“DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN:

 

Influenta parazitilor asupra starii de sănătate.

Stiai ca organismul tau este colonizat de o multime de paraziti care mananca zilnic din tine?

Vrei sa accepti sau nu, realitatea este ca toti avem in noi diferite specii de paraziti care ne consuma substantele nutritive si ne expun unor boli infioratoare.

Toti oamenii au asa ceva?

DA, Fara exceptie!

Iti aduc la cunostinta ca oamenii de pe planeta se impart in 2 categorii:

1. Oameni care se detoxifica (periodic) de paraziti.

2. Oameni care NU se detoxifica de paraziti

Asadar, nici NU se pune problema organismului neinfestat.

Suntem cu totii mult prea expusi, cu atat mai mult in aceste vremuri cu aer poluat, apa murdara si mancare infestata.

Partea buna este ca daca ai un stil de viata sanataos si echilibrat, care-ti asigura un sistem imunitar puternic, corpul tau este capabil sa tina cat de cat sub control majoritatea parazitilor cu care te infestezi, INSA daca nu ai grija de sanatate, ai toate sansele ca mai devreme sau mai tarziu parazitii sa-ti produca o gramada de boli.

Legatura dintre Paraziti si BOLI

Dupa mai multe experiemente, cercetatoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia ca multe din bolile cu care se confrunta omenirea in zilele noastre sunt produse de un anume parazit.

Ea a scris si despre aceste descoperiri revolutionare in cartea "Vindecarea tuturor formelor de cancer" - pe care v-o recomand chiar daca nu aveti cancer.

Cercetatoarea a descoperit in experimente ca:

+ organismele TUTUROR pacinetilor bolnavi de cancer erau supraincarcate cu parazitul Fasciolopsis buskii (un vierme plat).

+ TOTI pacientii cu boli de piele erau supra-infestati cu viermi cilindrici (oxiuri, limbrici etc).

+ TOTI pacientii cu acnee rosacee erau puternic infestati cu parazitul Leishmania.

+ TOTI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor - Eurytrema.

+ TOTI cei care sufera de migrene au nematodul Strongyloides.

+ personele cu ASTM au ascarizii in plamani.

+ Multe persoane care fac infarct au viermi in inima.

+ Parazitii care ajung la creier produc BOLI PSIHICE, in special schizofrenia

+ Persoanele care transpira excesiv noaptea sunt supra-infestate cu ascarazi.

Si lista poate continua.

Asadar, Hulda Clark a tras concluzia ca parazitii reprezinta o componenta esentiala in producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confrunta in ziua de astazi.

De ce sunt parazitii periculosi?

Parazitii colonizeaza de obicei colonul si intestinul subtire al oamenilor, unde pot produce boala chron sau polipi, insa pot ramane si inofensivi daca gazda are un sistem imunitar puternic si o flora intestina echilibrata.

Partea proasta incepe atunci cand parazitii reusesc sa treaca din intestine in restul organismului si se instaleaza in alte organe, incep sa apara bolile.

Trecerea din intestine in alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate, si DOAR in conditiile in care organismul este infestat cu alcool izopropilic.

Insa Atentie!

Parazitii nu pot supravietui in alte organe in afara de intestin, decat in prezenta ALCOOLULUI IZOPROPILIC (un produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent).

CUM ajunge alcoolul izopropilic in corpul tau?

Foarte simplu, deoarece e o substanta la care suntem cu totii expusi in aceste vremuri.

El se gaseste in: majoritatea sampoanelor (si patrunde prin piele in corp), in sucurile din comert, in produsele cosmetice, in apa de gura, in fixativul pentru par, in toate produsele pentru barbierit, in cafeaua decofeinizata, in cerealele prelucrate, in diferite medicamente si lista continua.

Mai mult decat atat, specia comuna de bacterii clostridium produce alcool izopropilic in intestinul tau.

Ideea e ca suntem atat de expusi incat chiar NU avem cum sa ne ferim.

Asta e realitatea, oricat de infiorator ar suna.

Insa vestea buna este ca NATURA are exact leacurile de care avem nevoie, pentru a ne curata periodic organismul de paraziti.

Programul 100% natural de eliminare a parazitilor

Are la baza 3 PLANTE:

- PELINUL (capsule sau ceai) - Wormwood (from the Artemisia shrub - artemisia absinthum)

- CUISOARELE (recomand cuisoare intregi, inlocul capsulelor) - Common Cloves (from the clove tree - eugenia caryophyllata)

-COAJA NUC NEGRU - Tinctura - Black Walnut Hulls (from the black walnut tree - juglans nigra)

Aceste 3 ingrediente, luate impreuna, au potentialul sa omoare majoritatea speciilor de paraziti care-ti colonizeaza corpul.

Mai mult, este 100% NATURAL , iar ingredientele le poti gasi la oricare magazin naturist (mai putin tinctura de nuc negru, care se gaseste mai rar in magazine, insa se gaseste lejer pe internet).

Dureaza 3 saptamani!

Iata programul pe cele 3 saptamani:

Dupa cum vezi tratamentul are 2 FAZE:

1. Faza de inceput (deparazitarea) - in care se face tratament intesiv pentru a elimina parazitii si ouale acumulate.

2. Faza de mentinere - in care se ia o data/saptamana tratamentul, pentru a preveni o noua supra-infestare - pe care ar fi bine s-o tineti regulat, toata viata.

Adica: 0 data in fiecare saptamana vei lua 2 lingurite de tinctura de nuc negru, 7 capsule de pelin si 7 capsule de cuisoare (aprox 3 lingurite de cuisoare intregi).

Simplu, nu?

Respectand aceste principii vei ajuta ENORM corpul in lupta cu parazitii, la care suntem cu totii expusi in fiecare zi.

Alte remedii care ajuta in lupta cu parazitii:

1. Usturoiul

Desi este cunoscut pentru calitatile anti-parazitare, anti fungice, anti bacteriene si de antibiotic natural pe care le are, beneficiile usturoiului merg mult mai departe de atat.

2. Argila

Un alt supliment MIRACULOS.

Si nu exageraz deloc.

E unul din cele mai bune remedii pentru paraziti, insa are multe alte benefiii.

Curata intreg oganismul de toxine si metale grele, purifica sangele, detoxifica ficatul, detoxifica intestinele, echilibreaza glandele endocrine, ajuta flora intestinala, are efect anti-depresiv si anti-stress, repara leziuniile din intreg tubul digestive (de la gingivita, rosu in gat, gastrita, intestin iritabil, pana la hemoroizi), si foarte multe alte beneficii.

Administrare:

Desi se gaseste si sub forma de capsule, eu recomand argila pulbere sau granule - care se lasa intr-o cana cu apa de seara pana dimineata. Dimineata se amesteca si se bea apa argiloasa tulbure.

3. Nuca de cocos

Se cunosc beneficiile antiparazitare, antibacteriene si in special antifungice ale uleiului de cocos.

