei o a doua natură.
Oare ei nu știu că au dobândit un dar pe care nu-l aveau, un lucru străin de firea lor?
Îți spun: nu înseamnă că nu sunt încercați în virtute, că n-au sporit și că nu știu că au dobândit ceea ce nu aveau. Dar așa fiind, venind harul, îi învață să nu țină în mare cinste sufletul lor, să nu creadă despre ei că au sporit, ci să se considere, în mod firesc, de disprețuit. Așa se face că, fiind plini de cinste înaintea lui Dumnezeu, sunt de disprețuit înaintea ochilor lor; sporind în virtute și în cunoașterea lui Dumnezeu, se arată ca și când n-ar ști nimic; fiind bogați înaintea lui Dumnezeu, sunt săraci înaintea ochilor lor. Că dacă Hristos, „luând chip de rob” (Filip. 2, 7), a învins pe diavol prin smerenie, șarpele, la început, prin îngâmfare și mândrie l-a pierdut pe Adam. Același șarpe, ascunzându-se acum înlăuntrul inimilor, surpă și pierde neamul creștinilor prin mândrie.
După cum atunci când cineva, liber, nobil și bogat în această lume, sporind în bogății, își pierde capul, își pune nădejdea în sine, ajunge nesuferit, calcă pe toți în picioare și se poartă urât, tot așa unii, fiind lipsiți de dreaptă socotință, de îndată ce li se împlinește cât de puțin rugăciunea și află odihnă, încep să se îngâmfe, să-și piardă capul, să judece pe alții și cad în cele mai de jos ale pământului. Pentru că același șarpe care prin mândrie l-a scos pe Adam odinioară din Rai, zicând: „Veți fi ca niște dumnezei” (Fac. 3, 5); același seamănă acum în inimi mândria, zicând: „Ești desăvârșit, cele de până acum îți ajung, te-ai făcut bogat, n-ai nevoie de nimic, fericit ești”.
Sunt însă alți oameni care, deși sunt bogați în această lume, deși bogăția le aduce multe roade, arată dreaptă socotință, nu se mândresc și nu-și pun încrederea în ei înșiși, ci rămân aceiași, pentru că știu că după belșug poate urma sărăcia. De asemenea, când ajung la pagubă și ananghie, nu se întristează, ci rămân ca mai înainte, pentru că știu că iarăși poate urma belșugul. Căpătând, deci, o lungă experiență, nu sunt niciodată surprinși; de aceea, când se află în belșug, nu se mândresc, iar când vine peste ei paguba, nu sunt cuprinși de mirare.

Nici un singur viciu și nici o singură patimă nu apare sub numele său adevărat


 Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.

 „Când vor fi necazuri, și voi nu veți fi în stare să le suportați. atunci din toată inima întoarceți-vă către Domnul, Maica Domnului, Sfântul Nicolae, sfântul al cărui nume îl porți, și necazurile se vor potoli.”

Sfântul Nectarie al Optinei

 

  Nici un singur viciu și nici o singură patimă nu apare sub numele său adevărat

  Curvia se desfășoară sub pseudonimul dragostei

Dragostea de bani se numește prosperitate Jocurile de noroc sunt distractive Beția și gălăgia sunt prietenie Invidia - Justiție și Egalitate.

La urma urmei, adesea în spatele inegalității și nedreptății se află invidia obișnuită!

☦️ Sfântul Nicolae al Serbiei

Sa nu (te) mâhnești !

 


Unul dintre dificilele lucruri ce trebuie implinit, permanent, este sa nu mahnesti pe nimeni si sa nu te lasi prada acestei stari sufletesti cumplite! Intristarea/mahnirea poate produce foarte multa boala/suferinta trupeasca si sufleteasca!
De aceea, si Hristos a fost foarte atent cu aceasta stare de fapt!
Cunosc oameni, sarmanii care, mahniti fiind, pe drept dar, mai ales, pe nedrept, au suferit foarte mult ajungand, unii, chiar sa moara de inima rea, nestiind/nereusind sa depaseasca/sa gestioneze aceste situatii dureroase! Da, mahnirea duce la intristare, disperare, deznadejde, boala si, chiar, moarte!
Sa nu fie una ca aceasta!
Insa, vai de acela prin care vine sau care provoaca mahnirea, nedreptatind si calcand chiar peste cadavre, caci, cu greu pacat se incarca cel care pricinuieste suferinta unui semen si frate, unei familii, unei comunitati! Asadar, trebuie sa fim foarte prudenti la toate gesturile, activitatile, deciziile si actiunile noastre si, indeosebi, la modul in care ele si urmarile sau consecintele lor influenteaza, marcheaza ori amprenteaza viata si soarta fratelui/omului de langa noi! Sa nu uitam faptul ca, sufletul si constiinta noastra, chiar daca, la un moment dat, sunt amortite/ametite, dormitand, se vor trezi, totusi, intr-o buna zi si, atunci, vai noua, celor care,, de Dumnezeu nu mai temem iar de oameni nu ne mai este rusine!"
Sa nu uitam ca,, Ce faci ti se va face!"
Sa luam, sincer/serios, aminte ca ,, cel care sapa groapa altuia va cadea el in ea!"


