Dumnezeu poate fi oriunde în acest vast Univers, şi totuşi... preferă inima ta.

 Dacă Dumnezeu ar avea un frigider, poza ta ar fi prinsă cu un magnet de uşa Lui.
Dacă ar avea un scrin, fotografia ta ar fi cu sigurantă pe el.
Dacă ar avea un portofel - ai ghicit! - fotografia ta ar fi şi acolo!
El îţi trimite flori în fiecare primăvară.
El îţi trimite un răsărit de soare în fiecare dimineaţă.
El îti reaminteşte de promisiunile Lui neschimbătoare cu fiecare curcubeu pe care îl arcuieşte pe cer după ce trece furtuna.
Ori de câte ori vrei să-i vorbeşti, te ascultă.
Ziua ta de naştere este însemnată cu roşu pe calendarul Lui.
Se întristează când pleci fără să-i spui niciun cuvânt.
Iar când te întorci, vrea să ştie neapărat cum a fost - deşi ştie totul!
Se bucură când Îi ceri ajutorul şi ai încredere în deciziile Lui pentru viaţa ta şi Se umple de veselie când te vede pe deplin mulţumit cu ceea ce-ţi dăruieşte.
Dumnezeu poate fi oriunde în acest vast Univers, şi totuşi... preferă inima ta.

Fantastic cite carti si ce comoara!!!!!

 Plus ca poti sa si asculti unele, nu numai sa citesti.
Pastarati acest e-mail, fiindca are o valoare nemaipomenita !!
Carti pe internet
• www.literature.org - Aici puteti citi o multime de cãrti din literatura universalã, în limba englezã.
• www.gutenberg.org - Pe acest site aveti ocazia sã alegeti, din sute de optiuni, cãrtile în limba englezã care vã intereseazã.
• www.free-ebooks.net - Aveti de ales dintr-o multitudine de oferte, în englezã, împãrtite pe categorii.
• www.bibliomania.com - Accesând sectiunea "Read", puteti citi sute de cãrti în englezã, împãrtite în mai multe categorii.
• www.books.google.com - Cel mai cunoscut motor de cãutare pe internetare si o sectiune cu opere în limba englezã, din diverse categorii,de la grãdinãrit si retete de bucãtãrie pânã la literaturã.
Pagini în limba românã
• www.romaniaeuropa.com - Puteti citi în sectiunea “Cãrti online” opere si lucrãri din domenii diverse.
• www.carti.x6.ro - Pe acest site aveti de ales din peste 10.000 de cãrti.
• https://lnkd.in/d8SPNnCV - Aici gãsiti câteva dintre cãrtile necesare elevilor.
• www.editura.liternet.ro - Puteti citi opere ale unor autori români, atât prozã, cât si poezie.
• www.biblioteca-online.ro - Gãsiti câteva lucrãri ale unor scriitori români.
• www.polirom.ro - În sectiunea “Bibliotecã online” de pe acest site puteti descãrca zeci de cãrti.
• www.bmb-on-line.ro - La aceastã paginã puteti lectura operele câtorva autori clasici români.
• www.e-librarie.ro - Pe acest site puteti gãsi cãrti scrise în românã si în englezã din multe domenii.
• www.biblior.net - Bibliotecã virtualã cu opere românesti.
• ro.wikisource.org - Gãsiti documente istorice, poezii si cãrti românesti.
• www.cartiaz.ro - Pe aceastã paginã de internet aveti ocazia sã cititi cãrti din domenii diferite.
• www.scribd.com - Pentru a citi cãrti în românã, accesati sectiunea “Explore” (în partea de sus a ecranului) si apoi tineti cursorul mouse-ului pe “English” (în centrul ecranului) si alegeti “român”.
Carti in format audio
• www.cartiaudio.eu - Puteti asculta câteva opere strãine celebre si le puteti descãrca în calculator.
• www.audiocarti.eu - Si pe acest site aveti ocazia sã ascultati opere românesti si strãine

Sufletul tău – acel loc liniștit din interior – îți stă la dispoziție pentru a-i cere sfatul. Întotdeauna te va îndruma în direcția bună. Dragostea este o parte a însuși sufletului, și este de aceeași natură ca și respirația celestă din atmosfera paradisului.

 

În timp ce, de vom face răbdare, ne va da și dobândă.

 

Bunul Dumnezeu rânduiește pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în Cer, pentru că, în esență, crucea este scară către Cer. Dacă am înțelege ce comoară ne învistierim din suferirea încercărilor, nu am mai murmura, ci am slavoslovi pe Dumnezeu ridicându-ne cruciulița pe care ne-a hărăzit-o, astfel încât și în această viață ne vom bucura, dar și în cealaltă vom lua o pensie bună. Dumnezeu ne-a asigurat acolo în Cer multe bogății. Însă atunci când cerem să ne ușureze de o încercare, el dă aceste bogății altora și astfel o pierdem. În timp ce, de vom face răbdare, ne va da și dobândă.

Sf. Cuv. Paisie Aghioritul

Dacă până mai ieri ne doream bani, faimă, carieră, mașini, putere etc... azi, singurul lucru pe care ni -l dorim cu toții, este sănătate.

Trăim vremuri grele si nu stim ce o să urmeze, dar îmi doresc să trecem toți, cu bine, peste această încercare! Cu dragoste si multă grijă unii față de alții, să ne petrecem zilele ce vor veni, încrezători si plini de speranță că totul se va sfârși si vom începe o nouă viață mult mai bună pentru că am învățat, deja, să O PREȚUIM!

O să trecem cu bine si peste această încercare si o să înțelegem că puterea lui Dumnezeu e mai mare decât orice teamă si îngrijorare pe care inima omului o are.

Aveți grijă de voi oriunde sunteți!

Bunul-Dumnezeu si Măicuța Sfântă să ne ocrotească! Amin

Gandeste-te la ce ai,nu la ce îți lipseste....!

 

"Când vei ajunge la capătul puterilor,sa nu uiți ca acolo te așteaptă Dumnezeu!

Nu te ruga pentru o viata ușoară. Roaga-te sa fii un om puternic. Nu începe ziua cu gândurile de ieri. Fiecare dimineață ne aduce prima zi din restul vieții noastre. Omul înțelept nu așteaptă ca viata sa-l învețe. Încearcă el sa învețe ce-i viata! Nu sunt pierdute decât acele batalii pe care nu le începi niciodată. Când viata îți dă sute de motive sa plangi,arata-i vieții ca ai mii de motive sa zambesti! Știm cu toții ca nu exista viata ușoară. Exista însă curajul de a lupta și de a ne face viata cat mai ușoară. Cea mai grea lupta este cea care se da intre mintea și inima ta. Niciodată nu știi pe care s-o asculți. Dacă nu mai găsești nicio cale de iesire..."încearcă privind în sus"! Dacă nu-i mulțumești Lui Dumnezeu pentru fiecare zambet,atunci nu ai drept nici sa-L invinovatesti pentru fiecare lacrima pe care ai varsat-o. Intr-o lume care minte,tu spune adevărul! Intr-o lume care inseala,tu iubeste! Intr-o lume care a uitat de Dumnezeu,tu arata ca El exista! Multe pietre vei întâlni în drumul tău prin viata. Depinde de tine ce construiești cu ele: un pod sau un zid. De ce închidem ochii când ne rugam,plangem,sarutam sau visam? Pentru ca cele mai frumoase lucruri în viata nu sunt cele văzute de ochi,ci acelea care sunt simțite de inima. De multe ori se intampla sa fim tristi,si ne simțim sufocați de singurătate cautand cu gândul trecutul care poate era ceva mai bun. Și când lacrimile cad mai fierbinti,intervine Dumnezeu. Gandeste-te la ce ai,nu la ce îți lipseste....!"

CE ESTE UN CAMIN?

 Un cămin este mai mult decât un acoperiş care te apără de ploaie, patru pereţi care te apără de vânt sau podele care te apără de frig.

Este râsul unui bebeluş, cântecul unei mame, puterea unui tată. Căldura unor inimi iubitoare, lumina din ochii fericiţi, bunătate, loialitate, intelegere, prietenie.
Căminul este prima şcoală şi prima biserică pentru cei tineri, unde învaţă ce este bine şi ce este bun.
Unde caută mângâiere atunci când sunt răniţi sau bolnavi.
Unde bucuria este împărtăşită şi durerea este alinată.
Unde taţii şi mamele sunt respectaţi şi iubiţi.
Unde copiii sunt doriţi.
Unde cea mai simplă hrană este suficient de bună pentru împăraţi, pentru că este muncita.
Unde banii nu sunt la fel de importanţi ca bunătatea.
Unde ceainicul cântă fericirea meselor impreuna.
Acesta este un cămin si Dumnezeu îl binecuvântează.

Nu există familii perfecte sau cămine fără greşeli în lumea aceasta, dar cu rabdare, bunatate si mai ales dragoste si intelepciune, putem restaura familiile destrămate şi transforma casele reci în cămine pline de căldură.
Putem “întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi” .

A iubi necesită efort

 Dragostea nu moare niciodată de moarte naturală. Moare din cauza abandonului și neglijenței. Moare de orbire și indiferență. Și luând-o de bună. Omisiunile sunt adesea mai letale decât erorile reale.

În cele din urmă, iubirea se stinge prin nebunie. Pentru a nu fi cultivat. Într-adevăr, nu încetăm să iubim mai mult decât dragostea înflorește. Când dragostea moare, unul sau ambii parteneri au neglijat-o, nu au reușit să o hrănească și să o reînnoiască. Ca orice altă entitate care trăiește și crește, iubirea necesită efort pentru a o menține în viață. Cât de frumoși sunt oamenii care știu să asculte și cei care te întreabă ce părere ai, oamenii politicoși,

cei neconstruiți și cei egali cu ceea ce spun ei că sunt.

Cât de frumoși sunt oamenii care transmit un sentiment de liniște, care sunt inimă la inimă cu sensibilitate și au făcut pace cu fragilitatea lor, oamenii care, fără mare tam-tam, știu să-și vindece rănile și să înceapă din nou...

Oamenii frumoși sunt cei care știu să găsească timp să citească o poezie, cei care nu sunt niciodată vulgari,
cei care știu să se apropie cu bunătate, cei care adună dorințe.

Ce frumoși sunt oamenii care ridică privirea în stradă pentru a admira detaliile neobservate ale caselor, luminile aprinse în spatele ferestrelor închise, cerul,
cei care caută răspunsuri,
cei care știu că există un timp pentru toate
și cei care nu renunță niciodată să-și pună inima în asta, chiar dacă știu că o vor găsi cicatrice.

Acești oameni sunt atât de frumoși, pentru că ei sunt cei capabili să vindece sufletul.

4 categorii de persoane toxice pe care este bine sa le eviti

 Oamenii intră în viața noastră din diverse motive. Unii dintre ei ne devin prieteni, parteneri de viață, în timp ce alții ne ajută să depășim anumite obstacole pe care le întâmpinăm în viață sau să rezvolvăm diverse probleme cu care ne confruntăm. În afara acestor persoane, binevenite în viața noastră, mai există o serie de persoane care ne fac să ne întrebăm: ”Ce caută aceste persoane în viața mea?, Ce pot învăța de la aceștia?”

Există 4 categorii de persoane toxice pe care este bine să le evităm, întrucât ne fac mai mult rău decât bine, deoarece sunt genul de persoane exagerate, plictisitoare, pesimiste sau toxice.