Se poate consuma ulei de cocos natural, insa eu recomand nuca de cocos intreaga pentru rezultate mai bune. Tin minte ca am citit pe un forum despre unu baiat relativ sanatos, care a decis sa faca o cura de 2 saptamani cu ulei de cocos, deoarece auzise ca este sanatos. In timpul celor 2 saptamani i s-a intamplat de 2 ori sa defecheze un pumn de viermi. (Groaznic asa-i?)

4. Seminte CRUDE de dovleac

Aproximativ 50 de seminte de dovleac dimineata pe stomacul gol, era cura importiva parazitilor recomandata de regretatul Valeriu Popa.

Acest remediu are capacitatea sa omoare cele mai comune specii de paraziti.

5. Fibrele vegetale

Este esential sa elimini regulat materiile fecale.

Constipatia (=neeliminarea fecalelor la mai mult de 48 de ore) duce inevitabil la dezvoltarea si inmultirea parazitilor, deoarece le oferi mediul perfect pentru devzoltare.

Mai multe despre fibre am scris in articolul despre Detoxifierea Colonului 100% Natural.

6. Probioticele si Prebioticele

Flora intestinala este bareiera dintre parazitii, bacteriile daunatoare si virusii din intestin si restul organismului. O flora intestinala echilibrata si sanatoasa va lasa doar nutrientii necesari sa treaca in organism , blocand orice altceva.

Pentru a mentine aceasta flora sanatoasa este esential sa consumam regulat probiotice si prebiotice.

* Probioticele sunt bacterii benefice precum cele din intestin, care se se gasesc in produsele fermentate, in special IAURTUL si KEFIRUL.

Atentie!

Iaurtul facut de casa bate la orice ora d.p.d.v calitativ, orice iaurt din comert. Asadar, mai bine cumpara lapte proaspat de la tarani si pune-l la prins, decat sa-ti dai banii pe cele din comert, facut exclusiv pentru a produce cat mai multi bani, si atat.

* Prebioticele sunt alimentele care hranesc bacteriile benefice din flora intestinala: cicoarea, napul, ceapa cruda, usturoiul crud, sparanghelul, taratele de grau, fasolea si mazarea, spanacul si legumele cu frunze verzi, banana, ovazul etc.

Dupa cum vezi prebioticele se gasesc intr-o gama larga de alimente.

7. Vitamina C

Vitamina C joaca un rol esential in functionarea optima a organismului, cu atat mai mult in eliminarea eficienta a parazitilor.

ATENTIE! Vitamina C de calitate NU se gaseste in capsule, ci in gradina! Vitamina C este un micronutrient format din: Rutina, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P, Tyrosinasa, Ascorbinogen, Acid ascorbic.

Suplimentele din farmacii cu Vitamina C contin doar acid ascorbic, in timp ce in Vit. C din natura are TOATE componentele.

Stiai ca ardeiul verde contin cel putin triplu vitamina C fata de citrice?

Macesele 1500-2000 mg Vit. C /100g

Arderiul verde 1600-1800 mg Vit. C/100g

Catina 670 mg Vit. C /100g

Patrunjelul 150 mg Vit. C /100g

Kiwi 120-180 mg Vit. C /100g

Coacazele 55-215 mg Vit. C /100g

Portocala 53 mg Vit. C /100g

*Ideea e ca exista destule surse de vitamina C in natura! Nu e nevoie sa optezi pentru capsule.

8. Altele:

Eu le-am prezentat mai sus pe cele mai comune si mai accesibile, insa asta nu inseama ca sunt sigurele.

Mai au proprietati antiparazitare:

* Argintul Coloidal

* Samburii de grapefruit si de lamaie

* Aloe vera

* Propolisul

* Pau d'Arco

* MMS (Mineral Miracle Solution)

* Iodul (Sub forma de iodura de potasiu sau Solutie lugol)

Si lista poate continua.

Rotirea alimentelor

Ca orice organism viu, parazitii au capacitatea de a se adapta in timp si de a deveni imuni la alimentele sau plantele care ar fi trebuit sa-i omoare.

De aceea, nu vei avea rezultate consumand doar usturoi in fiecare zi sau doar seminte de dovleac in fiecare zi.

Cea mai inteleapta alegere este ROTIREA ALIMENTELOR.

Adica o saptamana consumi multa nuca de cocos, in urmatoarea semintele de dovleac, apoi treci la argila si asa mai departe. Astfel nu numai ca parazitii nu pot dezvolta rezistenta, dar vei fi capapil sa omori o gama mult mai larga de specii, deoarece nu toate speciile mor de la acelasi aliment.

Punctul de plecare, sunt cele 3 componente (nucul negru, pelinul si cuisioarele) o combinatie care omoara majoritatea speciilor de paraziti.in mai putin de 3 saptamani.”

Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența; inteligența are limitele ei, prostia nu.---Umberto Eco

 Ar fi bine...ca în loc să invidiem, să apreciem mai mult. Ca în loc să ne rănim, să ne sprijinim mai mult. Ca în loc să criticăm, să încercăm să înțelegem. Ca în loc să lovim, să mângâiem. Ca în loc să aducem lacrimi, să încercăm să aducem un zâmbet.
Ar fi tare bine...

Pace lumii

 Postul, o inaltare a constiintei noastre, un dialog cu noi

„Și pacatul meu inaintea mea este pururea”

- Părinte, oare ajută să-și însemneze cineva greșelile lui, ca să nu le uite până ce se va mărturisi?

- Atunci când m-a durut cu adevărat pentru o greșeală ce am făcut-o, nu o mai pot uita. Conștiința mă mustră, sufletul mă doare și-mi aduc aminte de ea mereu. În răstimpul până ce ajunge la mărturisire, greșala lucrează în mine, îmi brodează inima și sunt mustrat de conștiință. Adică sufăr, dar sunt și răsplătit de Dumnezeu pe măsură. Iar atunci când fac o greșală și nu mă mai gândesc la ea, atunci greșala nu mă brodează deloc; o uit și rămân neîndreptat. De aceea unii, deși le faci observații pentru vreo greșală ce au făcut-o, râd, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Gestul acesta are obrăznicie, nepăsare; este ceva cu desvârșire satanicesc. Ai auzit ce spune David: „Fărădelegea mea eu o cunosc și mă voi îngriji pentru păcatul meu” și „păcatul meu înaintea mea este pururea”. Cu toate că Dumnezeu l-a iertat, acela din mărime de suflet suferea înlăuntrul său, și de aceea primea mereu mângâiere dumnezeiască.

Alții se pierd prin continue diagnostice asupra lor înșiși. Însemnează și iarăși își însemnează în mod scolastic greșelile lor – chipurile ca să facă o lucrare mai fină – le trec prin rafinărie, le amețesc, dar nu se îndreaptă. Dacă însă ar prinde unul după altul defectele cele mari, și s-ar nevoi să le îndrepte pe acestea, ar dispărea și cele mici.

