Credința nu are nevoie de dovezi, de explicații sau de garanții. Ea există dincolo de ceea ce se vede, dincolo de ceea ce pare posibil. Este liniștea care îți spune să continui chiar și atunci când nimic nu are sens, forța care te ridică atunci când nu mai ai energie să mergi mai departe.

Sunt momente în care lucrurile par neclare, în care răspunsurile întârzie să apară și drumul pare mai lung decât ai anticipat. În astfel de clipe, credința nu este despre a ști cum sau când se vor așeza lucrurile, ci despre a fi convins că o vor face. Este despre a păși fără să vezi întregul drum, despre a acționa fără să ai toate piesele puzzle-ului.

Credința nu înseamnă pasivitate. Nu înseamnă așteptare lipsită de implicare. Nu înseamnă să stai deoparte și să speri. Înseamnă să faci ce poți, cu ceea ce ai, având siguranța că restul se va completa la momentul potrivit.

Uneori, nu ai nevoie să știi mai mult. E suficient să crezi.