Acatistul Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celui ce peste fire s-a nevoit ajungând în cinste cu îngerii, celui ce lepădând povara păcatelor s-a ridicat pe culmile cuvioșilor Părinți, pe vasul neîncăpător al Duhului, veniți, toți iubitorii de rugăciune, cu cântări duhovnicești și alese stihiri să-l lăudăm astăzi, pe sfântul și cuviosul Varsanufie cel cu chip îngeresc, cântându-i din toată dragostea inimii pentru viețuirea sa cea sfântă, împreună cu îngerii și cuvioșii și toți sfinții: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Icosul 1

Cuvioase Varsanufie, din copilărie dăruindu-te pe tine Ziditorului tuturor, te-ai afierosit lui Dumnezeu ca un purtător de multe daruri sfinte. Astfel, lăsând științele lumii și Egiptul, țara nașterii Sfinției tale, ai călătorit în părțile Palestinei doritor fiind de pustie, ca într-o zi, trecând pe lângă hipodrom și văzând alergarea fără rost a oamenilor împreună cu a cailor, te-ai gândit de îndată la cum ar trebui să fie alergarea cea duhovnicească spre Împărăția Cerurilor. Pentru aceea, toate părăsindu-le, ai venit în chinovia cuviosului Serida și, odihnindu-te de cele trecătoare, cu sârguință și binecuvântare ai început a lucra pe cele netrecătoare. Iară noi, iubitorii nevoințelor tale, te lăudăm cu stihiri ca acestea:
Bucură-te, vlăstar de mare preț al Egiptului;
Bucură-te, că ai părăsit toate darurile și plăcerile trupului;
Bucură-te, iubitorule de mare nevoință;
Bucură-te, lucrătorul științelor celor de trebuință;
Bucură-te, cetățean din pustiul Palestinei;
Bucură-te, următor al cuvioșilor Egiptului;
Bucură-te, stâlp de nevoință al pământului;
Bucură-te, nevoință și rugăciune neîncetată și cântare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 2-lea

Alegându-ți loc de nevoințe o chilie în afara mănăstirii în care te-ai zăvorât, ai început a gusta din bucuriile duhovnicești, lăsând deoparte și pâinea și apa. Și precum zice David, ai uitat să mănânci pâinea ta, de glasul suspinului celui din adânc, hrănindu-te cu atâta dulceață dumnezeiască și cu neîncetată cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mâncând cu lacrimi de pocăință pâinea cea de toate zilele, pe care părinții ți-o aduceau la chilia din afara mănăstirii, unde sfântul Ioan, ucenicul sfinției tale, de toate se îngrijea, cu lacrimi pururea curgătoare ți-ai curățit inima, nu numai de patimile cele trupești, ci și de cele sufletești. Noi astăzi, rugându-ne sfinției tale, te chemăm cu lacrimi de pocăință să ne vindeci și pe noi de îngâmfare, de trufie, de iubirea de sine, de răutate și de tot adâncul cel murdar al inimii, ca astfel curățiți fiind, să te lăudăm cu stihiri ca acestea:
Bucură-te, mult nevoitorule;
Bucură-te, pâine cu lacrimi de rugăciuni mâncată;
Bucură-te, hrană cu bucurie duhovnicească amestecată;
Bucură-te, vindecătorul bolilor sufletești;
Bucură-te, dăruitor mare de daruri duhovnicești;
Bucură-te, cu sfântul Ioan, ucenicul iubit, întru uimire;
Bucură-te, icoană model de viețuire;
Bucură-te, a Duhului Sfânt sălășluire;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 3-lea