Cam așa arată radiografia vieții unui sfânt!
.......adică nu mai trăiește el, ci Hristos cel răstignit, mort și înviat trăiește prin el! "M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine." ( Galateni 2, 20)
🙏🙏🙏

Uitați ce ne învață și Parintele Elpidie despre frică:

 Părinte, care credeti că este cea
mai mare armă a diavolului? Prin ce
armă va putea să-i înrobească pe
oameni in aceasta prigoana?

- Pr.Elpidie: Cred ca este frica.
Copilul meu,frica este cel mai
cumplit lucru pentru suflet, îl face
să se predea uşor vrăjmaşului. Frica!
Vreau să ţineţi minte că frica este
cea mai puternică armă în mâinile
satanei, ca să subjuge un suflet
creştin. Iar iubirea este cea mai mare
putere duhovnicească a noastră, ca
să luptăm cu frica şi să-l alungăm
pe satana. Opusul iubirii nu este ura,
ci frica! De aceea spune ca “iubirea
desăvârşită alungă frica (1 Ioan 4,18).

Toţi vom cunoaşte venirea lui
Antihrist din cauza fricii pe care o va
împrăştia în inimile noastre. Va face
lucrurile în aşa fel încât vor părea
înfricoşătoare, negre şi întunecoase.
Şi prin conducătorii noştrii ne va
aduce multă, multă frică. Aşadar
o frică plăsmuită. Frica pentru tot!
Frica să nu faci asta, frica să nu
te îmbolnăveşti, frica să nu săruţi
icoana pentru că te vei molipsi, frica
să nu te împărtăşeşti. De ce? Pentru
că te vei îmbolnăvi. Să vă temeţi de
frică! Aş vrea să aveţi doar această
frică, să vă temeţi de frică!

Nimic fără Dumnezeu

La ceasul rugăciunii, îngerii se roagă împreună cu tine.Pregătește-te să lupți fără să rănești, să câștigi fără să umilești, pentru că singurul adversar de învins ești tu...


 

