Să fii în rugăciunile cuiva, e cea mai pură formă de iubire ! .

 „𝙏𝙚-𝙖𝙞 𝙨𝙪𝙞 𝙪𝙣 𝙥𝙞𝙘 𝙥𝙚 𝘾𝙧𝙪𝙘𝙚?”

Am fost să mă tund.
Nimic teologic în a te tunde la Londra.
 Pe cuvânt. Şi totuşi am avut o după amiază meditativă…
Majoritatea frizerilor pe aici, sunt musulmani.
 Nu va pot zice de ce, dar este o realitate.
Al meu, cel de astăzi era afgan. Tânăr.
Amabilitaţi schimbate cu zâmbet, îmi spune că a avut o prietenă româncă…
    Încep pregătirile de operaţiune, îmi deschei cămaşa pentru a-mi pune afganul babeţica.
   L-am văzut cum a rămas proptit, aşa deodată. Câteva secunde a rămas suspendat în văzduh…îmi văzuse Crucea de la gât…

Situaţia s-a debocat. Mă gândeam la briciul lui şi gâtul meu. Dar a fost bine…

A fost foarte tăcut. Aproape de sfârşit, aşa ca pentru el, întreabă:
 „De ce a murit Dumnezeul tău?”
Cum poţi crede într-un Dumnezeu care a murit…”

Engleza mea, engleza lui… Atât am reuşit să-i spun: "𝐃𝐢𝐧 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐚 𝐦𝐮𝐫𝐢𝐭. 𝐃𝐢𝐧 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐦𝐢𝐧𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞. 𝐃𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐛𝐮𝐧𝐚̆, 𝐚 𝐦𝐮𝐫𝐢𝐭 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐮. 𝐒̧𝐢 𝐭𝐨𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐚 𝐬̧𝐢 𝐈̂𝐧𝐯𝐢𝐚𝐭!”

 𝐂𝐫𝐮𝐜𝐢𝐢 𝐓𝐚𝐥𝐞 𝐧𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐧𝐚̆𝐦 𝐬̧𝐢 𝐧𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐚…

Este uşor a fi astăzi credincios.
 Numai la biserică suntem creştini.
Când este vorba să ne mărturisim prin gesturi, cuvinte, fapte, zâmbet, dragostea faţă de Cel ce Şi-a întins mâinile pe Sfânta Cruce pentru noi, devenind deodată „pipăitori”…

Este greu a fi astăzi credincios.
Aici, departe de casă, te judecă societatea, prietenii, colegii de la muncă, de multe ori chiar şi familia.
**
Este extrem de greu să fii credincios.
   În ţările din Orientul Mijlociu, a fi credincios poate însemna calea spre sinaxarul nerostit al Bisericii.
*
Sărmanii purtători de Cruce
8 ianuarie 2014. Fadi şi Firas. Creştini aparţinând Patriarhiei Ortodoxe a Antiohiei, călătoreau din Homs spre satul natal, Marmarita.

La intrare în localitate, au fost opriţi de un post de control, care s-a dovedit a fi unul fals. Cinci bărbaţi îmbrăcaţi în hainele armatei siriene au deschis focul asupra maşinii. Tinerii au fost scoşi din vehicul şi aşezaţi pe pământ. Jihadiştii, observând că Fadi avea la gât Crucea, „i-au înfipt-o în piept apoi, ducându-l la marginea drumului, l-au decapitat”.

28 aprilie 2015. Cartierul creștin din orașul sirian Alep. 15 trupuri decapitate au fost aruncate într-o piață publică. De frica lunetiștilor, creștinii au lăsat trupurile acolo, până la sfârșitul zilei. Abia la momentul înserării, câțiva bărbați au avut curaj să strângă rămășițele pământești și să le îngroape. Vina lor? „Aveau semnul Răstignitului la gât!”

6 aprilie2016. Un creştin asirian din Alep a fost salvat de către o asistentă musulmană. În asaltul forţelor jihadiste asupra oraşului Alep din Siria a fost rănit şi Eymen. În învălmăşeala atentatului, soldaţii rebeli strângeau numai răniţii musulmani. „Am fost pus într-o pătură şi apoi urcat într-o maşină. La spital se făcea trierea. Eu aveam crucea la gât. Mă aşteptam să fiu ucis sau abandonat. Însă asistenta m-a acoperit cu pătura şi a spus soldaţilor că sunt musulman, deşi văzuse Crucea de la gât. Mi-a salvat viaţa, chiar dacă nu aveam aceeaşi credinţă!”

„Iar diaconul răspunde: Toţi suntem credincioşi!”
Sunt mărturii a unor creştini tineri. Ca şi noi. Fadi a fost un tânăr ce se putea lepăda: „Nu îl cunosc pe Acesta”, aşa cum a făcut, odinioară, şi Sfântul Apostol Petru, care a plâns cu amar mai târziu. Însă, Fadi nu a renunţat la Crucea sa.

Absolvent al unei facultăţi, avea o prietenă cu care îşi făcuse unele planuri. Avea chiar şi un cont de Facebook şi nimic din ceea ce ar putea să ne spună că se îndreaptă spre sinaxar. Nu este un personaj din prăfuitele cărţi de cult.

Ce a fost în mintea lor, în acele momente? Ce am fi făcut noi în acele momente? Sunt întrebări la care ar trebui să ne răspundem, în liniştea sufletului nostru.

Tacerea e scara cereasca

 

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ?

Iar batranul i-a raspuns:

- Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele.

O, liniste fara de galceava !
O, scara cereasca !
O, fara de grija, maica umilintei !
O, fara de grija, luminatoarea sufletului !
O, tacere vorbitoare cu ingerii !
O, tacere, stralucitoarea inimii !
O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui !
O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi !

 

O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Postul nu iubește lumea, nici cele ce sunt în lume

 

Preaminunatul și preaiubitul post este lucru plin de vrednicie și plăcut Domnului.
Postul este car ce ne ridică la cer.
Postul naște pe proroci și-i înțelepțește pe legiuitori.
Postul este păzire bună de mai dinainte pentru suflet și nădejde de încredere pentru trup.
Postul e vitejie în războaie, postul stinge focul cel puternic.
Postul a închis gura leilor, postul aduce rugăciunea.
Postul este maică a sănătății.
Postul este învățător al tinereții, podoabă a bătrânilor și bun însoțitor pe cale în călătorii.
Postul este pace în casă.
Postul este strajă și ocrotire a fecioriei.
Postul se face pricină a pocăinței.
Postul îndeamnă la lacrimi.
Postul nu iubește lumea, nici cele ce sunt în lume.
Astfel, să nu dăm niciodată înapoi de la post, căci îngerul fiecărei biserici îi însemnează pe cei care postesc.
Postul este bucuria sfinților proroci. Întru el dănțuiesc apostolii și mucenicii, căci cu toții fără osteneală au lucrat și s-au nevoit plini de râvnă întru post.

