Un orgoliu ridicat înseamnă nu doar dispreț pentru oameni și sentimentul de superioritate.

 

OMUL , CARE ARE UN ORGOLIU RIDICAT , FIE SE CALCĂ ÎN PICIOARE PE SINE, FIE ÎI CALCĂ PE ALȚII.

Un orgoliu ridicat înseamnă nu doar dispreț pentru oameni și sentimentul de superioritate.

Un orgoliu ridicat este și sentimentul DE A AVEA DREPTATE ABSOLUTĂ, ȘI INCAPACITATEA DE A IERTA ȘI IMPUNEREA PROPRIEI VOINȚE ALTORA, și nemulțumirea de soartă, depresie , inflexibilitate și LIPSA DORINȚEI DE A FACE COMPROMIS.

Cu cât orgoliul omului este mai mic, cu atât el are mai multă iubire în Suflet, mai multă energie . Cauzele cancerului și altor boli mai grave sunt , un regret puternic al trecutului, tristețe și neîncrederea în sine în ceea ce privește viitorul, nemulțumirea față de prezent. IUBIREA trebuie să ne ajute să ne educăm pe noi înșine și pe alții, să ne dezvoltăm și să fim fericiți.

Cel mai distrugător ,,control" uman nu vine din exterior , ci din din interior și ne contolează și paralizează total viața și se numeste ORGOLIU.

OMUL, CARE ESTE ABSOLUT SIGUR DE PROPRIA DREPTATE, îi judecă permanent pe cei din jur, regretă trecutul, și nu este capabil să ierte.

A crede că ai DREPTATE ABSOLUTĂ reprezintă o greșeală serioasă.

O astfel de personă nu va putea niciodată să se schimbe, să- și îmbunătățească caracterul. Iar atunci când omul nu vrea să se schimbe , el nu este capabil să se adapteze la o situație, la cei din jur, sau să facă un compromis.

Asta înseammă că el vorbește cu cei apropiați pe limbajul ultimatumului, ceea ce reprezintă calea spre destrămarea relațiilor de familie sau în general.

Eu cred că că omul care crede că are dreptate absolută , nu este prea potrivit pentru viața de familie.

Există dreptate dar există și adevăr.

Fiecare are propriul lui adevăr . OMUL CARE SE ÎNCHINĂ LA PROPRIUL ADEVĂR , LA PROPRIA DREPTATE, LA PROPRIILE IDEALURI ESTE TOT TIMPUL AGRESIV .

Mai întâi el este agresiv la exterior , apoi la interior .

Iar agresivitatea interioară, subconștientă șubrezește pe neobservate relațiile de familie și nu numai și le distruge.

CAPACITATEA DE A- ȚI SACRIFICA PROPRIILE IDEALURI, PROPRIA DREPTATE ESTE CAPACITATEA DE A PUNE IUBIREA MAI PRESUS DE VALORILE UMANE

Nimica sunt, nimica pot, nimica am -Părintele Proclu Nicău

 Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuţilor. Dacă cineva are fapte bune şi n-are smerenie, se răstoarnă din căruţă; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căinţă, păreri de rău, pe aceia îi mântuieşte Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune şi li se pare că au ceva.
Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Şi i s-a arătat îngerul şi i-a zis: „Aşa să te mântuieşti, dacă cugeţi astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Şi aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Şi cine se smereşte, caută să fugă de tulburări… În viaţa de obşte, de tulburări nu poţi fugi; numai atâta: să ţii gura închisă, să zici: „Doamne Iisuse…”, şi să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie. Atâta am sporit în mănăstire: cât am ascultat de altul.

SĂRUTUL ÎNGERILOR ...

Puțini stiu că în momentul când Domnul Iisus Hristos a fost coborât de pe Sfânta Cruce pentru a fi înfășurat în giulgiu și pus în mormant, pe cer a apărut un nor în formă de disc mare, în culorile curcubeului, care răspândea o lumina caldă și difuză. Acest nor s-a așezat deasupra gropii, iar din el vibra o melodie armonioasă ca un ecou îndepărtat, iar voci îngerești cantau "Osana "!

Dar cea mai sfâșietoare scenă, povestește Sotirios Crotos, unul dintre cei șaptezeci de ucenici ce l-au însoțit pe Domnul, s-a petrecut în momentul cand Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a apropiat de trupul Fiului ei: ,,Mama Lui s-a apropiat, a îngenuncheat, și noi odata cu ea. Mă uitam la ea, o adevarata Maică a durerii. Câtă smerenie, supunere și ascultare la voia lui Dumnezeu, și în același timp câtă decență, demnitate și noblețe de regină, în imensa ei durere! Sufletul ei plângea. Plânsul sufletului nu se manifestă material, nu sunt lacrimi, nici bocet, nici geamăt, dar este așa de puternic și de cumplit, că-ți spintecă inima în două.

Ea a băgat mâna peste giulgiu, pe la ceafă, și i-a ridicat puțin capul. S-a aplecat și a atins obrazul ei de-al Lui. I-A DAT SĂRUTUL SUFLETULUI! Sărutul trupului se face obișnuit pe buze. Sărutul sufletului este pura atingere de la obraz la obraz, ESTE SĂRUTUL ÎNGERILOR ÎN CER.

I-a pus capul la loc și s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan."

 

😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂

 

Doi purici obișnuiau să se întâlnească în fiecare an și să-și petreacă vacanța în Florida. într-un an, unul dintre purici ajunge mierlit de frig:

- Brrrr, bagă-mi-aș, am înghețat.

- Ce-ai pățit?, îl întreabă prietenul lui.

- Am călătorit toată noaptea în barba unui motociclist vitezoman din Jersey în Florida.

- Păi așa se călătorește în Florida? Stai să te învăț eu: mergi la aeroport, intri în bar, bei, mănânci, ochesti o stewardesa blondă, meseriașă, te cuibăreșți între sanii ei, tragi un pui de somn și a două zi ești bine mersi în Florida.

Trece un an, cei doi se întâlnesc din nou.

- Brrr, sunt înghețat, mor de frig.

- Da ce naiba bă, nu ți-am explicat anul trecut ce să faci?!

- Ba da! și am făcut întocmai. M-am dus la aeroport, am intrat în bar, am mâncat, am băut, mi-am ochit o stewardesa meseriașă, m-am cuibărit în sanii ei, am adormit și dimineață m-am trezit în barba unui motociclist vitezoman în drum spre Florida...😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂

O frumoasă lecție de viață!

 Într-o zi, un băiat a intrat în casa lui trântind ghiozdanul și țipând foarte enervat. Mama lui l-a chemat, dar el a continuat să spună iritat: "MAMĂ! IȚI JUR CĂ AM MULTĂ FURIE! ... Alex NU trebuia să facă asta cu mine, așa că sper că totul să-i mergă prost!" !ÎL URĂSC!" MAMICA lui, o femeie foarte înțeleaptă, l-a ascultat calmă pe FIUL ei, care a continuat să spună: "Imaginează-ți că prostul m-a umilit în fața prietenilor mei. NU ACCEPT ASTA! Sper să se îmbolnăvească, așa nu mai vine la școală." Mama a continuat să asculte și s-a dus într-un colț al garajului casei de unde a luat un sac plin cu cărbune pe care l-a dus până la capătul grădinii și i-a propus fiului ei următoarele: - „Vezi cămașa aceea albă întinsă pe culme ? Fă-ți ideea că este Alex și fiecare bucată de cărbune din geantă este un gând rău îndreptat spre el. ARUNCA-I TOȚI CĂRBUNI DIN SAC PÂNĂ LA ULTIMA BUCĂȚICĂ. Apoi mă voi întoarce să văd cum a rămas cămașa. " Băiatul a luat-o ca pe un joc și a început să arunce cărbunii, dar, deoarece culmea cu rufe era departe, puțini cărbuni au lovit cămașa. Când mama s-a întors a întrebat: - Fiule, CUM TE SIMȚI? - Obosit, dar mai bine mamă !! ... Uite că am nimerit câteva bucăți de cărbune în cămașă. Mama a luat copilul de mână și a spus: - Vino cu mine, vreau să-ți arăt ceva. L-a așezat în fața unei oglinzi în care își putea vedea întregul corp ... S-A SPERIAT! Era tot pătat și numai dinții și ochii îi erau vizibili. În acel moment, mama a spus: - „FIULE, după cum poți vedea, cămașa este puțin murdară, dar NU se compară cu cât ești tu de murdar. Răul pe care îl dorești altora ți se întoarce și se înmulțește în tine indiferent cât de mult îți dorești să poți tulbura viața cuiva cu gândurile tale, rezidurile și murdăria rămân întotdeauna în tine. Asa că: - AI GRIJĂ DE GÂNDURILE TALE, pentru că devin cuvinte ... - AI GRIJĂ DE CUVINTELE TALE, pentru că devin acțiuni ... - AI GRIJĂ DE ACȚIUNILE TALE, pentru că devin obiceiuri ... -AI GRIJĂ DE OBICEIURILE TALE, deoarece îți modelează caracterul. - ȘI AI GRIJĂ DE CARACTERUL TĂU, PENTRU CĂ VIITORUL TĂU DEPINDE DE EL !! _____

