marți, 5 decembrie 2023

CEA MAI BOGATĂ FAMILIE


 Nu o să uit niciodată Crăciunul anului 1980. Aveam paisprezece ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun, preotul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea.
Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi și încă 80 de membri, iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că preotul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800 lei. O bancnotă de 500 lei si trei bancnote de 100 lei. Niciodată nu avuseserăm atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare.
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână eram bogate. Când s-a facut colecta, mama a pus bancnota de 500 lei, iar noi fiecare câte una de 100 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiti. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine. Dar pe la ora 15 a venit la noi preotul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis.
În plic era o bancnotă de 500 lei, trei bancnote de 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. În total 1.200 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ne părea bine că suntem bogaţi față de alţii - că aveam cartofi. Apoi ştiam că suntem bogaţi că aveam o mama grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii.
Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci, dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-a mai fost niciodată ca înainte. În săptămâna ce a urmat n-a vorbit nimeni în casa noastră.
N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie.
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii.
80 de oameni au strâns 1.200 lei din care 800 i-au dat cei mai săraci oameni din Biserică.

Ghetele ucenicului


Oricât mă străduiam, lemnele din sobă nu voiau să se aprindă. Așa ceva nu mi se mai întâmplase.

– Aprinzi odată focul ăla? s-a răstit la mine brutarul.

Nu m-am obosit să-i răspund. Trecuseră două săptămâni de când eram ucenic la el.

      Nu-l văzusem niciodată zâmbind sau fiind mulțumit de ceva. Am dat să scot lemnele, când o bucățică de carton a căzut din sobă.

    Am ridicat-o și, deodată, am simțit cum pământul îmi fuge de sub picioare. Era Iconița mea cu Sfântul Nicolae. Am sărit ca ars.

– De ce-ați făcut asta? i-am spus printre dinți.

Brutarul a râs în hohote.

– Hai, treci imediat la treabă, că doar n-o să te hrănesc degeaba!

Vedeam roșu în fața ochilor. Am făcut repede focul și am ieșit glonț pe ușă. Am alergat prin zăpadă până în fundul curții, la grămada de lemne. Era locul unde veneam să mă liniștesc în fiecare seară.

   Mă cheamă Nicolae.
    Când cei de la orfelinat m-au găsit la ușa lor, într-un coș de nuiele, doar Iconița Sfântului Nicolae era lângă mine.

   Au presupus că așa mă cheamă. Nu știu de ce părinții m-au lăsat, dar nu sunt supărat pe ei.

   Era război și oamenii o duceau foarte greu. Am stat doisprezece ani în orfelinat, după care ne-au trimis în lume.

   Nu ne mai puteau ține. Primisem doar o pereche de ghete trainice, din piele, rămase probabil de la vreun ofițer, pe vremea războiului.

    Niciodată nu simțisem frigul sau umezeala datorită lor.

    Ele și Iconița erau mica mea avere.

   Am scos Iconița și am lipit-o de buze. Deodată, am înțeles!

– Focul nu s-a aprins pentru că erai tu acolo, nu-i așa?!

   Rădeam și mă învârteam cu brațele ridicate spre cer !

   Un mieunat jalnic m-a făcut să mă opresc. O pisică cu blana udă, lipită de corp, tremura în fața mea.

– Ce-i cu tine?

Am dat s-o mângâi, dar s-a retras câțiva pași, apoi a pornit în salturi prin zăpadă.

    Din când în când, se oprea și se uita la mine, ca și cum m-ar fi așteptat. A sărit gardul și nu s-a oprit din mieunat până când nu l-am sărit și eu.

Am ajuns în fața unei căsuțe sărăcăcioase. Probabil nămeții de zăpadă o ascunseseră privirii mele până atunci.

Pisica a început să miaune și mai jalnic în fața ușii.

– A, deci aici stai!

Văzând că nimeni nu deschide, am început să bat în ușă, apoi să strig:

– Bună seara! E cineva acasă?

Într-un târziu, o luminiță a scăpărat la geam și s-au auzit pași târșâiți.
 
   Ușa s-a deschis încet. O bătrânică s-a ivit în prag. Fața i s-a înseninat când a văzut pisica.

– A, umbli haimana și acum vrei în casă! s-a prefăcut ea că ceartă pisica.

Animalul a zbughit-o printre picioarele ei.

– Mulțumesc că ai bătut la ușă, adormisem. Iarna ne culcăm devreme ca să ne mai încălzim.

– Cine e acolo? s-a auzit din casă o voce tărăgănată, urmată de o criză de tuse.

   Un băiat drăguț ne-a adus cotoiul acasă, i-a răspuns bătrâna.

După ce tusea s-a oprit, vocea a zis:

– Femeie, invită-l în casă, așa-i creștinește! Fă-i un ceai, o fi înghețat băiatul.

Am intrat.

– Iartă-mă că stau în pat, dar sunt nițel răcit. Cum te cheamă, flăcăule?

De sub o plapumă groasă îmi zâmbea un bătrânel.

În timp ce îi răspundeam la întrebări, îmi roteam privirea prin cameră.

    Bătrâna se apucase să aprindă focul la o sobiță de metal. În odaie era frig.

– Spuneți-mi unde sunt lemnele ca să vi le aduc în casă, m-am oferit eu, văzând cele câteva surcele cu care femeia voia să facă ceaiul.

Ea s-a întors spre mine:

– Mâine merg să caut prin pădure. Acum doar pe astea le avem.

– Vă pot aduce imediat câteva de la brutar! Nu le va observa lipsa.

Am dat să ies, dar o mână uscățivă a ieșit de sub plapumă și m-a prins de încheietură.

