Uneori nu ai nevoie să escaladezi cei mai înalți munți, ci doar să ai curajul de a sta cu tine în liniște....

 A fost odată un fermier care și- a dat seama că și- a pierdut ceasul în fân. Nu era un ceas oarecare. Pentru fermier acest ceas avea o valoare sentimentală. După o lungă căutare prin hambarul cu fân el a renunțat. Afară era un grup de copii. S- a îndreptat către ei și le- a spus că cel care va gasi ceasul va primi un premiu deosebit. Auzind asta, copiii s- au dus în hambar și au început să caute peste tot. Când toți erau pe punctul de a renunța, un copil a venit la fermier și l-a … rugat să il lase singur în hambar pentru a căuta ceasul. După puțin timp, băiatul s- a întors la fermier cu ceasul în mână. Fermierul a ramas uimit și l- a întrebat: – Cum ai reușit să- l găsești? Eu și ceilalți copii îl căutăm de foarte mult timp. Baiatul i- a răspuns: – Nu am facut nimic special. M- am așezat și am început să ascult. În liniște am auzit clinchetul acelor de ceas, iar apoi am mers în direcția indicată de sunet”. Liniștea stă oricând la dispoziția ta. Bucură- te de câteva clipe de liniște pe care să ți le acorzi zilnic. O minte liniștită poate gândi, evalua și lua decizii mai ușor decât una agitată. Uneori nu ai nevoie să escaladezi cei mai înalți munți, ci doar să ai curajul de a sta cu tine în liniște....

Doamne, miluieşte-mă!

– Cruce sfântă, culcă-mă,

Cruce sfântă, scoală-mă,

Înger sfânt, păzeşte-mă,

Doamne, miluieşte-mă!

 

 Sfântă Cruce, armă tare,
Feri-mă de supărare;
Sfântă Cruce, armă dulce,
Fii cu mine încotro m-oi duce;
Sfântă Cruce a lui Hristos,
Să-mi fii mie de folos.
Cruce-n casă, cruce-n masă,
Cruce în toți patru cornuri de casă.
Dumnezeu îi cu noi la masă,
Maica Sfântă-i la fereastră,
Îngerii împrejur de casă,
Maica Sfântă îi cu poala întinsă
Și pe noi toți ne cuprinsă.
Cruce în patul nost,
Dumnezeu îi la capul nost,
Dumnezeu ne-o apărat,
De vrăjmașul necurat,
De șarpele înveninat,
De iadul întunecat.
Cruce Sfântă, trezește-mă,
Maică Sfântă, acoperi-mă,
Înger bun, păzește-mă,
Doamne, mântuiește-mă.
Amin. 

 

 

 

 

 

Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă!
Pre prea sfântă cruce-o fac şi mă culc noaptea cu drag,
Şi o fac pe trupul meu, numele lui Dumnezeu,
Biserică cerească, cântare îngerească,
Dumnezeu Sfântul, de boală să ne pazească şi să ne mântuiască.

 Fără Cruce n-ar fi existat Jertfa şi Învierea!

 Fără Cruce nu există mântuire. 

La mântuire nu putem ajunge decât prin Cruce!

 Crucea este tiparul care, singurul, ne îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, e singura cheie de care dispunem.

Rugaciunea Sfintei Cruci

 

Sa se scoale Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii Lui, si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul, cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara demonii de la fata celor ce-L iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii, zicand:

Bucura-te, preacinstita si de viata facatoare CRUCE

A Domnului, care gonesti demonii cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorat la iad, si a calcat puterea diavolului, si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrajmasul.

O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi mie cu Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii, in veci. Amin.

