Un învățăcel Zen i-a spus profesorului său: “Maestre, am un temperament de nestăpânit. Ajută-mă să scap de el.”
“Asta-i tare ciudat”, i-a spus învățătorul. “Arată-mi.”
“Acum nu pot să îți arăt!”
“De ce nu?”
“Apare pe neașteptate.”
“Atunci nu poate fi natura ta adevarată,” spuse învățătorul, “dacă ar fi fost, ai fi putut să mi-o arăți în orice moment. De ce permiți ca ceva care nu îți aparține să îți tulbure viața?”
După aceea, oricând studentul simțea mânia crescând în interior, își amintea cuvintele învățătorului său și își observa furia. În timp, el și-a dezvoltat un temperament calm și liniștit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.