 Cele 4 categorii de persoane toxice pe care este bine să le evităm sau, dacă există deja în viața noastră, să le excludem, sunt următoarele:
 

Utilizatorul sau cel care ne folosește. Acesta are o personalitate egoistă și se folosește mereu de ceilalți pentru a-și atinge scopurile sau pentru a-i fi bine, neinteresându-l niciodată de binele celorlalți. Utilizatorul este manipulator și deseori folosește înșelăciunea pentru a-și atinge scopurile, fără remușcări. De multe ori joacă rolul de victimă și abuzează de sentimentele celorlalți pentru a obține ceea ce dorește. Alteori, poate intimida sau insulta în același scop. După ce obține ceea ce dorește, utilizatorul își părăsește ”victima”, așa zisul ”prieten”, încercând apoi să lege prietenii cu alte persoane de pe urma cărora să poată profita.
”Omul de succes nu se folosește de ceilalți, ci ceilalți oameni se folosesc de omul de succes, pentru a obține și ei succesul” – Mark Caine

 

Bârfitorul. Oamenii care se simt nesiguri, care au mai puțină încredere în ei sau mai puține realizări sunt cei care au toate șansele să devină bârfitori. Acest lucru îi face să se simtă mai bine, mai importanți. Bârfa este o amenințare toxică pentru orice grup de oameni. Bârfitorii se hrănesc cu greșelile și ghinioanele altora, iar de cele mai multe ori distorsionează sau exagerează adevărul. Acest tip de oameni creează și inventează diverse povești despre alții din plictiseală, pentru putere sau control, din gelozie, razbunare sau pentru popularitate. Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să nu participi la astfel de discuții, nu-i înuraja și nu le pune întrebări pentru a nu fi nevoiți să abereze încontinuare. Bârfitorii pot afecta 3 categorii de persoane prin discursul lor stupid și anume: pe ei înșiși, persoana care-i asculta și persoana pe care o bârfesc. Dacă nu le oprești povestea, ai toate șansele să devii următorul lor subiect de bârfa.
”Mințile luminate discută idei, mințile obișnuite discută evenimente, iar mințile superficiale și slabe discută despre oameni (bârfesc)” – Socrates

 

Defăimătorul/Criticul. Îl cunoști foarte bine. Toți avem în jurul nostru o astfel de persoană. Are o atitudine de victimizare și în aparență este responsabil pentru tot ceea ce face. Defăimătorul sau criticul arata cu degetul pe oricine și către oricine din jurul lor. Este, de asemenea un martir; are o lipsă de control și o stimă de sine redusă. Această persoană va face tot ce-i stă în putință să abată vina de la sine; toată lumea din jurul său este vinovată, numai el nu! Dacă aveți o asemenea persoană în jurul vostru încercați să o evitați. Nu permiteți ”criticului” să vă alimenteze cu neliniștile sale și lipsa sa de încredere. Nu uita ca nu ești responsabil pentru greșelile nimănui, ci răspunzi doar pentru propriile acțiuni. Toți oamenii greșesc, însă criticul speculează greșelile celorlalți și îi place foarte tare să le arate cu degetul, și să ”pună sare peste rană”.
”Blamarea altora înseamnă de fapt un refuz de a-ți asuma responsabilități. Atunci când o persoana nu poate accepta realitatea, atunci îi blamează pe ceilalți, aruncă vina pe alții sau pe diverse situații, în loc să-și asume responsabilități”Nemulțumitul sau cel care ”se plânge” în permanență. Cu aiguranță ai întâlnit astfel de persoane în cercul tău de prieteni, dar mai ales la locul de muncă. Pe ”nemulțumit” îl recunoști ușor după felul în care își manifestă atitudinea într-un mod dramatic. Nimic nu îl mulțumește și se plânge de orice. O astfel de persoană trebuie evitată întrucât te va încărca într-un mod negativ. Îți va vorbi mereu de supărarile sale, de nemulțumirile sale, ceea ce te va goli și pe tine de energie. Nemulțumitul ca și criticul este un vampir energetic. Va încerca mereu să te convingă că nemulțumirea sa are o cauză reală, că este un ghinionist și că totul îi merge prost, însă nu trebuie să intri în jocul său și să te sensibilizezi prea tare la problemele sale. Încearcă să-l asculți cu detașare și să-i oferi un suport emoțional doar atunci când consideri că problema cu care se confruntă este cu adevărat importantă întrucât, de cele mai multe ori, are tendința de a exagera.

”Să te plângi mereu sau să te autocompătimești nu este cea mai bună strategie. Cu toții avem timpul limitat și o energie limitată. De fiecare dată când ne petrecem timpul plângându-ne de ceva, este un timp pierdut întrucât nu ne va ajuta sub nici o formă să ne atingem țelurile. Autocompătimirea nu ne va face mai fericiți.

Nu uitați că ”personalitatea noastră este dată de experiențele prin care trecem”"Nu lăsa pe nimeni niciodată să-ți spună că nu poți obține/face ceva. Nici măcar pe mine. Ai un vis, trebuie să ți-l protejezi. Când oamenii nu pot face ceva ei înșiși, îți vor spune şi ție că nu poți. Îți doreşti ceva, du-te şi obține-l. Punct."

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

 

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos, cuvioase, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind locaş lui Dumnezeu, mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având în ajutor şi împreună lucrătoare puterea Celui Ce toate le lucrează.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oaste îngerească s-a arătat ţie Sfinte Mucenice Foca şi mare lumină Dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine întrupându-Se Dumnezeu pentru milostivirea Lui, S-a unit cu oamenii şi a dezlegat blestemul, Ceea ce Singură eşti cu totul Binecuvântată, Stăpână.

Irmosul

Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o stea prealuminoasă te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Sfinte Foca, pentru a lumina inimile tuturor cu luminile minunilor şi cu nevoinţele tale, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisit-ai Întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc, mucenice biruitorule; şi lămurit ai ruşinat închinarea la idoli şi nimicnicia mulţimii zeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii zeilor ai trecut prin cârmuirea cea Dumnezeiască, făcându-te liman liniştit tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână: Bucură-te!

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neabătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupându-ţi-se mult chinuitul tău trup de bătăi, ai rupt legăturile zeilor, cu Dumnezeiasca Putere şi ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mucenice Foca.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adevărată şi întreagă jertfă te-ai adus lui Dumnezeu, prealăudate, Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi ai făcut să înceteze jertfele idolilor cele de sângiuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit Sieşi casă, din Curate sângiurile tale precum a binevoit, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marea necredinţei ai uscat-o, preaînţelepte, izvorând izvor de viaţă; şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzuratu-te-ai pe lemn, chinuindu-te cumplit şi strămutându-ţi-se membrele, fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, ierarhe şi mucenice mult chinuitule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind Patimii Celui fără patimă, Sfinte Foca, vindeci patimi de multe feluri şi prin fierbinţile tale rugăciuni către Dumnezeu, mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ploaia în chip de negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în Preacurat pântecele tău, Preasfântă Fecioară şi a uscat pâraiele răutăţii cu Puterea Sa cea Dumnezeiască.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii...

Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persienesc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit, preaînţelepte şi fiind mai marele turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui Mare, fiind preamărit, Sfinte Foca, ca un mucenic.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea, mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător şi nicicum vătămându-te, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, mărite, cu rouă Dumnezeiască, nemistuit de foc cel ce ai ars materia necredinţei, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Casa sufletului meu, cea stricată prin mijlocirile pocăinţei, înnoieşte-o, Preacurată Fecioară, ca Ceea ce Singură eşti bună şi cunoaşterea ta a înnoit toată omenirea.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar este revărsat în buzele tale, Înţelepte Mucenice Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui şi ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător neadormit către Dumnezeu te are pe tine adunarea credincioşilor, înţelepte; care îmblânzeşti valurile mării patimilor, linişteşti supărările şi ne scapi de tot felul de întristări pe noi care cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica ta întotdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce au trebuinţă: căci te arăţi liman fără de valuri şi izgoneşti patimile celor ce te cinstesc pe tine, mucenice şi cântă lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Roagă cu osârdie pe Preabunul Domnul, Sfinte Mucenice Foca, să ne dăruiască scăpare de rele, celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire, ca să cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul Legii şi năstrapa care purta mana, masa cea Dumnezeiască şi sfeşnicul cel de aur pe tine te însemnau, Preacurată, Ceea ce ai născut, spre descoperirea neamurilor, Lumina Care luminează marginile lumii cu cunoştinţa de Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte Dumnezeieşti preasfânta pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorul de bine pentru noi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului, mucenice, când ai intrat în baia cea încinsă cu foc şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine, Fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, ale mucenicilor şi ale Sfinţilor Apostoli şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în mijlocul lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta s-a întins în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale şi chinuirea cea vitează, păstorule şi mucenice, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică şi de întunericul iadului, ca, veselindu-mă, să laud mărirea ta, Preacurată.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea: Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sălăşluind întru tine Darul Duhului, Mucenice Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea, părinte. Împreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

†) Sf. Ierarh Mc. Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei; Sf. Sfințit Mc. Foca, episcop de Sinope 22 septembrie

 

 Sf. Ierarh Mc. Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei

Viața Sfântului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte lăcașuri, smerenia sa, dragostea pentru buna rânduială a obștilor monahale, grija părintească față de păstoriții săi, răbdarea tuturor suferințelor și prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum și lucrarea lui încununată de jertfă martirică, au făcut ca să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptmăritorii creștini.

Sfântul Mucenic Teodosie s-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea în aproprierea Mănăstirii Brazi din părinți răzeși urmași de la Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Părinții săi l-au dus la slujbele care se oficiau aici. La vârsta de 18 ani el a intrat ca frate la această mănăstire, iar metania de călugăr a primit-o la Mănăstirea Bogdana (azi în județul Bacău).

Fiind un monah evlavios și având și o inteligență deosebită, cunoscând Sfânta Scriptura și o parte din Scrierile Sfinților Părinți, a fost ales Episcop în anul 1669 la Rădăuți, unde mergea deseori la mormântul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, unde ardea permanent o candelă.

În anul 1671 a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului, unde a activat până în anul 1674, când pentru activitatea sa pastorală și pentru înalta sa spiritualitate, a fost ales Mitropolitul Moldovei, unde scaunul era vacant prin plecarea lui Dosoftei în Polonia.

Cronicarul Ion Neculce scrie în Cronica Moldovei că domnul Moldovei era Dumitrașcu Cantacuzino, una dintre cele mai decăzute figuri din istoria noastră. El a adus pe tătari în Moldova pentru a sta cât mai mult pe tron, plătind un bir mare provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar și din banii mănăstirilor (de la Mănăstirea Rascău luând toți galbenii).

„Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino zicând: „Ce sunt acestea Măria Ta, au semeni lui Antihrist?”. Și domnul s-a mâniat și l-a scos din scaun cu necinste”, scrie cronicarul Ion Neculce și l-a închis la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași.

Când s-a întors din Polonia Mitropolitul Dosoftei l-a scos din închisoare și Mitropolitul Teodosie s-a retras la Mănăstirea Brazi, de care era legat sufletește de când a intrat ca frate la această mănăstire.

Cum a ajuns aici a ridicat o biserică frumoasă cu hramul Sfântului Gheorghe, introducând reguli cu slujbe monahale de zi și de noapte. A avut grijă și de Mănăstirea Bogdana, determinând pe logofătul Solomon Bârlădeanu de a ridica din temelie o nouă mănăstire.

A înzestrat aceste mănăstiri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, păduri și mori de apă. În vremea aceea era vornic de Vrancea Cronicarul Miron Costin și împreună au semnat multe documente ale vrâncenilor, urmași ai celor 7 feciori ai „babei Vrâncioaia”, cărora Sfântul Voievod Ștefan cel Mare  le-a dat „ocine”, fiindcă „l-au slujit cu credință”.

În anul 1691 Mitropolitul Teodosie face o Diată în care scrie că a ridicat mai multe locașuri pe care le știe Dumnezeu și lasă toate donațiile pe care le-a primit de la credincioși pentru mănăstiri, ucenicului său, Diaconul Laurențiu, ca să mai facă două mănăstiri.

Cronicarul Ion Neculce scrie că în vremea aceea veneau tătarii ca lăcustele și jefuiau pe moldoveni de tot avutul lor. Astfel, în anul 1694 o hoardă de tătari răzleți au pătruns în Mănăstirea Brazi și l-au chinuit cumplit pe Mitropolitul Teodosie ca să le dea odoarele și banii și pentru că el nu a voit să le dea, l-au ucis tăindu-i cinstitul său cap.  Era după „Ziua Crucii”.

Monahii împreună cu credincioșii de prin satele vecine l-au înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe, care era ridicată de Mitropolitul Teodosie.

Din cauza cutremurelor din regiunea Vrancei, biserica ridicată de Mitropolitul Teodosie s-a ruinat.

Atunci Ieroschimonahul Dimitrie, starețul Mănăstirii Brazi, a dezgropat, în anul 1842, osemintele Mitropolitului Teodosie și le-au dus să fie reînhumate în Peștera de jos, ridicata de primii pustnici ai Mănăstirii Brazi, Teofilact și Sava, unde era și Paraclisul „Învierea lui Lazăr”, în care se oficia și Sfânta Liturghie.

În timpul în care soborul de preoți slujeau osemintele Sfântului Ierarh Teodosie, era acolo și Cuviosul Antipa (de la Calapodești), pe care noi îl sărbătorim la 10 ianuarie și el mărturisește: „M-am învrednicit a vedea aceste moaște, eu le-am atins și erau binemirositoare”.

