Umple-ți cana cu recunoștință, generozitate, iubire.

 

Ai o cană plină, cu cafea, în mână... și dintr-o dată cineva trece... te atinge și face cafeaua să se verse peste tot...

- De ce ți s-a vărsat cafeaua?

- Pentru că, cineva m-a atins/împins! ( Răspuns greșit)

Ai vărsat cafeaua pentru că, ASTA exista în cană. Dacă ar fi fost ceai, ai fi vărsat ceai.

Orice ai în cană... este ceea ce va fi vărsat.

Extrapolând: când viața te zguduie (ceea ce sigur se va întâmpla), ceea ce ai în interiorul tău, vei "vărsa".

Poți trece prin viață pretinzând că, tu ai cana plină de calităti/virtuți... dar când viața te "împinge", vei vărsa ceea ce ai cu adevărat, înăuntrul tău.

În cele din urmă, adevărul iese la iveală, mereu.

Așa că, ar trebui să te întrebi pe tine însăți/însuți : ce este în cana mea? Când viața devine dificilă, ce voi vărsa? Bucurie, pace, smerenie, amărăciune, cuvinte dure, furie, răzbunare...sau poate iubire?

Umple-ți cana cu recunoștință, generozitate, iubire.