Care este sentimentul care domină oamenii în momentul morții: îndoiala, frica sau speranța?

 Allan Kardec a întrebat spiritele:

Care este sentimentul care domină oamenii în momentul morții: îndoiala, frica sau speranța?

Binefăcătorii au răspuns: "Îndoiala în necredincioși; frica, în vinovați; speranță, în oameni buni.

Tot timpul, bărbatul era îngrijorat pentru viitorul său dincolo de mormânt, ceea ce este foarte firesc.

Indiferent de importanța pe care o acordi vieții prezente, nu poți să nu te gândești cât de scurtă este această viață.

Și, mai presus de toate, precar, pentru că, în fiecare moment, este supus întreruperii, nu i se permite certitudinea despre ziua următoare.

Ce se va întâmpla cu el după momentul fatal?

Aceasta este o întrebare serioasă, pentru că nu este vorba doar despre câțiva ani, ci despre eternitate.

❖ ❖ ❖

Cel care trebuie să petreacă mult timp într-o țară străină și se îngrijorează de situație se va regăsi acolo.

Așadar, cum ar trebui să nu ne facem griji pentru situația în care ne vom afla părăsind această lume?

Prin apărarea vieții nemuritoare, omul păstrează memoria goală a ceea ce știe și a ceea ce a văzut pe planul spiritual.

Asta îl face să simtă că nu va fi niciodată lichidat la momentul morții sale.

Astfel sosește momentul morții, așa cum învață spiritele, fiecare va simți conform conștiinței sale.

Dacă aduci o conștiință vinovată, vei simți frică. Dacă ai fi sceptic și necredincios, inevitabil vei simți îndoieli.

Dar dacă ai fost un om bun, un om bun, speranța îți va ține companie, în timp ce îți iei rămas bun de la corpul care a servit drept instrument pentru a trăi bine.

Întrebarea este simplă: moare așa cum trăiești. Ca viața, ca moartea, spune înțelepciunea populară.

Rațiunea ne spune că lăsarea ambalajului carnal nu ne va face nici mai buni, nici mai răi decât eram înainte. Natura nu face salturi.

Ceea ce putem, și acest lucru este posibil pentru noi, este să căutăm să trăim conform Legilor Divine de acum înainte, cât timp suntem pe cale.

Putem, dacă dorim, să depășim necredința, căutând să studiem lucrările care vorbesc despre nemurire, despre realitatea obiectivă care ne așteaptă după moartea trupească.

Totuși, putem alina conștiința vinovată reformulând valorile, reformarea morală, invidiind eforturile de a îmbunătăți peisajul nostru intim, acum. Totuși, aceasta vine dintr-un forum intim al fiecăruia dintre noi, de care depinde exclusiv de voința de a cuceri o stare liniștită a sufletului, nu doar în momentul morții, ci în toate momentele vieții, care sunt eterne.

❖ ❖ ❖

Ideea de nimicnicie în Mormânt are ceva ce sfidează rațiunea.

Un bărbat, oricât de lipsit de griji ar fi în viață, când vine momentul suprem, se întreabă ce se va întâmpla cu el și, fără să vrea, așteaptă la ceva mai mult decât nimic.

Rațiunea ne spune că a crede în Dumnezeu, fără a admite viața viitoare, este o contradicție.

Sensul unei existențe mai bune stă în fiecare om și nu este posibil ca Dumnezeu să fi pus-o acolo în zadar.

Momentul Spirit
Întrebările 958 până la 961
Allan Kardec,