Cuviosul Paisie Aghioritu

 

 

 

 

 

 

Despre cele 7 Păcatele capitale.

Pacatele capitale se numara intre pacatele grele (aducatoare de moarte) care-l despart pe om de Dumnezeu, alaturi de pacatele impotriva Duhului Sfant si de pacatele strigatoare la cer.

Traditia crestina numeste "pacate capitale" toate acele pacate care izvorasc nemijlocit din firea omeneasca, slabita de pacatul stramosesc. Pacatele capitale au fost numite inca din secolul al VI-lea, de catre Sfantul Grigorie cel Mare, ele fiind prezentate si in cartea "Infernul", a lui Dante.

Pacatele capitale, in numar de sapte - mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma (invidia), lacomia, mania si lenea -, sunt socotite drept radacinile tuturor celorlalte pacate. Impotriva unora ca aceste ne luptam prin alergarea catre cele opuse lor: smerenia, milostenia, curatia si fecioria, iubirea, infranarea, blandetea, harnicia si multumirea.

Pacatele capitale

Capitale sunt socotite toate acele pacate care izvorasc nemijlocit din inima omului, datorita firii sale omenesti, slabita de pacatul lui Adam si de alungarea acestuia din rai. Desi diavolul este cel care ne ispiteste si ne intuneca mintea, el nu este singurul vinovat pentru pacatele noastre. Noi insine avem in noi miscari patimase, tinzand mai usor parca spre fapte patimase decat spre nevointa vietuirii in curatie, smerenie si dragoste.

Din inima noastra pornesc patimile, fie prin ispita de la diavol, fie prin propria alegere a poftelor patimase. "Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si il spurca pe om" (Marcu 7, 21).

Aceste pacate sunt numite "capitale" sau "de capatai" pentru ca acestea sunt inceputul tuturor celorlalte pacate. Ele pot fi intelese ca niste radacini care fac sa creasca tot felul de roade rele si stricatoare de suflet.

Potrivit traditiei crestine, pacatele capitale sunt in numar de sapte, dupa cum urmeaza: mandria (slava de sine), iubirea de argint (bani), desfranarea, pizma (invidia), lacomia, mania si lenea (trandavia). Intre cele opt ganduri (duhuri) ale rautatii, pe langa cele deja amintite, Sfintii Parinti aseaza si intristarea.

Mandria, pacat capital

Omul intunecat de mandrie se pretuieste pe sine intr-un mod patimas, vazandu-se vrednic de cinstea si lauda celorlalti, indiferent de lipsurile sale. Cel mandru socoteste ca nu are nevoie nici de Dumnezeu, nici de aproapele, iar daca cere cuiva ajutorul, o face cu o indrazneala lipsita de dragoste si fara nici un pic de recunostinta. Cel mandru, daca ramane mandru, nu poate iubi, nu poate sluji, nu poate ierta, nu se poate mantui.

Sfantul Ioan Casian spune: "Patima mandriei intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie. Pacatul mandriei, cand pune stapanire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si inalta, il darama in intregime si il surpa pana in temelii. Marturie despre aceasta este ingerul acela care, pentru mandrie, a cazut din cer. Caci, fiind zidit de Dumnezeu si impodobit cu toate virtutile si cu intelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapanului, ci din firea sa."

Mandria l-a surpat din cer pe Lucifer, tot mandria l-a alungat din rai pe Adam. Nu a existat si nu va exista vreodata un om care sa nu fie ispitit de duhul mandriei. Iisus Hristos insusi, cand se nevoia in pustiul Carantania, a fost ispitit de diavolul mandriei, care i-a zis: "Acestea toate ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie" (Matei 4, 9).

Daca tot ce suntem si tot ce avem este de la Dumnezeu, precum spune Sfantul Apostol Pavel, cum si cu ce ne mai putem mandri? "Ce ai, (omule) pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?" (I Corinteni 4, 7).

"Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har" (Iacov 4, 6). Sa dobandim, deci, cugetarea smerita, prin rugaciune si post, prin slujire si iertare, caci fara aceasta nu ne putem mantui.

Iubirea de argint (bani), pacat capital

Iubirea de argint, adica "setea de bani", este acea pofta care se intinde fara masura asupra tuturor bunurilor pamantesti: case, masini, lucruri scumpe etc. Cei care socotesc dobandirea acestora drept scop al vietii si, prin urmare, isi inchina viata, timpul, mintea si inima catre dobandirea lor sunt mai de plans decat toti ceilalti. Unii ca acestia nu cred in nemurirea sufletului lor si in viata cea vesnica, fara de care nimic din lumea aceasta nu ar mai avea vreun rost.

Iubirea de bani si setea de a dobandi averi materiale impietreste inima si-l face pe om zgarcit, nedrept, nemilostiv si crud. Unul ca acesta nu vrea si nu poate sa mai inteleaga durerile si lipsurile aproapelui sau, ba chiar nici de Dumnezeu nu mai vrea sa auda, caci are de toate. Adesea, cei stapaniti de acest duh sfarsesc prin a fi omorati de altii sau a prin a se sinucide, precum a facut Iuda cel iubitor de bani.

"Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara; ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.

Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat (...) Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra, sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga, agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica" (I Timotei 6, 7-12; 17-19).

Desfranarea, pacat capital

Desfranarea este puterea trupului asupra sufletului. Desi intre acestea doua nu ar trebui sa existe lupta, trupul tinde sa se comporte intr-un mod egoist, drept pentru care Sfintii Parinti au spus ca el este "o sluga buna, dar un stapan crud". Prin implinirea fara masura a poftelor trupesti, deci, randuiala firii este schimbata, iar omul ajunge rob trupului. Cel desfranat se umple de egoism, isi strica familia si se arata indiferent fata de nevoile aproapelui.

Trupul omului este "templu al Duhului Sfant", iar acesta din urma nu locuieste in locuri necurate, ci doar acolo unde este curatie. Pentru aceasta ne si indeamna Sfantul Apostol Pavel, zicand: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 18-20).

Desfranarea poate fi scoasa din inima omului doar prin infranare, care atrage harul lui Dumnezeu. Postul, ca infranare practica, este cea mai puternica arma impotriva desfranarii, aceasta din urma fiind puternic influentata de alimentatie. Foarte mult ajuta si cugetarea smerita, insotita de nejudecarea celor desfranati, care, la randul lor, sunt inrobiti.

Invidia (pizma), pacat capital

Invidia se naste in inima lipsita de iubire. Un om cuprins de invidie se intristeaza pentru izbanzile aproapelui sau si se bucura atunci cand acesta este cuprins de necazuri. Cel invidios nu va scapa de suferinte si lipsuri, chiar daca i se pare ca nu ii lipseste nimic. Prin invidie, omul se ridica impotriva lui Dumnezeu, care a facut bine celor pe care cel invidios il pizmuieste.

"Unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau" (Iacov 3, 16). Invidia atrage dupa sine nenumarate rautati, caci invidia nu are nimic in comun cu dragostea, din care izvorasc toate bunatatile. Invidia naste ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, tinerea de minte a raului, neiertarea, prigonirea, uciderea, precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie.

Izbanzile noastre sunt de la Dumnezeu, precum si ale aproapelui nostru. Acestea nu ni le imputineaza pe ale noastre, ca sa ne para rau pentru ele, precum nici necazurile aproapelui nu ni le slabesc pe ale noastre, ca sa ne bucuram pentru ele. Invidia este scoasa din inima omului prin rugaciune, cugetare la pacatele proprii, pocainta, smerenie si iertare.

Lacomia, pacat capital

Lacomia pantecelui, dupa cum este numita aceasta patima, se manifesta mai ales sub forma unei pofte nestapanite de a manca si de a bea. Cel cuprins de lacomie face din hrana un scop al vietii, trecand cu vederea nevoia sufletului de a se hrani cu cele duhovnicesti. Pe cat se ingrasa trupul, prin imbuibare, pe atat slabeste sufletul. Din lacomia pantecelui se naste desfranarea, defaimarea, cearta, bolile, intunecarea mintii, lenea si nepasarea.

Hrana este buna, caci este darul lui Dumnezeu, cat timp ea se primeste cu multumire, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31). La randul sau, Sfantul Ioan Casian spune: "De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu masura si socoteala da trupului sanatate si nu ii ia sfintenia."

Iisus Hristos ne indeamna sa traim cu intelepciune: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua" (Matei 6, 31-33). Lacomia este tinuta in frau prin postire deasa.

Mania, pacat capital

Mania este o miscare a inimii mandre. In toata vremea, cel mandru se simte trecut cu vederea, dispretuit si nedreptatit de catre semenii sai, chiar si cand acestia nu ii fac nici un rau. Cel manios tine minte raul si doreste sa se razbune pe cel care il supara, incalcand chiar legea talionului, care nu ingaduia celui nedreptatit sa-l pedepseasca pe cel vinovat mai mult decat acela a gresit.

Inima care iubeste nu se poate mania, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice ca "dragostea nu se aprinde de manie" (I Corinteni 13, 5). La randul sau, Sfantul Apostol Iacov spune: "Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie (...) zabavnic la manie, caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1, 19-20).

Cel cuprins de manie sa alerge la Spovedanie, cu multa smerenie, sa posteasca si sa ceara lui Dumnezeu puterea de a ierta si de a fi bland cu cel care i-a gresit. Cand ne cuprinde mania, sa rostim cu staruinta cuvintele Mantuitorului: "Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).

Mania este infranata de cuvantul lui Dumnezeu, care doreste ca toti sa-I fim fii: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45).

Lenea, pacat capital

Lenea incalca porunca iubirii aproapelui. Cel lenes profita de cei de langa el si nu socoteste eforturile lor. Munca, desi este o pedeapsa data omului, este de mare pret inaintea lui Dumnezeu, caci prin munca omul isi asuma conditia de slujitor al lui Dumnezeu si al semenilor sai. Lenea atrage dupa sine cartirea, nemultumirea, cearta, furtul si alte asemenea caderi.

Lenea (trandavia) este suficienta pentru a-l impiedica pe om sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Pe cel lenes il cearta Dumnezeu, cand zice: "Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor" (Matei 25, 26-30).

Pana si sfintii au fost aspri cu cei lenesi, urmand cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor" (II Tesaloniceni 3, 10). Lenea se tamaduieste prin ascultare si munca.

„Ce fericiţi suntem noi creştinii: ce Dumnezeu avem!” Sfântul Siluan Athonitul

Iubirea vrăjmașilor, Sfântul Cuvios Siluan Athonitul

Bun ești Tu, Doamne. Mulțumesc milei Tale: Tu ai revărsat peste mine Duhul Tău Cel Sfânt și mi-ai dat să gust iubirea Ta pentru mine, mult greșitul, și sufletul meu e atras spre Tine, Lumină neapropiată.

 Nu destăinui prietenului tău toate secretele vieții tale; se poate prea bine ca într-o zi să-ți devină dușman. Nu fă dușmanului tău tot răul pe care i-l poți face; se poate prea bine ca într-o zi să-ți devină prieten.

 

"Nicăieri în ortodoxie nu suntem îndemnați să vânăm greșelile altora, ci să fim atenți la gândurile și purtarea proprie, să ne smerim, considerându-ne cei dintâi păcătoși"
Ava Dionisie Ignat

De ce ne sunt trimise greutățile? Pr. Justin Pârvu

 Greutăţile ne sunt trimise din mai multe motive, ori ca să ne taie un rău, ori ca să ne cuminţească, ori ca să ne slăvească mai mult în viaţa ce va să fie, ori ca să ne pedepsească pentru păcatele noastre cele vechi. Trebuie să ne ducem Crucea aşa cum Hristos a dus Crucea întregii omeniri. Măcar cu degetul cel mic să participăm la greutatea Crucii de pe Golgota.
A suferi anumite amărăciuni nu este atât de important. Trebuie să ne îngrijim să nu ne umplem de răutate împotriva aceluia ce ni le pricinuieşte. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă primească toată jertfa vieţii.
Fiecare om trebuie să treacă prin perioade de luptă, mâhniri, încercări, războaie. Grea este starea şi dureroasă. Despre ea vorbeşte psalmistul: „Dureri ca ale aceleia ce naşte”. Orice om, când se naşte duhovniceşte în viaţa cea nouă, încearcă durere, dar încet-încet merge spre alinare. Aceste dureri constituie lupta împotriva patimilor. Vrăjmaşul nu vă va lăsa liniştită. Aici trebuie răbdare.
Nu dezertaţi de la chemarea D-voastră!
 
(Preluat din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. III)

༺꧁❤️꧂༻

  

 

"Dacă tu ceri Divinității „Nu știu ce să fac în chestiunea asta. Te rog, ghidează-mă!”, ghidarea vine imediat.

Nu ei nevoie de lumânări aprinse, de salvie, de vreun ritual, de stat în genunchi, etc. Ghidarea vine imediat.

Dar e nevoie de smerenie ca să o percepi.

Și e necesar să nu-ți fie frică de ceea ce își va transmite acea ghidare.

Și e necesar să fii suficient de curajos ca să urmezi acea ghidare.

Dacă tu nu urmezi ghidarea, pentru că nu vrei să faci ceva care iese din ceea ce lumea consideră „normal”/ „logic”, dacă preferi să rămâi în zona ta de confort, atunci nu e vorba despre faptul că ți-e frică, e vorba despre faptul că ești superficial.