Sfântul Efrem Sirul, în Sfinții Părinți despre folosul și puterea postului, Ed. De suflet, 2017

Postul ne ajută să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare

 

Desigur, este greu să fii un bun postitor. Noi învățăm smerenia atunci când ne dăm seama cât de lipsiți de putere suntem în fața costițelor la grătar, a puiului fript, a cozonacului. Stomacul nostru și papilele gustative sunt corupte până la degradare și nu le place până nu li se face voia. Abțineți-vă de la friptură și este ușor să nu vă mai gândiți la nimic altceva decât la friptură.

Da, chiar nu suntem buni de nicio ispravă. Dorințele și poftele noastre sunt fără control, după cum știe oricine s-a luptat să piardă din greutate sau a spus: „Ei, voi lua doar un chips”, înainte de a se uita mirat, câteva minute mai târziu, la punga goală. Suntem mult mai neputincioși decât ne place să credem.

Postul ne oferă un anumit antrenament ca să rezistăm dorințelor trupești pentru plăcere, ce ne copleșesc și cărora pare imposibil să le ținem piept. Evident, este un instrument foarte bun în lupta împotriva lăcomiei pântecelui, pe care, deși este posibil, este improbabil să o depășim cu brânză tofu, năut și broccoli. A învăța că putem trăi cu un meniu modest și sănătos, care nu include mâncărurile noastre preferate, este cu adevărat o binecuvântare. Da, viața merge mai departe chiar și atunci când nu este împlinită voia noastră și nu ne satisfacem fiecare dorință egocentrică. Deși mâncăm multe feluri bogate și deosebite la Paști, asprimea Postului Mare ne ajută să ne vindecăm pofta pentru mâncare și alte forme de autosatisfacție, măcar puțin. Iar două zile de post pe săptămână și patru perioade de post pe an ne oferă mult din exercițiul dorit. Renunțarea de sine devine parte a ritmului vieții noastre, lucrul de care avem nevoie cei mai mulți dintre noi. Postul face posibilă sărbătorirea, savurarea unei mese într-adevăr bune, ca semn de bucurie. Când ai postit cu strictețe de-a lungul Postului Mare, poți cu adevărat sărbători la Paști, atunci când mănânci „vițelul îngrășat”. Cei care nu au postit încă se vor bucura de masă, dar este o intensitate a celebrării atunci când guști carne pentru prima dată, după mai multe săptămâni.

Haideți să recunoaștem. Noi suntem ființe umane și în mod natural ne plac unele mâncăruri mai mult decât altele. Are sens să asociem momentele importante ale anului creștin, mai ales Paștile și Crăciunul, cu mese bogate care îi aduc pe toți împreună în celebrarea plină de bucurie a Veștii celei Bune. Patruzeci de zile sau mai mult de postire ne ajută să ne pregătim a primi binecuvântarea sărbătorii pe cât de mult posibil. Nu, aceasta nu înseamnă lăcomia pântecelui sau alte păcate, ci înseamnă că vom fi mai apreciativi față de mâncarea bogată și buna tovărășie, ca semne ale mântuirii noastre. Postirea ne ajută, într-adevăr, să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare.

Pr. Prof. Philip LeMasters, Credința uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, traducere din engleză Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 89-90

Să nu uităm că postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu

 

Muntele Athos, un pământ cu bună-mireasmă umblat de sfinți și semănat de la un capăt la altul cu moaștele lor. Un loc de întâlnire a urmașilor lui Adam cu Creatorul pe care L-au uitat. Aici omul se luptă, se nevoiește iar Dumnezeu se oferă în mod constant. La fel și omul. Athos este un Sfânt Altar, un loc al sacrificiului. Urci și sufletul respiră. Fiecare întâlnire este o învățătură spirituală. Îți arunci plasele și pescuiești hrană spirituală din mările paradisului.

Binecuvintează părinte!

„Dumnezeu să te binecuvânteze, bucuria mea!”

Sunteți de mult timp în Sfântul Munte?

„Viețuiesc aici de șaizeci de ani, dar ce sunt șaizeci de ani în fața lui Dumnezeu; o respirație.”

Părinte, aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre post.

„Pentru a da un sfat trebuie ca mai întâi să-l experimentezi, trebuie să-l trăiești. Doar cineva care s-a născut lângă mare sau este un om al mării poate vorbi despre mare. Dar mă voi supune dorinței tale și îți voi împărtăși din învățăturile Părinților care erau prieteni ai postului.”

Părinte, este postul un scop în sine?

„Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, să vii la Muntele Athos a fost scopul tău, destinația ta. Ambarcațiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ți-ai îndeplinit scopul. La fel este și cu postul: este unul dintre mijloacele oferite nouă de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care să ne facă să râvnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul și destinația noastră.”

Când a apărut postul?

„Postul este îngemănat cu umanitatea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de către Dumnezeu în rai.”

Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?

„Nu, ci pentru a-l mântui! Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat și l-a așezat în mâinile postului, care este o mamă afectuoasă și un învățător excelent. L-a încredințat postului pentru mântuirea lui. Deși postul este un învățător, acesta nu îl limitează ci îl zidește pe om.”

Părinte, este postul o necesitate?

„Sfântul Ioan vă va răspunde iarăși: «Dacă postul era necesar în Eden, este cu atât mai necesar în afara lui. Dacă înainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atât mai mult vom avea nevoie după ce ne-am rănit. Înțelegi?»”

Ce?

„Porunca postului a fost dată în rai ca o precauție împotriva căderii. De la căderea omului este dat în scop terapeutic, de refacere.”

Atunci care este scopul postului?

„Postul ofilește dorințele păcătoase, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; și Sfântul Simeon Noul Teolog spune că postul ne înmoaie inimile. Sfântul Grigorie Palama spune că prin post se împlinește și desăvârșește orice faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur își mărturisește dragostea pentru post: «Iubesc postul pentru că este mama înțelepciunii și fântâna actelor filozofice.»”

Cum ar trebui să postim?

„Postul este un mijloc, o unealtă spirituală care nu este limitată la mâncare, ci omul ca întreg trebuie să participe la el în chip psihosomatic, adică trup și suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Postești? Dovedește-mi asta prin lucrările tale. Dacă vezi un om sărman, miluiește-l. Dacă vezi că un prieten este lăudat, nu-l invidia. Nu posti doar cu gura, ci și cu ochii și urechile și picioarele și mâinile și cu toate mădularele trupului tău. Postește cu mâinile, lepădându-te de lăcomie. Postește cu picioarele, încetând să mai alergi după păcate. Postește cu ochii, disciplinându-i pe aceștia să nu mai privească la ceea ce este păcătos. Postește cu urechea, ne mai ascultând vorbele deșarte și bârfele. Postește cu gura ne mai vorbind cuvinte netrebnice și critici nedrepte. Pentru că ce vom folosi dacă ne abținem de la păsări și pește, dar ne mușcăm și devorăm semenii?»”

Cum ne mușcăm și devorăm frații?

„Prin defăimări și critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.”

Mulțumesc Părinte. Învățătura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.

„Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a luminat sfinții. Mergi cu bine și Harul lui Dumnezeu să se pogoare peste tine, fie ca Maica Domnului să te ocrotească, și sfinții să te călăuzească. Și nu uita ca postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu!”

O femeie … o ceașcă de cafea ! ☕♥️

 Femeia este ca o ceașcă de cafea. O ceșcuță plămădită din cel mai fin și mai sensibil porțelan.
Trebuie să-ți fie dragă. Trebuie să zâmbești de câte ori o privești. Ca și cafeaua, o femeie poate fi mai dulce sau mai amară, în funcție de cum ști tu să-i apreciezi prezența.
Femeia este o ceașcă de cafea care-ți dă foarte repede dependență, dar nu o dependență care te subjugă, te distruge și te ratează, ci una sublimă care-ți înalță ființa la un nivel de la care nu mai dorești să cobori ! Niciodată !
O femeie este ca o ceașcă de cafea care se va bucura s-o ții în căușul palmei atâta timp cât știi să o atingi !
O ceașcă de cafea care te va aștepta cu sufletul la gură să te trezești în fiecare dimineață și să o admiri. Să ai grijă de ea !
O femeie este ca o ceașcă de cafea a cărei aromă îți va da peste cap întreaga existență dacă-i vei da voie sa intre in viața ta. O aromă care te face să uiți în fiecare zi de tine și de faptul că ai devenit dependent ... dar nu de întuneric, ci de frumusețe.

17 LUCRURI UIMITOARE PE CARE NU LE ȘTIAI DESPRE OAMENI...

 1. Încălțările sunt primul lucru pe care oamenii il observă subconștient la tine. Așa că poartă întotdeauna încălțări frumoase (și curate).
2. În lume există cel puțin 6 persoane care arată fix ca tine. Există o șansă de 9% să întâlnești una dintre aceste persoane în timpul vieții.
3. Somnul fără pernă reduce durerile de spate și te ajută să ai coloana vertebrală mai dreaptă, iar mușchii mai puternici.
?
5. Dacă o parte din corpul tău amorțește, o poți trezi imediat la viață miscandu-ți repede capul.
6. Există trei lucruri pe care creierul uman le observă imediat: alimentele, oamenii atrăgători și alcoolul.
7. Persoanele care scriu cu mâna dreaptă tind să mestece mâncarea pe partea dreaptă a gurii.
8. Potrivit lui Albert Einstein, dacă albinele ar disparea de pe Pământ, omenirea ar mai trai doar patru ani fără ele.
9. Există atat de multe feluri de mere, încât dacă ai mânca unul nou în fiecare zi, ai aveea nevoie de peste 20 de ani pentru a le încerca pe toate.
10. Poți supraviețui fără mâncare săptămâni întregi, însă poți supraviețui fără somn doar 11 zile.
11.Oamenii care râd mult sunt mai sănătoși decât cei care stau posomorâți.
12. Lenea și statul degeaba sunt aproape la fel de nocive precum fumatul.
13. Creierul uman are capacitatea de a stoca de 5 ori mai multe informații decât Wikipedia.
14. Creierul nostru utilizează aceeasi putere cu un bec de 10 wați.
15. Corpul nostru oferă suficientă căldură în 30 de minute cât să fierbi 1.5 l de apă.
16. Acidul din stomac este suficient de concentrat pentru a dizolva lamele de ras.
17. Zâmbetul este cel mai bun antidepresiv!

Un imn al Sfântului Simeon Noul Teolog despre cunoașterea lui Dumnezeu

 Toți sfinții luminați se umplu de strălucire și văd slava lui Dumnezeu
pe cât e cu putință firii omenești să o vadă

Privește de sus, Dumnezeul meu, și binevoiește a Te arătași a Te întreține cu mine, sărmanul.

Descoperă-mi lumina Ta,
deschide-mi cerurile,
sau mai bine zis deschide-mi mintea
și intră și acum înăuntrul meu.

Răspunde, ca odinioară,
prin gura mea murdară
celor ce spun unii:
că nu e nimeni
care a văzut în mod conștient pe Dumnezeu,
nici nu L-a văzut cineva
înainte, afară de apostoli.

Ba nici aceia, spun ei,
nu L-au văzut limpede pe Dumnezeu și Tatăl (loan XIV, 9).

Ei dogmatizează că este tuturor
necunoscut și nevăzut,
folosindu-se de cuvântul
ucenicului prea iubit loan
care spune: "Pe Dumnezeu nu L-a văzut
nimeni dintre oameni" (loan I, 18).
Da, Hristoase al meu, răspunde-mi repede,
ca să nu par celor fără de minte că aiurez.

- Scrie, a zis, cele ce-ți spun,
scrie și nu zăbovi!
Eu eram Dumnezeu dinainte de toate
zilele, orele și timpurile,
ba și de toate veacurile
și de toate făpturile
văzute și cugetate.

Eram mai presus de minte și rațiune,
mai presus de toată cugetarea
unic cu unicul, unic.

Și nimic din cele văzute,
dar nici din cele nevăzute
nu era înainte de-a fi făcute.

Eu sunt singurul necreat
împreună cu Tatăl și cu Duhul Meu;
singur fără de început,
din Tatăl Meu fără de început.

Nici unul dintre îngeri,
nici dintre arhangheli
și nici din alte cete (îngerești)
n-a văzut vreodată firea Mea,
nici pe Mine Însumi, Creatorul, întreg,
așa cum sunt.

Ei nu văd decât o rază a slavei
și un fir al luminii Mele
și totuși se îndumnezeiesc.

Căci toți primesc razele dumnezeirii
ca o oglindă, care primește razele soarelui
sau ca o piatră de cristal
luminată la amiază.

Dar nimeni nu s-a învrednicit
să Mă vadă întreg,
nici dintre îngeri, nici dintre oameni,
nici dintre Sfintele Puteri.

Căci sunt în afara tuturor
și tuturor nevăzut
fără îndoială, nu pizma față de ei
Mă face să nu fiu văzut (întreg) și prin ei înșiși.

Nici lipsa de frumusețe
mă face să Mă ascund și să nu Mă arăt.

Ci fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic
de dumnezeirea Mea,
nici nu s-a făcut creatura
egală în putere cu Creatorul.

Dar nici nu îi este aceasta cuiva de folos.
Însă văzând o rază mică,
află tainic că Eu exist cu adevărat
și Mă cunosc că sunt Dumnezeu
care i-am adus la existență.
Și, ca urmare, plini de uimire și de frică
Îmi liturghisesc, cântându-Mi.

Căci nu e cu putință ca Dumnezeu
să aducă la existență un alt Dumnezeu,
egal în putere cu Creatorul
și de o ființă cu Acela;
nici nu e cu putință
să devină creatul
de o ființă cu Creatorul.

Căci cum s-ar putea face egal
creatul cu Necreatul?
Cele create sunt mai mici
decât Cel ce e pururea la fel
și fără de început și necreat.
Prin aceasta vei mărturisi că Acela există.
dar că e atât de deosebit,
pe cât o căruță sau un fierăstrău,
de Cel ce le-a alcătuit.