– Nu vrem să furăm din lemnele nimănui!
   m-a strâns el.

Palma îi frigea. Avea temperatură.

– Dar…, am dat să mă împotrivesc.

– Te rog, mi-a șoptit bătrânica.

A trebuit să renunț. Am așteptat cuminte cana de ceai. Bătrânul mi-a povestit o mulțime de întâmplări din copilăria lui.

Am plecat fericit. Rămăsese să trec pe la ei și în seara următoare.

Am adormit târziu. Gândul îmi fugea la bătrân. Avea nevoie de căldură și de medicamente.

A doua zi, dis de dimineață, l-am rugat pe brutar să-mi dea plata pentru cele două săptămâni pe care le muncisem. M-a gonit cu un șut, spunând că nu așa ne-a fost înțelegerea. Plata se făcea lunar. Nu l-am putut îndupleca.

După prânz, am dat o fugă până la spițerie pentru a face rost de medicamente. Dumnezeu m-a ajutat!

   În schimbul zăpezii pe care am curățat-o de pe trotuar am primit, într-o sticluță, câteva picături, care să-l ajute pe bătrân. Mai aveam de făcut rost de lemne. Știam de unde le cumpără brutarul.

În ghereta celui care vindea lemne era cald și mirosea a brad.

– Ce-i cu tine, piciule? s-a răstit un bărbat slab și înalt, ridicându-și nasul dintr-un caiet soios !

– Am nevoie de niște lemne, i-am răspuns cât se poate de hotărât.

– Toată lumea are nevoie. Bani ai?

– Am, dar de abia peste două săptămâni. Vă promit că o să vi-i aduc. Câte lemne puteți să-mi dați pentru patru bani.

– Vino peste două săptămâni când ai bani. Acum, pleacă! Sau ai venit doar ca să te încălzești gratis?

– Lemnele sunt pentru niște bătrâni. Mergeți cu mine dacă nu mă credeți. Iar bătrânul este bolnav. Vă rog frumos!

A bătut cu pumnul în masă.

– Afară! Nu mă interesează…

Se holba la ghetele mele.

– Ce număr porți?

– 40, dar ghetele sunt mai mari…

– Ia dă-le să le probez!

– De ce? am bâiguit eu.

– Îmi place cum arată !

  I le-am întins. Am rămas doar în șosetele mele cârpite pe pământul rece, bătătorit. Cum și-a pus ghetele în picioare, un zâmbet i s-a întins pe față.

– Mda, îmi dai ghetele, primești lemne!

Am rămas cu gura căscată. Aveam nevoie de ghetele mele.

– Gândește-te la bătrânii aceia, cât de frig le este…, a zis lunganul cu o voce mieroasă, ca și cum i s-ar fi rupt inima de grija lor.

I-aș fi tras bucuros un pumn în nas.

– Câte lemne îmi dați?

– Îți pregătesc juma de căruță de lemne. Vino diseară ca să-mi arăți unde să le duc.

– O căruță plină! am strigat. Ghetele sunt de cea mai bună calitate.

– Trei sferturi!

– Plină! m-am încruntat eu.

– Fie! Batem palma!

M-am dezmeticit.

Și eu cu ce mă încalț? am strigat.

Mi-a aruncat cizmele lui de cauciuc.

Seara, m-am dus să iau lemnele. Înaintam cu greu prin zăpadă cu cizmele mele de cauciuc. Le căptușisem cu ziare ca să-mi țină de cald, dar tot îmi înghețau picioarele.

   Eram însă bucuros. Bătrânii urmau să aibă căldură toată iarna.

În gheretă, la masă, stătea un bărbat gras.

– Bună seara! am venit să iau lemnele.

Sprâncenele bărbatului s-au arcuit.

– Ce lemne?

S-a dovedit că lunganul nu era proprietarul, ci doar un angajat.

– Băiete, nu știu ce ai vorbit tu cu el, a rânjit bărbatul. Probabil vrei să mă minți. Au mai încercat și alții. Hai, valea, dacă nu vrei să pun câinii pe tine!

Nu știu când am ajuns înapoi la brutar. Totul mi se părea un vis urât.

Am alergat în fundul curții, am sărit gardul și m-am avântat prin nămeții de pe câmp. Măcar medicamentul să-l duc. Pașii mei din seara trecută se vedeau clar în fața mea.

Urmele s-au terminat lângă trunchiul unui copac bătrân și scorburos.

  Mă învârteam pe loc și nu înțelegeam.
   Unde era casa? Era exact același drum ca ieri. Dovada erau urmele mele. Nu puteau fi ale altcuiva. Și ce era cu acel copac?

Începuse să mă doară capul. Era prea mult pentru o singură zi. Am plecat înapoi. Urma să vin a doua zi, pe lumină.

Dimineața m-au trezit urletele brutarului. În depărtare, se auzeau clopotele de la Biserică. Nu era Duminică. Oare de ce băteau?

– Scoală, puturosule! De când te tot strig să-mi aduci lemne! Ai murit? Acum se întorc oamenii de la Biserică și nu este pâinea gata!

Am ieșit somnoros în curte. Câțiva copii treceau pe uliță împreună cu părinții lor.

– Mie mi-a pus Moș Nicolae în ghetuțe nuci și o acadea! s-a auzit un glas de fetiță.

– La mine a adus mere și niște bomboane cu mentă! a strigat un băiețel.

    Eu aveam în cizme ziare !

„Azi este 6 decembrie, ziua Sfântului Nicolae! m-am dezmeticit eu. Cum de-am putut uita? E și ziua mea de nume…”

Am sărit gardul și m-am luat după urmele pașilor. Din fericire, peste noapte nu mai ninsese și încă se mai vedeau prin zăpadă. M-au dus iar la copacul scorburos.