Oamenii folosesc frica drept pretext, pentru că așa se pot pune în postura victimei. De fapt, nu le e frică; pur și simplu sunt superficiali.

Calea spirituală nu este o joacă, nu este pentru oameni slabi. Calea spirituală nu e un gen de spa, este un drum al oamenilor cu adevărat puternici."

Orice nu schimbi,

Tu alegi.

Citește asta din nou.

Să aveți Curajul să rupeți

Modele din viața ta care nu mai sunt

Te servesc pe tine..

༺꧁꧂༻

Orice nu schimbi, alegi...

Morning Mantra: "Orice nu schimbi, alegi." ” Ai puterea de a schimba lucrurile care nu servesc cel mai bun sine al tău.

Viața ta nu se îmbunătățește din întâmplare, ea devine mai bună prin schimbare.

#BeWillingToChange #BeHappy#

Nu există pasiune de găsit în a te mulțumi cu o viață mai mică decât cea pe care ești capabil să o trăiești -:)

Când permiți oamenilor egoiști, lipsiți de respect să intre în viața ta și să-ți cioplești încrederea, îți stabilești fără să vrei un standard de compromitere a propriei identități.

Când iei decizii concentrându-te pe opiniile celorlalți despre tine, în loc să-ți recunoști propria valoare unică te dejamalizezi fără să vrei.

Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău. Cunoaște-ți valoarea și apreciază-te, chiar și atunci când cei din jur nu o fac.

Arată-te ca femeia care știi că ești cu adevărat. Alege să o pui pe primul loc și să-ți schimbi viața.

Ridică-ți standardele și iubește-te suficient pentru a nu te mulțumi niciodată cu ceva mai puțin decât ce e mai bun

Orice nu schimbi, alegi. Creează cea mai bună versiune a ta și construiește cele mai uimitoare experiențe vreodată...

Refuză să te mulțumești cu ceva mai puțin decât extraordinar.

Creator și autor.

Sunt Mike Harrigan.

Eu sunt.

Tu eşti.

Suntem.

Unitate.

Conștiință globală..

  ·   ·

 

“Sarea mare acționează asupra sferei astrale și psihice ca un sterilizator.

Curăță mediul de energii negative și creează o barieră invizibilă puternică împotriva energiilor dăunătoare.

Sarea este un conductor electric care absoarbe ionii negativi.

În contact cu pielea, funcția acesteia este de a elimina energia negativă din aură.

În cele mai vechi timpuri, sarea era folosită ca ofrandă către zei pentru protecția spirituală.

În Egipt sare era considerată un produs sacru. Era folosită în procesul de incinerare a persoanelor importante.

Asirienii o foloseau, deasemenea, în ritualuri religioase.

La Roma, sarea era un simbol al înțelepciunii. Era folosită în ritualurile de botez.

În Grecia sarea era un simbol al purificării și distrugerii.

Evreii considerau sarea ofrandă adusă zeilor, aceasta fiind simbolul purificării. În ritualuri, foloseau sarea pentru a conecta poporul evreu la zei.

În creștinism era un simbol al purificării și se folosea în ritualul botezului, fiind pusă pe buzele copilului.

În Evul Mediu era folosită pentru a alunga spiritele rele. Oamenii puneau sare în hornurile caselor pentru a împiedica demonii să intre.

La africani, când cineva schimba locuința, totul se spăla și se ștergea cu sare diluată în apă pentru a elimina energiile negative.

În Japonia era un simbol al purificării și era aruncată lângă ușă, la intrarea în casă pentru a bloca energia negativă.

După cum vă spuneam, sarea a fost folosită încă din antichitate ca un instrument puternic pentru curățarea energiilor negative de către toate civilizațiile lumii.

Sarea este considerată un puternic purificator!

Sarea este un cristal și, prin urmare, emite unde electromagnetice care pot fi măsurate prin radiestezie. Are aceeași lungime de undă ca și culoarea violet, capabilă să neutralizeze câmpurile electromagnetice dăunătoare.

Persoanele care au studiat cromoterapia știu că violetul este una dintre cele mai puternice culori și funcția sa este de a elimina toată negativitatea din corpurile noastre subtile.

Cum putem folosi sarea ?

Poți elimina energiile negative din casa ta astfel :

- pune un pahar de apă cu sare în spatele ușii casei tale. Schimbă apa în fiecare săptămână !

- elimină din locuința ta toate lucrurile pe care nu le mai folosești - haine, obiecte, vase, mobilier, etc...

- după o petrecere, spală cănile și farfuriile cu sare diluată în apă pentru a neutraliza energia oaspeților tăi.

- pune puțină sare în toate colțurile fiecărei camere și Înlocuiește-o o dată pe lună. Această sare permite ajustarea energiei și filtrează undele energetice din locuință.

Ori De câte ori sarea începe să formeze o crustă pe margine sau bule, arunc-o în chiuvetă. Amestecarea Sării cu apă sau alcool absoarbe tot râul din aer și ajută la purificarea și prevenirea energiilor negative și a sentimentelor inferioare.

Cum să ne curățăm câmpul auric cu sare ?

Sarea este recomandată pentru curățarea aurei care este câmpul de lumină din jurul corpului uman. Când Aura este saturată, Sarea este singurul compus care ne ajută să o regenerăm rapid. Conform ezoterismului, băile cu sare sunt ideale pentru a ne curăța Aura.

- fă duș ca de obicei, apoi Ia un pahar mare de apă în care adaugă trei linguri de sare. Amestecă totul și toarnă-l încet pe corp de sus.

- băile cu sare mare în amestec cu planta numită ruta de grădină sunt foarte recomandate pentru descărcare energiilor negative, pentru atunci când ai simptome de '' greutate spirituală'' , greutate în corp, sufocare, cu simptome precum durerile severe de spate, de oase, de cap, disconfort în corp, amețeală, somnolență, moleșeală.

Luați un vas în care puneți ruta de grădină la infuzat, apoi adăugați doi pumni de sare și amestecați. Faceți baia normală și când ați terminat, clătiți-vă cu amestecul obținut.

Băile cu sare; băile cu sare la picioare :

- ajută la detoxifierea organismului și la eliminarea virușilor

- stimulează sângele în mod natural

- relaxează sistemul muscular

- ajută la ameliorarea reumatismului și artritei

- îndepărtează impuritățile pielii

- calmează iritațiile pielii precum psoriazis sau eczemele

- ameliorează mâncărimile, arsurile și furnicăturile

- face pielea catifelată

- ajută la vindecarea cicatricilor

- eliberează apa în exces din piele

- ameliorează oboseala, durerile picioarelor și mușchii picioarelor

-Ameliorează tensiunea de la mâini și încheieturi

-Ajută la accidentările sportive

- oferă relaxare profundă

- eliberează stresul și tensiunea

Folosiți cu încredere sarea ! Aceasta ne ajută să refacem fluxul de energie și să îndepărtăm toată negativitatea care ne impregnează câmpul auric !”