Înțelegere neînțeleasă avea întru sine fericitul Ioan, când, întrebându-te de locul sălășluirii tale Cuvioase, i-ai spus că ai dobândit adormirea trupului tău, mai bine zis, omorârea oricărei porniri pătimașe. De aceea, și locul tău de viețuire nu l-ai socotit nici chilie, nici refugiu, ci l-ai numit cimitir. Dar chilia aceasta în care trăiai ca într-un mormânt pentru darul lui Dumnezeu a devenit loc de sfințire, sălaș duhovnicesc în care demonul nu călca. Astfel, dobândind smerenie zidită în Duhul Sfânt, Varsanufie, cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Smerenia ta cea mare, Cuvioase Varsanufie, te-a împodobit cu cel mai mare dar al Duhului Sfânt, acela al înainte vederii, încât cu doi ani înainte ai vestit starețului Serida venirea în mănăstire a Cuviosului Ioan de Mirosava. Și nu numai atât, ci ai profețit și despre bogații care au lăsat totul și au venit ca frați în mănăstire; iar prin puterea harului cunoșteai voile inimilor și le răspundeai celor ce te întrebau cu mintea și cu gândul. Iar starețul, prețuind darurile tale, dorea ca pe toți să-i odihnească și să-i povățuiască cu cuvânt sfânt, de aceea, tu răspundeai, iar el scria. Însă noi toți cei de astăzi, rugătorii tăi, împreună cu ei, cei de atunci ascultătorii tăi, te cinstim cu daruri ca acestea:
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, alabastru plin cu mirul darurilor;
Bucură-te, vedere prea înaltă a celor ce vor să fie;
Bucură-te, minte din Mintea cea mai presus de minte;
Bucură-te, că astăzi ne odihnim citind ale tale cuvinte;
Bucură-te, că acestea ne sunt nouă sfaturi sfinte;
Bucură-te și ajută-ne să împlinim în noi povețele tale, Părinte;
Bucură-te și ne vestește nouă cele ce vor fi și ni le pune în minte;
Bucură-te și ne fii nouă povață în cele ce vor să fie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 4-lea

Noi toți ne întrebăm astăzi, cum s-au întrebat și cei de atunci, cum de nu ai iubit mai mult Egiptul și Cuvioșii lui și ai ales Gaza și pustiul ei? Iar tu, fericite, cu înțelepciune în minte răspunsul mi-ai pus, învățându-mă câștigul înstrăinării și roadele smereniei prin ea, precum și răspunsul Maicii Domnului că la judecată pentru înstrăinare te va apăra; cerându-mi iertare cu smerită metanie, și împreună cu tine, binevoiește să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

De alegerea ta s-au minunat toți cuvioșii Egiptului, Valea Nilului și Nitria, de la Antonie și Macarie, la Atanasie și Pahomie, că urmând calea lui Ilarion și înstrăinându-te pentru a nu aduna laude omenești, ci daruri duhovnicești, cu frățească dragoste în duh de rugăciune cu toții te-au însoțit, iar noi, trăitorii acestor vremuri de pe urmă, ne bucurăm să te avem mijlocitor neclintit înaintea lui Dumnezeu și te cinstim cu de trei ori „Bucură-te”:
Bucură-te, vlăstar al Egiptului;
Bucură-te, purtătorul luminii Duhului;
Bucură-te, lauda cuvioșilor;
Bucură-te, bucuria credincioșilor;
Bucură-te, cu Antonie și cu cei trei Macarie;
Bucură-te, cu Atanasie Alexandrinul și Pahomie;
Bucură-te, cu Ilarion și Hariton pustnicii Iudeii;
Bucură-te, cu noi toți cinstitorii tăi în aceste vremuri;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 5-lea

Cine poate arăta dragostea ta arzătoare pentru toți înaintea lui Dumnezeu? Că tu Cuvioase, arzând ca o flacără puternică și purtând în inimă dragostea lui Dumnezeu, pe toți îi învățai ca un alt Pavel: „Dragostea desăvârșită nu cade și cel ce a dobândit-o rămâne în căldură, fiind închis în iubirea față de Dumnezeu și aproapele”. Iar noi, nevrednicii și păcătoșii, adânc te rugăm, Sfinte Varsanufie, să ne cuprinzi în dragostea ta și lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Învrednicit fiind de harisma vederii și a profeției într-o măsură nespus de mare, prea fericite Părinte, că niciodată nu greșeai, ai spus celor din Mirosava despre trimisul împăratului, ce voia să așeze pe tronul episcopal din Gaza pe un nevrednic, că „dacă va ajunge la poarta cetății, în cetate nu va intra, căci nu îl iartă Dumnezeu”. Și, de îndată aflându-se de moartea împăratului, acesta s-a întors și toate cele plănuite cu focul rugăciunii tale, Părinte Cuvioase, s-au spulberat ca fumul în bătaia vântului. Însă noi, aprinși fiind de dragoste pentru tine, sfinte, te lăudăm așa:
Bucură-te, vas al harului îmbelșugat;
Bucură-te, cel ce ai căpătat harisme nemăsurate;
Bucură-te, cel ce cu darul înainte vederii le-ai profețit pe toate;
Bucură-te, surpătorul planurilor vrăjmașe;
Bucură-te, cel ce ai spus că dragostea nu cade niciodată;
Bucură-te, de trei ori Bucură-te pentru frumusețea vieții aflate;
Bucură-te și ne fii și nouă ca un părinte și frate;
Bucură-te, că ne dăruiești bucurii și daruri nemeritate;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 6-lea