LEGENDA PAPADIEI

 Candva, demult, pe când oamenii nu erau așa cum îi știm noi astăzi și pe când Dumnezeu încă umbla pe pământ, Îngerul florilor a fost trimis să aleagă floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor. El se reîntorsese pe pământ și începuse să caute în păduri, prin grădini și câmpii. După un timp, a ajuns într-un răzor plin de lalele roșii și portocalii, ridicate semeț spre cer, și le-a întrebat: „Unde v-ar plăcea cel mai mult să trăiți?” Lalelele i-au răspuns: „Cel mai mult ne-ar plăcea să trăim pe pajistea unui castel, unde culorile noastre fierbinți ar contrasta cu zidurile cenușii ale zidurilor. Ne-ar plăcea să fim atinse de către o prințesă care să ne mărturisească zi de zi cât de frumoase suntem”. Îngerul și-a întors cu întristare ochii de la lalele și a întrebat trandafirul: „Care crezi că ar putea fi locul tău preferat?” Acesta i-a răspuns: „Mi-ar plăcea să mă înalț pe zidurile unui castel căci sunt fragil și delicat și nu aș putea face lucrul acesta de unul singur. Eu am nevoie de îngrijire și de un adăpost primitor”. Ingerul florilor s-a posomorât și s-a îndreptat în pădure către o violetă, pe care a întrebat-o: „Unde ți-ar placea cel mai mult să trăiești ?” Aici, în codru, unde sunt ascunsă de ochii tuturor”, i-a răspuns violeta. „Pârâul îmi răcorește rădăcinile, iar copacii mă adăpostesc de fierbințeala amarnică a soarelui”. Îngerului nu i-a plăcut însă nici cele spuse de către violetă și a străbătut pământul până când a ajuns la o păpădie prinsă adânc în țarina unei pajiști. Îngerul a întrebat-o: „Care este locul în care ți-ar plăcea cel mai mult să trăiești?” „Vai!”, a oftat păpădia, „aș vrea să trăiesc oriunde aș putea fi găsită cât mai repede de către copiii plecați de la școală sau care se zbenguie și aleargă peste câmpii. Aș vrea să trăiesc pe lângă drumuri și în poiene, dar și printre pietrele din oraș, ca să pot face fericit pe oricine cu floarea mea veselă și pufoasă”. „Tu ești floarea care îmi place cel mai mult!”, a exclamat îngerul: „Vei înflori oriunde apare mai întâi primăvara și vei fi numită floarea copiilor!!!”

"Un adevărat suflet pereche este o oglindire a ta, persoana care îţi arată tot ceea ce te reţine, persoana care te aduce în atenţia ta ca tu să-ţi schimbi viaţa. Sigur, ele au o educaţie comună, interese similare, dar au un lucru pe care tu nu-l ai, iar acesta este introspecţia pentru a te ajuta să devii măreţ. La ce foloseşte un suflet pereche dacă nu te poate ajuta să te eliberezi astfel încât să trăieşti misiunea vieţii tale?"

10 sfaturi de viață de la Nicolae Steinhardt:

 1. Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși. 

2. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. 

3. Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați. 

4. Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.

 5. Elementara deșteptăciune e o îndatorire. 

6. Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta. 

7. Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.

8. În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre. 

9. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.

 10. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.

Dacă nu aveai asta (crucea) la piept, vedeai tu ce păţeai!

Un oarecare buldozerist, fiind foarte obosit din pricina muncii, s-a întins într-o noapte de vară ca să se odihnească. În somn a simţit o greutate apăsându-l şi s-a trezit, dar nu putea să se împotrivească. Vedea ceva negru ce semăna cu un câine şi care înainta încet-încet către capul său şi-l strivea. Simţea că îi iese sufletul. Însă atunci când a ajuns la piept, a auzit o voce: „Dacă nu aveai asta (crucea) la piept, vedeai tu ce păţeai”. Şi îndată a dispărut. A mulţumit lui Dumnezeu, şi-a făcut cruce şi a înţeles cât de mare este puterea Crucii pe care până atunci o purtase formal.
 

De ce avem nevoie să cumpărăm înţelepciune!

 Un înțelept trăia într-un oraș în care se aflau mulți oameni fără minte. Într-o zi, el puse deasupra ușii casei, o firmă, pe care era scris: „ Aici se vinde înțelepciune”. Trecând pe acolo unul care se credea prea înțelept și văzând firma, se opri. Surâse și, cum era cu servitorul său, îi dădu câțiva gologani și-i zise: -Du-te și cumpără cu acești bani înțelepciune de la negustorul acela!… Servitorul merse și ceru. Înțeleptul îi spuse: -Spune stăpânului tău că în tot ce va face, să nu piardă din vedere sfârșitul… Servitorul plecă și-i spuse acestea stăpânului său. Omu cel ce se credea prea înțelept, rămase pe gânduri. Mergând acasă, începu a pune în lucrare vorbele pe care le cumpărase, și văzu că-i aduc mari și bune foloase. Atunci le scrise cu litere mari, deasupra casei lui, ca să le fie de folos și altora. Prețuiește, frate, timpul, căci în timp te vei mântui! Abia la sfârșit vede omul cum și-a cheltuit viața, ce ar fi putut să facă și nu a făcut, cât de ușor ar fi fost și s-a lenevit.

 

Postul pentru suflet

Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că-i uşor să te abţii de la mâncare, “dar e mai greu să-l ierţi pe altul pentru răul pe care ţi l-a făcut, e mai greu să nu răsplăteşti cu rău pe acela care ţi-a făcut rău şi-i greu să nu-i întorci altuia vorba urâtă”. Iar Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă să nu postim doar ca să ne curăţăm trupul, căci “îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care-şi curăţă sufletul cu post”.

Iată că sfinţii vorbesc despre cele două mari virtuţi ale postului: curăţarea sufletului şi a trupului, dar tot ei ne spun că postul pentru suflet este taina pe care-o avem de dezlegat, de înţeles şi, mai ales, de practicat atunci când vorbim despre post.

Postul pentru suflet este însoţit de îngerii păzitori ai vieţii, iată ce taină minunată ne-au dezvăluit sfinţii.

Postul pentru suflet înseamnă “să ierţi”.

Postul pentru suflet înseamnă să nu-i întorci altuia răul.

Postul pentru suflet înseamnă să nu întorci vorba rea către cel care ţi-a spus-o.

Postul pentru suflet înseamnă să nu mai hrăneşti mintea cu gânduri distructive, să nu mai ripostezi cu emoţii negative la ura altuia şi să renunţi, în acelaşi timp, la comportamentele născute din trufie, mândrie sau ură.

Să te îngrijeşti de sentimentul tău, de gândul tău, de emoţiile tale, ca şi de comportamentele tale; iată ce înseamnă postul pentru suflet, cel însoţit de îngerii păzitori ai vieţii.

Acesta-i cel mai greu post şi încă unul care nu trebuie musai legat de “vremea postului de mâncare”, căci nu se poate să te scufunzi în răutăţi nenumărate zi de zi şi, când începe postul, să devii un om bun.

Drumul către omul bun din noi înşine este, poate, cea mai puternică, cea mai provocatoare şi mai grea dintre toate alegerile vieţii.

Pe de o parte, greul se naşte din faptul că lumea care ne înconjoară pare a trăi pe coordonate opuse bunătăţii.