Sursa: Gabriela Prado

Fă-mă omul care poate ajunge și până la cei căzuți. Ferește-mă de frica evitării lucrurilor importante din viață.

 

“Învață-mă arta pașilor mici!”

Antoine de Saint-Exupéry

„Doamne, nu-ți cer minuni și nici lucruri imposibile, îți cer doar putere pentru fiecare zi. Învață-mă arta pașilor mici.

Fă-mă antent și inventiv, ca în rutina zilelor să mă pot opri în fața descoperirilor și a experienței care m-au intrigat.

Învață-mă să gestionez corect timpul vieții mele. Oferă-mi un simț al observației, pentru a putea diferenția lucrurile importante de cele mai puțin importante.

Îți cer să-mi dai puterea reținerii și a înțelegerii, ca în viață să nu deviez de la ceea ce este important, dar să-mi planific rațional timpul, să pot vedea și vârful muntelui, și valea și uneori să pot găsi timp pentru bucuria artei.

Ajută-mă să înțeleg că visele nu sunt un ajutor. Nici dorul față de trecut, nici dorințele față de viitor. Ajută-mă să fiu aici și acum și să percep această clipă ca cea mai importantă.

Apără-mă de credința naivă că totul în viață trebuie să fie ușor. Oferă-mi conștientizarea faptului că toate greutățile, înfrângerile, căderile și nemulțumirile sunt o parte firească a vieții, datorită căreia creștem și ne dezvoltăm.

Adu-mi aminte că inima mereu e în conflict cu rațiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul să-mi spună adevărul, dar să o facă cu dragoste.

Știu, multe probleme se rezolvă fără să faci nimic, deci învață-mă să aștept.

Știi cât de mult avem nevoie de prietenie. Ajută-mă să merit acest dar al sorții.

Dă-mi o fantezie bogată, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tăcând, să pot oferi cuiva căldura necesară.

Fă-mă omul care poate ajunge și până la cei căzuți. Ferește-mă de frica evitării lucrurilor importante din viață.

Nu-mi da ceea ce vreau, dar ceea ce-mi trebuie cu adevărat.

Învață-mă arta pașilor mici.”

Sunt fericit să vă binecuvântez astăzi în Ziua Binecuvântării.

 Astăzi și toată săptămâna viitoare sunt zile de binecuvântări.
 Toate binecuvântările pe care le oferi astăzi îți vor reveni într-o varietate de moduri care îți vor aduce beneficii.
Te binecuvântez cu toată credința mea. Cu toată prietenia mea. Cu tot respectul cuvenit.
Te binecuvântez din adâncul inimii mele. Îți binecuvântez viața.
 Vă binecuvântez sănătatea.
Vă binecuvântez economia. Binecuvântat ești în casa ta, binecuvântat când intri și binecuvântat când ieși.
Vă binecuvântez familia. Vă binecuvântez munca. Vă binecuvântez viața spirituală. Vă binecuvântez toate proiectele și obiectivele. Sa fie mereu asa.

Astăzi este ziua binecuvântării. Este recomandat să binecuvântați cât mai mulți oameni din adâncul inimii.
Cu cât vei binecuvânta mai mult, cu atât mai multe binecuvântări vor veni pentru tine și familia ta si ce dragi tie.
 Sunt fericit să vă binecuvântez astăzi în Ziua Binecuvântării.
 Așa că mergeți mai departe și binecuvântați oamenii din jurul vostru!

Cum reparăm cearta între prieteni sau când frații se ceartă între ei? DIN FILOCALIE

Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim! Amin .

Hrisostom Filipescu

 

FILOCALIA XI (Avva Varsanufie și Ioan):

Doi frați iubitori de Hristos se iubeau cu adevărat unul pe altul în Domnul şi erau călăuziţi în viaţă de Părinţi. Unul din ei, într-o convorbire, a spus un cuvânt despre altcineva. Celălalt, prin răpirea diavolului bănuind că a vorbit de el, s-a tulburat foarte. Cel dintâi, asigurându-l că n-a vorbit de el, acesta nu s-a lăsat convins. Şi de aci ivindu-se între ei o mică sfadă, au venit amândoi la Părinţi şi i-au spus lucrul aceluiaşi bătrân care le-a răspuns:

Vă spun tot adevărul înaintea lui Dumnezeu ca unora ce sunteți de un suflet. Amândoi sunteți datori să puneţi metanie înaintea lui Dumnezeu. Dar nu cu nepăsare, ci din toată inima, ca să vă ierte pentru rugăciunile Părinţilor voştri. Tu, pentru că socotindu-te defăimat, n-ai suportat defăimare, ca să zici: ,,Am greşit şi sunt întreg păcat, pentru că pentru mine s-a tulburat fratele meu”. Iar tu, celălalt, pentru că înainte de a vorbi n-ai precizat, că nu despre el vorbeşti şi că nu ai nimic de spus împotriva lui, până la moarte. Pe de alta, nici tu n-ai avut răbdare întru tine. Totuşi, nu voi sunteți vinovaţi. Ci noi suntem pricina relelor, că n-am făcut rugăciuni. Căci de le-am fi făcut, aţi fi fost acoperiţi faţă de cel viclean care a semănat între voi neghina, ca să vă ispitească. Pentru că aceasta o cerem de obicei; ca să fiţi acoperiţi.

Temeţi-vă de judecata lui Dumnezeu, ca să nu se smintească oamenii de voi, zicând: ,,Iată că fiii Părinţilor nu au răbdare, ci se pornesc unii împotriva altora.” Iar dacă voi vă ruşinaţi să vă puneţi unul altuia metanie din inimă, iată că o punem noi pentru voi. Căci pe noi ne atinge această ruşine. Domnul să va ierte şi să vă păzească de cel rău. Şi să-l zdrobească degrabă sub picioarele voastre. Să fiţi de un suflet şi de o gândire şi de o credinţă în Domnul. Domnul să vă sprijinească să rămâneţi neclătinaţi întru frica Lui. Amin.

Împărtășiți iubirea:

 

Când corabia ta aruncă, uneori, ancora, oprindu-se pe lângă țărmuri străine, poți prea bine să te dai jos pe uscat, pentru un pahar cu apă, ori o scoică lucitoare, ori o floricică, ce-ți iese în cale. Dar gândul tău să rămâie veșnic sus și urechea la semnalul cârmaciului; și cum l-ai auzit, lasă toate și fugi Ia locul tău, ca să nu te trezești luat și aruncat sus ca o vită nesimțitoare. Așa și în viața aceasta pământească, dacă ai dat de o soție și un copilaș, prea bine. Dar dacă te cheamă cârmaciul de sus, fugi Ia corabia ta fără a întoarce măcar capul înapoi. Și, mai ales, când ești bătrân, nu te îndepărta deloc de corabie, ca nu cumva sa te prăpădești pe meleaguri străine.

 Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârba de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta?

Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, sa nu fie un gust de plictiseala infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre absența și nimicnicia ta și te mângâie cu insinuări de dispariție! Marea – comentariu fără sfârșit la Ecleziast…

Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcuta pentru oameni! Pentru aceștia e pamântul, acest amărât pământ… Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasa și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor.

Și astfel, tonalitatea mării este aceea a unei muriri eterne, a unui sfârșit ce nu se mai gată, a unei agonii înflorite. Nu-ți trebuie o inima bolnavă de nuanțe și nici o simțire atinsă de subtilitățile extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o înclinare spre tainele și vocile melancoliei. Atunci nu mai ești sigur de identitatea ta și trebuie oarecum să te aduni, să te pescuiești neîncetat, spre a nu te înghiți mările din tine și din afara. Nu te poți stăpâni decât între patru pereți. Chemările depărtărilor te împing mai departe de calculul existenței tale…

Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție… Având-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți… Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi…, o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească!

Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune, într-o maximă deficiență. Imaginea cea mai pură pe care o alcătuiește mintea este emanația unei vitalități vacante.

Nicăieri mai mult ca la mare nu ești înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. Și nicăieri nu ești mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O viață plină, cu un nimb de absolut, ar fi aceea în care orice percepție ar fi o revelație. Ești pe cale a o realiza în sugestia amurgurilor marine…

Emil Cioran
Amurgul gândurilor

⚡𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑡̧𝑖, 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑡𝑜𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑐𝑎̆𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑠̧𝑡𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 : când te supără „lumina Evangheliei”, când nu vezi necazurile altora, când nu mai vezi cărarea ce duce spre bisericuţă, când îi vezi pe cei de lângă tine răi, urâţi şi cu toate defectele (inclusiv soţia şi fraţii), iar pe tine te vezi în lumină, când nu mai distingi bine culorile, ajungând să confunzi negrul cu alb.

 PILDA

🍯Un om, care era orb din naştere, a cerut odată un pahar cu lapte şi a întrebat pe cel care i l-a adus:
"Cum arată laptele?"
I s-a răspuns: "Laptele este un lichid alb".
 Orbul iar a întrebat: "Dar ce înseamnă alb?"
Omul i-a spus: "Albul este culoarea lebedei".
Orbul iar a întrebat: "Ce este o lebădă?"
Celălalt i-a răspuns: "Lebăda este o pasăre cu un gât îndoit".
"Dar ce înseamnă îndoit?
 l-a întrebat orbul.
Omul i-a răspuns: "O să îmi îndoiesc cotul şi tu îl vei atinge şi vei înţelege ce înseamnă îndoit".
Orbul a atins cotul îndoit al omului şi a spus:
"Aha, acum ştiu cum arată laptele şi ce înseamnă alb!
Ce tragedie pentru un om lipsit de vedere şi ce bucurie, ce dar mare de la Dumnezeu pentru cel care pot contempla creaţia lui Dumnezeu.
Însă, după cum ştim, oamenii nu au numai ochi trupeşti, ci au şi ochi sufleteşti.
     Din păcate, mulţi oameni sunt lipsiţi de vederea sufletească, duhovnicească.
      Unii se nasc aşa – orbi din naştere – fără vedere spirituală, din motive ereditare, din părinţi lipsiţi de vedere duhovnicească. Aceştia, totuşi, au mari şanse de vindecare, dacă se tratează la “doctori” iscusiţi.
Alţi oameni, deşi se nasc din părinţi cu vedere sufletească bună, pe parcurs, din neatenţie, îşi pierd “vederea”.
     Când unui om îi scade vederea trupească, nu stă aşa.
Aleargă la medic, se tratează, îşi procură ochelari şi într-o oarecare măsură îşi recapătă vederea.
     Dar când i se îmbolnăvesc ochii cei sufleteşti, tot amână să meargă la “medic”, până când orbeşte complet.
      Şi nici cei din jur nu-l ajută.
Dureros lucru este că unui astfel de orb, oricât i-ai explica ce înseamnă “alb”, ce înseamnă “lumină”, el nu mai poate pricepe.
    Unul ca acesta nu-L mai poate vedea pe Dumnezeu, fiindcă îi lipsesc ochii sufleteşti.
 El vede numai şi numai cu ochii trupeşti şi pentru el totul e numai materie. Grozavă orbire!
      Acesta este mai de plâns decât orbul din istorioară, lipsit de vederea trupească.
     Aşadar, fraţii mei, să ne îngrijim şi ochii cei trupeşti, dar cu mult mai mult pe ce sufleteşti!

 
⚡𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑡̧𝑖, 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑡𝑜𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑐𝑎̆𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑠̧𝑡𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 :
 când te supără „lumina Evangheliei”,
 când nu vezi necazurile altora,
 când nu mai vezi cărarea ce duce spre bisericuţă, când îi vezi pe cei de lângă tine răi, urâţi şi cu toate defectele (inclusiv soţia şi fraţii),
 iar pe tine te vezi în lumină, când nu mai distingi bine culorile, ajungând să confunzi negrul cu alb.
Când ai o soţie care nu se roagă, nu merge niciodată la biserică, atunci trebuie să te îngrijorezi. Şi dacă nici tu nu te rogi, atunci tuturor le va fi frică de voi.

Dar dacă amândoi vă rugaţi, nu vă veți teme de nimeni: Hristos vă va lumina. Hristos nu a despărțit pe nimeni. Când El vede mâinile ridicate în rugăciune, inima Sa iartă. El recunoaște fiul loial şi umil, recunoscând suflarea Sa într-un „vas de lut”, liber, docil şi gata pentru a zbura spre El. Cum ar putea El să nu se grăbească în ajutor, El, care S-a răstignit pentru duşmanii Lui, El, care s-a rugat pentru cei care I-au pironit mâinile, cum ar putea să nu-i asculte pe copiii lui smeriți şi credincioşi, care cerșesc cu mâinile ridicate? ”

Învățătorule, învață-mă calea cunoașterii!