Un egumen al Mănăstirii Brazi, Anton Dumbravă, care a fost și ajutor de stareț la Mănăstirea Neamț, scria că  în anul 1857 se găsea tivda (capul) Sfântului Mucenic Teodosie la mare cinste, scoasă din mormânt la Mănăstirea Brazi.

Starețul de la Mănăstirea Brazi - Teodosie Filimon, care după anul 1959, când Mănăstirea Brazi a fost demolata de comuniști, a dat o declarație la Mănăstirea Cernica semnată de Preacuviosul stareț și cu ștampila Mănăstirii Cernica, în care scrie că „atât în timpul meu, cât și înainte de mine, monahii și credincioșii veneau de aprindeau lumânări și se rugau pentru împlinirea cererii lor la mormântul Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi”.

Viața Sfințitului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte lăcașuri, smerenia sa, dragostea pentru buna rânduială a obștilor monahale, grija părintească față de păstoriții săi, răbdarea tuturor suferințelor și prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum și lucrarea lui încununată de jertfă martirică, au făcut ca să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptmăritorii creștini.

Sfântul Teodosie de la Brazi a fost în mod solemn proclamat sfânt la data de 5 octombrie 2003. Pomenirea sa a fost stabilită pentru ziua de 22 septembrie.

Acatistul Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Vrednicului păstor al turmei lui Hristos, râvnitorului Ierarh Teodosie, care prin mucenicie s-a arătat apărător al Bisericii strămoșești, laudă de mulțumire îi aducem noi, nevrednicii; că acesta s-a arătat odor preastrălucit între ierarhii Moldovei și pururea rugător către Dumnezeu pentru cei ce, cu credință și cu dragoste, îi cântă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Icos 1

Din pruncie te-a hărăzit Dumnezeu a fi vas ales al harului Său, căci binecredincioșii tăi părinți ți-au umplut inima și sufletul de iubire sfântă și de învățătura cea adevărată a Bisericii. Întrarmat fiind cu daruri alese, ți-ai închinat viața împlinirii virtuților creștinești, pentru care îți aducem această cuvenită cântare:
Bucură-te, cel ce din brațele maicii tale pomul vieții a înflorit întru tine;
Bucură-te, că din copilărie ai început călătoria către Dumnezeu;
Bucură-te, că din casa părintească te-ai arătat ca un vas sfințit;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaș al Sfântului Duh;
Bucură-te, cel ce ai fost ca o stâlpare de finic înaintea Domnului;
Bucură-te, că îngerul păzitor ți-a arătat calea cea bună de urmat;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit viața ta;
Bucură-te, că ai căutat comoara cea adevărată pe care ai găsit-o în Biserica Domnului;
Bucură-te, că fiu al luminii te-a arătat pe tine viețuirea ta;
Bucură-te, că pe calea cea bună, credința în Dumnezeu te-a călăuzit;
Bucură-te, că multă stăruință ai arătat pentru îmbunătățirea vieții tale;
Bucură-te, că ai înmulțit talantul ca sluga cea binecredincioasă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 2

Ascultând glasul chemării celei de Sus, ai luat Crucea și ai urmat lui Hristos, îndreptându-ți pașii către viața călugărească de la Mănăstirea Brazi din Vrancea natală, unde, prin osârdie și nevoință, te-ai făcut bineplăcut lui Dumnezeu, Căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icos 2

Din tinerețile tale, râvnitor al virtuților și iubitor de nevoințe te-ai arătat. Pentru aceasta, viața ta cea plăcută lui Dumnezeu a fost cunoscută de toți monahii ca o scară dumnezeiască ce duce către ceruri. Primit-ai, cu smerenie și evlavie, chipul cel îngeresc al călugăriei, pentru care noi, credincioșii, îți împletim cunună de laude, cântând așa:
Bucură-te, că ai socotit deșertăciuni toate cele omenești;
Bucură-te, că năvălirile patimilor le-ai potolit;
Bucură-te, că toate cele pământești ca o pânză de păianjen le-ai socotit;
Bucură-te, că ispitele nu te-au putut opri din calea spre sfințenie;
Bucură-te, cel ce pe piatra credinței ți-ai așezat tinerețea ta;
Bucură-te, că, prin viață neîntinată, ai urcat pe scara virtuților;
Bucură-te, că ai căutat cu multă râvnă a ajunge la firea cea dintâi;
Bucură-te, că ai fost ca o viță roditoare în via Domnului;
Bucură-te, că, prin viață curată, ai dobândit frumusețile cele nepieritoare;
Bucură-te, că te-ai făcut sălaș curat al Sfântului Duh, dumnezeiască dragoste arzând întru tine;
Bucură-te, că ai fugit de viforul ispitelor celor vătămătoare de suflet;
Bucură-te, cel ce cu darul lui Dumnezeu ai biruit hotarele firii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 3

Ca o flacără arzătoare a strălucit viața ta în obștea ce te-a primit, minunate Părinte Teodosie, luminând și întărind pe cei din jurul tău. Darul Duhului Sfânt te-a mânat ca pe o pasăre în pustie, unde ți-ai adăpat sufletul din izvoarele cele nepieritoare ale vieții sihăstrești, urcând treptele sfințeniei și cântând neîncetat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Curată pornire lăuntrică având, ai căutat înălțarea sufletului, prin sărăcie de bună voie, curăție, deplină ascultare și neîncetate rugăciuni. Și, ajungând la frumusețea nepătimirii, vrednicule ostaș al lui Hristos, ai sporit roada Duhului Sfânt întru tine, pentru care îți aducem această cântare:
Bucură-te, că ai intrat în ceata celor ce cu osârdie Îl caută pe Domnul;
Bucură-te, că îngerescul chip ți-a fost pavăză împotriva ispitelor;
Bucură-te, că ai trecut de la trăirea în trup la trăirea în duh;
Bucură-te, cel ce, intrând în liniștea sihăstriei, ai împodobit graiul inimii cu frumusețea rugăciunii;
Bucură-te, că, zăvorând ușa ispitelor, zburdările trupului ai veștejit;
Bucură-te, cel ce, prin curată viață călugărească, ai devenit înger în trup;
Bucură-te, că de poftele lumești ai fugit, făcându-te ucenic ales al Domnului;
Bucură-te, că, în mănăstire viețuind, desfătarea bunătăților duhovnicești ai dobândit;
Bucură-te, că, trăind întru sfințenie, cale la ceruri ți-ai pregătit;
Bucură-te, că, prin post și rugăciune, ai dobândit bunătățile cele veșnice;
Bucură-te, că, trăire curată având, veșmântul cel luminos al mântuirii l-ai împodobit;
Bucură-te, că viața ta scară cerească s-a arătat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 4

Încununându-ți viața sihăstrească cu daruri dumnezeiești, împăratul doririlor te-a chemat la vrednicia arhieriei, alegându-te păstor al turmei celei cuvântătoare din Ținutul Rădăuților. Și întru această slujire, ca un cărbune dumnezeiesc, ai luminat sufletele celor credincioși, povățuindu-i la lumina cea neînserată și învățându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Ca un soare duhovnicesc te-ai arătat păstoriților tăi, Fericite Teodosie, și, prin pioase rugăciuni la mormântul marelui Voievod Ștefan cel Sfânt de la Putna, ai ținut aprinsă candela credinței și dragostea de țară. Pentru aceasta, te întâmpinăm cu aleasă cinstire, zicând:
Bucură-te, vrednicule urmaș al Apostolilor, cel ce toate cu înțelepciune le-ai chivernisit;
Bucură-te, că, prin darul arhieriei, ai primit mirul cel ceresc in inima ta;
Bucură-te, păstorule cel bun, care ai intrat prin ușă în staulul oilor;
Bucură-te, că, prin osteneli, chipul Marelui Arhiereu întru tine s-a împlinit;
Bucură-te, că sufletele cele ofilite le-ai udat cu apa Sfântului Duh;
Bucură-te, că te-ai arătat turmei tale ca un spic cu însutită roadă;
Bucură-te, că ostenelile tale au fost ca o bogată pârgă adusă Domnului;
Bucură-te, cel ce cu pâinea cea cerească pe cei credincioși ai hrănit;
Bucură-te, că ai fost îndrumător și povățuitor luminat păstoriților tăi;
Bucură-te, că ai socotit turma lui Hristos ca o vistierie dată în grija ta;
Bucură-te, că povățuitor prea iscusit al călugărilor ai fost;
Bucură-te, că nevoințele tale s-au arătat podoabă de mult preț a Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 5

Viața ta, plăcută lui Dumnezeu, s-a făcut cunoscută tuturor, Ierarhe Teodosie; și, fiind ascultător de Hristos, ai fost chemat să luminezi cu învățăturile tale și pe cei din Episcopia Romanului, unde ca o stea preastrălucită ai vestit cu tărie pe Soarele Dreptății, Căruia împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

Icos 5

Povățuind cu multă dragoste turma cea încredințată ție de către Dumnezeu, ca într-o școală duhovnicească, ai umplut de mireasmă dumnezeiască sufletele păstoriților tăi, călăuzindu-i către limanul Împărăției cerurilor, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel ce cu darul înțelepciunii ai arătat luminată lucrarea arhieriei tale;
Bucură-te, că pe credincioși i-ai hrănit cu dreapta învățătură a lui Hristos;
Bucură-te, cel ce din izvorul cel limpede al harului pe mulți i-ai adăpat;
Bucură-te, că ai strălucit ca un sfeșnic minunat în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, că ai condus turma ta spre dumnezeieștile limanuri;
Bucură-te, că Evanghelia Domnului cu multă râvnă o ai propovăduit;
Bucură-te, că sufletele cele pustiite roditoare le-ai făcut;
Bucură-te, cel ce cu multă cinste ai stat în ceata arhiereilor;
Bucură-te, că la pășunea cea aleasă ai adus pe credincioșii tăi;
Bucură-te, că ai păstorit turma ta întru cuvioșie și dreptate;
Bucură-te, că te-ai arătat bun cârmaci al Episcopiei Romanului;
Bucură-te, că, prin arhiereasca ta slujire, ți-ai făcut mai strălucitoare haina sufletului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 6

Râvna pentru Hristos și puterea cuvintelor tale te-au făcut să urci pe treapta cea înaltă a arhipăstoriei, învrednicindu-te pe pământ de cinstea de Părinte al întregii Biserici Moldave, iar în ceruri de lumina cea negrăită a slavei lui Dumnezeu, Căruia Îi cânți neîncetat: Aliluia!

Icos 6

Mai Marele păstorilor te-a chemat, Ierarhe Teodosie, la scaunul de slujire a Bisericii Moldovei greu încercată de năvălirile barbare. Iar tu, Părinte, întrarmat fiind cu puterea lui Hristos, nu te-ai înspăimantat de primejdii, pentru care, primește cântarea aceasta:
Bucură-te, că în vasul tău cel pământesc a fost turnat mirul cel ceresc;
Bucură-te, că, slujind oamenilor, ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărător și zid împotriva năvălitorilor celor fără de lege;
Bucură-te, platoșa și scutul neclintit împotriva dușmanilor adevărului;
Bucură-te, soare dătător de lumină și căldură lui Hristos;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a răsplătit pentru râvna ta;
Bucură-te, cel ce căile cele strâmbe ale oamenilor le-ai îndreptat;
Bucură-te, slujitor adevărat, că pământul de cer l-ai apropiat;
Bucură-te, stea strălucitoare pe bolta Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, dar dumnezeiesc al poporului nostru binecredincios;
Bucură-te, fluierul cel păstoresc al dreptmăritorilor creștini;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu și alăuta Duhului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 7

Ca zorile dimineții te-ai arătat Bisericii Moldave, cinstite Ierarhe, hrănind cu pâine cerească pe credincioșii tăi; și, asemenea apărătorilor credinței, străbătând ținutul Moldovei, i-ai îmbărbătat cu rugăciune și cuvânt la mărturisirea lui Hristos, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Ca un păstor vrednic de laudă al turmei lui Hristos, Ierarhe Teodosie, după dumnezeiasca judecată, ai alungat de la turma ta pe lupii cei răpitori, cu arma dreptei credințe. Pentru aceasta, râvna ta apostolească a fost răsplătită în ceruri de Hristos Dumnezeu, iar noi, pe pământ, îți aducem această cântare:
Bucură-te, luptătorule împotriva nedreptății;
Bucură-te, apărătorule al Ortodoxiei;
Bucură-te, străjer neadormit la poarta Bisericii;
Bucură-te, apărătorule al celor nedreptățiți;
Bucură-te, cunoscătorule al inimilor;
Bucură-te, propovăduitorul și apărătorul dreptei credințe;
Bucură-te, ocrotitorul credincioșilor tăi;
Bucură-te, arhiereule luminat al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, lucrătorule în ogorul Domnului;
Bucură-te, aducătorule de roadă duhovnicească;
Bucură-te, cămara virtuților și lauda ierarhilor;
Bucură-te, că Hristos te-a preamărit în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 8