 

 

 

 

 

„Milostiva sa-mi fii mie Preasfanta Treime; Milostiva sa-mi fii mie Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu; Milostivi sa-mi fiti mie cei 4 Evanghelisti ai Domnului; Milostiv sa-mi fii mie Sfinte Ioane Botezatorule al Domnului; Milostivi sa-mi fiti mie cei 12 Apostoli ai Domnului; Milostivi sa-mi fiti mie cei 70 Apostoli ai Domnului; Milostivi sa-mi fiti mie toti sfintii din ceruri si toate puterile ceresti;

Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Parinti din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Mucenici din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Cuviosi din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Parinti Ierarhi din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Martiri din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Prooroci din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Pustnici din ceruri; Milostive sa-mi fiti mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri; Milostive sa-mi fiti mie toate Sfintele Mucenite Fecioare din ceruri;

Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Arhangheli din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii Ingeri din ceruri; Milostivi sa-mi fiti mie toti Sfintii zilei de astazi; Milostiva sa-mi fii mie toata puterea cea lucratoare a cerului; Milostiv sa-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele); Milostiv sa-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele); Milostiv sa-mi fii mie ingerasul meu sfant pazitor”.

RUGĂCIUNEA SFINTEI CRUCI...

Cruce Sfântă, armă dulce

Să-mi ajuţi pe unde m-oi duce.

Cruce Sfântă, luminoasă

Să-mi ajuţi când plec de acasă.

Cruce tu să străluceşti

De dușmani să mă ferești

Cruce tu mă însoţeşti

Ce e sfânt să-mi făureşti.

Cruce în a ta credinţă

Eu să fiu cu biruinţă.

Cruce Dreaptă, lucitoare

Să mă ierţi în sărbătoare.

Cruce cu lumina ta

Tu să-mi iei durerea mea.

Cruce tu să străluceşti

Inima să-mi veseleşti.

Cruce cu a ta lumină

Sufletul meu îmi alină.

Cruce Sfântă, Cruce Dreaptă

Bucurie îmi arată.

Cruce tu mă însoţeşte

Şi de cei răi mă păzeşte.

Cruce intră-n sufletul meu

Să ajung la Dumnezeu.

Amin!

Acatistul Sfintei Cruci

 

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 2:

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2:

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 3:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 4:

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 5:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 6:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 7:

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 8:

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8:

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 9:

Acăzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9:

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 10:

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 11:

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:
Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 12:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12:

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarienilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 13:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori fericită...

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

După aceea se citește această

Rugăciune către Domnul Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Iti multumesc Doamne Dumnezeul meu

Iti multumesc Doamne Dumnezeul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt sanatos,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt un nevrednic si un mare pacatos.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine Doamne ca fara Tine simt un gol in sufletul meu si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine Doamne Dumnezeul meu,toata speranta si toata nadejdea doar Tu esti pentru mine.Te mai rog Doamne sa ai grija de noi de toti,ca toti suntem fii Tai asa cum suntem noi mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua gresalele noastre,ca pacatosi suntem de nu mai stim de noi.Spala-ne Doamne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Doamne Dumnezeul nostru ai grija de noi de toti si iarta-ne pe noi nevrednicii. AMIN .

Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.

 Părintele Arsenie Boca: „Nu plecați din țară! Romania va da ei mai mulți mucenici”

„Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial. Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.
Decât ceartă mai bine pagubă.
Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic. Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.
Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.
Nu plecaţi din ţară, că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.
Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame. Să vă pregătiţi pentru martiraj. În rugăciunea “Tatăl nostru”, “şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu. Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri. Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.
Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia. Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.
Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi. Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.”

20 VORBE ÎNȚELEPTE JAPONEZE DIN CARE AVEM MULTE DE ÎNVĂȚAT:

 

1. Un obiect în plus e o grijă în plus.

2. Fără oameni simpli nu există oameni mari.

3. Memorează atât recunoștința cât și supărarea.

4. Nu s-a întâmplat vreodată ca cineva, în pielea goală, să piardă ceva.

5. Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere.

6. Fă ce poți, iar ceea ce nu poți, lasă în voia soartei.

7. Dacă întrebi – ți-e rușine un minut, iar dacă nu știi – ți-e rușine toată viața.

8. Când vine nenorocirea, bizuie-te doar pe tine.

9. După ce te-ai gândit bine – hotărăște, iar după ce ai hotărât – nu te mai gândi.

10. Nu există dușman mai periculos decât ignorantul.

11. Nu-l reține pe cel ce pleacă și nu-l alunga pe cel ce vine.

12. Cazi de 7 ori și ridică-te de 8 ori.

13. În casa în care oamenii râd, vine fericirea.