 

"Nu e nimic de știut: e doar de reținut." Nimeni nu te poate învăța amintiri. Deja te plac! "

"Cum poate cineva să-și amintească? "

"Cu amintirea inimii care este instinct, încredere, prezență." Amintirea minții este un ghiveci plin de informații care, în loc să-ți amintească ce contează cu adevărat, te duce pe un alt drum, făcut din frică, neîncredere, confuzie. Și cu cât se umple vaza asta mai mult, cu atât te îndepărtezi de tine. "

"Ar trebui să-mi golesc memoria minții? Am muncit toată viața pentru a acumula informații utile pe drumul meu... "

"Inima devine grea, amețită și obosește dacă mintea ta acumulează știri." Și uită cunoștințele care se află în fiecare om. Știi deja, ești deja: fă-ți spațiu în tine și sufletul tău își va revărsa toată înțelepciunea. Cine nu se așteaptă ca altceva să fie primit de tine. "

"Ar trebui să arunc tot ce am învățat pentru a-mi trezi cunoștințele străvechi? "

"În viață nu se învață, îți amintești." ” Suntem aici pentru a ne reconecta la acea scânteie divină care trăiește în fiecare dintre noi. Orice altceva este o distracție a minții. Cine vrea să te abate de la adevărata ta cale. Știi drumul, deja l-ai parcurs de un infinit de ori: trebuie doar să-l recunoști în viața asta. Păstrează doar ceea ce îți permite să îți amintești: arde restul! Și dansați în jurul acelui foc de tabără al neantului: acesta va fi începutul cunoașterii adevărate! "

Imaginați-vă următoarea scenă: sunteți acasă, vă gândiți la viața voastră și la un moment dat vă întrebați de ce v-ați născut pe Pământ, care este Menirea voastră în această viață.

Și poate că până la acel moment, de-a lungul timpului, citind sau auzind diverse lucruri, v-ați mai întrebat de câteva ori acest lucru, dar era doar o curiozitate de moment, un gând care vă trecea prin minte și de care uitați după câteva secunde; de data asta, însă, vă întrebați la modul serios.

Îngerul vostru - care e lângă voi și care în trecut dădea ochii peste cap, plictisit, fiindcă știa că nu sunteți cu adevărat interesați să vă aflați/ urmați Menirea și de aceea nu vă lua în serios - știe că de data asta chiar vorbiți serios și spune „Ok, în sfârșit, a venit timpul să ne apucăm de treabă; se pare că acum ești pregătit. O să mă ocup la modul mai serios de tine, o să intervin în viața ta mai mult decât am făcut-o până acum. O să-ți reorganizez viața în așa fel, încât să rezolvăm toate prostioarele pe care le-a făcut egoul tău până acum. O să scot din viața ta toate acele lucruri, persoane, relații, situații care te fac să pierzi energie/ putere, ca să ai suficientă putere interioară pentru noua etapă a vieții tale. Această tranziție s-ar putea să fie puțin mai neplăcută pentru tine, dar asta e…

Primul lucru de care ne ocupăm este slujba ta, care nu ți se mai potrivește. Preferi să îți dai demisia sau vrei să fac în așa fel, încât să fii concediat?”.

Și tu te duci la slujbă, observi că de la o zi la alta lucrurile încep să se schimbe „în rău” și nu-ți dai seama ce se întâmplă, fiindcă din ce știi tu (aspectul tău uman), tot ce ai făcut a fost să te întrebi care este Menirea ta în această viață, nimic mai mult… Dar acesta este modul în care Divinitatea răspunde rugăciunilor tale (iar acea întrebare pe care ai pus-o la modul serios a fost o formă de rugăciune).

Și așa constați în scurt timp că ai fost concediat, iar îngerul tău bifează primul punct și zice „Ok, am rezolvat-o pe asta. Mai departe: relația ta de cuplu nu este una care să servească Binelui tău și tu deja știi asta. Preferi să-i pui tu punct sau mă ocup eu?”.

Și începi să constați că lucrurile devin din ce în ce mai dificile în relația ta de cuplu, că nu vă mai înțelegeți de niciun fel, că nu mai rezonezi deloc cu partenerul, iar îngerul tău îți spune: „Îți mai dau o lună. Ocupă-te tu de chestiunea asta sau mă ocup eu. Dacă nu îi pui punct de bună voie o să fac în așa fel, încât o să vă simțiți mizerabil și n-o să mai rezistați împreună. Nu e o problemă pentru mine, se aranjează” și fiindcă tu nu vrei să îi pui punct, se întâmplă ceva dramatic și relația se rupe.

Îngerul tău bifează și punctul doi și zice: „Ok, am rezolvat-o și pe asta. Vreau să termini cu starea asta de apatie în care zaci toată ziua în pat și să începi să faci mișcare, fiindcă este nevoie să fii în formă pentru următoarea etapă a vieții tale”. Tu ești dărâmat, pentru că ți-ai pierdut slujba și relația de cuplu într-o perioadă foarte scurtă de timp și tendința este să te afunzi în resentimente, să-ți plângi de milă și să întrebi plin de furie „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea?”, adică să intri în tiparul victimei și să privești totul din perspectiva suferinței tale.

Dar există și o altă variantă: să conștientizezi că tot ce ți se întâmplă are un scop, că totul este orchestrat divin și că totul este parte din procesul evoluției tale. Adică să conștientizezi: „Toate aceste dezastre care s-au întâmplat într-un timp atât de scurt în viața mea nu pot fi întâmplătoare, e o prăbușire mult prea mare ca să fie opera omului din mine. Așa ceva numai Dumnezeu poate aranja… E clar că Dumnezeu are un plan cu mine. Bine, Doamne, mi-ai atras atenția!”. Și poți decide să capitulezi, să accepți tot ce ți se întâmplă știind că are un rost/ sens și să te lași ghidat.

Varianta de a intra în tiparul victimei este cea mai neinspirată posibil, este cea mai distructivă.

Varianta de a privi totul din postura Observatorului neutru, de a înțelege că totul este orchestrat divin și că totul are un rost, că toate provocările ne învață niște lecții și decizia de a te confrunta cu acele provocări și de a învăța lecțiile aferente este cea mai benefică, fiindcă acele lecții sunt necesare pentru ca tu să treci în următoarea etapă a vieții tale. Și chiar dacă acele provocări sunt dureroase, ele te fac mai puternic.

De fiecare dată când reușim să privim în acest mod provocările din viața noastră, noi reușim să pătrundem mai adânc în interiorul nostru, să descoperim mai mult din puterea noastră interioară, să facem față din ce în ce mai bine provocărilor următoare și să iertăm mai ușor. Ajungem la nivelul la care nu ne mai lăsăm copleșiți atât de ușor de diverse probleme/ provocări/ emoții, ne este mai ușor să ne menținem echilibrul emoțional/ energetic în situații care în trecut ne dărâmau, suntem capabili să ne spunem: „Am făcut față atâtor provocări, am depășit atâtea obstacole; o să fac față și acestei situații. Mă descurc, e în regulă”. Nu mai alunecăm în tiparul victimei, indiferent ce ni se întâmplă. (Caroline Myss)

Ce ne invata rugaciunea ? TACEREA

 Toata lumea spune ca dragostea doare, dar asta nu este deloc adevarat. Singuratatea doare ... Respingerea doare ... Să pierzi pe cineva doare ... Invidia doare ...
Toata lumea confundă aceste lucruri cu dragostea dar, în realitate, dragostea este SINGURUL lucru din lume care acopera toata durerea și face pe cineva să se simtă minunat, din nou. Dragostea este singurul lucru din lumea asta care NU DOARE ...

 Sa te rastignesti din iubire pentru cei din jurul tau!