Deși ai fost izgonit de vrăjmași, pe nedrept, din scaunul arhipăstoresc, Ierarhe Teodosie, pacea și linistea sufletului tău le-ai păzit, căci, retrăgându-te la Mănăstirea Brazi din Țara Vrancei unde te-ai născut, ai petrecut în privegheri și rugăciuni pentru poporul tău cel binecredincios, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Ca o ploaie liniștită ce cade pe pământ însetat s-a arătat venirea ta în Mănăstirea Brazi, pe care o ai zidit din nou, minunate Ierarhe Teodosie, înnoind duhovnicește obștea monahilor și pe credincioșii care au alergat la tine cu smerenie. Bucurându-ne de aleasa ta lucrare, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, că ai apărat comoara Ortodoxiei în Țara de Jos a Moldovei;
Bucură-te, că ai călăuzit ceata monahilor pe căile desăvârșirii;
Bucură-te, că ai rânduit aleasă viață călugărească în mănăstirile pe care le-ai ctitorit;
Bucură-te, cel ce ca un fiu al dumnezeieștii lumini ai deschis calea spre cele veșnice;
Bucură-te, cel ce ai fost conducătorul sihaștrilor și nebiruitul întâi-luptător;
Bucură-te, că ai fost ca un măslin roditor pentru mulți călugări și credincioși;
Bucură-te, slujitorule al tuturor celor necăjiți;
Bucură-te, râvnitorule pentru altarele Domnului;
Bucură-te, că cetele monahilor le-ai făcut ca o vie roditoare;
Bucură-te, că ai rânduit neîncetata priveghere în așezămintele tale călugărești;
Bucură-te, că pe fiii tăi duhovnicești i-ai povățuit să cugete la cele înalte;
Bucură-te, că, prin slujire adevărată și viață curată, ai înmulțit ceata monahilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 9

Trâmbiță duhovnicească s-au arătat povățuirile tale pentru fiii tăi sufletești, Sfințite Ierarhe, pe care împlinindu-le și-au împodobit viețuirea cu mireasma Duhului. Pentru aceasta, și noi învățăm de la tine a merge pe calea virtuților, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Nici prigonirile, nici primejdiile, nici chinuirile necredincioșilor nu te-au îndepărtat de la calea Adevărului, Părinte, căci ai răbdat până la sânge silnicia lor. Pentru aceasta, minunându-ne de pătimirea ta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai luat pe umeri Crucea lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai luptat pentru dreapta credință;
Bucură-te, păstorule cel bun, că ți-ai dat viața pentru turma cea cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut vrednic de cununa muceniciei;
Bucură-te, că vărsarea sângelui tău a fost ca un mir de mare preț adus lui Hristos;
Bucură-te, că ai urcat pe scara care duce la Dumnezeu, prin pătimirile tale;
Bucură-te, că, prin mucenicia ta, Hristos ușa Raiului ți-a deschis;
Bucură-te, cel ce ca o slugă bună și credincioasă ai intrat întru bucuria Domnului tău;
Bucură-te, cel ce ai știut să unești pe cele de jos cu cele de sus;
Bucură-te, că ai intrat cu cinste în Ierusalimul cel ceresc;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a trăi împreună cu Hristos în veci;
Bucură-te, că pământul Vrancei l-ai sfințit prin sângele muceniciei tale;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al tui Hristos!

Condac 10

Mare Ierarhe și Mucenice al lui Hristos, Teodosie, apărătorule al dreptei credințe a Bisericii, te-ai învrednicit de viața cea fără de sfârșit, unde acum strălucești în lumina cea neînserată, aducând, de-a pururi, laudă lui Dumnezeu și cântând: Aliluia!

Icos 10

Văzând pătimirea și mucenicia ta, călugării din Mănăstirea Brazi și binecredincioșii creștini s-au adunat în jurul trupului tău și în cântări duhovnicești l-au îngropat cu cinste în biserica acestui așezământ, iar după îngroparea ta, n-au încetat a veni la mormântul tău ca la un părinte preaiubit, cântându-ți laude ca acestea:
Bucură-te, cel ce ți-ai săvârșit viața mărturisind pe Hristos;
Bucură-te, că ai primit de la El cununa muceniciei;
Bucură-te, că te-ai facut vrednic moștenitor al vieții celei de veci;
Bucură-te, Ierarhe, mult pătimitorule;
Bucură-te, stea ce strălucește în ceata mucenicilor Bisericii;
Bucură-te, împodobitorule al mărturisitorilor lui Hristos;
Bucură-te, floarea arhieriei, adăpată cu sânge mucenicesc;
Bucură-te, că ai avut parte de moartea cea purtătoare de viață;
Bucură-te, mielule nevinovat, care ai intrat în ceata celor ce s-au jertfit pentru Hristos;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu haină preastrălucită în ceruri;
Bucură-te, că împreună cu Maica Domnului și cu sfinții te odihnești în cămara lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de viața cea veșnică;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 11

Întru bucuria cea nespusă a Împărăției celei de sus petrecând, Ierarhe Teodosie, te îndulcești de lumina cea întreit strălucitoare a Prea Sfintei Treimi, de unde, trimite-ne și nouă, celor ce prăznuim după cuviință sfântă pomenirea ta, răbdare în necazurile vieții și nădejdea mântuirii ca, întru dragostea lui Dumnezeu viețuind, împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!

Icos 11

După îngroparea ta, minunate Părinte, prin rânduială dumnezeiască s-a aflat comoara de mult preț a moaștelor tale, cinstite după vrednicie de Cuviosul Antipa. Pentru aceasta, și noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că trupul tău ni l-ai lăsat ca un dar sfințit;
Bucură-te, că aflând moaștele tale ne veselim cu duhul;
Bucură-te, Ierarhe îndumnezeit, care dai mireasmă duhovnicească credincioșilor;
Bucură-te, cununa adevărului și slava arhiereilor;
Bucură-te, mângâierea oamenilor cuprinși de primejdii și de întristări;
Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, limanul cel lin și neînviforat al celor necăjiți;
Bucură-te, ancoră tare și nemișcată;
Bucură-te, că pe cei ce se roagă cu credință, cu daruri duhovnicești îi împodobești;
Bucură-te, luminarea și scăparea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, cel ce cu mir de nard alini suferințele celor neputincioși;
Bucură-te, că Dumnezeu ascultă rugăciunile tale pentru neamul românesc;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 12

Vrednicule următor al Apostolilor, ca un adevărat arhiereu al Bisericii lui Hristos, ai pătimit până la mucenicie și ai dobândit daruri mai presus de fire, pentru care te rugăm să fii nouă mijlocitor, ca să aperi de tot răul moștenirea ta, care cântă împreună cu tine Sfintei Treimi: Aliluia!

Icos 12

Mare Ierarhe Teodosie, pe drumul Crucii lui Hristos, lupta cea bună ai luptat, primind cununa muceniciei, fiind împreună-șezător cu toți sfinții în cămările cerești. Iar noi, păcătoșii, pe pământ, îți cinstim pomenirea ta și cu osârdie te rugăm: Ajută-ne să deschidem poarta nădejdii către Dumnezeu, ca să-ți aducem aceste cântări:
Bucură-te, că întru tine chipul lui Dumnezeu s-a împlinit;
Bucură-te, cel ce ai fost rânduit de-a dreapta lui Dumnezeu împreună cu toți sfinții;
Bucură-te, cel ce te odihnești în cer, ca un sfințit mucenic al lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ești piatra cea scumpă a Bisericii, păstrată în vistieriile cerești;
Bucură-te, trâmbiță apostolească și alăută duhovnicească;
Bucură-te, că prin jertfirea vieții tale ai desăvârșit pecetea chipului dumnezeiesc;
Bucură-te, că te adapi pururea din izvorul vieții și al veșnicei lumini;
Bucură-te, floarea cea neveștejită din grădina Raiului;
Bucură-te, că vezi de-a pururi fața lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, ca un prinos bogat, împodobești cămările cerești;
Bucură-te, mirul cel ceresc, care ne umpli pe noi de bună mireasmă;
Bucură-te, izbăvirea cea scumpă a sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 13

O, mult pătimitorule, Sfinte Mucenice al lui Hristos, Ierarhe Teodosie, trimis fiind de Dumnezeu la vreme de strâmtorare să fii pavăza Bisericii Moldovei, noi, cei împovărați cu multe și grele păcate, îți aducem din toată inima cuvenita cinstire, ca aceluia în care a prisosit darul Sfântului Duh. Aflându-te acum slujitor la Altarul cel ceresc, te rugăm, fii mijlocitorul nostru către Atotputernicul Dumnezeu, Izvorul tuturor bunătăților, ca prin harul Său ocrotitor să ne dea înțelepciune, sănătate, pace și iertare de păcate, ca să prisosim în credință și în dragoste față de El și către aproapele, pentru a ajunge la limanul cel mult dorit al mântuirii și împreună cu tine să-I aducem neîncetată laudă, zicând: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Din pruncie te-a hărăzit Dumnezeu a fi vas ales al harului Său, căci binecredincioșii tăi părinți ți-au umplut inima și sufletul de iubire sfântă și de învățătura cea adevărată a Bisericii. Întrarmat fiind cu daruri alese, ți-ai închinat viața împlinirii virtuților creștinești, pentru care îți aducem această cuvenită cântare:
Bucură-te, cel ce din brațele maicii tale pomul vieții a înflorit întru tine;
Bucură-te, că din copilărie ai început călătoria către Dumnezeu;
Bucură-te, că din casa părintească te-ai arătat ca un vas sfințit;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaș al Sfântului Duh;
Bucură-te, cel ce ai fost ca o stâlpare de finic înaintea Domnului;
Bucură-te, că îngerul păzitor ți-a arătat calea cea bună de urmat;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit viața ta;
Bucură-te, că ai căutat comoara cea adevărată pe care ai găsit-o în Biserica Domnului;
Bucură-te, că fiu al luminii te-a arătat pe tine viețuirea ta;
Bucură-te, că pe calea cea bună, credința în Dumnezeu te-a călăuzit;
Bucură-te, că multă stăruință ai arătat pentru îmbunătățirea vieții tale;
Bucură-te, că ai înmulțit talantul ca sluga cea binecredincioasă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Condac 1

Vrednicului păstor al turmei lui Hristos, râvnitorului Ierarh Teodosie, care prin mucenicie s-a arătat apărător al Bisericii strămoșești, laudă de mulțumire îi aducem noi, nevrednicii; că acesta s-a arătat odor preastrălucit între ierarhii Moldovei și pururea rugător către Dumnezeu pentru cei ce, cu credință și cu dragoste, îi cântă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, Mucenice al lui Hristos!