14. Dacă o problemă poate fi rezolvată, atunci nu trebuie să-ți faci griji. Dacă problema nu are soluții, e inutil să-ți faci griji.

15. Omul rău încearcă să se justifice, omul bun – să-și îndrepte greșeala.

16. Fii învățătorul inimii tale – nu-i permite inimii să devină învățătorul tău.

17. Repede înseamnă încet, dar fără întreruperi.

18. Negustorul înțelept nu-și scoate chiar la început toată marfa.

19. Uneori o clipă e mai de preț ca o comoară.

20. Fii precaut cu cel ce tace.

Este o rugaciune foarte rara

 

Rugaciunea de fata este una din rugaciunile iubite de marii parinti care au trait in smerenie. Cuviosul Parinte Paisie Olaru de la Manastirea Sihastria o recomanda cu dragoste fiilor sai duhovnicesti ca sa o citeasca cat mai des si sa se bucure de ajutorul Maicii Domnului.

Milostivirea si ajutorarea noastra a crestinilor! De tine se bucura ingerii, tie iti slujesc Arhanghelii, bucura-te, mangaierea celor intristati si sprijinirea orbilor, induratoarea si aparatoarea robilor tai. Bucura-te, scaune sfinte, Tronul celui Prea inalt. Bucura-te, palat desfatat al Imparatului tuturor. Bucura-te, Doamna Maria, ceea ce esti Turn cu multe impletituri de aur. Bucura-te, catedra a imparatului tuturor care stralucesti mai mult ca razele soarelui. Fara prihana Stapana, pe mine carele port si cinstesc cu evlaie aceasta sfanta rugaciune, pazeste-ma sub acoperamantul tau, in mainile tale imi pun sufletul. O, maica fecioara, fara prihana stapana, stalpul si intarirea credintei noastre. Bucura-te, mireasa nenuntita, Maica fara de barbat si fara de prihana pururea fecioara, ceea ce ai tinut pe mainile tale si ai purtat in brate pe Acela ce tine in palma cerul si pamantul si pe toate le cuprinde. Tu fii mie, robului tau, ajutatoare si aparatoare, si ma pazeste de toate relele pe pamant, daruieste-mi mie ani multi ca si oarecand lui Ezechia si-mi lungeste viata ca sa te laud si sa te slavesc in veci, amin.

O, stapana ingerilor si Doamna lumii, ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine. Imparateasa imparateselor, Doamna doamnelor si Sfanta sfintelor, ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii, acopera-ma si ma pazeste pe mine, robul tau, care te laud si-ti zic: Bucura-te, nastrapa cu totul de aur, ceea ce ai primit pe Hristos, Mana cea dumnezeiasca. Bucura-te, Fecioara Marie, ajutatoarea celor pacatosi, bucura-te rug neansufletit si nears. Bucura-te, Munte netaiat si Palat desfatat, bucura-te, a mucenicilor floare mirositoare. O, maica fecioara, ajuta-mi mie robului tau, cel ce ma rog cu credinta, ca s-au intunecat ochii mintii mele de norii cei grei ai pacatelor, si tu, Preasfanta Fecioara, incinge-ma cu puterea cinstitei si de viata facatoarei cruci a Fiului tau si Domnului nostru Iisus Hristos si ma indrepteaza a ma duce pe calea cea buna catre mantuirea sufletului meu.

O! si voi Sfintii Ingeri Mihail si Gavril, cei ce stati pururea inaintea Maririi lui Dumnezeu, si tu ingere, pazitorul sufletului meu, ajutati-mi mie, pacatosului.