Istorisire adevărată
În plimbarea pe care o făceam, privirea mea străbătea mulțimea și fixa pe unii în mod insistent, chiar deranjant. După câțiva metri, deși căutam altceva, am întâlnit o privire care îmi vorbea parcă fără cuvinte, dar care m-a umplut de remușcări…
În timp ce eu țineam în mână o plăcintă cu brânză și o sticlă cu apă, cu aer nepăsător și rece, acela, flămând și istovit, aștepta nu plăcinta cu brânză, ci sfârșitul său, care nu mai venea… L-am privit din nou și i-am oferit plăcinta împreună cu sticla cu apă. Le-a luat în mână, dar nu a mâncat.[...]
L-am privit în tăcere și nemișcat…
– Nu mă ia, prietene, Maica Domnului, ci mă lasă aici să mă chinuiesc… Să-mi văd patria cum se distruge și eu să nu pot să o ajut… Copiii și tinerii cum se pierd în deznădejde, fără niciun ideal sau plan de viitor și eu să mă topesc… Să-i văd pe bolnavi neajutorați și pe bătrânei marginalizați și aruncați prin azile, iar inima mea să se facă neagră de supărare… Hristos este mereu lângă mine și cu cât Îl rog să mă ia împreună cu El, mă lasă să dorm și vine din nou când mă trezesc… Nu am altă companie, dar nici nemulțumire… Oricând Îl strig, aleargă îndată să mă asculte… Dacă vei cere de la prim-ministru o audiență, nu-l vei vedea niciodată. Dar Stăpânul întregii lumi vine îndată…
În clipa aceea lăcrimează și se oprește din vorbit, pentru a privi în altă parte. M-am așezat lângă el și așteptam să continue… Dar era atât de cald lângă el, în ciuda frigului care era afară, de ai fi zis că avea o sobă lângă el.
În clipa aceea mă privește și-mi zâmbește.
– Soba este dar de la Hristos, îmi spune el, ca să nu-ți spun că noaptea mă și dezvelesc.
Când am văzut că mi-a citit gândul, m-am făcut palid la față. Mi-am dat seama că nu era un om de rând…
– Dreptatea lui Dumnezeu, îmi spune el, este mai mare decât îți poți închipui… Dacă săvârșești ucidere, îngăduința omenească a tribunalului poate să te scoată din temniță mai devreme cu câțiva ani, pe când pentru aceeași fărădelege îți spun că vei merge veșnic în iad… Este cu putință ca omul să fie mai iertător decât Dumnezeu? Dacă te pocăiești de faptele care te îngreuiază, vei fi iertat îndată de către Hristos. De aceea să nu fii atât de aspru cu tine însuți. Dă-i sufletului tău prilejul de a se îndrepta și nu rămâne înlănțuit în legi și rânduieli. Să-ți faci rugăciunea ta întotdeauna și să nu te lași lipsit de binecuvântarea lui Hristos.
– Vreau să te rogi pentru mine, i-am spus eu.
– Dacă eu mănânc plăcinta, tu te saturi? Să te rogi lui Hristos așa cum fac și eu și să ai credință!
Când m-am ridicat, acela a luat plăcinta și zâmbindu-mi, mi-a spus:
– Prietenul meu te va ajuta să găsești ceea ce cauți.
Niciodată nu m-aș fi așteptat să primesc ca răsplată înțelepciunea unui om al străzii necunoscut, să primesc în dar „scanarea” neliniștilor mele și încredințarea că Prietenul Hristos mi le va spulbera.
Oamenii lui Dumnezeu sunt printre noi și cine are ochii deschiși, poate să vadă voia Sa, dar și harul Său, cel care transformă un om al străzii într-un înțelept, un necunoscut într-un prieten și un om într-un frate!
(Text preluat)
via Ganduri Ortodoxe

marți, 3 octombrie 2023

  La ce e bun Caragiale ?
Să știi când ești ridicol.

La ce e bun Nichita?
Să știi cum e când ești genial.

La ce e bun Bacovia?
Să știi c-au fost alții și mai triști ca tine.

La ce e bun George Călinescu?
Să înțelegi c-a fost o Românie normală, altădată.

La ce e bun Ion Barbu?
Să te lămureșți că există algoritmi și geometrie și în cuvinte. Nu doar în cartea de mate.

La ce e bun Newton?
Să începi să înțelegi că în Univers există legi pe care nu le poate încălca nimeni.

La ce e bun Pitagora?
Să nu te prostească ăia care-ți vând prima casă.

La ce e bun Arhimede?
Să înțelegi că și dintr-o baie și-o minte ascuțită poate ieși o idee care să rămână în istorie.

La ce e bun Carnot?
Să descoperi că oricât ți-ar cere ăia pe BMW, înăuntrul motorului se întâmplă cam același lucru ca în Logan.

La ce e bun Einstein?
Să te lămureșți că și dacă tu nu pricepi un lucru, asta nu înseamnă că lucrul ăla nu există. E un bun exercițiu de umilință intelectuală.

La ce e bun Nicolae Grigorescu?
La zugrăvirea, în culori, ca nimeni altul, a unei Românii adevărate, unice în lume....

La ce e bun Ion Creangă?
Sa te trezească la realitate, sa-ti aduca fericirea pe chip prin lucruri simple,dar profunde si totodata sa-ti amintească mereu ca oricât de mult ai creste, rămâi tot un copil!

La ce e bun Petre Țuțea?
Să întelegi că fără credință, de cele mai multe ori nu poti avea ce iti doresti. Să rămâi lucid într-o societate în derivă.

La ce e bun Slavici?
Sa ne facă sa înțelegem, că liniștea sufletească este mai importantă decât valorile materiale!

La ce e bun Beethoven? Să cânți Oda bucuriei și să fii fericit.

La ce bun George Enescu? Pentru că a transformat muzica populară românească într-o simfonie a universului.