Rugăciune către Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi

Sfințite Ierarhe Teodosie, care – de cununa mucenicească învrednicindu-te, prin tăierea cinstitului tău cap de către păgâni, pe când te aflai la Mănăstirea Brazi din Ținutul Vrancei –, acum, împreună cu îngerii locuind, te bucuri de mărirea cea gătită sfinților, nu ne uita pe noi, păcătoșii, cei ce, nădejde având în puterea ta de mijlocitor către Împăratul Hristos – ca unul ce stai înaintea tronului Sfintei Treimi –, ție, cu credință, grăim unele ca acestea:
Bucură-te, că la Mănăstirea Brazi ai strălucit prin mucenicie!
Bucură-te, că acel loc al muceniciei tale s-a făcut cunoscut tuturor prin tine și, acolo, călugări și călugărițe s-au nevoit cu nevoința cea bineplăcută lui Dumnezeu, pomenindu-te necontenit între ctitori!
Bucură-te, că, pentru credința cea adevărată și pentru apărarea sfintelor odoare ale bisericii, spre a nu le lăsa pradă nelegiurii, ți-ai jertfit viața!
Bucură-te, că Dumnezeu a insuflat gând de evlavie ucenicilor tăi, și Lavrentie episcopul ți-a pus piatră de marmură deasupra cinstitului tău mormânt!
Bucură-te, că o cărămidă pusă sub pătimitorul tău cap, cu numele Teodosie înscris pe ea, te-a făcut cunoscut urmașilor de peste ani!
Bucură-te, că trupul tău, căzut sub ascuțișul sabiei celei sălbatice, s-a descoperit în vremurile cele mai de pe urmă!
Bucură-te, că te-ai învrednicit de proslăvire din partea lui Dumnezeu, Care a dat gândul cel bun ieroschimonahului Dimitrie spre a căuta în pământ, unde, săpând, a găsit piatra de marmură a mormântului tău și cărămida cu înscrisul de pe ea, pe care era așezat capul tău cel desprins de trup, ca și întreg trupul tău!
Bucură-te, că, și prin moarte, s-a arătat întreaga ta smerenie, căci capul așezat, cu gura în jos, pe cărămidă, arată că mereu ai avut fruntea plecată spre pământ, rugându-te, cu căldură, ca și vameșul: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”.
Bucură-te, că prin rânduială dumnezeiască s-a făcut lucrarea de dezgropare a cinstitului tău trup, după mai bine de o sută cincizeci de ani și, cu sobor de preoți, în cântări duhovnicești, a fost pus în paraclisul de taină din peștera Mănăstirii Brazi, unde se săvârșea Sfânta Liturghie până nu demult!
Fericindu-te pe tine, mult nevoitorule și mult răbdătorule Mucenice Teodosie, ne cucerim și zicem: Roagă-te pentru noi, cei ce facem, cu dragoste, pomenirea ta și ne întărim duhovnicește de lucrarea ta în pământul scumpei noastre Patrii și în ogorul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române.
Bucură-te, Mucenice Teodosie! Amin!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi

Sfințite Ierarhe Teodosie, care de cununa mucenicească învrednicindu-te, prin tăierea cinstitului tău cap de către păgâni, pe când te aflai la Mănăstirea Brazi din Ținutul Vrancei, acum, împreună cu îngerii locuind, te bucuri de mărirea cea gătită sfinților, nu ne uita pe noi, păcătoșii, cei ce nădejde având în puterea ta de mijlocitor către Împăratul Hristos, ca unul ce stai înaintea tronului Sfintei Treimi, ție cu credință grăim unele ca acestea:

Bucură-te, că la Mănăstirea Brazi ai strălucit prin mucenicie!

Bucură-te, că acel loc al muceniciei tale s-a făcut cunoscut tuturor prin tine și, acolo, călugări și călugărițe s-au nevoit cu nevoința cea bineplăcută lui Dumnezeu, pomenindu-te necontenit între ctitori!

Bucură-te, că, pentru credința cea adevărată și pentru apărarea sfintelor odoare ale bisericii, spre a nu le lăsa pradă nelegiurii, ți-ai jertfit viața!

Bucură-te, că Dumnezeu a insuflat gând de evlavie ucenicilor tăi, și Lavrentie episcopul ți-a pus piatră de marmură deasupra cinstitului tău mormânt!

Bucură-te, că o cărămidă pusă sub pătimitorul tău cap, cu numele Teodosie înscris pe ea, te-a făcut cunoscut urmașilor de peste ani!

Bucură-te, că trupul tău, căzut sub ascutișul sabiei celei sălbatice, s-a descoperit în vremurile cele mai de pe urmă!

Bucură-te, că te-ai învrednicit de proslăvire din partea lui Dumnezeu, Care a dat gândul cel bun ieroschimonahului Dimitrie spre a căuta în pământ, unde, săpând, a găsit piatra de marmură a mormântului tău și cărămida cu înscrisul de pe ea, pe care era așezat capul tău cel desprins de trup, ca și întreg trupul tău!

Bucură-te, că și prin moarte s-a arătat întreaga ta smerenie, căci capul așezat cu gura în jos pe cărămidă, arată că mereu ai avut fruntea plecată spre pământ, rugându-te cu căldură ca și vameșul: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”

Bucură-te, că prin rânduială dumnezeiască s-a făcut lucrarea de dezgropare a cinstitului tău trup, după mai bine de o sută cincizeci de ani și cu sobor de preoți în cântări duhovnicești a fost pus în paraclisul de taină din peștera Mănăstirii Brazi, unde se săvârșea Sfânta Liturghie până nu demult!

Fericindu-te pe tine, mult nevoitorule și mult răbdătorule Mucenice Teodosie, ne cucerim și zicem: Roagă-te pentru noi, cei ce facem cu dragoste pomenirea ta și ne întărim duhovnicește de lucrarea ta în pământul scumpei noastre Patrii și în ogorul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române.

Bucură-te, Mucenice Teodosie! Amin!

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la 

Sărbătoarea Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope şi a Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe o Frumoasă Făptură, ca pe o Împodobită Mireasă, ca pe o Preacurată Fecioară între fecioare, Dumnezeu pe tine alegându-te, în pântecele tău cel fără prihană S-a sălăşluit. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de întinăciunea păcatelor să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum zice psalmistul, ai stat Precurată, de-a dreapta, ca o Împărăteasă a Împăratului ce a Răsărit din pântecele tău. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca stătător de-a dreapta să mă arate în ziua răsplătirii, Dumnezeiască Mireasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată firea omenească din toate cele netrebnice, ai înnoit-o, Ceea ce ai adus în lume ploaia cea cerească. Pentru aceea, te rugăm şi brazda sufletelor noastre cea uscată arat-o aducătoare de roadă, Dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea ta, întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îmbrăcându-Se cu mine, omul, din pântecele tău a ieşit Făcătorul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, haina nestricăciunii dăruind celor ce s-au lepădat de ea prin multe fapte netrebnice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preacinstit L-ai născut, Stăpână. Pe Acela, cu osârdie, roagă-L să Se milostivească spre smeritul meu suflet, cel mâhnit pentru multe feluri de păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Preacurată şi smerită inima mea, cea otrăvită cu veninul şarpelui, o vindecă prin doctoria ta cea lucrătoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Picătură de umilinţă rourează-mi mie, Stăpână, înlăturând toată arderea inimii şi a întristării mele, adăugirile cele înşelătoare potolind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mine cel vătămat cu arma desfătării şi care zac rănit, Preacurată, nu mă trece cu vederea, ci mă vindecă prin rănile Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Cel Ce a fost Răstignit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânia a toată făptura, pe mine, cel rău sărăcit, învredniceşte-mă de Dumnezeiescul Dar, ca să te slăvesc pe tine ca pe Folositoarea mea cea bună, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut pe Hristos, Calea vieţii, Preacurată, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă pe mine, cel surpat acum fără pricepere spre calea şi prăpastia cumplitelor fărădelegi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înstrăinându-mă nebuneşte şi fără pricepere de la Dumnezeu, Fecioară, în desfrânări am vieţuit, în latura patimilor cea îndepărtată rătăcind; întoarce-mă şi mă miluieşte cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu apele tale cele de viaţă curgătoare, adapă pe robul tău cel aprins de văpaia păcatelor şi ars de năvălirile demonilor, Fecioară Maică Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să nu mă arăţi demonilor spre bucurie la judecata ce va să fie, Stăpână. Ci, cu bunăvoinţă să cauţi spre mine, rugând pe Judecătorul şi Fiul tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu gândurile te-am mâniat, Doamne şi cu faptele mele cele viclene şi fărădelege. Iar acum aduc spre rugăciune pe Maica Ta; îndură-Te şi mă mântuieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De osândă miluieşte-mă, Stăpână, pe mine cel ce însumi m-am osândit cu păcatele mele, ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor, cu totul Lăudată.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tăria mea şi Lauda şi Mântuirea, Folositoare tare şi Zid Nebiruit fiind, Stăpână, pe demonii care se oştesc asupra mea îi alungă, că totdeauna caută să mă piardă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Dumnezeu întrupându-L din feciorescul tău sânge, ai îndumnezeit, Fecioară, omenirea. Pentru aceasta, mă rog ţie: pe mine cel întinat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuptorul mai înainte a închipuit naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; că pe tineri nu i-a ars, precum nici pântecele tău Focul Dumnezeirii. Pentru aceasta, mă rog ţie: de focul cel veşnic izbăveşte pe robul tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Râvneşte după cele bune, de la cele rele depărtându-te, prin purtarea de grijă de Dumnezeieşti lucruri, suflete al meu, rugătoare pentru tine având pe Maica lui Dumnezeu şi Folositoarea tuturor cea Neînfricată, ca pe o Milostivă şi de oameni iubitoare.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dezlegat-ai de legătura osândirii cea de demult, omenirea, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, mă rog ţie: dezleagă legătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legându-mă cu Dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Raza Slavei Tatălui născând-o, inima mea care se mâhneşte de povara păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, lumineaz-o şi Slavei celei pururea veşnice mă arată părtaş, ca să te slăvesc cu credinţă.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Necurată mâncare gustând Adam, moarte din pom cu amărăciune a cules. Iar Fiul tău pe Lemn pironindu-Se, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru aceasta, pe tine te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărăteasă eşti a Împăratului şi Domnului, în chip mai presus de cuvânt născând pe Cel Ce a sfărâmat porţile iadului. Pe Acela, Fecioară, cu osârdie, roagă-L să învrednicească de Împărăţia cea de sus pe toţi cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea înrăutăţită prin mulţimea desfătărilor. Şi ca Ceea ce ai născut pe Cel Milostiv, prin bunătatea ta, uşile pocăinţei mi le deschide.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Nu avem alt Ajutor afară de tine, nu avem altă Nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Fecioară. Acoperă-ne cu Acoperământul tău, Preasfântă Marie, pentru rugăciunile mult pătimitorului ierarh, Teodosie al Moldovei.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei

Glasul 1

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Arătatu-te-ai, Sfinte Ierarhe Teodosie, sfeşnic pururea luminos şi mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai prin slujire şi mucenicie, ca o jertfă preacurată aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 5-lea

Irmos: Calul şi călăreţul în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din părinţi binecredincioşi, vieţuitori în Ţara Vrancei, răsărind, Sfinte Ierarhe Teodosie, ai primit de la ei mireasma bunelor învăţături care te-au povăţuit să mergi pe calea Domnului.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din fragedă vârstă te-ai arătat vlăstar bun al Bisericii lui Hristos, căci mergând cu părinţii tăi la Schitul Brazi, bucurai prin râvna ta duhovnicească pe călugării cei nevoitori cu priceperea şi cu înţelepciunea cuvintelor din învăţăturile Dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vrednicii de pomenire schimonahi, Teofilact şi Sava, se bucurau cu duhul, văzând râvna ta pentru locaşul ce l-au zidit cu multă trudă. Şi mai mult astăzi se bucură fiii tăi sufleteşti, ai plaiurilor vrâncene, pe care, te rugăm, acoperă-i cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cel Ce S-a Întrupat din tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască de toată întristarea pe cei ce i-a zidit.

Catavasie: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce cu Porunca Ta ai înfipt pe nimic pământul şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclătită a Poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin marea ta osârdie pentru Dumnezeu, ai intrat ca un viteaz ostaş în obştea mănăstirii de la Brazi, unde te-ai nevoit cu postul şi cu rugăciunea. Şi dorind pe Hristos, ţi-ai adăpat sufletul cel însetat din izvorul nesecat al Dumnezeieştilor Scripturi.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare, Sfinte Ierarhe Teodosie. Şi agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de îngerescul chip, pe care în binecuvântata Mănăstire Bogdana l-ai primit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se veseleşte a Buzăului şi Vrancei Eparhie de fiii săi luminaţi de Domnul Hristos, iar Biserica dreptmăritoare a Moldovei tresaltă de bucurie pentru vrednicele vlăstare ce au odrăslit din Ţara de Jos: Varlaam şi Teodosie, ierarhi ai lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă neîncetat, Curată, pe Cel Ce S-a Întrupat în pântecele tău, ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului pe cei ce te laudă pe tine, Preasfântă Stăpână.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Dumnezeiasca Ta deşertare cunoscând-o Avacum, cu mai înainte vederea, Hristoase, cu frică a strigat Ţie: spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bat clopotele Moldovei, Bucovina se îmbracă în haine de sărbătoare, să întâmpine cu bună cuviinţă pe Arhiereul Teodosie ce în scaunul Rădăuţilor vine, dăruind sfântă binecuvântare.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din Ţara de Jos ai urcat spre înaltele culmi ale harului din care ai adăpat turma ta cea blândă din Ţara de Sus, acolo unde străjuie cu trupul în mormânt Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe scaunul vlădicesc al Romanului fiind chemat, ierarhe al Domnului, ai vestit pe Soarele Hristos şi glasul tău de bucium a răsunat până pe colinele Vrancei de unde ai odrăslit, Preafericite Teodosie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În chip minunat, Fecioara născând, durerile naşterii n-a cunoscut; ci, Maică şi Fecioară a rămas, pe care lăudând-o, strigăm: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cela ce Te îmbraci cu lumina ca  şi cu o haină, la Tine mânec şi Ţie strig : Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un milostiv. 