Deci cum va cunoaște căruța
pe cel ce-a alcătuit-o?
Sau spune-mi cum va cunoaște
fierăstrăul (Isaia X, 15) pe cel ce-l mișcă?
Cum ÎI vor cunoaște de nu le va da lor
cunoștința despre Sine,
de nu va pune în ele vederea
Cel ce le-a alcătuit,
fapt cu neputință pentru toate cele create.

Deci nimeni dintre oameni
și nimeni dintre îngeri
n-a primit puterea
de-a da altora duhul,
sau de-a le procura viața.

Dar Domnul tuturor
având singur puterea,
având singur stăpânirea
și fiind izvorul vieții,
aduce la existență viețuitoarele însuflețite
și dăruiește fiecăreia prin voință,
ca un Meșter, ca un Stăpân
câte gândește și voiește.

Lui fie slava și puterea
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fiecare dintre noi contează

 

Fiecare dintre noi contează, are un rol de jucat și face diferența. Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și, mai presus de toate, să dea dovadă de respect și dragoste pentru lucrurile vii din jurul nostru, în special reciproc.

Vei primi saptamanal informatii despre cele mai noi promotii

 Aboneaza-te la newsletter. Vei primi saptamanal informatii despre cele mai noi promotii https://perdeleconfectionate.ro/shop_artspec.php?artspec=1 

 https://perdeleconfectionate.ro/DRAPERII-MODEL-COD-113

Cum reuşiţi să fiţi mereu bucuros?

 – Aşa-mi ţâpă dinăuntru! Dragă, bucuria mea se bazează şi pe credinţa mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile. (…) Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să ştiţi că mie nu mi-e frică de faptul că n-o să ajung în rai. Nu! De ce nu mi-e frică? Nu că fac bine nişte lucruri care mă îndreptăţesc să ajung în rai. Nu! Dar sunt sigur că Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.

Pr. Teofil Pârâian

A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă

 Dumnezeu ne răspunde degrab, dacă ne întoarcem cu pocăință către El
Sfântul Sofronie Saharov
 
Dumnezeu adesea nu răspunde rugăciunilor noastre. Tace. Tăcerea Lui multora le este dovadă că „Dumnezeu nu există”, că „a murit”. Dar dacă noi am gândi în ce stare Îl punem pe Dumnezeu cu patimile noastre, am vedea că nu are altă cale decât a tăcea. Noi așteptăm ca El să fie de partea noastră în nedreptățile noastre. El nu ne învinuiește fățiș, ne lasă să urmăm căilor noastre rele și să secerăm roadele propriilor noastre greșeli. Însă dacă ne întoarcem către El cu pocăință, degrab răspunde, mai iute decât ne-am aștepta.
 
A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt: despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar fără o succesiune logică.
 
Cuvinte către tineri, XIII/2020, Editura Mitropolit Iacov Putneanul

PROFETIA LUI IOAN DE LA IERUSALIM

 

Un text intitulat „Profetia cavalerului templier Ioan de Vezelay”, cunoscut si sub numele de Ioan de la Ierusalim, circulă în mediul online și este citat de foarte mulți, datorită viziunii sale foarte actuale. El si-a redactat viziunea în anul 1099 și multe dintre spusele sale sunt cuprinse într-o carte care se găsește și poate fi comandată și online.

Iată ce viziunea avea cavalerul templier:

„Văd si stiu. Ochii mei citesc în adâncurile cerului întâmplările viitoare și eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeți și nici nu știți.

Peste o mie de ani, Ierusalimul nu va mai fi orașul lui Cristos. Creștinii veniți în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor acolo unde ei aveau dreptul să intre, în locurile care sunt leagănul credinței lor.

Creștinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt și de relicvele credinței lor, care vor fi în întregime sub pază și supravegherea evreilor care își vor ridica din nou aici templele lor și țara lor.

Evreii vor umple lumea și o vor domina de la un capăt la celălalt capăt al ei și oamenii își vor pierde credința în Iisus pe tot Pământul.

Continente și lumi la care Herodot nici nu visa măcar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbește Tacit și dincolo de oceanul nesfârșit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule (este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea lui Vezelay nu era descoperită și se afla dincolo de Gibraltar, numit în antichitate Coloanele lui Hercule).

Peste o mie de ani de aici încolo toate micile țări din Europa și câteva țări mari și puternice se vor uni într-un singur imperiu (Uniunea Europeană). Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului.

Peste o mie de ani, oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape și vor zbura cu navele în cer printre stele. Ei vor ține în pumnii lor puterea soarelui și se vor crede dumnezei și vor înălța spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toata fața Pământului.

Fiecare oraș va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni firești. Oamenii vor fi mulți ca nisipurile, vor popula pustiurile și mările și vor fi puternici ca niște dumnezei și se vor crede chiar dumnezei. Omul va deveni așa de însetat de putere că setea lui de putere nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbușirea în abis.

Peste o mie de ani, foametea va domni pe cea mai mare întindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor și oamenii vor dori cu ardoare să schimbe lumea.

Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile și vor întuneca mințile. Atunci se vor porni răzmerițe și războaie cumplite, vor fi comise omoruri și nelegiuiri și viclenii așa de mari că lumea întreagă va deveni un iad și fiecare zi va fi precum o apocalipsă.

Oamenii vor cade în păcate trupești înfiorătoare, bărbații și femeile se vor destrăbăla la vedere. Femeia va fi cutezătoare și semeață în destrăbălarea ei.

Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simți singur, legea va fi uitată, tradiția pierdută, credința abandonată.

Peste o mie de ani, femeile se vor culca cu femeile și bărbații cu bărbații, bătrânii se vor culca cu copilele și aceste cumplite fărădelegi se vor petrece în văzul întregii lumi și vor fi considerate de toți ca lucruri firești. Toate aceste spurcăciuni vor fi întărite prin legi.

Dar din pricina acestei destrăbălări și a acestui marasm sângele va deveni impur, răul se va întinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o casă la alta casă, boli cumplite și molime înfricoșătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile pământului, fețele se vor acoperi de răni și bube cu puroi, membrele se vor descărna și dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine.

Peste o mie de ani, peste tot se vor răspândi ca o apă revărsată ereziile. Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.

Peste o mie de ani, lumea va ajunge la un cinism și o prefăcătorie așa de mari încât cel care este putred de bogat și doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin și va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că îi ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o mână le va lua înapoi înzecit cu cealaltă mână.

Peste o mie de ani, lumea întreagă va deveni o piață în care fiecare lucru își va avea prețul lui și totul va fi de vânzare. Carnea și munca omului își vor avea și ele prețul lor, ochi de om și inimi de om scoase din piepturi ca niște bucăți de carne se vor vinde altora (transplantul de organe).

Cuvântul dat, onoarea sau credința nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevărat stăpânul pământului, dar pământul va fi sterp, apa otravită și putredă, văzduhul va fi dogoritor.