Și, de fapt, la ce sunt bune toate acestea ?
Foarte simplu : ca atunci când simți nevoia să te bucuri de ceva și n-ai absolut nici un motiv personal, să te uiți în urmă și să înțelegi că toți oamenii aceștia mari de care ai învățat, care au scris, au descoperit și au dat ceva important omenirii, oamenii ăștia au ceva în comun cu tine.
Sunteți fii lui Dumnezeu. Oamenii sunt diferiți de animale printr-un lucru sublim, pe care de obicei oamenii, îl înțeleg la bătrânețe : e în stare să învețe fără nici un motiv lucruri care aparent nu-i folosesc la nimic, doar, pur și simplu pentru
A ÎNȚELEGE.
Altfel spus, cunoașterea e putere Dumnezeiască și ca aceasta, n-ai să găsești niciodată o putere mai mare în lumea aceasta !"
👏Cele mai bune sfaturi de la greci:
😂Nu-ți lăsa tigăile să   strălucească mai tare decât tine.
Nu lua curățenia casei atât de în serios ….
👍Șterge praful după caz, dar fă-ți timp să desenezi, sau să scrii o poezie, iubește părinții frații, bunicii și pe tot aproapele, gătește ce vrei, udă florile.
🍻🏖📚Mergi câââââât mai des în aer liber, ține legătura cu Dumnezeu prin rugăciune și fapte bune, urcă munții, joacă-te cu părinții, frații și surorile, ascultă muzică, citește cărți și bucură-te de viață…..
😂  Pe măsură ce ștergem praful, viața continuă, iar noi tot îmbătrânim, și îmbătrânim, și cum vom pleca cu toții de aici într-o zi….să știi că nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici de casa ta curată, nici  măcar cât praf ai  curățat, dar își vor aminti de : chipul tău frumos, energia ta explozivă și bucuria vieții este râsul tău cald, glumele pe care le-ai  făcut și clipele minunate pe care le-ai petrecut cu cei dragi ai familiei tale….
PS: când aflu autorul textului vi-l comunic



Interviu apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017

Părintele Iulian Prodromitul despre preoții care încă pomenesc episcopul:
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

Interviul complet cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017:

– Binecuvântaţi!
– Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
– Da, aţi mai fost...
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
– Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: "şi ne izbăveşte de cel viclean!" Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo...
– Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.

– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică...
– Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: "Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?" Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: "Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră".

– Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: "Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu.Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"

– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?

– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!

– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"

– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?

– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!

– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"

– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?

– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!

– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: "Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor". Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
– Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…

părintele Ghenadie
 

Doamne! Sa nu ma lasi!




 Doamne, da-Te jos de pe Cruce… vreau sa vorbim!
- Vorbeste-Mi, Eu te aud…

- Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau…
- Plangi la picioarele Mele…

- Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile… Tu niciodata nu mi le stergi…
- Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse…

- Stii uneori ma apuca un dor de Tine… si n-am cum sa-l sting… Ma usuc de dor si nu-l pot ogoi!
- E bine sa-ti fie dor. Ti se face dor doar de cei pe care ii iubesti…

- Stii, eu am obosit… viata e grea!
- Si Eu am obosit… oamenii sunt rai…

- Eu vreau sa fiu fericit…
- Fii! Eu ti-am spus care sunt Fericirile…

- Eu vreau sa fiu bun…
- Fii! Buni sunt cei care iubesc…

- Eu vreau sa iubesc!
- Iubeste! Iubesc cei care iarta!

- Eu vreau….
- Nu mai vrea…. Fii!

- Uneori Te departezi de mine… si eu Te caut!
- Ma departez ca sa-Mi simti lipsa… si sa Ma cauti…

- Uneori nu pot sa ma rog….
- Nu te ruga… Vorbeste-Mi!

- Dar Tu ma auzi…?
- Iti si raspund… Tu Ma auzi?

- Uneori nu stiu cine sunt...
- Esti cine te-am plamadit Eu sa fii…

- Uneori nu stiu ce vreau…
- Nu mai vrea… Daruieste..

- Uneori nu stiu unde merg..
- Opreste-te si stai… uita-te in jur!

- Tu ai un raspuns la toate..
- Tu ai intrebari despre toate…

- Stii… uneori e intuneric in sufletul meu…
- Aprinde o lumanare… sa se faca lumina…

- De ce stai numai in cer?
- Eu stau pe cruce … pe pamant… In cer îi astept numai pe cei ce se intorc acasa…

- Dar eu voi ajunge in cer?
- Mai intai trebuie sa stai pe cruce…

- Dar, cum?
- Smerindu-te…

- Dar cum?
- Zilele tale de la Mine sunt… Primeste-le asa cum iti sunt date… Si fa din ele bucurie si pentru tine, dar mai mult pentru altii!

