Fiind psiholog, nu te mai miri de oameni.
Nu pentru că ai devenit imun sau detașat, ci pentru că înțelegi. Înțelegi că furia ascunde teamă. Că tăcerea ascunde rușine. Că agresivitatea e uneori doar un strigăt după siguranță. Că fuga nu e lașitate, ci instinct de supraviețuire. Că perfecționismul e un mod disperat de a merita iubire. Și că, dincolo de toate, fiecare reacție are o poveste. Nu mai judeci, nu mai etichetezi, ci asculți. Uneori doar taci și înțelegi. Pentru că, odată ce vezi mecanismele din spatele comportamentului uman, mirarea se transformă în compasiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.