Că succesul omenesc pare a veni tocmai dintr-un surplus de inteligenţă închisă în bălăriile urii, ale agresivităţii şi ale îndrăznelii diabolice.

Viaţa pare rânduită invers îndemnurilor pe care ni le repetă sfinţii şi binele omenesc pare a fi aşezat tocmai pe partea opusă a potecii sufletului bun.

Dificultatea “postirii pentru suflet” se mai naşte şi din faptul că pentru orice fiinţă omenească-i la îndemână să simtă, să gândească, să vorbească şi să facă rău, pe când pentru bunătate ai nevoie de efort, de căutare, de înţelegere, de lupta cu ispita, de acceptarea înfrângerilor în planul Eului omenesc, de surparea mândriei şi de nenumărate renunţări.

Drumul omului către sufletul său curat este presărat cu ciulini, cu mărăcini, cu obstacole, cu încercări şi eforturi pe care nu le putem face fără ajutor divin.

Postul pentru suflet este însoţit de îngeri mângâietori, dar şi de demoni care ne atacă, aşa cum spun sfinţii părinţi. Şi ei nu ne atacă altfel decât prinzându-ne mintea, inima şi fapta în emoţii distructive, în sentimente tulburătoare, în gânduri negative, în resentimente şi-n fapte urâte.

A posti pentru suflet este, în fapt, o atitudine umană şi este însăşi starea naturală, normală a omului.

Postul pentru suflet nu trebuie ţinut doar în timpul postului pentru trup, cât în fiecare zi a existenţei noastre, după înţelegerea, priceperea şi nivelul nostru de putere.

Nu spune nimeni că omul trebuie sau poate fi perfect. Nu spun nici sfinţii, nici Iisus n-a spus că omul este un sfânt ori că viaţa îi dă cuiva prins în vârtejurile ei prilejul să vieţuiască în desăvârşire.

Dar a încerca să fii puţin mai bun decât ieri înseamnă mult mai mult decât a lăsa răul să curgă nestingherit prin tine.

A ţine post înseamnă, iată, “să ierţi, să nu întorci fapta rea şi să nu întorci vorba urâtă!”.

Aceste trei virtuţi ale postirii pot intra în experienţa vieţii de zi cu zi împreună cu postul de mâncare. Probabil că am putea să le ţinem măcar în minte şi-n suflet, am putea să le practicăm intenţionat în perioada următoare şi, chiar dacă eşuăm uneori, chiar dacă alteori suntem încercaţi să abandonăm, încercarea şi dorinţa înseamnă mai mult decât nimic.

Adevarata ta natură

 

Un învățăcel Zen i-a spus profesorului său: “Maestre, am un temperament de nestăpânit. Ajută-mă să scap de el.”

“Asta-i tare ciudat”, i-a spus învățătorul. “Arată-mi.”

“Acum nu pot să îți arăt!”

“De ce nu?”

“Apare pe neașteptate.”

“Atunci nu poate fi natura ta adevarată,” spuse învățătorul, “dacă ar fi fost, ai fi putut să mi-o arăți în orice moment. De ce permiți ca ceva care nu îți aparține să îți tulbure viața?”

După aceea, oricând studentul simțea mânia crescând în interior, își amintea cuvintele învățătorului său și își observa furia. În timp, el și-a dezvoltat un temperament calm și liniștit.

20 de sfaturi pentru o tinerețe libera de la părintele Constantin Necula

1. A fi liber în Hristos înseamnă a dărui cu zâmbetul pe buze! 

2. Libertatea, ca și iubirea, nu răspunde la întrebarea „Ce?”, ci la întrebarea „Cine?”. Iar răspunsul este Hristos!

3. În general, atunci când te schimbi, îți cresc aripi. Depinde, însă, unde zbori cu ele… 

4. Până la urmă, cea mai deplină formă de libertate este să te duci lângă potir, să deschizi gura și să primești Trupul și Sângele lui Hristos. Atunci când toți ceilalți ne spun: „Închideți gura!”, Hristos ne spune: „Deschideți gura și primiți Trupul și Sângele lui Hristos!”.

5. Învățați că dincolo de cuvintele noastre e Biserica, că suntem ai lui Hristos, că El e lângă noi acolo, e colegul nostru de bancă, cel cu care frângem sandvișul pe care nu-l avem, cu care reușim la examenele pe care nu le luăm… Cel mai important examen din viață este Hristos!

6. Invidia se naște din neputința de a recunoaște că vrei mai mult. Recunoașteți că vreți mai mult și trageți mai tare! Și fiți „invidioși” pe Hristos, pe sfinți: „Ce frumoasă-i Maica Domnului! Vreau să fiu ca ea!”, „Ce frumoasă-i Sfânta Parascheva, vreau să fiu ca ea!”.

7. Încercați să nu trageți de oameni spre credință, asta-i important! Oamenii au nevoie să înțeleagă, au nevoie să le explicați! Fiți oameni! Noi nu suntem sfinți, altfel am fi pictați în biserică, pe pereți, nu ne-am afla aici… Încercați să le spuneți celorlalți cât de importantă este credința, dar fără să vă bateți cu cărămida pe piept pentru asta! Încercați să nu transformați Biblia în „aparat de decapitare” pentru ceilalți. Oferiți-le șansa de a vedea ce este Biblia, nu ceea ce interpretează cineva din ea.

8. Cea mai deplină libertate pe care ne-a dat-o Hristos este: „Te iert și te dezleg!”, în scaunul se spovedanie. Asta înseamnă: Ești liber! Nu mai ai nici o cătușă! Ești liber spre Rai! Taie-o!

9. Când aveți senzația că v-ați îndepărtat de Dumnezeu, e simplu: mergeți după Hristos! Faceți-I cu mâna și El vă vede! De fiecare dată, Hristos este acolo! Nu ați remarcat că în toate icoanele ortodoxe Hristos este doar cu fața la noi? 

10. Dacă vreți să rămâneți de partea Mântuitorului Hristos, nu judecați!

11. Nu renunțați la a avea emoții atunci când aveți ceva de făcut, ci transferați emoția în a face bine ceea ce aveți de făcut. Învățați să înțelegeți că e important să vă trăiți viețile. Înfruntați emoțiile și Hristos nu va sta cu spatele la voi niciodată! Viața noastră e făcută să biruim!

12. Ce să facem când cineva înjură Biserica? / Ce să faceți? Să-l iertați! Biserica este hulită și de aici se naște „antivirusul”!

13. Îmbunați-vă inima, înmuiați-o, ca în ea să poată locui Hristos! 

14. Mă simt tot timpul de partea Bisericii. Și asta e foarte important: sunt de partea Libertății!

15. Pare cam… „demotivant” Hristos într-o lume care ne spune „Cumpără cât mai mult, să ai cât mai mult, calcă tot în picioare, zdrobește…”. Mântuitorul ne spune că El e Viu și că a fi lângă Hristos înseamnă a te lepăda de anumite lucruri pentru a putea să-L descoperi pe El. Închide iphone-ul și spune-i celuilalt că-l iubești. Întinde mâna colegului tău și spune-i că el contează pentru tine, arătați că nu sunteți o generație de oameni care stau doar „spate în spate”. Hristos ne spune: „Întoarceți-vă cu fața către Mine, sunt Singurul Care poate să vă dea demnitatea și bucurie vieții voastre!”.

16. Stați lângă Hristos, aceasta este libertatea! Să învățați că sunteți apa cea vie din Biserică, luând din tot ceea ce înseamnă Biserica. A fi ortodox nu e un handicap, nu e o rușine, nu e o dezicere! Și luați note bune la fizică, la mate, la chimie, arătați că puteți!

17. Un creștin plictisit e un creștin ratat. Fiți mai apropiați de lucrurile cu adevărat importante! Când vă plictisește ceva, schimbați direcția de dezvoltare!

18. Părinte, sunteți fericit? / Eu sunt creștin, deci nu pot fi decât fericit. Creștinul e acela care împlinește… Fericirile! Preoția este o stare de fericire, uneori grea, amară, dar cine trăiește cu Hristos nu poate fi decât fericit, pentru că nu e fericirea omului, ci este Fericirea deplină!