- Dar unele zile sunt rele…
- Dar unele clipe sunt pline de fericire… si pentru acele clipe merita sa traiesti!

- Hai ridica-te… Trebuie sa te ridici…
- Azi nu… Se poate azi Nu!…

- Nu! Azi se poate numai DA!
- Dar maine va fi o zi mai buna…?

- Nu te intreba cum va fi maine…. nici daca va fi maine… Trebuie sa te ridici Azi!

- Bine… Dar sa nu ma lasi! Doamne! Sa nu ma lasi!
- Nu! Nici tu sa nu Ma lasi…

- Esti tot timpul cu mine…
- Da! Sunt tot timpul cu tine!

Amin!

Sfântul Iosif Isihastul | 3 septembrie

Tu crezi că glasul tău nu a ajuns numaidecât la sfinți, la Maica Domnului, la Hristos. Dar, înainte chiar de a striga tu, sfinții s-au şi repezit să-ți ajute, cunoscând că îi vei chema în ajutor şi vei cere apărarea lor cea de la Dumnezeu. Tu, însă, nevăzând dincolo de cele ce se văd şi necunoscând că Dumnezeu conduce lumea, vrei ca cererea ta să se împlinească de îndată, ca fulgerul. Nu este așa. Domnul cere de la tine răbdare. Vrea ca tu să arăți credința ta. Nu este suficientă rugăciunea pe care o spune cineva ca un papagal. Trebuie ca iubirea să fie împreună lucrătoare la cele ce conține rugăciunea şi apoi trebuie să înveți să aștepți. lată că s-a împlinit ceea ce ieri şi alaltăieri ai dorit. Dar tu ai fost păgubit pentru că nu ai avut răbdare să aștepți. Le-ai fi câştigat și pe unele și pe altele, și pe cele trecătoare, și pe cele cereşti.