O, preaslavita stapana, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara! Tu, ceea ce esti nadejdea celor deznadajduiti, Doamna mea cea buna si induratoarea mea cea mai stralucita si mai curata decat razele soarelui si slavita mai presus de inaltimea cerurilor; fara de asemanare mai cinstita decat Heruvimii si Serafimii, slava proorocilor, povatuirea apostolilor, lauda cuviosilor, bucuria mucenicilor si intarirea pustnicilor, podoaba lui Avraam, a lui Isaac si a lui Iacov, roua lui Ghedeon si Moisi, adunarea patriarhilor si a tuturor sfintilor, sfesnic purtator de lumina dumnezeiasca, cadelnita de aur, nastrapa care ai primit mana cerului, chivotul cel cu adevarat dumnezeiesc al legii, prea sfanta si povatuitoarea mea. O, rug nears, loc de incapere al celor ce alearga la tine, ceea ce esti toiagul cel odraslit al lui Aaron, si floarea care din samanta lui David si din coapsele tale ai rasarit noua pe Hristos Mantuitorul si Dumnezeul tuturor, Cel ce intrupandu-se din tine cheile fecioriei tale nu le-a stricat, si incheieturile tale nu le-a miscat, ci precum inainte de nastere ai fost fecioara, asa si dupa nastere ai ramas fecioara. O Preasfanta, preacurata si preanevinovata si neantinata Fecioara, roaga pe Hristos, fiul Tau si Dumnezeul nostru, pentru mine pacatosul, ca tu esti ajutatoarea pacatosilor si celor fara de ajutor; tu esti liman celor inviforati, Mangaierea lumii si celor de prin inchisori si temnite slobozenie si scapare. Tu esti aparatoarea celor bolnavi si datatoare de sanatate. Tu esti intarirea calugarilor si nadejdea mirenilor. Tu esti rabdarea, acoperirea si apararea vaduvelor. Tu esti lauda, veselia si cununa fecioarelor.

O, Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare! Imparateasa si doamna tuturor, apara-ma si ma pazeste sub acoperamantul aripilor tale, sa nu se laude si sa-si rada de mine satana, smintitorul sufletelor omenesti, nu lasa sa se apropie de mine intunecatul vrajmas. Miluieste-ma pe mine, pacatosul si intunecatul, cel cufundat in pacate multe, care cu uratele mele lucruri am maniat pe Facatorul meu si Dumnezeu; de aceea Doamna mea, sub acoperamantul tau alerg, si cu umilinta ingenunchind ma rog tie cu lacrimi ca sa imblanzesti pe Fiul tau, dulcele meu Iisus si datatorul de viata al tuturor; ca nu dupa multele si necuvioasele mele fapte sa ma osandeasca, ci cu indurarile si cu iubirea Sa de oameni sa ma miluiasca. O, Preacurata Maica, fa ca sa viez in Hristosul meu, ajuta-mi ca sa pot intra in lacasurile celor drepti intru imparatia cerurilor unde nu sunt lacrimi, nici scarbe, nici intristare, nici pedeapsa, nici stramtorare, ci este bucurie nesfarsita si veselia dreptilor, viata ce nu are sfarsit niciodata, ci totdeauna desfatare, indulcire, marire si stralucire! O, ceea ce esti plina de daruri, invredniceste-ma pe mine smeritul robul tau ca sa scap de toate primejdiile si necazurile, umple gura mea cu dulceata si veselie, lumineaza sufletul meu, misca buzele si limba mea ca sa te laud cu suflet plin de bucurie si cu inima sarguitoare sa-ti aduc lauda cea cereasca, care arhanghelul Gavriil a rostit-o catre tine, maica fecioara: Bucura-te, ceea ce esti plina de dar; bucura-te locas dumnezeiesc plin de lumina; bucura-te, Preafericita, ceea ce esti intre femei fecioara; bucura-te, stea prea luminoasa, Maica maicilor si fecioara fecioarelor. Bucura-te, ceea ce luminat ai nascut pe imparatul a toate; bucura-te, ceea ce ai rasarit lumina dreptatii; bucura-te, Doamna si Stapana, ceea ce esti mai inalta decat toate; bucura-te, pacea, bucuria si mantuirea lumii; bucura-te, bucuria neamului omenesc; bucura-te, propovaduirea si slava proorocilor; bucura-te, podoaba mucenicilor si cununa dreptilor; bucura-te, lauda cuviosilor si cantarea calugarilor; bucura-te, podoaba infrumusetata a arhiereilor. Bucura-te, cuantul cel de lauda al tuturor Scripturilor. Bucura-te, gradina prea slavita care ai crescut pe Hristos, trandafirul cel dumnezeiesc si margaritarul cel de mult pret. Bucura-te, ceea ce m-ai izbavit de boala cea omoratoare, bucura-te, ceea ce m-ai mantuit de cutremurul cel infricosat.