19. Mântuitorul nu ține să fie „la modă”, în timp ce toți ceilalți țin să fie la modă… El ține la Adevăr, care nu-i la modă niciodată!

20. Vă rog să nu uitați ce preț au plătit unii, înaintea noastră, pentru ca noi să putem fi azi aici, Forța Bisericii! Vă mulțumesc foarte mult că ați venit aici, să-i spuneți Bisericii că vă pasă!

 

O familie de buni crestini se întorc seara de la muncă și fiind o zi cu multe probleme au vrut să pregatească masa de seară.

Soția vazu că nu aveau nimic in frigider și cauta cartofi in magazie...

Nu gasise nimic.

- Dragă, spuse ea soțului, nu avem ce manca în seara asta. Nu mai avem nimic ...

Te rog să mă ierți.

Te pot servi cu un pahar de apă proaspătă.

- Este foarte bine.

A fost o zi minunată !

Se asezară la masă și sorbeau din cele două pahare de apă cristalină si se priveau în ochi.

Zambeau.

Familia revenise din strainătate și datorită unor imprumuturi perduseră totul, casă, masină, locuri de muncă.

Iar aici locuiau în gazdă.

Tăceau și se incurajau împreună.

- Slavă lui Dumnezeu pentru toate, spuse barbatul după ce termină de băut paharul cu apă.

A fost cea mai buna apa pe care am băut-o impreună.

Apă vie!

Îti mulțumesc mult.

- Ești foarte generos!

Mulțumesc! Acestea sunt paharele noastre de la nuntă.

Astazi împlinim 7 ani de la nuntă, de NAȘTEREA MAICII DOMNULUI.

- Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Mult ne- a ajutat Dumnezeu!

Suntem sănatoși și MAICA DOMNULUI o să ne ajute mereu...

Deodată la poartă strigă cineva:

- Vecinule ?

Alo ??!!

- Da.

Ieșise barbatul în curte repede.

-Ce s- a intamplat?

- Soția mea m- a trimis să vă aduc doi pastrăvi prăjiți, puțină mămăliguță și mujdei.

Mi- a dat si un pachet, a fost pomenirea mamei de 7 ani . Dumnezeu să o ierte pe mama MARIA!

- Multumim.

Bogdaproste !

- Vecinu?

Te rog să- i multumești sotiei tale, doamnei asistente pentru tratamentul facut copilului nostru, se simte bine acum.

Tare sunteți niste vecini buni.

Sotul a intrat cu darurile in casă , iar nevasta lui zambea cu lacrimi pe obraji.

- Acestea sunt darurile MAICII DOMNULUI care ne hrănește de ziua ei și a noastră.

Oare care este minunea?

Farfuria de peste sau minunata iubire din familia încercată ?!!

MINUNEA e FAMILIA!

Minunat este Dumnezeu între noi!

Fiecare simțim ce au trait acesti tineri.

IUBEȘTE și fă ce vrei!

_______________

( O întamplare reală

scrisă de preot Ioan Bargaoanu)

 

Intr-o zi, un FLORAR s-a dus să se tundă. La sfârşit, el a întrebat cât îl costă, iar frizerul a răspuns: „Săptămâna asta e gratis, lucrez în folosul comunităţii.” Florarul a plecat din frizerie mulţumit. A doua zi, când frizerul a mers la atelier, a găsit la uşă un buchet mare de trandafiri roşii şi o carte de vizită pe care scria „Mulţumesc!”

Mai târziu a venit să se tundă un PESCAR, şi când a întrebat cât costă tunsoarea, frizerul a răspuns din nou că lucrează gratuit toată săptămâna. Pescarul a plecat mulţumit. A doua zi, deschizând atelierul, frizerul a găsit la uşă un cos cu pesti, cu un cartonaş de mulţumire.

Apoi a venit să se tundă un POLITICIAN şi, când a întrebat de preţ, frizerul a răspuns din nou: „Săptămâna asta lucrez gratis, în folosul comunităţii”. Politicianul a plecat foarte fericit. Când s-a dus să deschidă atelierul în dimineaţa următoare, frizerul a găsit aliniaţi la uşă o duzină de parlamentari, aşteptând să se tundă gratis...

Aceasta este diferenţa fundamentală dintre oameni... și oameni...

A fi înțelept nu înseamnă, că ești ocolit de obstacole în viață , ci înseamnă a avea capacitatea de a înțelege, că obstacolele sunt niște daruri care te vor ajuta să evoluezi.

 A fi înțelept nu înseamnă,
că ești ocolit de obstacole în viață , ci înseamnă a avea capacitatea de a înțelege, că obstacolele sunt niște daruri care te vor ajuta să evoluezi.

 

Am în față, la consultație, o doamnă care întreabă:

- Să mă pot vindeca este musai să îmi schimb atitudinea fata de lume?

- Este singura cale pentru a vă vindeca complet, îi răspund.

Și nu doar atitudinea fată de lume, ci și atitudinea fată de propria dvs. persoană.

Modul în care priviti lumea, depinde de echilibrul dintre corpul, mintea și sufletul dvs.

Ori, oamenii uită adesea de propriul suflet, pierzându-l putin câte putin, fără să realizeze că doar integritatea lui îi va face să fie completi și împliniti.

- Cum adică "își poate pierde parte din suflet, putin cate putin"?

- Regretele, nemultumirile, neiertarile din trecut fata de alte persoane, supărarea pe propria persoană, toate aceste emotii trăite în acea perioadă a trecutului, păstrează o parte din sufletul omului blocat, exact în acel moment al vietii.

Neplăcerile, certurile, problemele, dezechilibrele sănătătii, sunt îngăduite de Sus ca noi să întelegem că propriul nostru suflet nu este încă integru.

"Nu crește fir de iarbă fără ca Tatăl Ceresc să nu știe", "până și firele de păr vă sunt numărate" spunea Hristos.

Este exact precum becul rosu aprins în bordul mașinii care ne avertizează că este ceva în neregulă cu sufletul nostru.

Tot ce a fost în trecutul nostru este scris în subconstient, cât și în "cartea vietii" a Universului.

Tot ce nu am putut ierta, ne tine blocati în trecut. Părti din suflet sunt acolo.

Este scris "și ne iartă nouă, precum și noi iartăm gresitilor nostri. Căci de nu iertati, nu vi se va ierta".

De nu iertam (inclusiv pe noi), nu se va șterge acest "păcat", iar sufletul nu poate fi complet.

Așadar, iertand, impacandu-vă cu trecutul, doar atunci sufletul se reface.

O vorbă din bătrâni spune, "vindecă-ti sufletul ca să ai sănătate."

Orice proces de vindecare este important să înceapă cu procesul împăcării cu trecutul.

Sentimentul de pace și detasare, sentimentul de recunoștință și compasiune, reprezintă cel mai bun indicator că ati iertat.

40 de capete ale Maicii Gavrilia

 

1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăieşti smerenia lui Hristos.

2. Nu o cunoaştere pe care s-o dobândeşti, ci o cunoaştere pe care s-o pătimeşti – asta-i spiritualitatea ortodoxă.

3. Există o singură educaţie: să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu.

4. Mai bine iadul aici decât în lumea cealaltă.

5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.

6. Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă.

7. Cel ce  iubeşte nu băga de seamă c-o face, aşa cum nu băga de seamă nici că respiră.

8. Când mintea nu este risipită în lucruri lumeşti şi este unită cu Dumnezeu, atunci şi un „Bună ziua” pe care îl zicem devine o binecuvântare.

9. Doar când cineva încetează să mai citească alte cărţi în afară Evangheliei începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.

10. Adesea Dumnezeu nu doreşte fapta, ci intenţia. E de ajuns să vadă că eşti gata să-I împlineşti porunca

11. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viaţă şi a suflat în noi Duhul Său. Duhul acesta este Dragoste. Când nu avem dragoste, devenim cadavre şi suntem cu totul morţi.

12. Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte cu dragoste relele care vin asupra ta.

13. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ţi l-a făcut, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.

14. Să nu spui niciodată: „De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat asta?” Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate celălalt mal al răului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!

15. Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poţi iubi pe acel om aşa cum îl iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ţi vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?

16. Tot ce spunem rămâne în veşnicie.

17. Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toţi suntem impreuna-calatori.

18. Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morţi. Cei ce trăiesc în viitor, în închipuirile lor, sunt naivi, pentru că viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găseşte doar în clipa de faţă, în Prezentul veşnic al lui Dumnezeu.

19. Mai bine să rosteşti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc.

20. Tulburarea şi grijă sunt pentru cei ce n-au credinţa.

21. Dragostea este doar pe Cruce.

22. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.

23. Ar trebui să facem în aşa fel încât să trăim în lume ca uleiul şi apă dintr-o candelă, care nu se amesteca şi altfel sunt întru şi pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.

24. Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.

25. Ca să se săvârşească o minune, e de ajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au aşa putere!

26. Experienţa m-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult şi-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Sa.

27. Dacă-L avem pururea pe Dumnezeu în minte, şi Dumnezeu ne are pururea în minte.

28. Nu trebuie să hotărâm pentru alţii. Să-i lăsăm în seama îngerilor şi vor găsi cea mai bună soluţie.

29. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Înseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac aşa.

30. Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.31. În fiecare dimineaţă, deschide o pagină nouă şi iscăleşte-o în alb. Şi lasă-L pe Dumnezeu să scrie ce voieşte.

32. De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.

33. Precum Simon Kirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.

34. Singura bucurie adevărată este eliberarea de grijă.

35. Cea mai puternică rugăciune este Epicleza (pogorârea Sfântului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.

36. Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.

37. Unii vor să ajungă la Înviere fără să treacă pe calea Golgotei.

38. Zi şi noapte binecuvânta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le dă!

39. Puţine cuvinte, multă dragoste. Pentru toţi. Oricine ar fi ei.

40. Cea mai mare parte a rugăciunii mele este de mulţumire. Ce altceva să cer, dacă am totul?

 

,,Tăcere,

te respirăm în suferința sunetelor nevindecate de cuvântul ,,dacă " când nu găsim un alt drum. Tălpile goale pășesc imperial la fereastra divinității. Mi-s ochii primăvară și ating mugurii ca lemnul sfințit. Vrei să trăiești într-o poveste în care soarele răsare doar dacă îl plătești?! Lumea nu este doar un manual cu multe definiții și formule ce mereu trebuiesc aplicate pentru a reuși la olimpiade. În chilia unui visător obiectele devin mituri universale. Unele mor bine, căci mor adormind, spre a învia în lumină. Oricând începe timpul într-o rasă albă cu pajiștile ce au același verde perfect. Suflu în păpădie și îmi pun o dorință...Astăzi nu am nici sirop, nici dulceață. Cu mâinile sub cap privesc spre cer. Toți oamenii sunt trecători, dar nu toți trecătorii oameni. Zburând prin timp, crezând, râd și mă simt infinit...

Vântul mă lovește puternic peste față amintindu-mi de adâncurile tăcerii. Reaprind candela în căscioară. Am multe litere scrise în palmă, ce fluturii nu le-au putut culege și stau să le ud cu ploaia cristalelor mele. Cana de ceai aburind îmi topește lacrima curajoasă ce nu a mai avut răbdare și a sărit drept în ea. Nu doar privirea mi-e blândă, sau zâmbetul ce știe să însenineze durerile nevindecate. Crenguțe de busuioc."

Protosinghel Hrisostom Filipescu (Puține cuvinte, multă iubire)

 

După ce ai avut sesiuni personale unu la unu cu peste 1000 de persoane, începi să vezi că apar anumite modele comune.

Studierea oamenilor și dobândirea cunoștințelor despre tiparele umane este cel mai bun skillset pe care îl poți dobândi vreodată.

Pur și simplu observând vei începe să vezi tiparele unei persoane arată.

Rămâi tăcut suficient de mult și totul ți se va dezvălui fără să întrebi.

Gura poate spune un lucru pentru că vorbește din EGO și totuși rezultatele vor arăta întotdeauna ADEVĂRUL.

Mintea este prea ocupată prinsă în tipar și justificându-l încât nici măcar nu-și dă seama că este într-un model.

Modelele nu sunt în mod inerent un lucru „rău”, doar că majoritatea oamenilor sunt blocați în modele negative.

Nu sunt capabili să schimbe tiparele în care sunt blocați în principal din cauza lipsei de conștientizare.

Dacă înveți istoria unei persoane și mai ales viața anterioară, vei putea să-i vezi tiparele clar ca lumina zilei.

Singurul mod de a-ți schimba tiparele, este să devii conștient de tiparele tale și apoi să le transcenzi.

Atunci și numai atunci poți începe să suprapui modele noi care se desfășoară în subconștient.

95% din societate urmeaza acelasi tipar, de aceea este atat de usor sa manipulezi si sa controlezi masele.

Ei nu sunt conștienți de faptul că modelul le conduce viața.

Dacă se întâmplă X, atunci se întâmplă Y, această ecuație simplă este sursa tuturor tiparelor tale.

Dacă „intru într-o relație” atunci „sunt înșelat”, acționez astfel în moduri pentru a evita relațiile sau aleg oameni toxici care repetă aceleași tipare.

Dacă începi să pui la îndoială modelul întrebând „DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ACEST PATTERN”, atunci toate răspunsurile îți vor fi dezvăluite.

Nu va trebui să mergi nicăieri în afara ta pentru a obține răspunsul, pentru că toate răspunsurile SUNT DEJA ÎN TINE.

Trebuie pur și simplu să CERI și TI SE DĂ.

În loc să dai vina pe toți ceilalți pentru rezultatul tiparelor tale, trebuie să ai SMERENIA de a recunoaște că TU ești DENOMINATORUL COMUN în PATTERN.

Astfel modelul spune ceva despre TINE mai mult decât spune ceva despre CELALAT.

Persoana A are un model de relații eșuate sau afaceri fără succes.

Persoana B are un model de relații de succes sau afaceri de succes.

Tot ce trebuie să facă persoana A este să-și predea MÂNDRIA și EGO-ul și să caute îndrumarea persoanei B.

Modelele lor se vor schimba apoi pentru a se potrivi tiparelor persoanei B și astfel vor obține rezultatele B ale persoanei.

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor care sunt Persoana A sunt atât de atașați de tiparele lor negative cu o încrancenare in EGO care îi împiedică să caute ghidarea persoanei B.

Dacă îi lași să o spună, EI ȘTIU DEJA TOTUL

Ego-ul chiar îi convinge și îi face să creadă că situația lor este diferită și că sunt un caz special.

PATTERNUL TĂU NU ESTE UNIC DACĂ REZULTATELE TALE SUNT ACELEAȘI!!!

Judecă oamenii după rodul manifestărilor lor, Dacă chiar au răspunsurile, atunci de ce nu obțin rezultatele pe care le doresc în Viața lor ?

De cele mai multe ori, din cauza LIPSEI DE EFORT și FRICA de SCHIMBARE ȘI SUPRAVIEȚUIRE îi țin pe oameni să se agațe de tipare toxice.

Chiar identitatea lor există asupra lor având tiparele lor problematice și schimbarea tiparelor lor i-ar determina să-și PIARDĂ IDENTITATEA.

Ei chiar cred că sunt PUTERNICI pentru că își țin tiparele toxice care își manifestă rezultatele nedorite.

Ai puterea supremă de a alege tiparele care se desfășoară în viața ta.

Este pur și simplu o chestiune de a decide ce model vrei să ai și apoi de a face partea „X” a modelului care obține rezultatul „Y”.

Iar dacă nu cunoști partea X a modelului, caută pur și simplu ghidarea unei persoane care are deja rezultatul „Y” pe care ți-l dorești.

EGOISMUL TĂU TE ȚINE SINGUR:

 

O relație este o conexiune altruistă între doi oameni.

Ei au fost de acord să-și îndeplinească sarcinile și trebuie să ajute la ridicarea celeilalte persoane.

Astfel, dacă îți dorești o relație SĂNĂTOASĂ, trebuie să înveți să te concentrezi pe nevoile și dorințele celeilalte persoane.

Majoritatea relațiilor sunt inițiate din FRICĂ și LIPSA.

Ei văd că această persoană are ceva ce la ei înșiși lipsește și vor să extragă asta din ei.

Acest tip de persoană va acorda minimul în relație, în timp ce simultan așteaptă maximul .