Ziua și noaptea te-ai rugat, mare Varsanufie, ca un părinte iubitor pentru toți frații din obște și pentru toți rugătorii tăi, ca Hristos să-i cuprindă pe toți în arșița și căldura Duhului și să-i facă purtători de Dumnezeu; iar pe egumenul mănăstirii, prin rugăciune, Dumnezeu l-a luminat și i-a deschis mintea ca să înțeleagă cele de neînțeles, așa cum Domnul a deschis mintea Sfinților Apostoli ca să înțeleagă Scripturile. Roagă-te și pentru noi, slăvite părinte, ca Hristos Domnul să deschidă și mintea noastră cea robită cu grijile acestei lumi și, luminați fiind, să înțelegem rostul sfânt al vieții noastre și cu bucurie și neîncetată credință să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Luminându-i pe toți cu sfântul cuvânt al Evangheliei, le-ai descoperit cea mai înaltă harismă pe care Dumnezeu ți-a dat-o, aceea de a lega și dezlega păcatele, darul de a elibera sufletele din întuneric și de a le aduce la lumină, după cuvântul Mântuitorului care zice: „Cărora le veți ierta păcatele, iertate vor fi”; astfel, așa ai zis către un frate bolnav care cerea iertarea păcatelor: „îți zice ție Dumnezeu, Marele împărat, se iartă ție toate păcatele tale”; și îndată fratele s-a făcut sănătos. Astfel și noi te rugăm, Mare Varsanufie Cuvioase, să-L rogi pe Hristos în ziua judecății să ne ierte păcatele nouă, celor ce te fericim cu daruri ca acestea:
Bucură-te, cel ce cu dar dezlegi păcatele;
Bucură-te, cel ce cu multă trudă vindeci bolile;
Bucură-te, rugător și mijlocitor pentru cei adormiți;
Bucură-te, cel ce ne acoperi cu focul rugăciunii;
Bucură-te, cel ce ne cuprinzi în dragostea inimii;
Bucură-te, rugăciune și candelă arzătoare;
Bucură-te, dătător darnic de cele mântuitoare;
Bucură-te, cu noi în dragoste de rugăciune fierbinte;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 7-lea

Cu dragostea ta atât de mare, înălțând rugăciuni fierbinți înaintea lui Dumnezeu și adăugând mereu smerenie peste smerenie, căldură peste căldură, dragoste peste dragoste, ai încredințat pe unul din frați cum că Stăpânul se bucură de cererea robilor Săi. De aceea, căpătând îndrăzneală către Dumnezeu, ai cerut așa: „Stăpâne, sau duci cu mine în Împărăția Ta pe fiii mei, sau ștergemă și pe mine din cartea Ta”, iar noi înfricoșându-ne, te rugăm să ne învrednicești, Cuvioase, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca și marele Pavel te-ai învrednicit de darul răpirii și ai urcat până la al șaptelea cer, nu cu închipuitoarele aripi ale minții, ci cu lucrarea Duhului. Acolo ai fost binecuvântat să guști și să vezi încă din această viață bunătățile și tainele de negrăit ale dumnezeieștii Împărății, în trup sau în afară de trup, Dumnezeu știe, iar întorcându-te, ai primit darul facerii de minuni, nu mai puțin ca Sfinții Apostoli. Așa și cerurile le-ai închis și deschis, ca un alt Ilie. Te rugăm astăzi cu credință, să ne deschizi și nouă mintea să înțelegem tainele cerești și să ne vindeci de toată neputința cu darul tău, Cuvioase, ca să îți cântăm:
Bucură-te, cu Pavel apostolul întru răpire;
Bucură-te, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, rugăciune peste rugăciune;
Bucură-te, smerenie peste smerenie și viețuire înaltă;
Bucură-te, cu toți cuvioșii Egiptului întreolaltă;
Bucură-te, cu pustnicii Palestinei întru viețuire;
Bucură-te, tuturor râvnitorilor de rugăciune dăruire;
Bucură-te, cu mulțumire pentru darurile primite;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 8-lea