Bucura-te, lumina lumii. Bucura-te, desfatarea tuturor celor de pe pamant, bucura-te, raiul desfatarii si al nemuririi; bucura-te, zidul celor credinciosi si mantuirea tuturor; bucura-te, liman care adapostesti pe cei inviforati; bucura-te, nadejdea celor in primejdii; bucura-te, izvorul Duhului Sfant. Bucura-te, lauda noastra a smeritilor robilor tai; bucura-te, scaparea si mantuirea pacatosilor si a celor saraci si straini; bucura-te, ceea ce esti mangaierea celor jalnici; bucura-te, mijlocitoarea pacatosilor in ceasul judecatii; bucura-te, preaslavita, scaunul Facatorului meu; bucura-te, stralucirea cea prea luminoasa si lumina zilei mele; bucura-te, preacurata, ceea ce ai sfarmat capul balaurului, al incepatorului rautatii care apuca pe cei legati in iad; bucura-te, ceea ce multe bucurii ai dat lumii; bucura-te, solitoarea a toata lumea; bucura-te, prea laudata acoperitoarea si folositoarea noastra. Bucura-te, stapana, sceptrul imparatilor celor ce se roaga tie; bucura-te, marirea si bucuria tuturor preotilor; bucura-te, deschiderea usilor raiului; bucura-te, ceea ce precurmezi intristarea si dai bucurie; bucura-te, raiul care intorci din mahnire pe cei necajiti; bucura-te, cheia cerestii imparatii a lui Hristos; bucura-te, liman neinviforat si nadejdea celor deznadajduiti; bucura-te, milostivirea si ajutorarea mea, fara prihana fecioara; bucura-te, lumina cea stralucitoare ce luminezi toata lumea. Bucura-te, maica lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu celui viu. Bucura-te, acoperamantul, bucuria si marirea noastra, ceea ce esti nadejdea noastra pe viitor; bucura-te, ceea ce ai incaput in pantecele tau pe cel neincaput. Bucura-te, ceea ce ai hranit cu lapte pe Hristos datatorul de viata, prea induratul Dumnezeu si ziditorul meu; bucura-te, dulceata cea plina de desfatare a tuturor crestinilor. Bucura-te, Maica lui Iisus Hristos, iubitorul de oameni, Dumnezeu, Caruia se cuvine marire, cinste si inchinaciune, impreuna cu cel fara de inceput al Sau Parinte, si cu Preasfantul si de viata facatorul sau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Presfanta Stapana, binecuvantata, Maica lui Dumnezeu, sub acoperamantul tau toti pamantenii mergem si cu caldura ne rugam tie, noi, nevrednicii robii tai, intampina si izbaveste tara aceasta de toate nevoile si de moarte groaznica seceratoare si pierzatoare. Stiu ca toate le poti cate le voiesti, Stapana lumii, imparateasa si doamna cerului, ceea ce esti plina de daruri si de bucurie, asculta si cauta cu milostivire nu numai la rugaciunea mea ce o aduc tie din buze necurate, ci si la purtatorii de Dumnezeu sfinti, care ii aduc mijlocitori pentru mine si rugatori.

O, sfintilor arhangheli si toate puterile ceresti, cei doisprezece apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, Mergatorule inainte si Botezatorule Ioane, purtatorilor de chinuri patruzeci de mucenici, Stefane intaiul mucenic, Victor, Mina, Vichentie, Teodore, Dimitrie si purtatorul de biruinta Gheorghe, impreuna cu Atanasie, cu Vasile si Grigorie cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur, dimpreuna cu facatorul de minuni Nicolae, rugati-va pentru sufletele noastre.

Apoi se zice: Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului Nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre.

Si se fac metanii si inchinaciuni dupa putere.

Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi

 Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru. Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate. Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat. De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine.

Mesajul Parintelui Arsenie Boca

 Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreţiei Tale şi mă plec până la pământ înaintea Ta; căci fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existenţă. Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viaţa mea învolburată şi pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi şi să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deşi ştiai dinainte răul pe care-l voi face. Știi bine cererile mele, înainte de a le şti eu însumi, precum şi rugăciunile mele, înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi, în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care ştii foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Căci ştii bine întristarea sufletului meu şi ştii că tămăduirea lui stă în mâinile Tale. Amin.