PSALMUL 17
1. Iubi-te-voi, Doamnă Stăpână, şi Maică pururea Fecioară, Împărăteasa Cerului şi a pământului şi voi preaslăvi minunatul tău nume printre neamuri.
2. Mărturisiţi-vă Maicii Domnului, voi, care sunteţi cu inima zdrobită şi ea vă va întări împotriva tuturor vrăjmaşilor voştri.
3. Stăpână Maică pururea Fecioară, darul sânului tău este o lumină pentru noi şi din tine ne hrănim cu laptele îndulcirilor tale duhovniceşti, ori de câte ori flămânzim şi însetăm.
4. Cei ce sunteţi credincioşi, căutaţi şi slăviţi pe Stăpâna noastră, că ea este grabnică ajutătoare şi mijlocitoarea noastră la Dumnezeu.
5. Fii Scăparea noastră, Preabinecuvântată Maică a lui Hristos-Dumnezeu, căci tu eşti minunată întărire pentru credincioşi.
6. Slavă ţie, a tuturor credincioşilor grabnică ajutătoare!…
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin
PSALMUL 18
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu dar spun şi mărirea ta, pururea Fecioară Maria;
2. Cu zugrăvelile bunelor miresme ale harului tău, toate marginile pământului sunt înmiresmate!
3. Îndreptaţi-vă către ea cu suspinele voastre, voi, cei ce sunteţi înviforaţi de toate fărădelegile.
4. Voi, cei păcătoşi, alergaţi spre ajutorul Maicii Domnului şi ea vă va duce la limanul cel liniştit al milostivirii lui Dumnezeu.
5. Cu cântări de psalmi bateţi la uşa îndurărilor ei şi darul milostivirii ei se va pogorî ca ploaia peste voi.
6. Slăviţi-o, drepţilor în faţa Altarului lui Dumnezeu!
7. Lăudaţi-o, ceruri ale cerurilor şi tot pământul să fericească numele ei!
PSALMUL 19
1. Auzi-ne, Preasfântă Doamnă pururea Fecioară, în întristările noastre şi îndreaptă-ţi faţa ta de Mamă spre rugăciunile noastre!
2. Nu ne părăsi în înfricoşatul ceas al morţii, ci stai în faţa sufletului nostru, când va fi să se despartă de trup!
3. Trimite un înger de pace în întâmpinarea lui, ca să fie păzit fără primejdie de duhurile cele rele.
4. Arată-i sufletului pe Dreptul Judecător al veacurilor cu o faţă milostivă şi binevoitoare,
5. Ca, prin starea ta de faţă, să-i dea iertare şi să-l învrednicească de veşnica odihnă, cu aleşii lui Dumnezeu.
PSALMUL 20
1. Stăpână Doamnă, pururea Fecioară, cu puterea ta se vor veseli sufletele noastre şi cu dulceaţa numelui tău se vor mângâia inimile noastre.
2. De la Altarul Împăratului, să ne trimiţi întreita înţelepciune, ca să ne luminăm cu ea în tot adevărul.
3. Învredniceşte-ne să ne înfrânăm cu darul tău de la trupeştile patimi, iar lumina darului tău, să strălucească în inimile noastre.
4. Cât de dulci sunt cuvintele tale, Fecioară Preasfântă, celor ce te iubesc pe tine şi cât de înmiresmate sunt picăturile darului tău!
5. Slavă şi cinste îţi cântăm şi cu preacinstitul tău nume ne slăvim şi noi în veci.
6. Slavă ţie apărătoare, slavă ţie, a credincioşilor grabnică şi iute ajutătoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin
PSALMUL 21
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, preabinecuvântata pururea Fecioara Maria, să caute spre mine cu îndurările ei,
2. Ca să dobândesc mântuirea cea veşnică, cu binecuvântarea ei cea cerească.
3. Pentru aceasta, te chem pe tine, Stăpână şi Doamnă pururea Fecioară, ziua şi noaptea,
4. Ca să pătrundă până la tine rugăciunea mea şi tu, Stăpână, apleacă-ţi urechea ta spre ruga mea.
5. Pretutindeni mă caută duşmanii sufletului meu, dar dreapta ta cea puternică mă apără pe mine,
6. Şi sub umbra milostivirii tale am dobândit o prea dulce odihnă.
7. Slavă ţie, neadormita mea păzitoare!
PSALMUL 22
1. Domnul mă paşte şi tu, Născătoare de Dumnezeu, Îl rogi ca să-Şi întoarcă spre mine Faţa Sa cea dumnezeiască!
2. Slavă stării tale înainte-I ca o Maică milostivă!
3. Binecuvântată să fie privirea ta, pe care cu milostivire o îndrepţi spre păcătoşii care se căiesc!
4. Binecuvântată să fie strălucirea feţei tale celei sfinte,
5. Binecuvântat să fie Harul Sfântului tău chip,
6. Binecuvântată să fie mila cea grabnică a mâinilor tale.
7. Binecuvântat să fie Cel ce S-a hrănit cu laptele tău cel fecioresc!
8. Să te binecuvânteze Apostolii şi Proorocii lui Dumnezeu, Mucenicii, Mărturisitorii şi cinstitele Fecioare să-ţi cânte ţie!
PSALMUL 23
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui.
2. Tu, Stăpână, împreună împărăţeşti cu El în ceruri şi tu ne eşti un înger păzitor pe pământ!
3. E mai bine să se stingă soarele decât să ne lipsim noi de mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu!
4. Cu slavă şi cu frumuseţe te-ai îmbrăcat!
5. Îmbrăcămintea veşmintelor tale este mai scumpă decât orice comoară!
6. Strălucirea soarelui este pe capul tău şi lumina lunii sub picioarele tale!