– Se poate să fi visat casa și bătrânii? Am dat ghetele pentru nimic?

Cât de prost fusesem!

Am scos sticluța cu medicamentul din buzunar și am aruncat-o în scorbură. S-a auzit un clinchet, de parcă s-ar fi lovit de un metal.
   
   M-am apropiat curios. Am băgat mâna și am scos două ghete. Erau ghetele mele! Cele pe care le dădusem lunganului!

    Păreau a fi pline cu ceva. Le-am răsturnat și m-am trezit cu o grămadă de galbeni căzând la picioarele mele.

Minunile doar se trăiesc. Nu este nevoie să fie înțelese, pentru că nu le poți înțelege. Și ele se păstrează în inima ta pentru totdeauna.

Au trecut zece ani de atunci. Nu m-am mai întors la brutar. Cu banii primiți de la Sfântul Nicolae am mers la școală, apoi mi-am deschis un han la răspântie de drumuri.

   Iconița Sfântului este pusă în ramă, pe un perete, astfel încât orice drumeț care intră să o vadă.

Poate, cândva, o femeie sau un bărbat o va recunoaște ca fiind Iconița pe care au lăsat-o într-un coș cu nuiele, lângă copilul lor.

Sunt sigur că Sfântul le va purta pașii spre mine.



    Bucurie !

   Fiți binecuvântați de Sfantul Nicolae, Sfantul Bucuriei !


luni, 4 decembrie 2023

Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Varvara

 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmaşului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstită.

Condacul 1

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli şi chemate în limba sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinţe, cântări de mulţumire şi de laudă îţi aducem, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu, având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Icosul 1

Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri fără prihană păzind-o, cinstită Varvara, te-ai învrednicit a fi vieţuitoare împreună cu îngerii, cu care când cânţi în cer cântarea cea întreită lui Dumnezeu, auzi-ne şi pe noi, care cântăm ţie pe pământ aceste cântări de laudă:
Bucură-te, ceea ce eşti mai înainte rânduită de la Dumnezeu Tatăl a închipui pătimirile Fiului Său;
Bucură-te, ceea ce ai fost chemată dintru întuneric la lumina cea adevărată a credinţei şi a darului, de Fiul lui Dumnezeu, Care este Lumină din Lumină;
Bucură-te, ceea ce eşti sfinţită cu trupul şi cu sufletul de Preasfântul Duh, Cel ce te-a chemat pe tine;
Bucură-te, că de întinăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără prihană;
Bucură-te, ceea ce te-ai logodit pe tine fecioară curată Mirelui Hristos cel născut din Fecioara Maria;
Bucură-te, ceea ce n-ai voit a cunoaşte pe logodnicul cel pământesc pentru că te-ai făgăduit Celui ceresc;
Bucură-te, crinul fecioriei care ai fost crescut în mijlocul spinilor idoleşti;
Bucură-te, floarea curăţiei care ai înflorit sus întru mărirea cea neveştejită;
Bucură-te, ceea ce te îndulceşti de bună mireasmă în grădina lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce te mângâi acolo de vederea Celui mai frumos decât fiii omeneşti;
Bucură-te, ceea ce ai albit hainele tale pe pământ în sângele Mielului;
Bucură-te, ceea ce în cer în hora fecioarelor urmezi Mielului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Văzându-se pe sine Sfânta Varvara aşezată de tatăl său într-un turn înalt, a cugetat întru sine a fi ridicată în cer de puterea lui Dumnezeu; şi punând întru inima sa suire înţelegătoare, adică trecerea de la întuneric la Lumină şi de la înşelăciunea idolească la Dumnezeu cel adevărat, a cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Căutând Sfânta Fecioară Varvara să înţeleagă ceea ce era de înţeles numai pentru Însuşi Făcătorul a toată făptura, gândea în mintea sa: idolii cei întunecaţi cum ar putea să zidească luminătorii cei luminaţi ai cerului? La care, prin psalmistul, a răspuns aşa: toţi zeii neamurilor sunt demoni; iar Dumnezeu şi Domn, Unul este, Care a făcut cerurile şi toată lumina lor. Deci, minunându-ne de mintea ta, înţeleaptă fecioară, grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti cunoscătoare mai mult decât bătrânii slujitori idoleşti;
Bucură-te, ceea ce eşti mai înţeleaptă decât înţelepţii lumii acesteia;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat ţie cele neştiute şi cele ascunse ale înţelepciunii Sale;
Bucură-te, că Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat pe tine adevărata teologie;
Bucură-te, ceea ce cu mintea lui Hristos ai covârşit pe toţi cititorii în stele;
Bucură-te, ceea ce ai văzut cu adevărat crugul cel ceresc mai înainte decât aceia;
Bucură-te, că ai cunoscut în făptură ca într-o oglindă pe Însuşi Făcătorul;
Bucură-te, că în luminătorii cei zidiţi ai văzut pe Lumina cea nezidită;
Bucură-te, că acum priveşti în cer lumina Feţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce în chip de nepovestit te veseleşti de Lumina Lui;
Bucură-te, stea înţelegătoare, prin ale cărei raze Faţa lui Dumnezeu luminat ca soarele se arată nouă;
Bucură-te, lună înţelegătoare, prin care noaptea rătăcirii se luminează ca ziua;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus a fost dată atunci Sfintei Varvara, ca şi oarecând de demult Proorocului Iezechiel; faţă de diamant, puternică faţă de toţi închinătorii la idoli, ca să nu se teamă de faţa lor cea sălbatică, nici să se înspăimânte de îngrozirea celui cumplit. Pentru aceea cu îndrăzneală striga fecioara cea cu înţelepciune bărbătească: „Pe Treimea cea întru o Dumnezeire cinstesc şi Acesteia cu credinţă închinându-mă, grăiesc cu mare glas: Aliluia!”

