Înainte de a mânca kakat, a critica , a bârfi si mai ales a-i pune în cârcă ce nu -i aparține, cuiva, mai gândește -te. .
Ai grijă să fii curat la suflet, minte și. ..mai gândește -te dacă ai dreptul să pui mâna pe bolovan și să arunci !!!
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Înainte de a mânca kakat, a critica , a bârfi si mai ales a-i pune în cârcă ce nu -i aparține, cuiva, mai gândește -te. .
A
FOST ODATA o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene,
fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și
potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță;
blestemându-și viața zi și noapte.
Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl
întreabă:
- Unde te duci?
- Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde.
Atunci, pasărea îl roagă să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina
suferința ei.
- Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul!
Apoi își ia rămas-bun.
La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării.
Îi povestește despre starea jalnică în care se află și întreabă când se
va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă.
- Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice
Dumnezeu...
- Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot.
Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul?
Dumnezeu îi răspunde:
- Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până
cuvintele învață să iasă singure:
" Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu.
O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum,
întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită.
Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o
plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din
cale-afară.
Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că
pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre.
Și plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu.
Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde:
- Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața
oricarei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta
"Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a
învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit.
Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete
"Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa
creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a
mai rămas din viață...
Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să
fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită"
pe care o cărăm după noi de-o viață!
Se spune că înainte să intre în ocean un râu tremura de frică.
Se uita înapoi, la calea parcursă din vârfurile munților, la drumul lung, șerpuitor, care traversează păduri și sate. Și în față vedea un ocean atât de vast încât să intre îi părea că înseamnă să dispară pentru totdeauna.
Dar nu exista altă cale. Râul nu se putea întoarce.
Nimeni nu se poate întoarce. Să te întorci este imposibil.
Râul a trebuit să își ia inima în dinți și să intre în ocean pentru că numai așa putea pune capăt fricii.
Astfel, râul a aflat că nu e vorba despre a dispărea în ocean, ci de a deveni oceanul.
Khalil Gibran
Sfântul Ioan Maximovici
În
lumea aceasta, mulţi sunt cei care nu cunosc legile duhovniceşti – însă
aceste legi există şi dovedesc netemeinicia necredinţei în lumea
duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se laudă, produce o impresie
penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar şi asupra oamenilor
lipsiţi de religiozitate – şi, cu cât mai mult se laudă şi se îngâmfă,
cu atât le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e acţiunea legii
duhovniceşti. Şi cu cât este mai modest omul, cu atât le este mai plăcut
tuturor. Cei modeşti sunt iubiţi de toţi, cei mândri le sunt
respingători tuturor. Vedem limpede că până şi în oamenii necredincioşi
acţionează o lege nestrămutată – şi, dacă cei necredincioşi nu preţuiesc
modestia în ei înşişi, o preţuiesc întotdeauna în ceilalţi oameni.
Nu
vom greşi dacă vom recunoaşte modestia drept una dintre trăsăturile
cele mai dătătoare de mângâiere ale personalităţii umane. Modestia este,
fără discuţie, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja
milostiv faţă de ceilalţi oameni – nu-i agasează cu pretenţiile sale,
nu-i chinuie dându-şi importanţă. Vrând sau nevrând, cel lipsit de
mândrie întotdeauna Îl cinsteşte, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi
şi pe oameni, care de la Dumnezeu îşi au toate darurile.
Ca atare,
cel modest nu pierde niciodată în viaţă; talentele şi calităţile lui nu
sunt diminuate de modestia lui, ci, dimpotrivă, cresc şi mai mult.
De
asemenea, modestia nu înseamnă nicidecum slăbiciune, aşa cum cred unii,
care se tem de ea. Ea şi numai ea este putere şi vitejie a duhului. Şi
în viaţa societăţilor şi a popoarelor, „mândria merge înaintea pieirii”.
Nivelul de cultură autentică este direct proporţional cu modestia
socială şi internaţională – şi de aceea Cuvântul, Care a zidit lumile, a
luat asupra Sa o viaţă de Om modest şi a străbătut o cale de viaţă
pătimitoare, arătând duhul modestiei ca pe o lumină care călăuzeşte la
slava nesfârşită a Împărăţiei cereşti. Smerenia lui Iisus Hristos a
devenit pecete a adevărului în om.
Vol. Cum să biruim mândria.
Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți,
traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia,
București, 2010, p. 123-124
Sfântul Maxim spune că sunt cinci feluri de iubiri şi, din cele cinci, două sunt bune, una mijlocie şi două de lepădat. Cele două bune sunt: să iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea, şi să iubim pe aproapele ca pe noi înşine. O altă iubire este dragostea cea firească, pe care o au părinţii pentru copii şi copiii pentru părinţi şi pe care o au fraţii şi surorile şi rudeniile după trup între ei, adică de origine firească.
Apoi, mai sunt două feluri de iubiri: cea trupească, atunci când cineva iubeşte pe altul cu patimă, şi cea însoţită cu iubirea de argint, când cineva iubeşte pe altul că-i dă bani sau îi dă altă avere. Acestea sunt pătimaşe şi sunt de lepădat. Ba chiar şi cea mijlocie este de condamnat, atunci când e exagerată. Iar, celelalte două sunt bune.
Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004
Randuiala Lui Dumnezeu pe care ne-o da sa ne aliniem la lucrurile pe care ni le dorim, este o binecuvantare, daca nu suntem atenti si nu o punem in practica, vom intelege mai tarziu ca unele lucruri nu vor mai putea fi niciodata cum au fost.
Sa ne bucuram de fiecare oportunitate, sa o folosim si vom avea bucuria de a ne implini ceea ce ne dorim.