EGO-ul lor (propriile dorințe și ce vor) sunt mai importante decât menținerea unei relații echilibrate.

Vei ATRAGE și FORMA ÎNTOTDEAUNA RELAȚIA cu oameni care vibrează pe aceeași frecvență a ta.

Astfel, o persoană egoistă va atrage întotdeauna o altă persoană egoistă.

Ei nu se vor concentra asupra ta și nu îți vor da ceea ce vrei pentru că nu te vei concentra asupra lor și nu le vei da ceea ce ei vor.

În acest tip de relație, doi oameni vor încerca să-l manipuleze pe celălalt pentru a extrage ceea ce își doresc.

Iubirea este o Energie mai mică de Sine care este capabilă să SE DEPĂȘEASCĂ pentru a se contopi în ceva mai măreț și mai mare decât ea.

Este capabilă să toarne la nesfârșit în alții pentru că și-a umplut propria ceașcă mai întâi.

Astfel, o persoană care a învățat să stea cu ea însăși și să-și umple propria ceașcă va putea să toarne IUBIRE în alta.

Cei care nu au propriul REZERVOR DE IUBIRE DE SINE umplut vor căuta mereu să sece de IUBIREA altuia.

Acesta este tipul nevoiaș de energie care îsi respinge partenerul și face ca relația să devină toxică.

O relație este o afacere în care doi oameni joacă un rol.

Dacă ambele persoane nu investesc energie, timp, atenție și IUBIRE în relație, afacerea nu va crește niciodată.

Va trebui să depui falimentul care echivalează cu despărțirea sau divorțul pentru a-ți putea recăpăta energia.

Acest lucru poate fi prevenit dacă ai stabilit care sunt rolurile tale și ce îi vei oferi celuilalt înainte de a intra în relație.

Atunci vei ști dacă nu ești capabil să onorezi acel rol și angajamentele sale, atunci cel mai bine este să nu încheiem împreună acest acord de afaceri.

Acordul este ca ambele părți să toarne dragoste în mod egal în relație în felul lor unic.

Relatiile nu sunt basme , odata intrat in relatie trebuie sa-ti faci treaba.

Doar pentru că amândoi sunteți de acord să urcați în mașină împreună, nu înseamnă că nu trebuie să conduceți până la destinație.

Dacă nu ești capabil să oferi nimic pentru a îmbunătăți viața și experiența celuilalt, atunci cel mai bine este să rămâi singur.

Creșterea valorii a ceea ce ai de oferit va crește în cele din urmă calitatea persoanei pe care o vei atrage.

Dacă tot ce ai de oferit este SEXUL și cum ARĂTI, atunci nu aștepta nimic altceva decât SEX și BANI în schimb.

Amintește-ți că SEXUL și BANII vibrează pe aceeași frecvență, motiv pentru care cu cât ai mai mulți bani, cu atât ai mai multe oportunități pentru SEX.

Oricum, dacă ai cu adevărat IUBIRE, TIMP, ATENȚIE și ACORD-ABILITATE de oferit atunci și DOAR atunci poți aștepta același lucru în schimb.

Dacă ai feminitate de oferit, atunci te poți aștepta ca masculinitatea să echilibreze relația care creează armonie în Iubire.

Și dacă ai aspectul masculinității dominante de oferit, atunci și doar atunci poți aștepta feminitate de la partenera ta.

Dacă îți dorești să fii singur, ESTE BINE, doar fii conștient, dacă DOREȘTI O RELAȚIE SĂNĂTOASĂ, trebuie să înveți să renunți la propriul EGO și să înțelegi de fapt mintea, dorințele, nevoile, partenerului tău.

O relație este un JOB FULL-TIME, ești de fapt CALIFICAT pentru poziția pe care o cauți.

Nu ai îndrăzni să intri într-un job spunându-le mai întâi ce vrei, ai începe prin a le spune ce ai de oferit și de ce ar trebui să te angajeze.

Asta pentru că PREȚUIEȘTI poziția/compania/jobul ect, EI BINE TREBUIE SĂ PREȚUIESTI RELAȚIA LA FEL!!!

Cel mai scump lucru pe care îl poți avea este PACEA, iar ea necesită să depui MUNCĂ pentru a o întreține.

Dacă nu ești pregătit să depui muncă pentru a crea echilibru, pace și armonie în relațiile tale, ceea ce necesită compromisuri, predare și abilități de comunicare,

CEL MAI BINE ESTE SĂ RĂMÂI SINGUR, EGOIST ȘI SĂ TE CONCENTREZI COMPLET PE TINE ȘI PE PROPRIILE DORINȚE ȘI NEVOI!!!!

MERIȚI SĂ AI TOT CE ÎȚI DOREȘTI!!!

MERIȚI SĂ AI CUNOȘTINȚA DE A OBȚINE ȘI MENȚINE MANIFESTARILE!!!

MERIȚI SĂ AI ABILITĂȚI SĂNĂTOASE DE RELAȚIE (DACĂ ÎȚI DOREȘTI O RELAȚIE)!!!

TOATĂ SLAVA SĂ FIE CATRE CEL MAI ÎNALT.

ZÂMBEȘTE ȘI MULȚUMEȘTE.-Davonte

 

Ceea ce te deranjează la ceilalți, te învață să lucrezi la răbdare și acceptare.

Cel care te abandonează, îți oferă posibilitatea de a munci la detașare.

Ceea ce îți dezlănțuie furia până la extrem, îți arată că trebuie să lucrezi la compasiune și milă.

Cei care au putere asupra ta să-ți schimbe stările emoționale, te învață că trebuie să înveți să te stăpânești.

Ceea ce urăști și dezgusti în ceilalți, este o oportunitate de a lucra la iubirea necondiționată.

Ceea ce nu poți controla, este să-ți arăți că trebuie să dai drumul și să lași să curgă în deplină libertate.

Totul, absolut totul, este o proiecție, o manifestare a stării voastre de conștiință, care vă arată în mod constant acele aspecte ale identificării voastre cu egoul, pe care trebuie să le eliberați și să le transcendeți.

 

O doamnă mai în vârstă stă la rând la o casă de marcat într-un supermarket și urmează să plătească. În spatele ei se află o femeie mai tânără, cu un băiat de 5 sau 6 ani. Băiatul împingea puternic căruciorul, care a lovit-o deja pe doamna mai în vârstă, de vreo 5-6 ori. S-a întors spre cel mic și i-a cerut să nu mai lovească, pentru că doare. Băiatul a continuat să o facă, cu și mai multă înverșunare. Doamna mai în vârstă se adresează mamei:

- Nu îi poți spune fiului tău să nu mă mai lovească?

Tânăra, fără emoție, răspunde rece...

- Nu! Metoda de creștere îi permite libertatea de a face ceea ce vrea, pur și simplu, până își dă seama că ceea ce face nu este corect. S-a dovedit științific că această metodă este mult mai eficientă!

În spatele acestei tinere femei se află un bărbat de 20 de ani care ascultă toate acestea, ținând în mână un borcan de gem. Când femeia termină de explicat metoda de creștere, tânărul desface capacul borcanului și toarnă gemul, cu calm, pe capul tinerei. Complet furioasă, femeia se întoarce spre tânăr și îl ia rost pentru fapta lui.

- Știți, doamnă, am crescut liber ca fiul dumnevoastră și puteți vedea rezultatul aici!

Doamna mai în vârstă îi spune casierei...

- Vă rog să puneți în contul meu și borcanul de gem al domnului.

 Vreți răzbunare? Vă învăț eu: să-l iubiți și să-l pomeniți la rugăciune. Pentru că, dacă te răzbuni, rămâi dator la Dumnezeu. Dacă nu te răzbuni, rămâne Dumnezeu dator la tine, și e mai bine așa, că spune și Scriptura: „Răzbunarea e a Mea”.

 ,,Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte? În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine. Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele. În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nicio pară bună…O poveste plină de adevăr. Și tristă. Și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări.

 Iar apoi…Dar, nu există niciun „Apoi”! Există aici și acum! De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?”Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare.„Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.” 

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „mai târziu” duce către o țară numită „niciodată”.  Trăiește aici și acum! Acționează! Nu va exista o a doua viață în acest corp! Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri. Mananca mancarea preferată – lasă papilele gustative să te sufoce cu plăcere. Poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați, mergi sub privirile pline de admirație la cumpărături. Citește cărți, călătorește.