Icosul al 3-lea

Având Sfânta Varvara înţelepciune dată ei de sus, a alergat către lucrătorii băii ce i se zidea şi, arătând lor taina Sfintei Treimi, a poruncit să se facă trei ferestre în baie, zicând: de vreme ce închinătorii la idoli gură au şi nu grăiesc măririle lui Dumnezeu Celui adevărat, măcar pereţii cei de piatră ai acestei băi, cu aceste trei ferestre, ca prin trei guri să mărturisească pe Dumnezeul Unul în Sfânta Treime, Cel închinat şi slăvit de toată făptura. De aceea, pentru înţelepciunea aceasta, Sfântă Varvara, primeşte unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai închipuit în baia cea cu trei ferestre taina Sfântului Botez, în numele Preasfintei Treimi;
Bucură-te, ceea ce te-ai spălat pe tine prin apa botezului şi a Duhului şi după aceea şi cu sângele tău cel mucenicesc;
Bucură-te, că prin trei ferestre ai gonit întunericul mulţimii de zei, cel potrivnic Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin trei ferestre ai văzut lumina Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin acele trei ferestre a privit spre tine Soarele dreptăţii, Care a strălucit a treia zi din mormânt;
Bucură-te, că prin acelea a răsărit ţie de la Sfânta Treime zi de mântuire;
Bucură-te, ceea ce întotdeauna ai inima ta deschisă către Dumnezeu, Sfânta Treime;
Bucură-te, ceea ce tare ai închis firea ta înaintea celor trei războinici vrăjmaşi: împotriva trupului, a lumii şi a diavolului;
Bucură-te, că ai aşezat în sufletul tău trei ferestre înţelegătoare: a credinţei, a nădejdii şi a dragostei;
Bucură-te, că tu prin cele trei ferestre aproape de Dumnezeiasca Treime eşti, privind la Biserica trupului lui Hristos cea ridicată în trei zile;
Bucură-te, că ţie ţi s-au deschis cerurile de către trei ierarhi îngereşti;
Bucură-te, că pe tine lăcaşurile cele de sus ale Preasfintei Treimi cu bucurie te-au primit;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Vifor de urgie mare al tatălui tău, ce sufla cu îngrozire şi cu ucidere, s-a pornit asupra casei sufletului tău, Sfântă Varvara, dar n-a putut să-l clintească, pentru că era întemeiat pe piatra credinţei lui Hristos. Pe care, înţeleaptă fecioară, tu nemişcată stând, lui Hristos Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Graiuri nepovestite auzind tatăl tău Dioscor pentru Sfânta Treime, de la tine, fiica cea înţeleaptă, ca o aspidă surdă şi-a astupat urechile sale; şi după asemănarea şarpelui celui cu limba înveninată, cu sabie ascuţită s-a pornit ca să te ucidă; dar tu, Varvara, mireasa lui Hristos, urmând Mirelui tău Iisus, Care a fugit de sabia lui Irod, ai fugit de sabia lui Dioscor,
dorind să întorci întru dragoste părintească mânia inimii lui cea de fiară. Iar noi cu aceste cântări cinstim fuga ta cea cu înţelepciune:
Bucură-te, fericită, ceea ce ai fost izgonită din casa cea pământească pentru dreptate;
Bucură-te, cea îmbogăţită întru Dumnezeu, ceea ce te-ai lipsit de bogăţii pentru Hristos;
Bucură-te, că sărăcia ta este Împărăţia cerului;
Bucură-te, că ţi s-a gătit ţie comoara veşnicelor bunătăţi;
Bucură-te, mieluşea cuvântătoare, care ai scăpat de cumplita mânie a tiranului lup, alergând către Hristos, Păstorul cel bun;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în staulul oilor celor de-a dreapta Lui;
Bucură-te, porumbiţă fără de răutate, care ai zburat de la pământescul corb sub acoperământul cerescului Vultur;
Bucură-te, ceea ce ai aflat ţie acoperământ bun sub acoperământul aripilor Lui;
Bucură-te, preacinstită mireasă a Împăratului ceresc, care ai fost gonită spre moarte de ocară de tatăl tău cel pământesc;
Bucură-te, ceea ce cu mărire eşti primită de Domnul slavei Cel fără de moarte;
Bucură-te, solitoarea vieţii care şi nouă de-a pururea ne doreşti asemenea;