Peste o mie de ani viața se va scumpi fiindcă bogațiile pământului vor secătui, bogatul va trăi ascuns în bogăția lui ca lupul în vizuină.

Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea nici un Dumnezeu, vor fi suverani fără credință și onoare, al căror nume nimeni nu-l va cunoaște, vor porunci mulțimilor neștiutoare și indiferente și le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările lor și la sfatul lor. Vor face în asa fel încât orice om ducând o viață de sclav să se creada liber și fericit.

Peste o mie de ani soarele va arde cu putere și va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pământ și se va împuțina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea și ochii.

Peste o mie de ani, cei săraci și lipsiți de drepturi, cei fără acoperiș deasupra capului vor porni un război distrugător în care vor fi ocupate multe țări și în care luptele cumplite vor aminti de năvălirile barbare de odinioară.”

O RUGĂCIUNE CU MARE PUTERE A ELIBERĂRII DE SUPĂRĂRI ȘI NECAZURI... (a părintelui Arsenie Boca)

 

"Doamne, Tu ești mare, Tu ești Dumnezeu, Tu ești Tatăl, Pe Tine Te rugăm, prin mijlocirea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit, de neliniște, de tristețe și de obsesii.

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de ură, de desfrânare și de invidie! Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gelozie, de mânie și de frică!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de farmece și de vrăjitorie!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de destrămarea familiei și de orice rău ascuns!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne! Tu, Doamne, care ai spus: „Pacea Mea o las vouă, pacea Mea dau vouă!”, dăruiește-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria eliberarea de orice formă a răului și bucuria veșnică, întru împărăția Ta.

Amin!”.

O rugăciune a Părintelui Arsenie Boca

 

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.

 „Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine!

Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire.

Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău, şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri.

Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică.

Şi slobozeşte pre robii tăi (spune aici numele celor doriți de tine) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (spune numele tău) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

 

Părintele Arsenie Boca:

„Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.”

 

  

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

 

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Lupta cu trupul

 

Staretul unei manastiri l-a intrebat intr-o seara pe un calugar:

- Ce ai lucrat astazi?

Calugarul i-a raspuns:

- Am lucrat multe, dar mai am de imblanzit doi soimi, de condus doi cerbi, de infranat doi ulii, de rapus un vierme, de luptat cu un urs si de ingrijit un bolnav.

Staretul i-a spus:

- In manastire nu avem astfel de animale, despre ce vorbesti?

Calugarul i-a grait:

- Soimii sunt ochii mei. Mult ma chinui sa-i imblanzesc, pentru a nu privi in toate partile, ca nu cumva sa ma duca in ispita. Cerbii sunt picioarele mele: trebuie sa am buna grija de ele, sa le conduc pentru a nu ma duce la pacat. Ulii sunt mainile mele, pe care caut sa le infranez si sa le pun la lucru; altcumva m-ar face sa pacatuiesc. Viermele e limba mea, cu care ma lupt sa nu barfeasca pe altii. Ursul este inima mea cu care ma bat mereu, pentru a nu ma lasa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grija sa nu slujeasca pacatului.

Pacate mari si pacate mici

 

Doua femei au plecat odata la o manastire, spre a se inchina. Una dintre ele era cu constiinta neimpacata, caci savarsise un pacat mare, cealalta insa nu se credea catusi de putin pacatoasa, caci, zicea dansa, a facut numai pacate mici la viata ei.

Ajungand la manastire, staretul a ascultat marturisirea pacatelor lor, iar mai apoi le-a trimis la camp, dandu-le un altfel de canon. Celei mai pacatoase el i-a poruncit sa aduca piatra cea mai mare pe care o va gasi, iar celei mai putin pacatoase, sa aduca diferite pietricele.

Femeile au facut ascultare, iar mai apoi s-au intors la parintele cu pricina. Vazand ca au adus pietrele cerute, staretul a zis fiecareia sa aseze pietrele de unde le-a luat.

Cea cu pietricele mici sovaia, iar staretul a intrebat-o:

- De ce eziti ?

- Fiindca este greu sa pun fiecare piatra la locul ei, caci sunt multe si nu tin minte locul fiecareia.

Atunci, staretul i-a zis:

- Ia aminte, femeia cealalta a savarsit o singura fapta rea, dar o tine minte, o regreta si mereu o spala cu lacrimile sale. Ea stie unde e locul pietrei luate. Dar tu, cu pacatele tale marunte si neinsemnate, nu-ti poti aduce aminte cand, cui, unde si cum ai pricinuit rau. Si deoarece pacatele tale sunt mici, dar numeroase, tu nici nu esti in stare sa te pocaiesti pentru ele.

Femeia ceea ce se credea avand pacate "mici" a inteles ca si orice pacat, oricat de mic ar parea el, intineaza sufletul.

Arta Iconografica a Parintelui Arsenie

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

"Invredniceste-ma, Doamne, sa fiu martor marturisitor martir al dumnezeirii Fiului Tau Iisus Hristos pe pamant"

 

Rugăciunea părintelui Arsenie Boca pentru eliberarea din necazuri, supărări și tot felul de greutăți ale vieții.Doamne, Tu ești mare, Tu eşti Dumnezeu, Tu eşti Tatăl. Pe Tine te rugăm, prin mijlocirea Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavril şi Rafail să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit de neliniste, de tristeţe şi de obsesii. Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de ură, de desfrânare şi de invidie! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de gelozie, de mânie şi de frică! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de farmece şi de vrăjitorie! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de destrămarea familiei şi de orice rău ascuns! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de toate relele acestei lumi! Tu, Doamne, care ai spus «Pacea Mea o las Vouă, pacea Mea o dau vouă!», dăruieşte-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria elibararea de orice formă a răului și bucuria veşnică, întru împărăţia Ta!  

AMIN

 

Extraordinara poveste a unor icoane necunoscute, pictate de parintele ARSENIE BOCA, relatata de poetul Valentin Iacob. Ambele picturi exceptionale se afla in Bucuresti, una la biserica Sf Elefterie cel Nou (din Piata Operei), cealalta la Sf. Anton

 

RUGĂCIUNE...

Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine cerându-ți ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când îmi este greu.

Spre a-ți arăta recunoștința mea, îți făgăduiesc să fac recunoscută și altora această rugăciune. Te rog cu umilință să îmi aduci liniște în tristețea și în durerile mele.

În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ti-a cuprins inima când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii, în casa Ta din Betania, te implor roagă-te pentru mine și familia mea ca să-L păstrăm pe Dumnezeu în inimă, astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleșește acum (se spune dorința).

Te implor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele Tale.

(Se spune rugăciunea Tatăl nostru)

,,Bucură-Te Marie, cea plină de Dar, Domnul este cu Tine!

Binecuvântă ești Tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecele Tău, care a născut pe Mântuitor sufletelor noastre Iisus Hristos."

Sfântă Marie, Maică de Dumnezeu, roagă-Te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre! AMIN!