Singur te-ai rugat lui Dumnezeu pentru mii de oameni, căci „voia celor ce se tem de El o va face Domnul”, cum spune dumnezeiescul David, și cu atât mai mult va îndeplini voia celor ce au rânduiala fiilor și fraților Lui, după cum însuți ne-ai descoperit. Roagă-te astăzi neîncetat, Cuvioase Părinte, pentru lumea orbită de necredință, sfâșiată de suferințe și năpaste, umbrită de tristețe și deznădejde, ca Dumnezeu, căutând la rugăciunile Sfinției tale, să ne ierte și să ne ajute să ne ridicăm într-o împreună cântare: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Am văzut odinioară în înaltul cerului trei nori înalți și zvelți rugându-se lui Dumnezeu cu închinăciuni într-o unduire de nedescris, cerând Stăpânului să verse ploaie pe pământ. Iar acum citind viața ta și cucernicindu-mă, am văzut trei stâlpi de foc deasupra lumii, rugându-L pe Dumnezeu pentru toată lumea. Bărbați desăvârșiți și sfinți prea lăudați rugau iubirea de oameni a lui Dumnezeu ca să oprească mânia Lui pornită spre lume cu dreptate, pentru că nu este nimeni iubitor de Dumnezeu. Ei stau la mijloc ca să țină lumea să nu fie nimicită dintr-o dată, ca pentru rugăciunile lor să o certe cu milă, pentru că puțin timp va mai dura mânia. Înfricoșați fiind de adevăr, te cinstim împreună cu cei trei, Cuvioase Părinte, și-ți cântăm:
Bucură-te, cu Ilie din Constantinopol;
Bucură-te, cu Ioan din Roma;
Bucură-te, de trei ori Sfinte Varsanufie;
Bucură-te, cu neîncetate rugăciuni pentru noi la tronul dmnezeiesc;
Bucură-te, tămâie binemirositoare pe jertfelnicul ceresc;
Bucură-te, stâlp lumii și tărie;
Bucură-te, nouă tuturor nădejde și bucurie;
Bucură-te, bucuria rugăciunilor împlinite;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 9-lea

Harul și sfințenia au umplut nu numai sufletul și mintea, ci și întreg trupul și inima ta, preacuvioase Varsanufie. Și, precum odinioară sfinții Apostoli își întindeau hainele peste bolnavi și aceștia se vindecau trecând și umbra lor peste aceștia, așa și tu, părinte, ai primit fesul lui Ioan din Mirosava, ca purtându-l tu, el să scape din ispite. Iar un alt cuvios ți-a trimis culionul și analavul său ca să le porți un timp, apoi să i le trimiți ca să se folosească de ele, așa și apa, și pâinea, și tot ce atingeai. Cuprinde-ne și pe noi în dragostea cea mare și de minuni făcătoare și vindecătoare și alinăne neputințele și neliniștile sufletului nostru, nouă, celor ce-L lăudăm pe Dumnezeu prin tine, cu cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei fără folos duhovnicesc grăitor nu vor putea niciodată a-ți țese stihuri potrivite cu viața ta, Cuvioase, și nici frumos împodobite cu mulțimea minunilor săvârșite. Cu ce vom putea asemăna dragostea ta cea arzătoare pentru lume și Dumnezeu și câte rugăciuni, și câte metanii cu lacrimi și osteneli ai pus lui Dumnezeu așternut picioarelor Sale pentru noi toți? Că ai făcut din "închisoarea" chiliei tale altar de jertfă, palat al nevoințelor, izvorul tuturor râurilor de binefaceri către toți. Pentru toate acestea, iarăși te rugăm să ne primești în purtarea de grijă a Sfinției tale și să nu te îndepărtezi de noi, cei ce te lăudăm:
Bucură-te, cuvânt cu folos duhovnicesc;
Bucură-te, viață urzită cu stihuri alese;
Bucură-te, cunună cu pietrele minunilor împodobită;
Bucură-te, dragoste arzătoare pentru lume;
Bucură-te, slujitor al harului;
Bucură-te, împărțitor darnic al darului;
Bucură-te, pentru noi veșnic rugător;
Bucură-te, și celor ca mine păcătos, mijlocitor și îmbrăcăminte;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 10-lea