Bucură-te, cea cu totul sârguitoare spre rugăciune pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Stelei celei cu dumnezeiască mergere te-ai asemănat, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că fugind dinaintea tatălui tău, cu taină l-ai povăţuit pe el spre calea cea dulce către Soarele dreptăţii, Hristos-Dumnezeu, Care a răsărit din Fecioară. Însă el, orb fiind cu ochii cei sufleteşti, îndată şi cu cei trupeşti, nu te vedea pe tine fugind înaintea sa, şi tu fugind prin muntele cel de piatră ce se desfăcuse din porunca lui Dumnezeu, te-ai ascuns de la ochii lui într-o peşteră de piatră, ca din mijlocul pietrelor ca o pasăre să dai glas lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-te pe tine păstorii cei ce păşteau oile pe deasupra muntelui ascunzându-te în stâncă, se minunau zicând: „Această mieluşiţă cuvântătoare de ce lup fuge?”. Şi numaidecât, iată, Dioscor cel mai cumplit decât lupul alerga la munte; şi aflându-te pe tine acolo ascunsă, apucându-te de feciorescul tău păr, te trăgea pe cale aspră spre casa lui; pentru aceasta noi, credincioşii, te întâmpinăm cu laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce te-ai aşezat de tânără în munţii Aromatelor;
Bucură-te, ceea ce ai iubit cele de sus mai mult decât cele de jos, punând suişurile întru inima ta;
Bucură-te, ceea ce ai scăpat din groapa cea pierzătoare a închinătorilor la idoli;
Bucură-te, ceea ce ai alergat la muntele închinării Sfintei Treimi;
Bucură-te, ceea ce ai trecut prin piatră fugind de urma celui cu inima de piatră;
Bucură-te, ceea ce ai aflat in mijlocul pietrelor pe Hristos, Piatra care te-a întărit pe tine;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în peştera cea de piatră, ca să-L vezi pe Iisus, Cel ce a fost pus în mormânt de piatră;
Bucură-te, ceea ce acum vezi pe Acela şezând pe tronul slavei;
Bucură-te, că perii capului tău sunt rupţi pe pământ pentru Hristos, Cel care păzeşte şi perii capului omului ca să nu piară;
Bucură-te, că perii aceia număraţi sunt de Hristos spre încununarea ta în cer;
Bucură-te, ceea ce ţi-ai vopsit părul cu sângele tău ca şi cu nişte flori;
Bucură-te, că împletirea părului tău cel însângerat s-a întors ţie întru cunună de aur;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Râvnind propovăduitorilor purtători de Dumnezeu apostoli ai lui Hristos, înaintea tiranilor ai propovăduit pe Hristos, Dumnezeul adevărat; şi pentru Dânsul chinuri cumplite, adică ruperea cărnurilor, scrijelirea cu unghii de fier, vitejeşte ai răbdat, Sfântă Varvara. Şi în temniţă fiind închisă, într-însa ca într-o cămară pentru Hristos ai săltat, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Hristos Domnul, Care a strălucit în inima ta lumina cea adevărată a cunoştinţei de Dumnezeu, ca un Mire iubit al tău, la miezul nopţii a venit către tine, mireasa Sa cea fără prihană, şi cu dragoste te-a cercetat, tămăduindu-te de răni, şi cu strălucirea feţei Sale a veselit sufletul tău în chip de negrăit; iar pe noi credincioşii ne-a învăţat a cânta ţie unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai fost bătută fără milă pentru Hristos, Cel ce a răbdat bătaie;
Bucură-te, ceea ce ai bătut pe vrăjmaşul cel nevăzut prin răbdarea bătăilor;
Bucură-te, ceea ce ai purtat rănile Domnului tău pe trupul tău;
Bucură-te, ceea ce te-ai vindecat de toate rănile trupului tău prin Însuşi Domnul;
Bucură-te, că Însuşi Domnul, Lumina lumii, fiind tu în temniţă, ţi S-a arătat;
Bucură-te, că Însuşi Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, fiind tu bolnavă, te-a cercetat;
Bucură-te, ceea ce prin temniţa cea pământească ai intrat luminată în cămara cea cerească;
Bucură-te, ceea ce din sângiuirile tale ai ţesut ţie haină de nuntă;
Bucură-te, că prin tine păcătoşii de multe răni se vindecă;
Bucură-te, că prin tine de toate bolile se însănătoşează cei ce te cheamă pe tine cu credinţă;
Bucură-te, dezlegătoare grabnică a celor încărcaţi de păcate;
Bucură-te, vindecarea cea bună a celor foarte răniţi;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Vrând nebunul tiran să dobândească dorirea sa, s-a ispitit ca prin cuvinte amăgitoare să te întoarcă pe tine, Sfântă Varvara, de la Dumnezeul cel adevărat către înşelăciunea idolilor; iar tu, ca o înţeleaptă fecioară, ai răspuns lui zicând: „Mai lesne vei face diamantul moale ca ceara, decât a mă întoarce pe mine de la Hristos Dumnezeul meu, că pe Dânsul, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, un Dumnezeu adevărat Îl mărturisesc, Îl slăvesc, Îl laud şi cânt Lui: Aliluia!”.