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu, nu economisi din tandrețe, bunătate, gingășie. Iubește la maxim!Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia. Fă-le complimente. Fii generos cu dragostea. Toate acestea te vor face un om fericit! ,,

Ce înseamnă aceasta: să-ţi iei crucea?

 

Aceasta înseamnă primirea de bunăvoie a fiecărui mijloc de vindecare care ni se dă din mâna lui Dumnezeu, oricât de amar ar putea fi.

Cad nenorociri mari asupra ta? Fă ascultare faţă de Voia lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Noe.

Ţi se cere jertfă? Aşează-te în mâinile lui Dumnezeu cu aceeaşi credinţă pe care a avut-o Avraam, atunci când a mers ca să-şi jertfească fiul.

Ţi s-a năruit gospodăria? Ţi-au murit copiii dintr-odată? Îndură toate cu răbdare, lipindu-te de Dumnezeu în inima ta, aşa cum a făcut Iov.

Te părăsesc prietenii şi te-au împresurat duşmanii? Rabdă toate fără cârteală şi cu credinţa că ajutorul lui Dumnezeu este aproape, aşa cum au făcut Apostolii.

Eşti trimis la moarte pentru Hristos? Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru asemena cinste, ca miile de mucenici creştini.

Nu se va cere de la tine nimic ce nu a mai fost înainte, ci tu vei urma mai degrabă exemplul multora – apostoli, sfinţi, mărturisitori şi mucenici – care au făcut Voia lui Hristos. Mai mult decât atât, trebuie să ştim că umblând după răstignirea noastră, Domnul vrea răstignirea omului celui vechi, a omului alcătuit din obiceiurile cele rele şi din slujirea păcatului. Căci, prin această răstignire, omul cel vechi, deopotrivă cu animalul, este trimis la moarte, iar omul cel nou, alcătuit după asemănarea şi nemurirea lui Dumnezeu, se înalţă la viaţă.

După cum spune Apostolul: “Omul cel vechi a fost răstignit” şi lămureşte de îndată de ce: “pentru a nu mai fi robi ai păcatului” (Romani 6:6).

Crucea este grea pentru omul cel vechi, trupesc, grea pentru un trup „cu patimi şi cu pofte„ (Galateni 5:24), dar nu este grea pentru omul cel duhovnicesc.

Crucea „pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1:18). De aceea noi ne lăudăm în Crucea lui Hristos şi în crucea pe care o purtăm pentru El.

Domnul nu caută ca noi să luăm Crucea Lui, ci pe a noastră. Crucea Lui este cea mai grea. El nu a fost răstignit pentru păcatele Lui, ci pentru ale noastre şi, de aceea Crucea Lui este cea mai grea. Noi suntem răstigniţi pentru propriile noastre păcate: de aceea crucea noastră este mai uşoară.

Domnul spune: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Domnul nu-i împinge pe oameni spre Cruce, înaintea Lui, ci îi cheamă să-L urmeze pe El – fiindcă El a purtat Crucea. Înainte de a da glas acestei chemări, El a proorocit suferinţele Sale: “Fiul Omului trebuie să pătimească multe … şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze” (Marcu 8:31). De aceea El este Calea. El a fost Cel dintâi întru suferinţă şi Cel dintâi întru slavă; El a venit să arate că tot ceea ce oamenii cred că este cu neputinţă, este cu putinţă, şi pentru ca să facă acest lucru cu putinţă.

El nu-i sileşte pe oameni, nici nu aduce strâmtorare asupra lor, ci propune şi oferă. “Oricine voieşte…”! Oamenii au căzut în boala păcatului prin propria lor voinţă, şi numai prin voinţa lor liberă, oamenii trebuie să se vindece de păcat. El nu ascunde faptul că leacul este amar, foarte amar, dar El l-a făcut pentru oameni mai uşor de luat, luându-l El Însuşi mai întâi, chiar dacă El era sănătos, şi ne-a arătat lucrarea lui minunată……trebuie să ne lepădăm de tot ceea ce credem că înseamnă “eu”, dar care în realitate nu ţine de noi, ci este diavolul şi păcatul, stricăciunea, înşelarea şi moartea. O, să ne lepădăm de obiceiurile cele rele, care au ajuns a doua fire pentru noi; să ne lepădăm de această “a doua fire”, căci nu este firea noastră, aşa cum a făcut-o Dumnezeu, ci o amăgire adunată şi învârtoşată, şi propria înşelare din noi înşine – o minciună făţarnică care merge împreună cu numele nostru şi noi împreună cu aceasta.

……..La ce foloseşte să cucereşti lumea întreagă când lumea este sortită stricăciunii şi să-ţi pierzi sufletul când acesta este sortit nemuririi? Lumea se apropie de sfârşit şi la urmă va fi aruncată ca o haină veche. Sufletele adevărate, sufletele care Îl iubesc pe Hristos, se vor înălţa atunci spre împărăţia vieţii veşnice. Sfârşitul lumii este începutul vieţii celei noi pentru suflet. Atunci, la ce foloseşte omului întreaga lume, când îndată el trebuie să se despartă de ea şi când întreaga lume, într-un viitor nu prea îndepărtat, trebuie să se sfârşească şi să dispară ca un vis care aparţine trecutului? La ce-i va folosi un leş lipsit de ajutor? Şi ce îi va da el în schimb pentru sufletul său? Iată, dacă lumea întreagă ar fi a lui, Dumnezeu nu ar primi-o în locul sufletului său. Cu toate acestea, lumea nu este a omului, ci a lui Dumnezeu: Dumnezeu a făcut-o şi a dat-o omului ca să se folosească de ea, pentru un bun mai mare, mai mare şi de mai mare preţ decât lumea.

Cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu omului, a fost sufletul după asemănarea Lui. Şi, la vremea potrivită, Dumnezeu va căuta să ia înapoi acest dar foarte mare. Omul nu poate da lui Dumnezeu nimic în locul sufletului său. Sufletul este împăratul şi tot restul este rob. Dumnezeu nu va primi un rob în locul împăratului, nu va primi nimic vremelnic în locul a ceea ce este veşnic.

Binecuvântaţi sunt cei care, în viaţa aceasta, au ajuns să-L iubească pe Hristos şi au învăţat să-I cheme numele ziua şi noaptea, o dată cu respiraţia şi cu bătaia inimii. Deasupra prăpastiei, ei vor şti la cine să strige pentru ajutor. Ei vor şti ce nume să cheme. Ei vor şti de al cui veşmânt să se apuce. Cu adevărat, ei vor fi păziţi de primejdii sub aripa Domnului lor cel iubit.

….cercetaţi sfârşitul neobişnuit al pericopei Evanghelice de astăzi: “Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.” S-ar zice la prima vedere că aceste cuvinte nu au nici o legătură cu cele dinainte. Totuşi legătura este limpede şi acesta este un sfârşit minunat.

Domnul nu-i va lăsa pe credincioşii Săi fără sprijin.

Chemându-i să-şi ia crucea, să se lepede de sine şi de sufletele lor, şi înştiinţându-i de pedepsele înfricoşătoare dacă se ruşinează de El şi de cuvintele Sale, Domnul le pune acum în privelişte un curcubeu pe cerurile după furtună.

El se grăbeşte să vorbească despre răsplată pentru cei care Îl ascultă şi Îl urmează purtându-şi crucea. Această răsplată li se va da unora înainte de sfârşitul lumii şi de Înfricoşătoarea Judecată, chiar înainte de sfârşitul vieţii lor aici pe pământ. Ei nu vor gusta moartea „până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

Cât de înţelept este Domnul în propovăduirea Sa! El nu vorbeşte niciodată de pedeapsă fără să pomenească de răsplată, nici nu aduce osândire fără lăudare, nici nu duce omul pe calea spinoasă, fără să pomenească de bucuria de la sfârşitul călătoriei, nici nu rosteşte ameninţări fără să dea mângâiere. El nu lasă cerurile să rămână acoperite cu nori întunecaţi, fără să arate strălucirea luminoasă a soarelui şi frumuseţea curcubeului.

Cine sunt cei care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere? Vorbind ucenicilor Săi şi unei mari mulţimi de oameni, Domnul spune: “Sunt unii, din cei ce stau aici”.