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii ţi-a hărăzit ţie, de trei ori fericite, scaunul Moldovei, urmând Sfântului Dosoftei, stihuitor al vechilor Scripturi. Cu râvnă arhierească ai plugărit ţara toată şi binecuvântând, ai semănat Cuvântul lui Hristos.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca dintr-un izvor s-a revărsat întru tine, cu adevărat, darul înţelepciunii lui Hristos Dumnezeu. Ţi-ai închinat viaţa slujirii oamenilor, revărsându-le în inimi din roua Duhului şi povăţuindu-i să fie împlinitori ai faptelor bune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Apărător al dreptei credinţe, te-ai arătat ca un scut în faţa primejdiei păgânilor, ierarhe preaînţelepte. Cu duhul gurii tale ai secerat neghina aruncată de cel viclean, iar cu arhierescu-ţi dar ai mustrat pe voievodul cel tiran.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pururea Fecioară, te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu trup, lumii L-ai născut.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflete, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate, ca un Milostiv.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De prigonirile celor rău voitori, nu te-ai înfricoşat, Părinte, ci, cu bărbăţie, ai biruit toate uneltirile lor. Pentru ostenelile tale, Hristos te-a preamărit ca un biruitor.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmându-i Sfântului Ioan Botezătorul, ai mustrat silnicia voievodului nedrept, care, nesuferind certarea ta, părinte, te-a izgonit din scaunul vlădicesc al Moldovei. Iar tu, Sfinte, de Hristos fiind întărit, ai rămas neclintit în adevărul lucrurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De curăţia sufletului tău ne minunăm, părinte şi ne rugăm ţie cu umilinţă: întăreşte credinţa din sufletele noastre să ajungem vase curate ale harului, cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Rug Nears şi Munte şi Scară Însufleţită şi Uşă Cerească, după vrednicie, te slăvim, Marie Preaslăvită, Lauda dreptcredincioşilor.

Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare, Doamnă...

Glasul Cuvântului vieţii a răsunat în Biserica lui Hristos, căci păstorul ei s-a arătat bun chivernisitor al Tainelor lui Dumnezeu. Drept aceea, soborul arhiereilor şi cetele călugărilor cântă într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teodosie, mucenice nebiruit al lui Hristos.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Domnul părinţilor Cel Preaînălţat, văpaia a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Inima fiindu-ţi plină de lumina Dumnezeirii Celei Întreit Strălucitoare, nu te-ai împuţinat duhovniceşte, părinte, când te-au izgonit din scaunul păstoresc al Moldovei; într-armat fiind cu Puterea Duhului, ţi-ai adunat mulţi ucenici în jurul tău pe care i-ai învăţat să cânte: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După plecarea ta din scaunul vlădicesc, cu aceeaşi râvnă ai slujit Biserica lui Hristos, ridicând locaşuri sfinte, în care fiii tăi duhovniceşti lăudau neîncetat, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sălaş de nevoinţă şi şcoală de sfinţenie s-au arătat aşezămintele pustniceşti pe care le-ai întemeiat, Sfinte Ierarhe Teodosie. Pentru aceea şi astăzi, cinstind sfintele tale moaşte, într-un glas, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce din Fecioară Te-ai născut şi pe Aceasta de Dumnezeu Născătoare ai arătat-o, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii cântare a toată lumea împreună cântau: toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ducând viaţă cu totul îmbunătăţită, Sfinţite Mucenic al lui Hristos, Ierarhe Teodosie, la cunoaşterea cea înaltă a firii lucrurilor ai ajuns şi ne-ai învăţat a cânta: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vas care cuprinde în sine Duhul Cel Dătător de viaţă ai fost ales de Dumnezeu, ierarhe de trei ori fericite; căci ţie ţi s-a dat să împarţi tuturor darurile cele ce izvorăsc de acolo din destul, cântând, neîncetat: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Râvna vieţii tale şi sângele mucenicesc ţi-au fost răsplătite de Hristos în ceruri, dându-ţi cununa cea neveştejită a Împărăţiei Sale, de unde strigi neîncetat: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Slăvită decât Serafimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Curată, în pântecele tău purtând pe Cel Ce Se poartă pe Scaun de Heruvimi; pe Care, împreună cu cei fără de trup, oamenii Îl preaslăvim întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Isaie, dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul. Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După îndelungi osteneli, prin mucenicie, ţi-ai sfârşit viaţa, ierarhe al lui Hristos. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, Sfinte, să ne izbăvească de primejdiile ce ne împresoară ca să-L slăvim în veci.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte mărgăritare de mult preţ s-au arătat sfintele tale moaşte, fericite ierarhe, prin care trimite-ne nouă mana cea cerească de la Hristos Dumnezeu, Cel Ce te-a preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu evlavie şi umilinţă, ne închinăm sfintelor tale moaşte şi cu lacrimi de bucurie îţi aducem mulţumire, Părinte Ierarhe Teodosie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Domnul, pe Care L-ai născut; roagă-L să dăruiască iertare de păcate celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Catavasie: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Făclie luminoasă a Bisericii şi apărător al dreptei credinţe te-ai arătat, Sfinte Părinte Teodosie, păstorind cu cinste turma cea cuvântătoare a lui Hristos. Drept aceea, în ceruri ai primit cununa biruinţei pentru vredniciile tale, ierarhe prealăudate. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Pe apărătorul năpăstuiţilor, pe risipitorul uneltirilor celui viclean şi mângâietorul celor necăjiţi şi părăsiţi de oameni, cetele călugărilor să-1 laude după cuviinţă. Pe ierarhul lui Hristos, Sfântul Teodosie, să-l rugăm ca să mijlocească pentru sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Nu avem alt Ajutor afară de tine, nu avem altă Nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Fecioară. Acoperă-ne cu Acoperământul tău, Preasfântă Marie, pentru rugăciunile mult pătimitorului ierarh, Teodosie al Moldovei.

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Foca, făcătorul de minuni.

• Viața Sfântului Sfințit Mucenic Foca, Episcopul de Sinope

Sfântul Foca din tinerețe era plin de darul Duhului Sfânt, gonindu-i pe demoni din oameni și tămăduind neputințele. Fiind ales episcop în cetatea Sinopiei a întors mulți oameni de la rătăcirea lor și pe păgâni de la închinarea la idoli i-a adus la cunoștința Unuia Dumnezeu.

În cetatea Sinopiei era un om numit Pamfil, și avea de soție pe Maria. Aceștia au născut pe acest fericit Foca, care din tinerețe era plin de darul Duhului sfânt; îi gonea pe diavoli din oameni și tămăduia neputințele. Ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit, pentru viața lui cea îmbunătățită, a fost ales episcop acelei cetăți. Șezând pe scaunul său, păștea bine oile cele cuvântătoare, cu cuvântul și cu lucrul, adăugind, spre nevoința sa, mai mari osteneli. Și au fost arătate la toți lucrurile lui cele bune, pentru care se proslăvea Tatăl cel ceresc. A întors mulți oameni de la rătăcirea lor și pe pagini de la închinarea către idoli i-a adus la cunoștința unuia Dumnezeu. Iar când a vrut Domnul ca să-l învredniceasă, a înștiințat pe robul său de această voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus, având în gura să o cunună de flori, pe care punând-o pe capul fericitului, i-a grăit cu glas omenesc, zicându-i: „Acum s-a umplut paharul tău, care se cade a-l bea”. Din această vedenie sfântul a cunoscut muncile cele ce erau să-i vină pentru Hristos. Iar noi, din aceasta cunoaștem plăcerea lui cea mare către Dumnezeu, că s-a învrednicit a fi încoronat din cer fiind în trup. Așa iubește prea bunul Dumnezeu pe cei drepți și plăcuți ai săi: îi încununează pe dânșii cu slavă și cu cinste și pune pe capetele lor coroană. Acest Sfânt Foca era mire ceresc după curăția sa sufletească și trupească, cu care cerul a vrut să se împreune, și i-a pus lui cunună.

Cununa aceea era cununa cea mai bună a cămării Mântuitorului, cu care avea să fie încoronat în veci, când se va veseli la nunta Mielușelului.

După acest semn prea slăvit, a fost prins și chinuit pe timpul împărăției lui Traian (98-117) de către African. El a silit mult pe sfânt să jertfească idolilor, dar sfântul, în locul acelora, a vrut a se aduce pe sine însuși jertfă lui Dumnezeu.

Și, după ce nu s-a supus mai marelui și nu a dat lucrului făcut de mâini omenești cinstea aceea care se cuvine Unuia Dumnezeu care șade pe Heruvimi, atunci mai marele a poruncit ca legând pe sfânt la un lemn să-i rupă mădularele. Și era trupul lui zdrobit de răni, și rupt în bucăți. Precum păsările răpitoare flămânde se gră-mădesc la vreun stârv și îl rup mâncându-l, așa rupeau muncitorii din trupul cel curat al pătimitorului lui Hristos. Însă el a răbdat cu vitejie și a auzit un glas din înălțime întărindu-l și așa a biruit muncile pentru Iisus, Cel ce l-a întărit pe el când pătimea, ca într-un trup străin; că nu și-a cruțat trupul pentru mărturisirea Aceluia care nici sufletul nu l-a cruțat, ci L-a pus pentru noi pe Cruce. Suferințele grele și pătimirea le socotea că pe o răcorire a raiului, pentru Hristos, Domnul Cel ce a pătimit pentru noi. Pentru că a suferit cu înlesnire robul Domnului, pentru dragostea dumneze-iască, și de s-ar fi adunat din toată lumea asupra lui chinuitorii și toate chinurile, el era gata să le rabde pe toate pentru iubitul său, zicând cu David: „Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea” (Psalm 56, 10). Apoi, cei ce-l chinuiau l-au pus pe el pe o tigaie arsă în foc și îndată tigaia s-a răcit, pentru că biruia duhovnicescul foc care ardea spre Dumnezeu în inima lui puterea focului celui simțit. El s-a arătat biruitor asupra tuturor muncilor la care a fost supus, că se arăta oastea cea îngerească și lumina lui Dumnezeu cea nemăsurată, împrejurul lui. Și era în temniță luminat cu lumină cerească, în legături, veselit cu nădejdea cereștii mântuiri, în necazuri mângâiat de îngeri și în bătăi întărit de Iisus. Iar după chinurile cele de multe feluri, îl aruncară într-o baie înfocată, și acolo, rugându-se, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu și s-a încoronat cu coroana biruinței în Biserica celor ce dănțuiesc, iar trupul lui cel sfânt a fost îngropat de cei credincioși cu cinste și mai multe minuni se săvârșesc la mormântul lui.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

Glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos, cuvioase, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind locaş lui Dumnezeu, mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având în ajutor şi împreună lucrătoare puterea Celui Ce toate le lucrează.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oaste îngerească s-a arătat ţie Sfinte Mucenice Foca şi mare lumină Dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine întrupându-Se Dumnezeu pentru milostivirea Lui, S-a unit cu oamenii şi a dezlegat blestemul, Ceea ce Singură eşti cu totul Binecuvântată, Stăpână.

Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o stea prealuminoasă te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Sfinte Foca, pentru a lumina inimile tuturor cu luminile minunilor şi cu nevoinţele tale, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisit-ai Întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc, mucenice biruitorule; şi lămurit ai ruşinat închinarea la idoli şi nimicnicia mulţimii zeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii zeilor ai trecut prin cârmuirea cea Dumnezeiască, făcându-te liman liniştit tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână: Bucură-te!

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neabătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupându-ţi-se mult chinuitul tău trup de bătăi, ai rupt legăturile zeilor, cu Dumnezeiasca Putere şi ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mucenice Foca.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adevărată şi întreagă jertfă te-ai adus lui Dumnezeu, prealăudate, Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi ai făcut să înceteze jertfele idolilor cele de sângiuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit Sieşi casă, din Curate sângiurile tale precum a binevoit, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marea necredinţei ai uscat-o, preaînţelepte, izvorând izvor de viaţă; şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzuratu-te-ai pe lemn, chinuindu-te cumplit şi strămutându-ţi-se membrele, fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, ierarhe şi mucenice mult chinuitule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind Patimii Celui fără patimă, Sfinte Foca, vindeci patimi de multe feluri şi prin fierbinţile tale rugăciuni către Dumnezeu, mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ploaia în chip de negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în Preacurat pântecele tău, Preasfântă Fecioară şi a uscat pâraiele răutăţii cu Puterea Sa cea Dumnezeiască.