Învăț încet, încet,

 

Încet încet învăț că nu trebuie să reacționez la tot ce mă deranjează.

Învăț încet că energia necesară pentru a reacționa la fiecare lucru rău care ți se întâmplă te epuizează și te împiedică să vezi celelalte lucruri bune din viață.

Învăț încet că nu voi fi alinarea tuturor și nu pot să-i fac pe toți să mă trateze așa cum vreau eu să fiu tratat și e în regulă.

Învăț încet că încercarea din greu să „câștigi” pe oricine este doar o pierdere de timp și energie și te umple de gol.

Învăț încet că a nu reacționa nu înseamnă că sunt în regulă cu lucrurile, înseamnă pur și simplu că aleg să mă ridic deasupra. Aleg să învăț din lecția pe care mi-a servit-o și să învăț din ea. Aleg să fiu persoana mai mare. Îmi aleg liniștea sufletească pentru că de asta am nevoie. Nu mai am nevoie de nicio dramă. Nu am nevoie de oameni care să mă facă să simt că nu sunt suficient de bun. Nu am nevoie de lupte, certuri și conexiuni false.

Învăț încet că uneori spunând nimic spune totul.

Învăț încet că reacționarea la lucrurile care te deranjează dă altcuiva putere asupra emoțiilor tale. Nu poți controla ce fac alții, dar poți controla cum reacționezi, cum te descurci, cum percepi și cât de mult vrei să iei personal.

Încet încet învăț că de cele mai multe ori aceste situații nu spun prea mult despre tine și cealaltă persoană.

Învăț încet că toate aceste dezamăgiri poate doar acolo pentru a ne învăța să ne iubim pe noi înșine pentru că va fi scutul de care avem nevoie împotriva oamenilor care încearcă să ne doboare. Ne vor salva atunci când oamenii vor încerca să ne zdruncine încrederea sau să ne facă să simțim că nu avem valoare.

Învăț încet că chiar dacă reacționez nu va schimba nimic, nu îi va face pe oameni să mă iubească și să mă respecte brusc, nu se va răzgândi ca prin minune. Uneori e mai bine să lași lucrurile să plece, să lași oamenii să plece, să nu lupți pentru închidere, să nu ceri explicații, să nu alergi după răspunsuri și să nu te aștepți ca oamenii să înțeleagă de unde vii.

Învăț încet că viața se trăiește mai bine atunci când nu te concentrezi pe ce se întâmplă în jurul tău și în schimb te concentrezi pe ce se întâmplă în interiorul tău.

Lucrează la tine și la pacea ta interioară și vei realiza că a nu reacționa la fiecare lucru mărunt care te deranjează este primul ingredient pentru a trăi o viață fericită și sănătoasă.

MĂ ÎMBOLNĂVESC CÂND....

 

Când încetez să cred în mine

Când mă închid la toate posibilitățile

Când mă victimizez și încetez să mai fiu responsabil

Când nu spun ce simt

Când mă încarc de ceea ce nu-mi aparține

Când mi-e rușine

Când frica mă invadează

Când nu-mi ascult emoțiile

Când nu vorbesc despre sentimentele mele

Când mă critic

Când îmi pun limite

Când îmi cer prea mult

Când controlez și manipulez

Când încetez să am credință

Când mă contrazic în ce gândesc și ce fac

Când pierd siguranța în ființa mea

Când mă judec

Când mă dezaprob constant

Când mă opresc din visare

Când încetez să mă mai iubesc necondiționat

MĂ VINDEC CÂND...

Când învăț să mă ascult

Când sunt răbdător în procesele mele

Când îmi respect pauzele

Când știu că merit

Când îmi asum responsabilitatea

Când îmi amintesc că sunt un creator

Când am încredere în mine

Când mă aprob

Când îmi dau ocazia să o iau de la capăt

Când îmi pot da timp să fiu clar

Când mă îmbrățișez

Când renunț la control

Când mă accept

Când văd oportunitatea

Când mulțumesc

Când mă extind

Când respir profund și încet

Când stau departe de abuz

Când ascult intuiția mea

Când nu mă mai plâng

Când îmi recunosc umbrele

Când mă iubesc necondiționat .