Tot ceea ce trebuie facut, merita facut. Chiar daca mai gresim.
Cine nu lucreaza, cine nu-si asuma raspundearea acela nu greseste. Fii increzator in tine!..
GENIAL NOTA 10+
Albinele si ursii
După scurta hibernare,
urşii, căutând mâncare,
au pornit spre o stupină
dintr-o zonă subalpină,
dar, în stupi, să vezi durere,
nu era un gram de miere.
Cei bătrâni, cu influenţă,
au ţinut sfat de urgenţă
şi-adunând, apoi, tot natul,
au citit comunicatul.
– Azi s-a hotărât, în plen,
ca, din lipsă de polen,
albinele lucrătoare
să plece peste hotare,
să muncească la străini,
ca s-avem fagurii plini.
– Am şi eu o întrebare:
Dacă nu-i polenizare,
nu se rupe lanţul trofic?,
comentă un urs distrofic,
încât, la noi, prin livezi,
nici un fruct n-o să mai vezi…
– Mare pagubă-n ciuperci!
Azi livezile sunt… terci
şi nu-i chip de revenire.
Ştiţi voi… Greaua moştenire!,
îi răspunse Ursul Brun,
sprijinit de un gorun.
Fructe, cu un mic efort,
o s-aducem din import,
s-avem pentru fiecare.
– Stai jos! Altă întrebare!
– Dar cu trântorii din stup
ce-o să facem, căci la zdup
nu-i putem băga pe toţi
Ei, în primul rând, nu-s hoţi,
ca să fie pedepsiţi,
plus că trebuie hrăniţi
şi-ngrijiţi cum se cuvine,
iar din mierea de albine
ce-mi revine, natural,
nu cedez nici un pocal.
– Martinel, nu fi cretin!,
i-a zis Ursul Carpatin
celui care, din prostie,
amintea de puşcărie.
Nu-i închidem nicăieri,
îi luăm consilieri
sau îi angajăm, băiete,
trântori-şefi, la cabinete!
La aşa vorbe cu tâlc,
ursuleţul tăcu mâlc
şi, deşi nu avea şcoală,
a desprins şi o morală:
Când mulţimea te votează
şi deţii toata puterea,
nici macar nu mai contează
cum si cine face mierea.
Oprește-te! Ajunge să te mai plângi! Le vezi pe toate, aproape ai puzzle-ul întreg, ce iți trebuie mai mult? Să-ți mai spun? Ești iubit și iubești, uită-te ce suflete nobile au apărut în misiunes ta. Ești puternic doar prin simplul fapt că ești aici. Locul? Ha... E exact unde trebuie să fi, acum!
E timpul să te bucuri. Ai așteptat vremurile de azi așa că obișnuiește-te cu ideea că în sfârșit s-a terminat cu normalitatea în care oricum nu te-ai regăsit. Tu erai care își dorea schimbare, păi uite schimbare. Acum, acceptă!
Știu că simți când iți vorbesc, uneori ești atent și nu mereu sunt mesajele plăcute. Din nou, acceptă! Viața este așa, mai urcăm, mai coborâm. Deci reconectează-te și concentrează-te pe dragoste și iubire. E arma cea mai puternică!
Eliberează-ți conștiința căci vei avea nevoie mai mult ca oricând!!!
Binecuvântat să fi și cu recunoștință pentru fiecare zi! E un dar!!!
Tine minte ca în timp ce
te rogi, Domnul se face aidoma noua, asemenea chipului nostru celui
dintru început si ca raspunde fiecarui cuvânt al nostru, fiecarei batai a
inimii.
Ca să fii fericit, trebuie să zdrobești în tine toate rădăcinile de
mândrie, îndreptățire de sine și învinuire a altora, să inspiri adânc și
să mulțumești cu lacrimi lui Dumnezeu.
⭐️ Cea mai bună rutină zilnică și obiceiuri zilnice conștiente
Dimineața.
1. Nu te strădui să obții rezultate; concentrează-te mai întâi pe călătorie.
2. Schimbați tonul de apel al alarmei cu ceva blând și mai puțin stresant.
3. Treziți-vă mai devreme decât de obicei pentru a practica mai întâi iubirea de sine.
4. Stai în pat timp de 5 minute repetând activ în minte „Mă iubesc și mă simt fericit cu cine sunt”.
5. Dezvoltați o rutină de îngrijire a pielii de dimineață, chiar dacă asta înseamnă să vă spălați fața doar cu apă rece.
6. Zâmbește-ți în oglindă.
7. Alege un mic dejun sănătos și nutritiv pentru a-ți începe ziua.
8. Nu face nimic altceva în timp ce mănânci – fără telefon, fără social media, fără televizor. Gandeste-te bine.
9. Citiți un paragraf motivațional sau un scurt capitol dintr-o carte.
10. Enumeră 10 lucruri pentru care ești recunoscător. Enumerați 3 lucruri pe care doriți să vă concentrați astăzi.
11. Nu te grăbi; ia-ți timp cu tot ce faci.
12. Stai departe de telefon cât mai mult posibil.
MINTEA ta este cea mai mare PUTERE ⚡️
CUM ITI PIERZI ENERGIA
1. Când ajuți pe cineva care nu te-a rugat să o faci.
2. Când te oferi să intervii în situația cuiva.
3. Când promiți și nu respecți.
4. Când îți spui proiectele fără să le fi început.
5. Când permiți cuiva să te scoată din fire, și să-ți fure liniștea.
6. Când renunți la convingerile tale pentru susținerea altora.
7. Când vrei să convingi pe alții că tu ai dreptate.
8. Când critici și compari tot ce vezi.
9. Când privești mereu în afara ta, și uiți de interiorul tău.
10. Când îți repeți într-una ”nu merit”.