Sfaturi pentru a avea grijă de orhidee

 

Dacă ești pasionat de plante, e important să știi că există peste 20.000 de mii de specii de orhidee. De aceea ne-am gândit că ar fi interesant ca în acest articol să abordăm diferite sfaturi pentru a avea grijă de orhidee. Sunt mulți oameni care consideră că acest tip de plante sunt destul de dificil de crescut. Adevărul este că a învăța să ai grijă de ele nu e chiar atât de greu pe cât ai auzit. 

Cum să ai grijă de orhidee

Orhideele ca orice plante au nevoie de atenție și consistență. Nu trebuie să fii un expert, e doar un număr de pași ce trebuie să repetați  o perioadă mai lungă de timp.  Esși curios să afli ce sfaturi poți folosi pentru a avea grijă de orhidee? Aici sunt câteva dintre ele:

1. Alege ghiveciul potrivit

În primul rând, prima greșeală pe care mulți dintre noi o fac când se decid să crească orhidee este faptul că nu aleg ghiveciul potrivit pentru ele. În sălbăticie ele deobicei cresc pe scoarța copacilor, de aceea în loc de pământ simplu e important să folosim un mix pentru a avea grijă de ele. În același timp va trebui să schimbi ghiveciul cam la un an fiindcă ea va crește destul de rapid. 

2. Alege un loc unde orhideea primește lumină indirectă

Orhideele iubesc lumina soarelui. Ele sunt mulțumite chiar și cu un loc unde primesc lumină pe parcursul întregii zile. Tot ce trebuie să ținem minte este că ele tolerează doar o lumină intermediară, una prea directă sau puternică s-ar putea să le facă să se usuce destul de repede. 

Ferestrele orientate spre est sunt cele mai potrivite deoarece primesc lumină puternică din plin în timpul dimineții. Când vine prânzul alături de lumina puternică deja ele sunt mai protejate. Ideal ar fi bine să le udăm cam o singură dată pe săptămână. Care e tehnica cea mai potrivită? Apa să fie lăsată să curgă ușor fără multă presiune. Asta înseamnă că ai suficient timp să te prinzi când e prea puțină sau prea multă apă în vas.

4. Poți încerca un umidificator

Orhideele au o origine tropicală la bază, deci le place lumina din belșug cât timp nu e prea puternică și directă. Dacă ai un umidificator acasă asta poate fi un plus destul de mare pentru orice orhidee. Ele în mod natural sunt adaptate la medii unde nivelul de umiditate e foarte ridicat. Însă asta nu e o regulă obligatorie și dacă nu ai unul nu trebuie să cumperi neapărat.

5. Nu scurta rădăcinile

S-ar putea ca la diferite orhidee sa vezi cum rădăcinile lor ies la suprafață și continuă să crească. Nu le tăia. Este în regulă dacă acest lucru se întâmplă. Dacă vei dori să le tai s-ar putea să afectezi sănătatea plantei tale.

Concluzie

În concluzie, cu siguranță exista multe sfaturi la care poți apela atunci când te decizi să crești propria ta orhidee. Folosește această listă ca și primi pași pentru a avea grijă mai bună de orhideele tale în general și de ce nu, împărtășește cu prietenii tăi ce ai aflat.

9 sfaturi care vor asigura înflorirea orhideei pe parcursul întregului an

1. Varsta plantei

Diferite soiuri de orhidee înfloresc după ce ating vârsta de 1.5-3 ani. De aceea, trebuie să vă asigurați că planta este suficient de matură, ca să înflorească. În acest scop trebuie să calculați numărul lăstarilor. Planta adultă, pregătită pentru înflorire, trebuie să aibă 5-8 lăstari.

2. Nu miscati ghiveciul

Orhideea nu iubește nici măcar deplasările nesemnificative, deoarece reacționează la poziția față de lumină. Dacă trebuie să mutați ghiveciul plantei, așezați-l cu aceeași parte (ca și anterior) spre lumină. De asemenea, nu trebuie să mișcați orhideea în timpul irigării. Deplasările influențează negativ creșterea plantei, îndeosebi în momentul apariției tijei.

3. Atentie la radacini

Rădăcinile orhideei participă activ la procesul de fotosinteză. De aceea, este important să vă asigurați că au acces la suficientă lumină. Având în vedere faptul că nu se recomandă mutarea frecventă a orhideei, trebuie să aveți grijă în prealabil de rădăcini. Cel mai bine ar fi să folosiți recipiente transparente de plastic, dotate cu un număr mare de orificii de drenare, în locul ghivecelor de ceramică. Nu se recomandă plantarea orhideelor în recipiente cu pereții denivelați, deoarece rădăcinile lor au proprietatea de a concrește cu suprafețele grosiere. Pe lângă aceasta, marginile ascuțite pot traumatiza sistemul radicular.

4. Lumina

Dacă nu vor avea parte de o zi însorită completă (10-12 ore), orhideele nu vor înflori. De aceea, toamna și iarna, când lumina firească este de scurtă durată, florile trebuie iluminate suplimentar cu ajutorul lămpilor. Dacă orhideea a eliberat tije în timpul toamnei sau iernii, aveți grijă ca acestea să nu se usuce din cauza zilei luminoase scurte. Uneori este suficient să organizați iluminarea doar pentru vârfurile tijelor. Cel mai important este să urmăriți ca planta să nu se încălzească.

5. Temperatura diferita de la zi la noapte

Catalizatorul înfloririi multor soiuri de orhidee este diferența nesemnificativă dintre indicii diurni și nocturni de temperatură. De aceea, pentru ca orhideea să înflorească, temperatura nocturnă trebuie să fie cu 4-6°С mai mică decât cea diurnă. De la începutul primăverii și până la începutul toamnei orhideea poate fi ținută în aer liber, unde oscilația termică este atinsă în mod firesc. Când vremea este mai răcoroasă, încăperea, în care se află orhideele, trebuie aerisită, fără să se permită apariția curenților de aer.

6. Udarea

Orhideele trebuie udate doar după ce substratul lor se usucă complet: astfel veți evita posibila putrezire a rădăcinilor. După ce se va termina perioada de înflorire, trebuie să întrerupeți irigările orhideei pentru aproximativ o lună. Iar înainte și în timpul înfloririi, orhideea necesită o irigare mai intensă decât în mod obișnuit.

7. Umiditatea aerului

Încă o condiție importantă este umiditatea aerului. Dacă aerul nu este suficient de umed, se pot produce stagnarea creșterii sau uscarea precoce a bobocilor și florilor. Ca să creșteți gradul de umiditate din încăperea, în care se dezvoltă orhideea, puteți să puneți o farfurie cu apă lângă plantă. În perioadele deosebit de uscate (când locuința începe să fie încălzită) planta trebuie stropită. Umiditatea optimă a aerului pentru orhidee este minim 60%.