Atunci, la cine Se gândeşte Domnul?

Mai întâi la cei care au împlinit poruncile Lui, lepădându-se de sine şi luându-şi crucea. Aflându-se încă în lumea aceasta, ei vor simţi în ei puterea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu va pogorî peste ei, pentru a-i curăţi şi a-i sfinţi şi pentru a le deschide uşile tainelor cereşti, aşa cum s-a întâmplat mai târziu cu Apostolii şi cu Arhidiaconul Ştefan.

Dacă dorim cu adevărat, putem şi noi vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere şi slavă, înainte de a gusta moartea. Împrejurările în care aceasta ni se va descoperi, sunt arătate cu limpezime în Evanghelia de astăzi. Să ne ostenim să ne pierdem sufletul nostru cel vechi, viaţa noastră păcătoasă, şi să învăţăm că este mai mare preţ pentru om să-şi scape sufletul său, decât să câştige lumea întreagă.

Sursa:predica Sf.Nicolae Velimirovici(fragment)

Noi, ca oameni, ne ataşăm prea repede de orice lucru.

"Noi, ca oameni, ne ataşăm prea repede de orice lucru. Viaţa este flux, nimic nu rămâne la fel, dar sperăm şi dorim ca nimic să nu se schimbe. Există prea multă frustrare în lume pentru că toate aşteptările noastre rămân neîmplinite. Fiecare aşteptare aduce nefericire.Ataşamentul înseamnă a te agăţa de un lucru, şi nu doreşti ca acesta să se schimbe vreodată. Acest lucru înseamnă a dori imposibilul. Tânărul doreşte să fie mereu tânăr, iar acest lucru este imposibil, mai devreme sau mai târziu acesta va îmbătrâni.Dar bătrâneţea nu aduce fericire, ci suferinţă. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci am crede că viaţa devine cu adevărat împlinită la bătrâneţe. Ea ar trebui să reprezinte culmea cea mai înaltă acoperită de omăt, dar nu este decât o gaură neagră. Este o gaură neagră pentru că ne agăţăm de tinereţe.Ne agăţăm de trup, dar trupul va ceda într-o zi. Trăieşte, iubeşte, respectă, ai grijă, dar nu te ataşa. Aminteşte-ţi că este numai un caravanserai, doar înnoptezi acolo. Iar dimineaţa va trebui să pleci.Aşa stau lucrurile. Te îndrăgosteşti de o persoană, te ataşezi, iar apoi eşti nefericit. Apoi eşti posesiv, apoi te temi ca persoana respectivă să nu se îndrăgostească de altcineva. Începi să o îngrădeşti, să-i răpeşti libertatea, să o reduci la stadiul de obiect. Dragostea şi respectul dispar. Totul se transformă într-o luptă continuă între cele două egouri. Tu vrei să-l stăpâneşti, la fel se întâmplă cu cealaltă persoană. Cum să reziste dragostea în acest conflict? Ataşamentul distruge dragostea. El este otrava dragostei.Iubeşte profund, dar nu aduce gelozia şi posesivitatea într-o relaţie. Ele vor apărea dacă tu te vei ataşa de o persoană. Cea mai mare artă de a învăţa este să te laşi purtat de viaţă fără a te ataşa.Lucrurile vin şi pleacă, dar tu rămâi concentrat asupra fiinţei tale, nu te laşi distras şi nici perturbat." Sursa: Osho.

Pacea fie cu tine!

 Ajută-i pe alții atunci când poți, fii un om bun, tratează-i pe ceilalți cu compasiune și trăiește într-o stare de pace interioară. De ce credeți că se spune „Pacea fie cu tine!” ? Pentru că starea de pace interioară este foarte importantă. Oamenii încearcă în diverse moduri să evalueze cât de avansați sunt din punct de vedere spiritual. În opinia mea, cel mai clar semn că ești evoluat din punct de vedere spiritual nu este faptul că ți se întâmplă numai lucruri „bune”, ci faptul că ești capabil să te echilibrezi rapid atunci când ți se întâmplă lucruri „rele” și să te manifești la modul echilibrat chiar și în aceste situații. Când conștientizezi că te-ai dezechilibrat, când ai reacționat la modul agitat/ agresiv, când ai devenit isteric, oprește-te și fă ce este necesar pentru a reveni la starea de echilibru, cere-ți iertare și repară ceea ce poți repara. Și iartă-te pe tine însuți pentru că ai reacționat dezechilibrat. Nu contează de câte ori se va întâmpla asta, iartă-te, învață din ceea ce s-a întâmplat și data viitoare comportă-te mai bine. Și iartă-i și pe alții când îți greșesc. Evident, asta nu înseamnă să tolerezi comportamente lipsite de respect/ abuzive/ toxice. Poți să constați că un om are comportamente lipsite de respect la adresa ta/ abuzive, să rămâi într-o stare de echilibru, să-i spun ferm „Eu nu tolerez așa ceva”, să-l ierți și să-l scoți din viața ta. Când ajungi la un nivel de Conștiință 5D ești capabil să-i spui unui om „Nu” și să-l îndepărtezi din viața ta fără să-l urăști, fără să ai resentimente față de el. -„Eu nu permit așa ceva. Rămas bun!”

10 REGULI PE CARE SĂ LE RESPECȚI ÎN IUBIRE

 

1. Nu spune cuiva "te iubesc" dacă nu simți asta. Nu o spune pentru că celălalt o spune, sau pentru că crezi că se așteaptă de la tine să o spui. "Te iubesc" e o declarație sacră a sufletului tău. Respectă-ti sufletul și respectă-i sacralitatea.

2. Nu încurca viețile oamenilor. Dacă simți că un om nu e pentru tine, nu intra în viață lui, nu îi încurca viața, nu îl ține ocupat degeaba. Poate va avea o experiență împlinitoare cu altcineva.

3. Dacă ai greșit, cere iertare. Dacă ai fost iertat, fii recunoscător.

4. Nu te minți. "Mâine" nu va fi mai bine, cel mai probabil va fi mai rău, dacă lași doar timpul să rezolve probleme. Rezolvă "azi".

5. Fii generos. Cu iubirea ta, cu tandrețea ta, cu grija ta, cu complimentele tale, cu atenția ta, cu emoția ta. Dăruiește-i celuilalt totul și nu aștepta nimic, dar acceptă tot ceea ce primești, cu bucurie și recunoștință.

6. Nu răni inutil. Cuvintele nu mai pot fi luate înapoi, odată ce au fost spuse, iar simplul fapt că spui "retrag ce am spus" nu schimbă în mod magic răul sufletesc făcut. Nu reacționa, nu vorbi la mânie, nu căuta să câștigi cearta. Protejează omul iubit și de tine, și de el însuși. Nu îl lăsa să spună lucruri pe care o să le regrete mai târziu.

7. Ai răbdare. Cu tine, cu omul pe care îl iubești. Unele lucruri cresc totuși în timp. Problemele nu scad, dar sentimentele cresc, dacă sunt "udate" cu apa răbdării. Nu te forta și nu îl forța. Nu da ultimatum-uri.

8. Nu te grăbi să pleci de lângă omul iubit, după ce ați făcut dragoste. Preludiul e supraestimat, postludiul e subestimat. Acel om și-a deschis întreaga ființă într-o fuziune cu tine. Dă-i timp și tihnă și tandrețe să o închidă. Nu o face ca și cum sunteți în gară. Orice altceva mai poate să aștepte câteva minute. Nu plonja din paradis în prozaic în secunda doi.

9. Respectă iubirea celuilalt. Loialitatea lui. Fidelitatea lui. Onorează-le și te vei onora pe tine.

10. Luptă până la capăt pentru iubirea ta. Dar dacă s-a terminat, s-a terminat. Închide cu demnitate, mulțumește și mergi mai departe în viața ta. Păstrează în sufletul tău doar ce a fost frumos."

GÂNDUL RĂU - Starețul Paisie de la Athos-

 Fratele care are frământătură bună, gânduri bune, nu poate să pună gândul cel rău. Gândurile rele vădesc un suflet slab, care are multă împătimire. Este nevoie să-și recunoască căderea, să se pocăiască și într-o săptămână vor pleca toate.