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii...

Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit, preaînţelepte şi fiind mai marele turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui Mare, fiind preamărit, Sfinte Foca, ca un mucenic.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea, mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător şi nicicum vătămându-te, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, mărite, cu rouă Dumnezeiască, nemistuit de foc cel ce ai ars materia necredinţei, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Casa sufletului meu, cea stricată prin mijlocirile pocăinţei, înnoieşte-o, Preacurată Fecioară, ca Ceea ce Singură eşti bună şi cunoaşterea ta a înnoit toată omenirea.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar este revărsat în buzele tale, Înţelepte Mucenice Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui şi ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător neadormit către Dumnezeu te are pe tine adunarea credincioşilor, înţelepte; care îmblânzeşti valurile mării patimilor, linişteşti supărările şi ne scapi de tot felul de întristări pe noi care cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica ta întotdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce au trebuinţă: căci te arăţi liman fără de valuri şi izgoneşti patimile celor ce te cinstesc pe tine, mucenice şi cântă lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Roagă cu osârdie pe Preabunul Domnul, Sfinte Mucenice Foca, să ne dăruiască scăpare de rele, celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire, ca să cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul Legii şi năstrapa care purta mana, masa cea Dumnezeiască şi sfeşnicul cel de aur pe tine te însemnau, Preacurată, Ceea ce ai născut, spre descoperirea neamurilor, Lumina Care luminează marginile lumii cu cunoştinţa de Dumnezeu.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte Dumnezeieşti preasfânta pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorul de bine pentru noi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului, mucenice, când ai intrat în baia cea încinsă cu foc şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine, Fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, ale mucenicilor şi ale Sfinţilor Apostoli şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în mijlocul lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta s-a întins în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale şi chinuirea cea vitează, păstorule şi mucenice, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică şi de întunericul iadului, ca, veselindu-mă, să laud mărirea ta, Preacurată.

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sălăşluind întru tine Darul Duhului, Mucenice Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea, părinte. Împreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope şi a Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe o Frumoasă Făptură, ca pe o Împodobită Mireasă, ca pe o Preacurată Fecioară între fecioare, Dumnezeu pe tine alegându-te, în pântecele tău cel fără prihană S-a sălăşluit. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de întinăciunea păcatelor să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum zice psalmistul, ai stat Precurată, de-a dreapta, ca o Împărăteasă a Împăratului ce a Răsărit din pântecele tău. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca stătător de-a dreapta să mă arate în ziua răsplătirii, Dumnezeiască Mireasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată firea omenească din toate cele netrebnice, ai înnoit-o, Ceea ce ai adus în lume ploaia cea cerească. Pentru aceea, te rugăm şi brazda sufletelor noastre cea uscată arat-o aducătoare de roadă, Dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea ta, întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îmbrăcându-Se cu mine, omul, din pântecele tău a ieşit Făcătorul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, haina nestricăciunii dăruind celor ce s-au lepădat de ea prin multe fapte netrebnice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preacinstit L-ai născut, Stăpână. Pe Acela, cu osârdie, roagă-L să Se milostivească spre smeritul meu suflet, cel mâhnit pentru multe feluri de păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Preacurată şi smerită inima mea, cea otrăvită cu veninul şarpelui, o vindecă prin doctoria ta cea lucrătoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Picătură de umilinţă rourează-mi mie, Stăpână, înlăturând toată arderea inimii şi a întristării mele, adăugirile cele înşelătoare potolind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mine cel vătămat cu arma desfătării şi care zac rănit, Preacurată, nu mă trece cu vederea, ci mă vindecă prin rănile Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Cel Ce a fost Răstignit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânia a toată făptura, pe mine, cel rău sărăcit, învredniceşte-mă de Dumnezeiescul Dar, ca să te slăvesc pe tine ca pe Folositoarea mea cea bună, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut pe Hristos, Calea vieţii, Preacurată, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă pe mine, cel surpat acum fără pricepere spre calea şi prăpastia cumplitelor fărădelegi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înstrăinându-mă nebuneşte şi fără pricepere de la Dumnezeu, Fecioară, în desfrânări am vieţuit, în latura patimilor cea îndepărtată rătăcind; întoarce-mă şi mă miluieşte cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu apele tale cele de viaţă curgătoare, adapă pe robul tău cel aprins de văpaia păcatelor şi ars de năvălirile demonilor, Fecioară Maică Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să nu mă arăţi demonilor spre bucurie la judecata ce va să fie, Stăpână. Ci, cu bunăvoinţă să cauţi spre mine, rugând pe Judecătorul şi Fiul tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu gândurile te-am mâniat, Doamne şi cu faptele mele cele viclene şi fărădelege. Iar acum aduc spre rugăciune pe Maica Ta; îndură-Te şi mă mântuieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De osândă miluieşte-mă, Stăpână, pe mine cel ce însumi m-am osândit cu păcatele mele, ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor, cu totul Lăudată.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tăria mea şi Lauda şi Mântuirea, Folositoare tare şi Zid Nebiruit fiind, Stăpână, pe demonii care se oştesc asupra mea îi alungă, că totdeauna caută să mă piardă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Dumnezeu întrupându-L din feciorescul tău sânge, ai îndumnezeit, Fecioară, omenirea. Pentru aceasta, mă rog ţie: pe mine cel întinat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuptorul mai înainte a închipuit naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; că pe tineri nu i-a ars, precum nici pântecele tău Focul Dumnezeirii. Pentru aceasta, mă rog ţie: de focul cel veşnic izbăveşte pe robul tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Râvneşte după cele bune, de la cele rele depărtându-te, prin purtarea de grijă de Dumnezeieşti lucruri, suflete al meu, rugătoare pentru tine având pe Maica lui Dumnezeu şi Folositoarea tuturor cea Neînfricată, ca pe o Milostivă şi de oameni iubitoare.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dezlegat-ai de legătura osândirii cea de demult, omenirea, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, mă rog ţie: dezleagă legătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legându-mă cu Dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Raza Slavei Tatălui născând-o, inima mea care se mâhneşte de povara păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, lumineaz-o şi Slavei celei pururea veşnice mă arată părtaş, ca să te slăvesc cu credinţă.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Necurată mâncare gustând Adam, moarte din pom cu amărăciune a cules. Iar Fiul tău pe Lemn pironindu-Se, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru aceasta, pe tine te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărăteasă eşti a Împăratului şi Domnului, în chip mai presus de cuvânt născând pe Cel Ce a sfărâmat porţile iadului. Pe Acela, Fecioară, cu osârdie, roagă-L să învrednicească de Împărăţia cea de sus pe toţi cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea înrăutăţită prin mulţimea desfătărilor. Şi ca Ceea ce ai născut pe Cel Milostiv, prin bunătatea ta, uşile pocăinţei mi le deschide.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

Nu avem alt Ajutor afară de tine, nu avem altă Nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Fecioară. Acoperă-ne cu Acoperământul tău, Preasfântă Marie, pentru rugăciunile mult pătimitorului ierarh, Teodosie al Moldovei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Foca grădinarul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Isaac şi a Sfântului Martin.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit în Sfântul Munte al Atonului, în anii 1323.

Tot în această zi, pomenirea celor douăzeci şi şase cuvioşi Părinţi Zografiti (de la Mânăstirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împăratul Mihail şi pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetătorii, deasupra Pirgului prin foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mânăstirea Brazi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna septembrie în 22 de zile: Sfântul, Sfintitul Mucenic Foca, 

episcopul Sinopei, şi Sfântul Mucenic Foca, grãdinarul

       Biserica prăznuieşte astăzi doi Sfinţi Mucenici, care poartă acelaşi nume. Unul este Sfântul Foca "făcătorul de minuni", iar celălalt este Foca "grădinarul". Şi unul şi altul au trăit în acelaşi loc, în oraşul Sinope din Pont, dar cel dintâi a pătimit mucenicia în vremea împăratului Traian (98-117), iar cel de al doilea, cu două veacuri mai târziu, pe vremea lui Diocleţian împăratul (284-305). 

Foca cel dintâi a fost făcător de minuni, cu darul Sfântului Duh, încă din tinereţe, şi a petrecut, făcând minuni, până la sfârşitul vieţii sale. Pentru viaţa lui fără prihană a fost ales episcop al cetăţii Sinope şi păstorea bine turma sa, cu fapta şi cuvântul, întorcând pe mulţi de la închinarea idolilor şi aducându-i la cunoştinţa lui Hristos. Iar, când a voit Dumnezeu să-l învrednicească de cununa mucenicilor, i s-a vestit aceasta printr-o vedenie. Că a venit un porumbel de i-a şezut pe cap şi i-a pus cununa, grăindu-i omeneşte şi zicând: "Pahar ţie s-a gătit şi trebuie să-l bei." Şi s-a împlinit aceasta în zilele împăratului Traian, tăiat fiind cu sabia, iar trupul lui fiind ars în foc. 

         

      Celălalt Sfânt, Foca "grădinarul", avea grădina lui lângă mare şi, vânzând verdeţurile, îşi scotea hrana din munca sa şi ajuta pe săraci. Dar fapta bună, ca şi lumânarea aprinsă, nu poate a se tăinui. Şi s-a dus vestea despre el, despre milosteniile ce făcea şi despre lumina dreptei credinţe la care povăţuia, casa lui fiind pururea deschisă, ca o grădină plină de roadă a Duhului Sfânt, pe mulţi întorcând de la idoli. Deci era pe vremea când Diocleţian împăratul prigonea pe creştini, cu o urgie mai sângeroasă ca oricând. Cineva a şoptit către conducătorul locului: "Foca crede în Cel răstignit şi pe mulţi îi desparte de zeii noştri". Iar dregătorul, auzind, îndată a trimis slujitori ca să ucidă pe robul lui Hristos şi, mergând, căutau pe Foca să-l omoare. 

 Deci, i-a întâlnit pe ei Foca şi i-a întrebat: "Pe cine căutaţi?" Şi ei i-au zis: "Căutăm pe Foca". Şi el le-a zis: "Veniţi la mine şi eu vă voi spune vouă de dânsul". Şi i-a primit în casa sa şi i-a ospătat din destul. Şi după ce s-au veselit bine de vin, Foca i-a întrebat: "Şi pentru ce pricină căutaţi pe omul acela?" Iar ei i-au spus lui taina, zicând: "Ne-a trimis mai-marele să-l ucidem, că nu cinsteşte pe zei şi Celui răstignit se închină". Iar Foca a zis: "Rogu-mă vouă stăpânii mei, rămâneţi până mâine în casa mea, mâncând şi bând, iar dimineaţă eu îl voi da vouă, că nimeni nu-l ştie ca mine. Nu locuieşte departe de aici şi eu singur îl voi aduce şi-l voi da în mânile voastre". Iar ei, ascultând, dănţuiau în casa lui Foca, pe care-l căutau. 

 Într-acea noapte, Foca şi-a gătit mormântul, rânduind toate cele de îngropare, a împărţit pe toate săracilor şi a petrecut noaptea în rugăciune. Iar a doua zi, când l-au întrebat unde este Foca, el le-a zis: "Eu sunt Foca, pe care voi căutaţi să-l ucideţi. Eu sunt robul lui Hristos, care de idolii voştri cei spurcaţi mă lepăd; deci, omorâţi-mă". Iar ostaşii se sfiau să ucidă un om atât de bun şi hotărâră să plece, spunând că nu l-au găsit. Iar Foca îi ruga să-şi facă datoria, zicând: "Aşa îmi veţi face cel mai mare bine". După multă şovăire, ostaşii împliniră porunca împărătească. 

 Şi, aşa, milostivul grădinar Foca, din dragoste pentru Hristos, a primit cununa muceniciei.