Icosul al 7-lea

Arătat-a cumplită mânie tiranul cel fără de omenie şi cu chipul de fiară, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, când a poruncit să te spânzure pe lemn şi cu unghii de fier să sfâşie trupul tău, şi cu făclii aprinse să ardă coastele tale, încă şi cu ciocan să te lovească peste cap; de răbdarea ta minunându-ne, cu bună cucernicie te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, că pentru Hristos cel răstignit pe Cruce ai fost spânzurată pe lemn;
Bucură-te, că ai fost scrijelită peste coaste pentru Iisus Cel împuns cu suliţa în coastă;
Bucură-te, că ai aprins în inima ta focul dragostei către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai fost arsă cu făclii;
Bucură-te, ceea ce eşti întru răbdare mai tare decât diamantul;
Bucură-te, ceea ce eşti întru vitejie neclintită mai vârtos decât un turn de piatră;
Bucură-te, că, prin bătaia cu ciocanul peste cap, cununa Împărăţiei ţi s-a lucrat;
Bucură-te, că prin acel ciocan s-a sfărâmat capul vrăjmaşului tău;
Bucură-te, că pentru Hristos ai pătimit pe pământ;
Bucură-te, că pentru Dânsul în cer eşti preamărită;
Bucură-te, biruitoare tare a tuturor vrăjmaşilor noştri;
Bucură-te, ajutătoare grabnică la toate primejdiile noastre;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Văzând pătimirea străină şi înfricoşătoare a Sfintei Varvara, Iuliana cea drept-credincioasă între femei s-a mirat foarte, zicând: „Cum o fecioară tânără în trupul său cel tinerel rabdă vitejeşte pentru Hristos chinuri ca acestea?”. Deci umplându-se de jale a plâns şi cu mulţumire a cântat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Iisus S-a făcut pentru tine dulceaţa cea dulce, după care doreai cu tărie, Sfântă Varvara, că pentru dulceaţa Lui ai răbdat chinuri amare, zicând: „Paharul pătimirilor, pe care mi l-a dat mie Mirele meu Cel iubit, au nu-l voi bea?”. Pentru aceea şi tu însăţi te-ai arătat pahar, care varsă dulceaţă de minunate vindecări, tuturor celor ce grăiesc ţie aşa:
Bucură-te, ceea ce ai aruncat în iadul cel amar amărăciunea idolească;
Bucură-te, ceea ce ai iubit dulceaţa cea cerească a lui Iisus;
Bucură-te, năstrapa cea înţelegătoare care are întru sine mana, adică mâncarea celor ce fac voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce umpli de bunătăţi pe cei credincioşi;
Bucură-te, râul cel plin de apele darului lui Dumnezeu;
Bucură-te, izvorul cel ce izvorăşte izvoare de minuni;
Bucură-te, ceea ce ai zburat ca o albină din fumul cel urât mirositor al jertfelor idoleşti;
Bucură-te, ceea ce ai alergat cu dulceaţă la mirosul Mirelui Hristos cel cu bun miros;
Bucură-te, că rănile tale cele de peste tot trupul te-au făcut asemenea fagurelui;
Bucură-te, ceea ce, cu picăturile sângelui tău, preadulcelui Iisus te-ai făcut mult mai dulce decât mierea;
Bucură-te, că pomenirea ta s-a făcut preadulce tuturor credincioşilor;
Bucură-te, că întru toată Biserica lui Hristos numele tău s-a făcut preacinstit;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească la vitejia ta cea cu multă bărbăţie, sfântă şi nebiruită, Muceniţă Varvara, cu mare bucurie s-a bucurat; şi văzând pe vechiul vrăjmaş, pe domnul cel trufaş al întunericului, împreună cu toate cetele lui diavoleşti şi idoleşti, ruşinat de tine, de o fecioară tânără, biruit şi aruncat sub picioarele tale, cu glas mare către Dumnezeu au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei pricepuţi la vorbire nu pot să spună cu limbile lor cele ritoriceşti durerea patimilor tale, o, Varvara, că în ce chip va putea spune cineva durerea ta când ţi s-au tăiat sânii? Sau cum va spune ruşinea fecioreştii tale feţe, când ai fost purtată goală prin toată cetatea de tiranii cei fără de lege? Deci de pătimirea aceasta şi de ocara ce ţi s-a făcut numai aducându-ne aminte, tremurăm şi cu umilinţă grăim aşa:
Bucură-te, mlădiţa cea bună a sădirii lui Hristos;
Bucură-te, viţa cea adevărată a viei lui Hristos;
Bucură-te, că, tăindu-ţi-se amândoi sânii, ca doi struguri întru cinste i-ai adus Domnului tău;
Bucură-te, că sângele tău din acei ciorchini a curs ca nişte vin de umilinţă;
Bucură-te, că, pentru Hristos Cel ce a fost dezgolit, şi tu de hainele tale ai fost dezbrăcată;
Bucură-te, că, pentru Cel ce a fost purtat cu batjocură în Ierusalim, şi tu prin cetate spre batjocură ai fost purtată;
Bucură-te, ceea ce ai fost de îngeri îmbrăcată cu veşmânt luminat întru a ta goliciune;
Bucură-te, că Acela în chip nevăzut te-a acoperit de ochii celor fără de ruşine;
Bucură-te, ceea ce ai fost privelişte îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, că şi înşişi tiranii s-au mirat de răbdarea ta;
Bucură-te, că Însuşi Domnul de sus a căutat spre pătimirile tale;
Bucură-te, că Însuşi Cel ce pune nevoinţe a lăudat chinurile tale;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul tău, n-ai purtat nici o grijă pentru toate cele ale trupului tău, Sfântă Varvara. Căci când a ieşit împotriva ta judecata spre tăierea cu sabie, tu sub sabie ascuţită, ca sub o cunună frumoasă, cu bucurie mergând, lui Dumnezeu Celui ce te-a întărit pe tine la lupta mucenicească I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Mai împietrită decât zidurile cele de piatră a fost inima lui Dioscor, Sfântă Varvara, care s-a arătat pentru tine nu tată, ci tiran cumplit; că el, dacă a auzit de judecarea ta spre moarte prin sabie, nu numai că n-a suferit pentru moartea ta, ci însuşi cu sabia sa la locul osândirii sfântul tău cap a tăiat. Şi aşa, după cum a proorocit Domnul, ticălosul tată a dat pe fiica sa spre moarte. Deci întru acest fericit sfârşit al tău, primeşte de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, că pentru Hristos, capul Bisericii, sub sabie capul tău ţi-ai plecat;