Rugăciunea Părintelui Ilarion Argatu

 

Rugăciunea Părintelui Ilarion Argatu

“Iarta-ma, Doamne:

– Pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!

– Pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!

– Pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!

– Pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!

– Pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!

– Pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!

– Pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!

– Pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!

– Pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!

– Pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!

– Pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!

– Pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!

– Pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale

Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,

Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:

– Pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !

– Pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!

– Pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!

– Pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !

– Pentru lumina pe care am constientizat- o in adancul meu!

– Pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!

– Pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!

– Pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!

– Pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!

– Pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!

– Pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!

– Pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!

– Pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!”

Umple-ți cana cu recunoștință, generozitate, iubire.

 

Ai o cană plină, cu cafea, în mână... și dintr-o dată cineva trece... te atinge și face cafeaua să se verse peste tot...

- De ce ți s-a vărsat cafeaua?

- Pentru că, cineva m-a atins/împins! ( Răspuns greșit)

Ai vărsat cafeaua pentru că, ASTA exista în cană. Dacă ar fi fost ceai, ai fi vărsat ceai.

Orice ai în cană... este ceea ce va fi vărsat.

Extrapolând: când viața te zguduie (ceea ce sigur se va întâmpla), ceea ce ai în interiorul tău, vei "vărsa".

Poți trece prin viață pretinzând că, tu ai cana plină de calităti/virtuți... dar când viața te "împinge", vei vărsa ceea ce ai cu adevărat, înăuntrul tău.

În cele din urmă, adevărul iese la iveală, mereu.

Așa că, ar trebui să te întrebi pe tine însăți/însuți : ce este în cana mea? Când viața devine dificilă, ce voi vărsa? Bucurie, pace, smerenie, amărăciune, cuvinte dure, furie, răzbunare...sau poate iubire?

Umple-ți cana cu recunoștință, generozitate, iubire.

DE CE UNII OAMENI PREFERA SA FIE SINGURI?

 

DE CE UNII OAMENI PREFERA SA FIE SINGURI?

Pentru ca nu isi gasesc locul in lumea aceasta comuna, a sentimentelor ieftine si a valorilor in lichidare.

Pentru ca oamenii astia, pe care multi ii numesc "Ciudati", sunt profunzi; nu se multumesc cu orice.

Ei traiesc in Lumea Reala a Magiei Spiritului, nu in imaginarul care ni se vinde ca real...

Prieteni au putini, fiindca vibratia lor nu le permite sa fie prietenii oricui.

Casa lor e un adevarat Sanctuar...iar pragul nu i-l poate trece oricine, fiindca nu oricine i-ar putea intelege Magia.

Ei nu sunt oameni comuni si pentru ca nu sunt oameni comuni, nici mediul in care traiesc nu e comun si nici prietenii lor nu pot fi unii comuni...

Nu sunt intelesi de toata lumea, dar nici ca le pasa...

Ei, vorbesc despre Universuri, Vise, Magie, Spirite, Elfi, Zane, Constiinta, Spiritualitate, Elemente si IUBIRE...

Sunt Elevat Empatici, Sensibili, Adevarati, Autentici si nu se integreaza intr-o lume de aparente si falsitate.

Spiritul ii invata cum sa se iubeasca pe ei insisi mai intai si cum sa se simta bine in propria prezenta...si cum sa se expansioneze apoi, din Sine, catre ceilalti si sa se imparta cu ei...

Persoanele "ciudate" nu se tem de singuratate: o folosesc pentru A Creste, pentru A Se Privi in Interior, pentru a-si Activa si mai mult Simtirea...pe care apoi o transmit, in cercuri, altor persoane, care chiar daca sunt departe le simt aproape, in Afinitatea Frecventelor Vibrationale...

Un om "ciudat", inainte sa se intalneasca pe Sine, are de daramat multa falsitate, in multele corpuri in care traieste...

Dar, cand se intalneste pe Sine, atunci in drumul sau apare Familia de Suflet sau cei cu care rezonam.