Întru aceastã zi, viaţa Sfântului Petru care a fost vameş (sec. VI)

       În părţile Africii era un vameş, anume Petru, foarte nemilostiv, care niciodată nu miluia pe săraci, nici nu cugeta la moarte, nici la bisericile lui Dumnezeu nu mergea, nici nu îşi pleca urechile sale către cei ce cereau milostenie. Iar bunul iubitor de oameni Dumnezeu, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, ci se îngrijeşte de mântuirea tuturor şi, cu judecăţile pe care le ştie, pe fiecare îl mântuieşte, Acela şi cu Petru a făcut aceasta, după bunătatea Sa, şi l-a mântuit pe el, într-un chip ca acesta: Într-o vreme, şezând săracii şi scăpătaţii în uliţă, au început a lăuda casele celor milostivi şi a ruga pe Dumnezeu pentru dânşii, iar pe cei nemilostivi îi ocărau. Deci a ajuns cuvântul şi despre acest Petru, că este cu totul nemilostiv. Şi se întrebau unul pe altul: "Oare, luat-a cineva, cândva, vreo milostenie din casa lui Petru?" Şi toţi zicând că nimeni n-a luat de la dânsul ceva, s-a ridicat un sărac şi a zis: "Ce-mi veţi da mie şi eu voi merge acum şi voi scoate de la dânsul milostenie?" Şi au făcut între dânşii rămăşag. Deci, mergând săracul, a stat la poarta casei lui Petru. Iar, ieşind Petru din casă şi ducând la masa dregătorului un catâr încărcat cu pâine, i s-a închinat lui săracul, cel ce făcuse rămăşag cu tovarăşii săi, şi a început a cere milostenie, într-adins plângându-se. Iar el, neaflând piatră, a apucat o pâine şi a aruncat-o în cel sărac şi l-a lovit pe el în obraz şi s-a dus. Iar săracul, apucând pâinea, a mers la tovarăşii săi, zicând că din înseşi mâinile lui a luat pâinea aceasta. Şi a lăudat pe Dumnezeu că Petru este milostiv. Iar, după două zile, s-a îmbolnăvit vameşul, până s-a apropiat de moarte şi s-a văzut într-un vis, pe sine fiind cercetat la o oarecare judecată şi faptele lui, punându-se în cumpănă: de o parte a cumpenelor stăteau nişte arapi întunecaţi şi răi, iar de cealaltă parte stăteau nişte bărbaţi luminoşi foarte şi frumoşi la chip. Deci, arapii, apucând toate faptele cele rele pe care Petru vameşul le făcuse din tinereţe şi în toată viaţa sa, le puneau în cumpănă, iar bărbaţii cei din lumină purtători, nimic bun nu aflau din faptele lui Petru, ca să pună de cealaltă parte a cumpenii şi stăteau înfricoşaţi şi, nedumirindu-se, ziceau unul către altul: "Aşadar, noi n-avem nimic aici?" Atunci a răspuns unul dintre dânşii: "Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pâine pe care a dat-o lui Hristos, mai înainte cu două zile, dar şi aceea fără de voie". Deci, au pus pâinea aceea de cealaltă parte a cumpenei şi îndată a tras cumpăna mai mult decât cealaltă. Atunci ziseră către vameş bărbaţii cei frumoşi la chip: "Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii cei răi şi să te ducă la munca cea veşnică". Deci, venindu-şi în sine, Petru cugeta la cele ce văzuse şi a cunoscut că, nu nălucire, ci adevăr era visul, că a văzut toate păcatele ce făcuse din tinereţe, pe care acum le şi uitase, şi pe care arapii, adunându-le, le puneau în cumpănă. Şi zicea în sine Petru minunându-se: "Dacă o pâine, pe care am aruncat-o în faţa săracului, atât de mult m-a ajutat pe mine, că nu m-au luat pe mine diavolii, cu cât mai mult milostenia cea multă, cu blândeţe şi cu osârdie făcută, va ajuta acelora care, fără de cruţare, îşi împart bogăţia lor la săraci." Şi de atunci s-a făcut mult preamilostiv, încât nici pe sine n-a voit să se cruţe. Deci, oarecând, mergând el la a sa vamă, ca vameş ce era, l-a întâmpinat un corăbier gol, care sărăcise la picioarele lui, cerea să-i dea lui o haină, ca să-şi acopere goliciunea trupului său, iar Petru, dezbrăcând de pe sine haina cea de deasupra, bună şi de mult preţ, i-a dat-o lui. Iar corăbierul, ruşinându-se să umble într-o haină ca aceea, a dat-o pe ea la un negustor să o vândă. Deci, s-a întâmplat ca Petru, întorcându-se de la vama sa, a văzut haina aceea spânzurată în târg la vânzare, drept care s-a mâhnit foarte. Şi, mergând în casa sa, n-a gustat hrană, de mâhnire, ci a încuiat uşa cămării sale şi şedea suspinând şi tânguindu-se; şi gândind întru sine, zicea: "N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic să aibă săracul pomenirea mea". Şi aşa, mâhnindu-se şi suspinând, a adormit puţin. Şi iată a văzut pe un oarecare frumos la chip şi strălucitor mai mult decât soarele, având o cruce în jurul capului Său, îmbrăcat în acea haină, pe care el o dăduse corăbierului celui sărac. Şi L-a auzit pe El, zicând către dânsul: "Ce plângi, întristându-te, frate Petre?" Iar el a răspuns: "Cum să nu plâng, Stăpânul meu, că pe cele ce dau săracilor, din acelea ce mi-ai dat mie, pe acelea ei iarăşi le vând în târg". Atunci i-a zis lui Cel ce i Se arătase: "Oare cunoşti haina aceasta pe care Eu o port?" Iar vameşul i-a răspuns: "Aşa, Stăpâne, o cunosc, că este a mea, cu care am îmbrăcat pe cel gol". Zis-a lui Cel ce Se arătase: "Nu te mâhni, dar. Iată, de când ai dat-o săracului, Eu am luat-o şi o port, precum mă vezi, şi-ţi laud buna ta schimbare, că M-ai îmbrăcat pe Mine, cel ce pier de frig". Şi, deşteptându-se din somn, vameşul a înţeles şi a început a ferici pe cei săraci şi a zis întru sine: "Dacă săracii sunt Hristos, viu este Domnul, nu voi muri până ce voi fi şi eu ca unul dintr-înşii". Deci, îndată şi-a împărţit toate averile sale la săraci şi pe robi i-a slobozit şi numai un rob lăsându-şi, i-a zis lui: "Vreau să-ţi spun ţie o taină, pe care să o păzeşti şi să mă asculţi. Că de nu mă vei asculta pe mine şi de nu vei păzi aşezământul meu, să ştii că la străini te voi vinde pe tine". Iar robul i-a zis lui: "Pe toate cele ce-mi vei porunci stăpâne, dator sunt să le fac". Şi Petru i-a zis lui: "Să mergem în sfânta cetate, să ne închinăm mormântului celui făcător de viaţă, al lui Hristos şi acolo să mă vinzi pe mine la cineva din creştini şi preţul meu să-l dai săracilor şi tu singur slobod vei fi". Iar sluga aceea, mirându-se de străina socoteală a stăpânului său, n-a primit să-l asculte pe el şi i-a zis: "A merge cu tine în sfânta cetate, dator sunt, ca o slugă a ta, dar a te vinde pe tine, stăpânul meu, asta să nu fie şi nu voi face aceasta nicidecum". Şi i-a zis lui Petru lui, iarăşi: "De nu mă vei vinde pe mine, apoi eu te voi vinde pe tine la străini, precum mai înainte ţi-am zis ţie". Şi au mers la Ierusalim. Şi, închinându-se la Sfintele Locuri, a zis iarăşi către slugă: "Vinde-mă pe mine, iar de nu mă vei vinde tu, apoi eu te voi vinde la barbari, în robie grea". Deci sluga, văzând gândul cel neschimbat al stăpânului său, l-a ascultat pe el, măcar că nu voia. Şi, aflând pe un cunoscut al său, om de Dumnezeu temător, făurar de argint cu meşteşugul, anume Zoil, i-a zis lui: "Ascultă-mă, frate Zoil, cumpără de la mine un rob bun". Iar argintarul i-a zis lui: "Frate, să mă crezi că am sărăcit şi nu am ce să dau pentru dânsul". Zis-a lui, iarăşi, sluga vameşului: "Să iei împrumut de la cineva, bani şi să-l cumperi pe el, că este foarte bun şi te va blagoslovi Dumnezeu pentru dânsul". Deci, crezând cuvintele lui, Zoil a luat de la un prieten treizeci de galbeni şi a cumpărat cu ei pe Petru de la sluga lui, neştiind taina aceasta, că Petru este stăpânul slugii sale. Deci, sluga aceea, luând preţul pentru stăpânul său, s-a dus la Constantinopol, nespunând nimănui ceea ce făcuse, şi preţul acela l-a împărţit la săraci. Iar Petru slujea lui Zoil lucrând ceea ce mai înainte nu se obişnuise, făcând uneori slujba bucătăriei, alteori curăţind gunoiul din casa lui Zoil, ori săpând pământul în grădină sau cu alte slujbe şi pătimiri muncindu-şi trupul său, smerindu-se fără de măsură. Deci, văzând Zoil că s-a blagoslovit casa lui din pricina lui Petru, precum oarecând casa lui Putifar din pricina lui Iosif, şi că bogăţia i se înmulţise, l-a iubit pe Petru şi se ruşina văzându-i nemăsurata lui smerenie. Iar odată i-a zis lui: "Frate Petre, vreau să te slobozesc pe tine şi, apoi, aici, ca pe un frate să te am". Iar el n-a voit să fie slobod, ci ca un rob voia să-i slujească lui. Şi puteai să-l vezi, de multe ori, batjocorit de celelalte slugi, iar uneori şi bătut, şi în multe feluri ocărât, iar el pe toate acestea, le răbda, tăcând. Iar într-o noapte, Petru a văzut, în vis, pe Cel în chip de soare, Care i Se arătase lui în Africa, purtând haina lui. Acela ţinea treizeci de galbeni în mâinile Sale, şi a zis către dânsul: "Să nu fii mâhnit, frate Petre, că Eu ţi-am primit preţul tău, dar să rabzi până la vremea când vei fi cunoscut". Iar după câţiva ani, au mers oarecare vânzători de argint, din părţile Africii, la Sfintele Locuri, ca să se închine. Şi i-a chemat pe dânşii Zoil, stăpânul lui Petru, în casa lui, la ospăţ. Şi, când ospătau ei, au început a cunoaşte pe Petru şi unul altuia ziceau: "Cât mai seamănă omul acesta cu Petru vameşul". Iar Petru, înţelegând aceasta, îşi ascundea faţa sa, ca să nu fie cunoscut. Însă ei l-au cunoscut bine şi au început a zice către cel ce-i chemase pe ei: "Kir Zoil, avem să-ţi spunem ţie un lucru. Să ştii că mare om ai în casa ta, slujindu-ţi ţie, căci, într-adevăr, acesta este Petru, care avea mare putere în Africa şi pe mulţi robi ai săi i-a slobozit. Ci, sculându-ne, să-l luăm pe el, că mult s-a întristat dregătorul pentru dânsul, încă şi acum se mâhneşte din pricina lui". Iar Petru, stând afară, a auzit aceste cuvinte ale lor şi, punând în pământ blidul pe care îl aducea, a alergat la poarta cetăţii, vrând să fugă, iar portarul curţii aceleia era mut şi surd din naştere şi numai prin semne închidea şi deschidea poarta. Deci, grăbindu-se să iasă robul lui Dumnezeu, a zis mutului: "Ţie îţi grăiesc, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, deschide poarta degrabă". Iar mutul a grăit: "Aşa, stăpâne, degrabă voi deschide". Şi îndată i-a deschis lui şi a ieşit. Deci, venind mutul la stăpânul său, a grăit înaintea tuturor şi toţi cei ai casei s-au mirat, auzindu-l pe el grăind. Şi sculându-se, căutară pe Petru şi nu l-au aflat. Şi le zicea mutul: "Vedeţi că poate a fugit, că mare rob al lui Dumnezeu este. Că atunci, când a venit la poartă, mi-a zis mie aşa: "În numele Domnului Iisus Hristos îţi zic ţie: deschide-mi." Şi îndată am văzut ieşind din gura lui ca o văpaie care s-a atins de gura mea şi am grăit". Deci, sculându-se, toţi alergau în urma lui, dar nu l-au ajuns şi, căutându-l pretutindeni cu deamănuntul, nu l-au aflat. Atunci s-a făcut jale mare pentru dânsul, că n-au ştiut că este un atât de mare rob al lui Dumnezeu şi au proslăvit pe Dumnezeu că are mulţi asemenea robi ai Săi ascunşi în lume. Iar Petru, fugind de omeneasca slavă, se ascundea prin neştiutele locuri, până la mutarea sa cea către Domnul, Căruia Se cuvine slava în veci. Amin.