CE ESTE CREŞTINISMUL ?

 

Ce este creştinismul?

Creştinismul e suprema regulă de viaţă prin care putem să biruim mizeria universală şi urâciunea morţii. El e simplu şi la îndemâna tuturor. Şi este atât de simplu încât un ţăran îl înţelege mai uşor decât un savant sau un filosof.

Creştinismul nu e nici filosofie, nici ştiinţă şi nici teologie. Cine îşi închipuie că Iisus a venit în lume pentru a fi obiect de filosofie, de cercetare ştiinţifică sau de discuţie teologică, se înşeală amarnic, căci pentru creştinismul adevărat, discuţiile, oricât de strălucite ar fi ele, nu au nici o valoare. Numai ceea ce se trăieşte are valoare. Iubirea trebuie trăită, iar nu discutată.

Pentru a înţelege mai bine, închipuieşte-ţi că un cerşetor tremură de frig şi moare de foame la poarta casei tale în timp ce tu discuţi filosofic despre frumuseţea iubirii creştine, fără să vrei să-l bagi în seamă. Un trecător s-a înduioşat şi i-a aruncat un ban în mâna întinsă. Ei bine, adevăratul creştinism e în gestul sumar al trecătorului milos şi nicidecum în splendida ta discuţie filosofică. Creştinismul e iubirea activă, iubirea transformată imediat în faptă. [1] Acesta e creştinismul!

Să amintim, concret, doar câteva din acţiunile pasive (sau mai bine zis - neacţiunile) de care am dat dovadă ca popor, în răstimpul care s-a scurs de la căderea fostului regim până în prezent: n-am reacţionat la magazinele de vise şi avem astăzi 800.000 de tineri drogaţi, n-am reacţionat la deteriorarea învăţământului, n-am reacţionat la incultura, ... dar cel mai grav n-am reacţionat şi nu reacţionăm la avort, păcatul de căpetenie al întregii naţiuni. Credem că pentru acest păcat primim de la Bunul dar şi Dreptul Dumnezeu ceea ce merităm: ca nişte creştini ce suntem doar cu numele - sărăcie, foamete şi boli, iar ca naţiune - stăpânirea economică şi chiar teritorială de alte popoare. Atitudinea noastră pasivă faţă de avortori arată că nu-l iubim pe aproapele nostru: doctor, prunc, mamă, tată...! Atâta timp cât lângă tine se omoară copii iar tu - preot sau mirean - nu mergi măcar să vorbeşti cu criminalul, denotă un creştinism indiferent în care arătăm evident că nu-l iubim pe aproapele nostru, un fals creştinism care nu poate fi mântuitor. S-ar putea ca fiecare din noi să auzim la Sfârşitul Veacurilor sau la sfârşitul fiecăruia din noi acest cuvânt de nesuportat: „Du-te de aici, blestemate, căci în temniţă am fost şi nu M-ai cercetat!” Căci, ce temniţă mai grozavă poate fi decât pântecele unei femei care vrea să avorteze?

Ce trebuie făcut pentru a nu avea parte de acest blestem? Poate nu atât marşuri Provita, căci nici acolo participarea nu e numeroasă (aproximativ 200 de mireni şi câţiva preoţi).

Credem că dacă în fiecare zi 10 creştini vor bate la uşa doctorului ginecolog, avorturile vor înceta! În România conform art. 85 din Codul Penal avortul este admis doar: „dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel”. În acelaşi articol se stipulează că: „întreruperea cursului sarcinii, săvârşită în orice condiţii, fără completarea consimţământului informat, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”. În foarte puţine cazuri există acest „consimţământ informat” deoarece în acest formular trebuie menţionată boala „pericolul grav şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel”. Mai mult, în cazul minorelor, în majoritatea cazurilor, nu se cere nici consimţământul minorei însărcinate, nici consimţământul părintelui sau tutorelui legal.

Trebuie să recunoaştem evidenţa faptului că avortul este crimă, iar noi suntem părtaşi la crimă! Nu vom putea răspunde la judecată că n-am ştiut de crimele ce se petrec lângă noi! Avem măcar datoria de a apăra pruncul în limitele legii dacă nu în numele lui Dumnezeu.

Precucernici şi preacuvioşi părinţi, îndemnaţi ucenicii şi mergeţi împreună cu ei să discutaţi cu doctorii ginecologi.

Fraţi români, salvând pruncul, doctorul, mama şi tata, ne salvăm pe noi înşine, salvăm neamul românesc de la care Dumnezeu şi-a întors faţa, îngrozit de păcatele noastre.

Dumnezeu să ne ajute!