8. Îngrasamintele

Ca să fertilizați orhideele, se recomandă folosirea unor compuși cu fosfor și potasiu, care stimulează dezvoltarea mugurilor de înflorire. Pe lângă aceasta, utilizarea unor asemenea îngrășăminte garantează dezvoltarea florilor sănătoase și puternice. Iar îngrășămintele cu azot trebuie evitate: acest element inhibă dezvoltarea tijelor.

9. Stresul plantei

Uneori, ca să determinați orhideea să înflorească, trebuie să o expuneți la un stres mic. Când se simte prea bine, planta își îndreaptă toată energia spre creșterea părții vegetative. Una dintre metodele de stimulare a înfloririi este „șocarea” ușoară a orhideei: reducerea irigării sau mutarea ghiveciului într-un loc mai răcoros.

Orhideea – simbolul iubirii, al luxului și, uneori, al forței. În lume există aproximativ 30.000 de specii de orhidee, împreună cu soiurile hibride. Desigur, conceptul de frumusețe poate fi diferit în funcție de persoană și gusturi, totuși frumusețea acestor flori nu a pus-o nimeni la îndoială.

Sfaturi esenţiale pentru a îngriji cele mai frumoase orhidee.

Adesea primim în dar nu clasicul buchet de flori, ci o minunată plantă în ghiveci. Orhideea este printre preferate, iar oferta supermarket-urilor, foarte diversă. Deşi pare greu de întreţinut, orhideea nu este o plantă atât de pretenţioasă, dacă ajungem să o „înţelegem“.

Lumina, apa şi aerul fac parte din parametrii pe care să-i ţinem permanent sub control.

Specialiştii consideră lumina, alături de fertilizant, drept factor determinant pentru înflorire. Lumina trebuie să fie suficientă, deşi razele puternice ale soarelui nu ar trebui să afecteze direct planta.

Orhideea se simte cel mai bine la fereastră, de preferinţă orientată sudic (următoarea variantă ar fi vest, urmată de est şi nord). În zilele toride de vară va trebui, ne sfătuiesc pasionaţii, să nu permitem plantei să atingă fereastra, putând să apară arsuri. Că lumina este deosebit de importantă ne dăm seama şi din necesitatea plantei de a se dezvolta într-un ghiveci transparent, pentru că şi rădăcinile au nevoie de ea. O plantă care are suficientă lumină are frunzele de un verde deschis, pe când plantele private de ea, deşi par sănătoase, de un verde intens, nu ne vor oferi prea curând flori.

Apa este un alt factor important care menţine orhideea frumoasă. Lipsa apei duce la uscarea rădăcinilor, dar şi apa din abundenţă afectează cel puţin la fel de rău planta, rădăcinile putrezind. Unii iubitori de plante udă orhideea direct în vas (vasul în care creşte orhideea are orificii multiple, pentru un bun drenaj), având grijă ca apa să se scurgă în totalitate. Alţii preferă să pună apă în tăviţă, nu foarte multă, şi să lase planta să-şi extragă după nevoi. Ne dăm seama dacă planta are sau nu nevoie de apă fie verificând substratul, fie observând vasul. La plantele de-abia udate condensul se observă până aproape de marginea superioară a vasului, în timp ce la planta care trebuie udată în curând condensul se mai observă la bază.

O altă metodă de a-i da orhideei apa necesară este imersia ghiveciului într-un vas cu apă. Se lasă, astfel, în apă câteva minute, după care avem grijă să scurgem apa excedentară. Important este ca apa să nu ajungă la baza frunzelor, pentru că acestea pot putrezi. Această grijă va trebui să o avem şi atunci când pulverizăm apă pe frunze.

Pentru orhideele care au crescut şi au nevoie de un vas nou va trebui să ne orientăm tot către unul transparent, cu dimensiuni nu mult mai mari decât actualul. Subtratul gata preparat există în magazinele de profil. În plus, pasionaţii ne recomandă să tranplantăm orhideea în intervalul februarie – august, de preferat când nu are flori. La schimbarea vasului vom îndepărta rădăcinile uscate şi pe cele putrezite. Rădăcinile se spală cu apă călduţă, după care planta se aşează în noul vas.

La udare vom folosi apă plată, apă de ploaie sau apa de la robinet, pe care am lăsat-o cel puţin 24 de ore, pentru a scăpa de clor. Temperatura apei nu trebuie să fie foarte scăzută, altfel rădăcinile şi baza frunzelor vor avea de suferit.

Dendrobium nobile este o specie de orhidee epifită/litofită la fel de frumoasă ca și orhideea Phalaenopsis. În plus, această orhidee formează foarte multe flori parfumate, fie albe, fie colorate în galben, roz sau combinații ale acestor culori. Din punctul meu de vedere ea nu trebuie să lipsească din colecția unui iubitor de orhidee. La fel ca toate orhideele și Dendrobium nobile poate să nu înflorească, dacă nu-i sunt respectate cerințele legate de ciclul biologic. Înainte de toate, trebuie să-ți spun că această floare se încadrează în categoria orhideelor de seră rece, asta înseamnă că preferă și mediile cu temperaturi mai reduse.Ca și regim de îngrijire te sfătuiesc ca pe parcursul perioadei de creștere vegetativă, atunci când formează noi rădăcini și noi tulpini, să beneficieze de un loc unde să primească multă lumină. În perioada de primăvara și toamnă ar fi ideal să ocupe o expoziție sudică, estică sau vestică. În perioada de vară trebuie avută grijă ca soarele să nu-i ardă frunzele, motiv pentru care te sfătuiesc s-o amplasezi într-un loc cu semiumbră. Pentru a verifica dacă primește suficientă lumină, poți urmării gradul de colorație în verde a plantei. Dacă este verde închis înseamnă că nu primește suficientă lumină, în schimb dacă frunzele sunt verde pal, atunci cantitatea de lumină primită este suficientă.Trebuie să mai știi că în această perioadă de toamnă, una activă pentru plantă, udarea se face regulat, lăsând totuși substratul să se usuce ușor între două udări. În perioada de vară, atunci când temperaturile sunt mai ridicate, întrucât suportă și astfel de temperaturi, orhideea Dendrobium nobile are nevoie de mai multă apă. În ceea ce privește gradul de umiditate atmosferică să știi că nu reclamă mari pretenții, suportând foarte bine și mediile mai uscate.Ce este important pentru o astfel de orhidee, sunt curenții activi de aer, preferând o bună circulație a acestuia, motiv pentru care îți recomand s-o amplasezi undeva afară în grădină, dacă există sau într-un balcon deschis. În toată această perioadă de creștere, de formare a tulpinilor este bine să-i aplici un îngrășământ special pentru orhidee, dar care să aibă un conținut mai mare de Azot. Azotul va ajuta la formarea mai multor tulpini si frunze viguroase, capabile să susțină o înflorire bogată. Aplicarea acestui tip de fertilizant se stopează începând cu luna august, moment în care se începe o nutriție cu mai mult Fosfor și Potasiu. În acest fel vei ajuta la formarea mai multor boboci.În momentul în care observi că procesul de formarea a tulpinilor si frunzelor s-a oprit, asta înseamnă că au ajuns la maturitate, subliniind faptul că planta se pregătește pentru următoarea etapă a ciclului biologic. Din acest moment este important ca udarea să se reducă gradual până la punctul de a fi udată aproximativ o dată pe lună. Un alt aspect important este ca orhideea în perioada de toamnă să surprindă căderea temperaturilor undeva la 12-15℃.Atât stresul hidric cât și temperaturile reduse, mai ales cele din timpul nopții vor fi determinante în inițierea procesului de înflorire. Așadar, dacă nu sunt respectate aceste două cerințe s-ar putea ca înflorirea să se lase așteptată mult timp la această orhidee. În final, sper ca informațiile mele să-ți fie de folos și dacă nu ai o orhidee Dendrobium nobile, crede-mă pe cuvânt ca merită să o ai în colecție!