Cincizeci de ani ai viețuit zidit în chilie, ca într-un mormânt, și niciun om nu a văzut fața ta, Cuvioase, hrănindu-te puțin cu apă și pâine, încât pe toți i-ai minunat. Câte boli, câte ispite și neputințe ai îndurat, nu sunt de spus, după cum în tot acest timp rucodelia n-ai lăsat, plătindu-ți hrana. Dar noi, cinstitorii și rugătorii tăi, cum să te plătim, Preafericite, pentru cât te ostenim cu rugăciunile noastre? Așa primește ca zălog dragostea noastră, a iubitorilor de prăznuire, și cu binemeritată cântare învrednicește-ne ca împreună în veșnicie lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid prea tare ești cuvioșilor și liman de scăpare tuturor celor ce caută spre tine în suferințele lor, și dai putere și tărie zidului credinței tuturor celor ce te chemăm în ajutor, pentru că toate le credem și ne bucurăm, ca odinioară Eustohie, patriarhul Ierusalimului, care auzind despre viețuirea și lucrarea ta, a venit să te vadă și să te cerceteze. Și luând oameni cu el, a mers deîndată la chilia ta, Sfinte, și vrând să spargă zidul și să intre, o minune, îndată a ieșit foc și puțin a lipsit să îl ardă. Îngrozindu-ne de necredința lui, te lăudăm încredințați că nu vei lăsa să ardă focul cel mistuitor pe rugătorii tăi, cei ce te cinstesc cu laudele acestea:
Bucură-te, al sfinților și cuvioșilor, cuvios și sfânt;
Bucură-te, cel în răbdare și rugăciune adânc;
Bucură-te, lui Dumnezeu iubire lucrătoare;
Bucură-te, cu Duhul Sfânt unitule;
Bucură-te, Tatălui Ceresc plăcutule;
Bucură-te, cu noi toți lăudătorii tăi într-o împreună cinstire;
Bucură-te, smerenie din smerenie dumnezeiască;
Bucură-te, al cuvioșilor ocrotitor și sfântă acoperire;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 11-lea

Mulți dintre cei ce au dorit să te cerceteze și să culeagă cuvânt de învățătură și binecuvântare, venind la chilia sfinției tale și nevăzându-te, aceștia au primit răspuns, învățându-i pe ei că ori de câte ori sunt în necaz, în ispită sau nedumerire, în gând să ceară sfatul bătrânului zicând: "Avva, ce să grăiesc?" și lui Dumnezeu să cânte: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Elian, egumenul mănăstirii, se sfătuia cu celălalt bătrân Ioan, ucenicul sfinției tale și, temându-se că nu va ști ca și Avva Serida să dea răspuns fiecărui viețuitor în parte, pentru că acesta era începător în ale stăreției, bătrânul Ioan i-a răspuns așa: "Să nu te îngrijești ce vei grăi" și "oriunde vei ajunge, cere în cugetul tău sfat Sfântului Bătrân", și cântă «bucură-te»:
Bucură-te, mintea cea înaltă a pustiei;
Bucură-te, rugăciunea minții neîntreruptă;
Bucură-te, răspuns bun celor ce ție se roagă;
Bucură-te, sfat bun din Sfatul cel prea Mare;
Bucură-te, povățuitor neîncetat celor ce la tine aleargă;
Bucură-te, bucuria celor ce-și pun nădejdea în tine;
Bucură-te, și primește aceste frumoase stihiri;
Bucură-te, cu dreptate, pentru că pentru tine sunt urzite;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 12-lea