Bucură-te, că, pentru dragostea cea către cerescul şi iubitorul de oameni Părintele cel fără de moarte, de părintele pământesc stricăcios şi fără de omenie ai fost dată spre moarte;
Bucură-te, ceea ce ai săvârşit curgerea cea bună a călătoriei celei muceniceşti;
Bucură-te, ceea ce, cu priveghere până la moarte, ai păzit credinţa în Hristos, logodnicul tău Cel fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce eşti încinsă cu putere de sus asupra războiului împotriva puterilor celor de dedesubt;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată întru cele înalte cu mărire, purtătoare de biruinţă, de la biruitorul Hristos;
Bucură-te, ceea ce eşti încununată pe pământ cu arma bunei voiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti înfrumuseţată în cer cu floarea nestricăciunii;
Bucură-te, podoaba şi lauda fecioarelor;
Bucură-te, frumuseţea şi bucuria mucenicilor;
Bucură-te, apărătoare tare a creştinilor;
Bucură-te, folositoarea credincioşilor;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Cântarea noastră cea de laudă, de ar fi adusă de mulţime fără de număr, ştim că nu este din destul după vrednicie a te lăuda pe tine, Sfântă şi întru tot lăudată Muceniţă Varvara. Însă noi, mulţumiţi fiind pentru darurile lui Dumnezeu cele ce prin tine ni se dăruiesc nouă de ajuns, cu buze de mulţumire lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit pe tine pentru faptele tale cele bune, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină în sfeşnicul ceresc pusă înaintea tronului Sfintei Treimi, cu ochii minţii te vedem pe tine, Sfântă Fecioară Varvara, de unde cu rugăciunile tale asemenea cu nişte raze luminezi negura nopţii păcatelor noastre şi ne povăţuieşti pe noi pe cărarea cea luminată a mântuirii. De aceea după datorie vrednică eşti a fi cinstită de noi cu chemări ca acestea:
Bucură-te, raza Luminii celei înţelegătoare, care te afli în lumina cea neîntunecată;
Bucură-te, smirna cea cu bun miros, care dai bună mireasmă Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de aur care duci pentru noi tămâia rugăciunii către Dumnezeu;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat de vindecări;
Bucură-te, comoară necheltuită a dumnezeieştilor daruri;
Bucură-te, paharul cel ce dregi bucurie din îndestularea casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, vasul care primeşti dulceaţa tuturor bunătăţilor cereşti din plinirea lui Hristos;
Bucură-te, diamant ce ai împodobit inelul logodirii lui Hristos;
Bucură-te, cununa bunătăţii pe care o ţine Domnul în mână;
Bucură-te, că pe tine a aşezat Împăratul slavei, Domnul puterilor, mărire şi mare cuviinţă;
Bucură-te, că ţie ţi-a dăruit Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor Împărăţia şi domnia Sa;
Bucură-te, că prin chinurile tale pentru dreapta credinţă ai dobândit cununa măririi;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Dar de la Dumnezeu s-a dat ţie, preabună Fecioară Varvara, a feri şi a păzi de boli năprasnice şi de moarte grabnică pe tot omul ce pomeneşte şi cinsteşte cu credinţă şi cu dragoste şi cu bună cucernicie cinstitele tale pătimiri. Pentru aceea de acel dar nu ne lipsi şi pe noi, ci sănătoşi fiind cu sufletul şi cu trupul, întru această viaţă de acum şi în ceea ce va să fie, să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm nevoinţele tale, cinstim pătimirile, mărim îndelungă răbdarea ta, fericim sfântul tău sfârşit, lăudăm bărbăţia ta cea nebiruită, ce s-a arătat în trupul tău cel neputincios, cu care te-ai preamărit în cer şi pe pământ, Sfântă şi bună biruitoare, Mare Muceniţă Varvara; şi întru cinstea pătimirilor şi ale nevoinţelor tale celor purtătoare de biruinţă, grăim către tine acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti primită cu dragoste de cetele îngereşti a petrece împreună cu ele;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă cu bucurie în cămara cea cerească de cetele fecioreşti;
Bucură-te, ceea ce eşti petrecută de cetele muceniceşti cu cununa măririi în glas de bucurie;
Bucură-te, ceea ce pentru Domnul ai fost primită cu dragoste de toţi locuitorii cereşti;
Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;
Bucură-te, că bucuria ta este veşnică întru strălucirile sfinţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti nouă prea tare folositoare împotriva vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, solitoarea bucuriei noastre şi a darului şi a măririi celei veşnice;
Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor noastre celor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, ceea ce eşti câştigare a bunătăţilor celor pământeşti şi cereşti;
Bucură-te, că prin tine nădăjduim a fi păziţi de moartea cea fără de veste şi veşnică;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm cu bună nădejde a câştiga viaţa cea veşnică;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, mult-pătimitoare şi întru tot lăudată Sfântă Mare Muceniţă Varvara, primind rugăciunea noastră aceasta de acum, izbăveşte-ne pe noi de toate durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi; iar cu solirile tale cele primite de Dumnezeu păzeşte-ne şi de chinurile cele veşnice, ca împreună cu tine în pământul celor vii să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri…, Condacul 1: Ţie, celei alese de Dumnezeu...