Vrem să fim iubiți, dar ne e frică să iubim

Spunem că vrem să fim fericiți, dar când găsim fericirea ne jucăm cu ea. Când pierdem fericirea, o vrem înapoi. Apoi zâmbim ca să nu vadă nimeni cât suntem de triști. Suntem triști, dar vrem ca ceilalți sa fie invidioşi pe viața noastră „minunată”. Avem o viață „minunată”, dar în interiorul nostru este un haos. Afară e soare, dar înăuntru furtună. Cumva, ne pierdem între „înăuntru” şi „afară”. Ceea ce suntem nu e ceea ce părem...
Vrem să fim iubiți, dar ne e frică să iubim. Spunem că vrem doar să ne distrăm, dar adormim ținându-ne în brațe. Spunem NU ca să ni se spună DA. Ignorăm ca să fim băgați în seamă. Suntem indiferenți, dar de fapt căutăm să ni se acorde atenție.
Aruncăm adevăruri în glumă ca să arătăm cât suntem de puternici. Spunem că vrem să fie simplu, dar facem să fie complicat. Strigăm în gura mare că nu ne pasă, dar cu capul pe pernă gândurile nu ne lasă să dormim. Spunem că dorim să fim liberi, dar de fapt tânjim după sentimentul de a şti că „aparținem” cuiva. Ne dăm sinceri, dar suntem cei mai proşti actori. Ne credem unici, dar suntem toți la fel.

Reguli pentru imbrăcatul copilului în 44 de pași simpli

1. Se anunță copilul că urmează îmbrăcatul.
2. Se constată ignorul total al copilului.
3. Se anunță din nou copilul că în maxim 2 minute chiar urmează îmbrăcatul.
4. Se trec în revistă hainele pregătite de soție: o pereche de chiloți, una de șosete, panataloni dublați, un maieu, un tricou, o helancă, un pulover și un ilic matlasat. Toate acestea asezonate cu pufoaica de iarnă vor asigura confortul ideal, mai ales că afară s-au anunțat doar 8 grade cu soare în ziua respectivă.
5. După cele 2 minute de după cele 5 minute trecute peste cele 2 minute inițiale, se trece la amenințări.
6. Prima dată se scoate pijamaua, operațiune care nu are de ce să dureze mai mult de 7 minute, mai ales că se începe în sufragerie, se continuă în bucătărie și se termină tot în sufragerie, nu înainte de a trece și prin dormitor.
7. Se întreabă copilul dacă vrea pipi. Se răspunde că nu.
8. Se pune o pereche de chiloți curați. Doar dacă sunt chiloți cu Star Wars. hmprodDacă nu, se ia o pereche de chiloți cu Star Wars de unde-o fi și se pune pe copil.
9. Se pune prima șosetă.
10. Se pune a doua șosetă. Dacă se reușește. Pentru că ți se întinde tot piciorul cu șoseta pusă. Și chestia asta chiar nu mai e simpatică a 17-a oară.
11. Se întreabă din nou copilul dacă vrea pipi. Se întreabă tatăl dacă este retardat, având în vedere răspunsul anterior.
12. Se constată transpirația abundentă a tatălui.
13. Se declanșează nervii provocați de transpirația abundentă a tatălui.
14. Se îmbracă un crac de pantalon. Asta în timp ce copilul face lego, căutând piese prin toată cutia.
15. Se îmbracă și al doilea crac. Cu bucurie, se constată că suntem la jumătatea drumului.
16. Se înjură în barbă când copilul anunță că vrea pipi.
17. Copilul se întoarce de la pipi. Se constată că pantalonii sunt uzi.
18. Se încearcă ignorarea acestui aspect, ținând cont că nu sunt chiar atât de uzi și că s-a citit undeva că se poate muri dacă transpiri prea mult într-un timp foarte scurt.
19. Se ascultă ocările soției referitoare la lipsa de responsabilitate a tatălui.
20. Se îmbracă noua pereche de pantaloni în timp ce copilul îl trage pe tată de unde apucă, dar în special de obraz și/sau ochi.
21. Se încearcă îmbrăcarea maieului.
22. Se constată că acest lucru nu poate fi realizat, ținând cont de faptul că nu mai e nimeni în preajmă care să-l îmbrace, copilul fiind plecat să-și caute dinozaurul.
23. Se îmbracă maieul.
24. Se convinge cu greu copilul că dinozaurul n-are nevoie de maieu.
25. Părinții sunt invitați să se așeze pe canapea pentru a urmări un spectacol de dans al copilului.
26. Se remarcă plânsul tatălui. Acesta nu are nimic de-a face cu dansul.
27. Se îmbracă și tricoul. Se dezbracă tricoul pentru că dinozaurului nu-i place acest tricou.
#continuare in primul mesaj

 28. În timp ce se caută un nou tricou, se izbește degetul mic de la piciorul drept al tatălui de colțul dulapului.
29. Se îmbracă noul tricou numai sub amenințarea că tati pleacă în oraș de unul singur dacă nu se finalizează îmbrăcatul în maxim 5 minute.
30. Se negociază cu soția eliminarea helăncii și a ilicului. Se obține victoria numai după ce se promite că tatăl se va spăla cu copilul pe cap dacă răcește.
31. Se roagă copilul să stea nemișcat pentru îmbrăcarea puloverului.
32. Se reproșează tatălui că mami știe mult mai bine să pună puloverul.
33. Se aud niște cuvinte greu inteligibile cu excepția expresiei „Și tu și mă-ta”.
34. Se îmbracă puloverul numai după ce copilul exersează de 7 ori noua săritură de pe canapea.
35. Pe tată îl mănâncă în cur să-i spună mamei că a remarcat o mică ciupitură în textura puloverului.
36. Se dă jos puloverul.
37. Se pune noul pulover.
38. Se privește deja nepăsător cum copilul se zvârcolește pe jos că nu vrea pulover, ci hanoracul cu câini.
39. Se dă jos și cel de-al doilea pulover și se pune hanoracul în timp ce copilul îl întreabă pe tată de ce a transpirat așa de tare.
....
41. Se verifică ceasul: doar 28 de minute magice!
42. Se strigă „Noi suntem gata!”
43. Se aude: „Și eu în 5 minute”.