După mulțimea anilor trăiți zăvorât în chilia pustiei, ai adormit somnul ce se cuvine cuvioșilor, luând cu tine, Sfinte Varsanufie, taina unei vieți trăite în înstrăinare de lume și în mare nevoință, dar așa ai câștigat și trecere fără oprire prin vămile văzduhului, uimind îngerii din cer și înfricoșând diavolii, bucurând sfinții și pe cuvioșii care te-au întâmpinat în cântări cu bună mireasmă duhovnicească, lui Dumnezeu zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cine nu te va ferici pe tine, sfinte, și cine nu va lăuda mulțimea darurilor dumnezeiești pe care Ziditorul ți le-a dăruit ca pe cele mai prețioase și scumpe pietre, pe care, cu viața împodobită de rugăciune și credință neștirbită, le-ai înmulțit, dăruind din ele tuturor celor ce te cinstesc? Astfel, te fericim pe tine, Cuvioase, și calea în care ai mers, că ți-a gătit ție Dumnezeu cununi de răsplată și lăcaș duhovnicesc în veșnicie. Iar eu, ritorul cel cu dragoste și bună viersuire, mă închin sfințeniei tale, lăudându-te așa:
Bucură-te, podoaba cea de mult preț a pustiei;
Bucură-te, floarea pustiei, tămâia cea bine mirositoare;
Bucură-te, cel ce te-ai înstrăinat de lume cu folos;
Bucură-te și ne învrednicește să te lăudăm cu alese cântări;
Bucură-te și ne ajută să-ți spunem viața cu frumoase împodobiri;
Bucură-te și te roagă neîncetat pentru biserică și credincioșii ei;
Bucură-te și te roagă ca întreaga zidire să fie păzită;
Bucură-te, stâlp înalt și tare ce ții lumea cu rugăciunile tale;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul al 13-lea

Cu ce mulțimi de cântări vom împodobi nevoințele tale? Cu ce stihiri și cu ce privegheri vom putea vreodată a lăuda postul și setea și înstrăinarea ta pentru dragostea lui Dumnezeu? Însă noi nevrednicii, primind binecuvântare de a-ți cere cele de trebuință, rostindu-ți numai numele sfinției tale, te rugăm să-ți aduci aminte, Sfinte Cuvioase și Mare Varsanufie, de Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică a lui Hristos, cea de la o margine până la cealaltă margine a lumii, și de tot poporul creștinesc întristat și deznădăjduit. Împacă lumea sfâșiată de războaie, de urgii și de neputință, ocrotește-i pe cei ce s-au înstrăinat și pe noi toți ne adună în fața icoanei tale făcătoare de minuni, ca împreună cu "Bătrânul Avva" să cântăm Prea Sfintei Treimi: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Cuvioase Varsanufie, din copilărie dăruindu-te pe tine Ziditorului tuturor, te-ai afierosit lui Dumnezeu ca un purtător de multe daruri sfinte. Astfel, lăsând științele lumii și Egiptul, țara nașterii Sfinției tale, ai călătorit în părțile Palestinei doritor fiind de pustie, ca într-o zi, trecând pe lângă hipodrom și văzând alergarea fără rost a oamenilor împreună cu a cailor, te-ai gândit de îndată la cum ar trebui să fie alergarea cea duhovnicească spre Împărăția Cerurilor. Pentru aceea, toate părăsindu-le, ai venit în chinovia cuviosului Serida și, odihnindu-te de cele trecătoare, cu sârguință și binecuvântare ai început a lucra pe cele netrecătoare. Iară noi, iubitorii nevoințelor tale, te lăudăm cu stihiri ca acestea:
Bucură-te, vlăstar de mare preț al Egiptului;
Bucură-te, că ai părăsit toate darurile și plăcerile trupului;
Bucură-te, iubitorule de mare nevoință;
Bucură-te, lucrătorul științelor celor de trebuință;
Bucură-te, cetățean din pustiul Palestinei;
Bucură-te, următor al cuvioșilor Egiptului;
Bucură-te, stâlp de nevoință al pământului;
Bucură-te, nevoință și rugăciune neîncetată și cântare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

Condacul 1

Celui ce peste fire s-a nevoit ajungând în cinste cu îngerii, celui ce lepădând povara păcatelor s-a ridicat pe culmile cuvioșilor Părinți, pe vasul neîncăpător al Duhului, veniți, toți iubitorii de rugăciune, cu cântări duhovnicești și alese stihiri să-l lăudăm astăzi, pe sfântul și cuviosul Varsanufie cel cu chip îngeresc, cântându-i din toată dragostea inimii pentru viețuirea sa cea sfântă, împreună cu îngerii și cuvioșii și toți sfinții: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Varsanufie, preafericite!

sursa  /doxologia.ro