„Rugul Aprins”

În curtea Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai, în spatele Sfântului Altar al bisericii mari, se află Paraclisul Rugului Aprins.

Într-o zi, Moise păştea oile socrului său Iotor, pe lângă muntele Horeb. Acolo i s-a arătat lui îngerul Domnului, într-o mare pară de foc, ieşind dintr-un rug care ardea şi nu se mistuia. Moise se apropie îndată să vadă mai de-aproape minunea aceea.

Atunci, Domnul a strigat pe Moise din mijlocul rugului care ardea, dar nu se mistuia: „Moise, Moise! Nu te apropia. Dezleagă-ţi încălţămintele de la picioarele tale, că locul pe care stai este sfânt. Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam... al lui Isaac... şi al lui Iacob ...Moise şi-a acoperit faţa, ferindu-se a privi înainte drept la Dumnezeu...” (leşirea 3, 4).

Rugul acesta care ardea în flăcări mari, fără a se mistui, era o minunată preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, care a purtat în pântecele ei pe Hristos- Dumnezeu-Omul, care-i foc mistuitor, fără a se arde sau mistui.

Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii. Acest soi de rug este singurul care crește în toată Peninsula Sinai.

 Detaliul biblic: În timp ce păștea oile socrului său Ietro pe Muntele Horeb, Moise vede un rug în flăcări care nu se mistuie. Auzind glasul lui Dumnezeu, este oprit și îndemnat să se descalțe, deoarece spațiul este sfințit de prezența divină. 

Prefigurarea Maicii Domnului: În teologia ortodoxă, rugul care arde fără a se arde este considerat o preînchipuire a Maicii Domnului, care L-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu (focul mistuitor) în pântece fără a fi mistuită