7. Altarul tău este împodobit cu stele şi toate sufletele drepţilor cu nesaţiu te privesc o, prealuminată stea de dimineaţă!
8. Pomeneşte-ne pe noi, Doamnă Stăpână Fecioară, întru bunăvoinţa ta şi fă-ne vrednici să-ţi slăvim sfântul tău nume!
9. Slavă ţie, grabnică ajutătoare a tuturor creştinilor!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin
DUPĂ CATISMA A TREIA
Sfinte Dumnezeule… PreaSfântă Treime… Tatăl nostru…
Zid nebiruit, temelie puternică, liman neînviforat, te-am dobândit pe tine, preabună Născătoare de Dumnezeu Fecioară! În adâncul patimilor fiind înviforaţi, spre limanul apărării tale alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, trimite-ne pace şi mare milă!
Slavă…
Altar cu totul de aur al Împăratului şi Rai înflorit te-ai arătat, Preacurată Fecioară, căci pe Dumnezeu în sânul tău L-ai purtat, cu haruri dumnezeieşti ne înmiresmeşti pe noi. Pentru aceea, toţi te vestim ca pe ceea ce eşti cu adevărat Maica lui Dumnezeu, care ne dai nouă mare milă.
Şi acum…
Mângâierea celor scârbiţi, curăţirea celor ce greşesc, tu eşti, Maică pururea Fecioară şi Preasfântă Stăpână! Tu ai născut mântuirea neamului omenesc, tu te-ai făcut stâlp de tărie credincioşilor, te chemăm: roagă-L pe Hristos-Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă!
Apoi: Doamne miluieşte (de 40 de ori) şi rugăciunea:
Către apărarea ta şi ajutorul tău cel tare alerg acum, Preacurată Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu! Sunt cu totul spurcat, n-am păzit poruncile Fiului tău şi Dumnezeului meu, aşa încât nici nu îndrăznesc
să-mi ridic ochii la cer, căci mi-am rănit trupul meu cu multe răutăţi. Nici mâinile nu cutez să le ridic spre înălţime, căci sunt pline de răpire, nici gura n-o deschid la rugăciune, căci mi s-a lipit cu grăirea de rău. Suspine nu am, din pricina nesimţirii mele, inima mi-e îngreuiată de slava deşartă, sufletul mi l-am întunecat cu nemilostivirea. Trupul mi l-am slăbit cu trândăvirea, picioarele mi le-am poticnit de piatra iubirii de plăceri, urechile mi le-am deschis spre auzirea laudelor de puţină vreme. Faţa mea s-a umplut de neruşinare, mirosul urât al faptelor mele a intrat în nările mele şi fiind în întregime ca un pom neroditor sau ca o biserică pustie, toţi năzuiesc să mă dărâme, iar diavolul care îmi pradă sufletul şi care se cuibăreşte în inima mea, mă vede neîngrădit şi caută să-mi răpească puţina mea credinţă pe care o mai păstrez ca pe o avuţie şi, legându-mă ca pe un prizonier, cu legături de păcate, mă sileşte să-i fac voia lui! Dar ce voi face eu nu ştiu, fiind creat de Dumnezeu cu voie liberă, m-am robit mai mult cu propria mea voie demonului tuturor poftelor şi s-au înmulţit păcatele mele mai mult decât nisipul mărilor! Cum aş putea să-L rog pe Domnul şi Creatorul meu, sau cum aş putea să nădăjduiesc să fiu miluit? De bunăvoie m-am dedat spre întinarea trupului şi în fiecare ceas mă apropii de plăcerile păcătoase! Căci trupul mi l-am spurcat cu desfrânarea, limba mi-am întinat-o cu vorbe urâte şi ruşinoase, iar cele dinlăuntru ale mele le-am umplut de gânduri necurate şi mintea mea s-a plecat spre cele potrivnice legii lui Dumnezeu. De aceea tânjesc şi mă amărăsc şi mă întristez şi în fiecare ceas cad la îndurările tale, Doamnă Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu te mânia pe mine păcătosul, ca să nu se sfârşească zilele mele în deşert, ci caută, Stăpână, spre mine deznădăjduitul. Roagă-L pe Cel ce S-a născut din tine ca să nu am soarta păcătoşilor, căci tu eşti Maica lui Dumnezeu şi eu robul tău, întotdeauna nădăjduiesc spre tine! Pentru noi, robii Tăi, roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine slava, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

SINGURATATEA
- Arhiepiscopul Iustinian Chira
„Nu va voi lasa singuri” – zice Domnul. Ce cuvânt mare si sfânt, mai ales în timpurile noastre, când nenumarati oameni se simt singuri, se plâng de singuratate; sunt în mijlocul multimii, dar se simt singuri; sunt printre prieteni multi, însa de multe ori se simt singuri. Un om care-l are pe Dumnezeu niciodata nu este singur. Singuratatea nu-l omoara ci, dimpotriva, îl face fericit. În singuratate el poate sa se simta într-o atmosfera mai potrivita, unde sa se gândeasca mai profund la Tatal nostru cel Ceresc, unde se poate ruga mai linistit, unde poate sa-si desfasoare gândurile, sa urce cu ele pâna la Dumnezeu. Toti Sfintii au iubit singuratatea si pustia; nu pentru ca au fugit de societate, ci pentru ca acolo se întâlneau cu Dumnezeu.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 118-119.