Așteptările ucid suflete

 

În viața asta am cunoscut cum este să fi pedepsit de către oameni pentru că am iubit, apoi pentru că am spus adevărul și apoi pentru că am fost eu însămi. (dar eliberată prin natura divină).

“Așteptările ucid suflete. Nu există om pe lumea aceasta să nu aibă așteptări. În primul și primul rând, un om caută să satisfacă așteptările celor din jurul său.

Un om când vine pe lume, cineva are deja o așteptare de la el. Se naște cu tiparul așteptărilor. Nu e om care să scape de acest lucru fiindcă este deja născut într-o lume a așteptărilor. Imediat cum se naște, cineva are o așteptare de la el: cum trebuie să fie, ce trebuie să facă, cum ar trebui să gândească, cum ar trebui să simtă, ce ar trebui să iubească și ce nu, cum să iubească, cum să fie acceptat de societate, ce alegeri ar trebui să facă, cum ar trebui să reacționeze într-un anumit context, cum ar trebui să trăiască și cum ar trebui să devină.

Această presiune permanentă îl determină pe om să facă lucrurile conform așteptărilor celor din jur. Maniera prin care ajunge să facă totul se numește dresaj.

Nici măcar nu este vorba de o educație în acest sens. Educația e una, dresajul e alta. Dresat fiind, omul știe cum să facă multe lucruri, dar la un moment dat ajunge să nu continue ceea ce a început. Și începe să aibă așteptări de la el însuși conform modelului numit așteptare.

Acum, pe spinarea acestui om se așează încă o povară: după ce începe să trăiască viața sa conform așteptărilor celorlalți, începe să aibă și el așteptări de la ceilalți.

Născut într-o lume a așteptărilor, dresat să se ridice la nivelul așteptărilor, virusat să aibă așteptări și dezamagit în permanent de el însuși și de ceilalți. Este un cerc vicios din care nu ai cum să scapi ușor. Fiindcă însăși dorința de a nu mai avea așteptări este tot o așteptare!

Nu confundați comportamentul unui om pe o perioadă determinată de timp cu natura sa adevărată. Fiindcă dresat fiind, el va ști să se comporte conform așteptărilor.

Vine o zi când nu mai poate, când se satură, ajungând să cadă într-o dezamăgire completă față de existență. Tot ce îl înconjoară i se pare o minciună. Își dă seama că el este o minciună, nu știe cine este el cu adevărat și cine sunt oamenii din jurul său cu adevărat.

Vă spun eu: societatea de astăzi numește omul de succes pe cel care a reușit să satisfacă așteptările celorlalți.

În cuplu: cel care ajunge să facă ceea ce partenerul așteptă de la el este privit ca fiind partenerul ideal.

În familie: copilul care devine ceea ce părinții și-au imaginat este copilul perfect.

În carieră: omul care are bani este omul împlinit.

Ce imagine distorsionată are lumea despre tot ce înseamnă: om, suflet, fericire, iubire împlinire și succes!

Sincer vă spun, nu aveți nici o șansă să găsiți toate acestea având instalat în sistemul psihic virusul numit așteptare. Nici o șansă. Aveți șansa să trăiți altfel dacă veți găsi curajul să îmbrățișați fiecare om și moment așa cum este el, dacă veți avea curajul să faceți ceva cu voi dincolo de așteptările celorlalți și dincolo de așteptările care le-ați avut vis-a-vis de voi.

Aici intervine Orgoliul. Orgoliul este un zid peste care foarte puțini oameni vor să sară. Pe lângă Orgoliu vine și Imaginea de Sine, acea oglindă pe care o sterge mereu de praf și se teme să nu o spargă fiindcă a lustruit mult la ea.

Mai apare și ecoul din cap care șoptește “Ce o să zică lumea”. Și nu în ultimul rând Necunoscutul.

Echipa formată din Orgoliu, Imaginea de Sine, “Ce o să zică lumea” și Necunoscutul vor convinge omul să rămână cu: dezamăgiri, neîmpliniri, frustrări, frici, singurătate, debusolare, amăgire, furie și obsesie.

Toate problemele voastre au o legătură cu o așteptare. Iar dacă veți căuta toată viața cum să împliniți acea așteptare, veți trăi o viață goală, o viață care nu e a voastră.

Acum se vor găsi unii să scrie că ei nu au așteptări. Mint. Unii vor scrie cum să scăpăm de așteptări? E simplu. E atât de simplu încât pare de necrezut. Cuvântul Mulțumesc este cheia către eliberare….