Icosul 1

Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri fără prihană păzind-o, cinstită Varvara, te-ai învrednicit a fi vieţuitoare împreună cu îngerii, cu care când cânţi în cer cântarea cea întreită lui Dumnezeu, auzi-ne şi pe noi, care cântăm ţie pe pământ aceste cântări de laudă:
Bucură-te, ceea ce eşti mai înainte rânduită de la Dumnezeu Tatăl a închipui pătimirile Fiului Său;
Bucură-te, ceea ce ai fost chemată dintru întuneric la lumina cea adevărată a credinţei şi a darului, de Fiul lui Dumnezeu, Care este Lumină din Lumină;
Bucură-te, ceea ce eşti sfinţită cu trupul şi cu sufletul de Preasfântul Duh, Cel ce te-a chemat pe tine;
Bucură-te, că de întinăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără prihană;
Bucură-te, ceea ce te-ai logodit pe tine fecioară curată Mirelui Hristos cel născut din Fecioara Maria;
Bucură-te, ceea ce n-ai voit a cunoaşte pe logodnicul cel pământesc pentru că te-ai făgăduit Celui ceresc;
Bucură-te, crinul fecioriei care ai fost crescut în mijlocul spinilor idoleşti;
Bucură-te, floarea curăţiei care ai înflorit sus întru mărirea cea neveştejită;
Bucură-te, ceea ce te îndulceşti de bună mireasmă în grădina lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce te mângâi acolo de vederea Celui mai frumos decât fiii omeneşti;
Bucură-te, ceea ce ai albit hainele tale pe pământ în sângele Mielului;
Bucură-te, ceea ce în cer în hora fecioarelor urmezi Mielului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul 1

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli şi chemate în limba sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinţe, cântări de mulţumire şi de laudă îţi aducem, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu, având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara

Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara, noi, ticăloşii, scăpăm, şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul; vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă. Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea. Pe Aceea roag-O pentru noi, păcătoşii şi netrebnicii robii tăi, ca să ne miluiască acum şi în ziua morţii noastre. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe noi cei căzuţi sub povara păcatelor să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să ne îndrepteze ca întotdeauna să avem sus inimile, să gândim la calea de sus, iar nu la cele pământeşti. Roagă-L pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe noi, leneşii, cei ce şedem în trândăvie ca într-o temniţă, degrabă să ne întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să ne dea inimă ca să dorim a ne ruga neîncetat. Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a ferit de ruşine cu aripile Sale, ca şi nouă, ruşinaţii şi necuraţii, să ne zidească inimi curate şi duh drept să înnoiască întru cele dinăuntru ale noastre; şi mai vârtos să ne întărească spre facerea faptelor bune. Credem, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să ne ajuţi şi nouă, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime, ca ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti. Şi tu, sfântă fecioară, că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinele noastre. Pentru acestea cădem către cinstita raclă a sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, ne închinăm, îndrăznind rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletelor şi ale trupurilor noastre; capul tău cel plecat sabiei să dea capetelor noastre apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără milă să ne lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gurile noastre a grăi în deşert şi să le deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a noastră bună dorire, ca şi noi să ne întoarcem ochii să nu mai vadă deşertăciuni, ci totdeauna să căutăm spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să ne scrie în cartea vieţii şi să ne învrednicească ca totdeauna să ridicăm mâinile către Cel de Sus şi să nu împletim cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să ne fie nouă turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrabă alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să ne facă şi pe noi cu picioarele noastre să călătorim către tot lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor noastre şi lumină cărărilor noastre. Rănile tale să ne slobozească din rănile păcatelor; sângele tău, cel ce de multe ori în chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletele şi trupurile noastre de toată spurcăciunea; moartea ta să ne dea nouă să murim spovediţi şi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci în fiecare facere de bine eşti preamărită, şi mai vârtos întru aceasta, că tot cel ce are nădejde la tine şi pururea te cheamă spre ajutor de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe noi, ticăloşii, ne izbăveşte, fecioară curată, Mare Muceniţă Varvara; şi cu rugăciunile tale întru tot puternice învredniceşte-ne a sta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi s-auzim glasul ce va zice: „Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.

Şi se face otpustul.

 

Rugăciunea Sfintei Mari Mucenițe Varvara înainte de moarte

Dumnezeule Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un acoperământ și pământul l-ai întemeiat pe ape, Cela ce răsari soarele Tău spre cei buni și spre cei răi și dai ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Tu și acum auzi-mă pe mine, roaba Ta, care mă rog către Tine. Ascultă-mă, o, Împărate, și dă Darul Tău la tot omul care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boala năprasnică și moarte neașteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că știi, Doamne, că trup și sânge suntem și lucrul Preacuratelor Tale Mâini. Amin.

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Varvara

Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara, noi, ticăloşii, scăpăm şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul, vezi neputinţa sufletelor noastre, şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă. Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea. Pe Aceea roag-O pentru noi, păcătoşii şi netrebnicii robii tăi, ca să ne miluiască acum şi în ziua morţii noastre. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe noi cei căzuţi sub povara păcatelor să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să ne îndrepteze, ca întotdeauna să avem sus inimile, să gândim la calea de sus, iar nu la cele pământeşti.

Roagă-L pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe noi, leneşii, cei ce şedem în trândăvie ca într-o temniţă, degrabă să ne întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu şi să ne dea inimă ca să dorim a ne ruga neîncetat. Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a ferit de ruşine cu aripile Sale, ca şi nouă, ruşinaţilor şi necuraţilor, să ne zidească inimi curate şi duh drept să înnoiască întru cele dinăuntru ale noastre; şi mai vârtos să ne întărească spre facerea faptelor bune.

Credem, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să ne ajuţi şi nouă, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime, ca ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti. Sfântă fecioară, știm că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinele noastre. Pentru acestea cădem către cinstita raclă a sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, ne închinăm, îndrăznind rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletelor şi ale trupurilor noastre; capul tău cel plecat sabiei să dea capetelor noastre apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără milă să ne lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gurile noastre a grăi în deşert şi să le deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a noastră bună dorire, ca şi noi să ne întoarcem ochii să nu mai vadă deşertăciuni, ci totdeauna să căutăm spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să ne scrie în cartea vieţii şi să ne învrednicească ca totdeauna să ridicăm mâinile către Cel de Sus şi să nu împletim cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să ne fie nouă turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrabă alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să ne facă şi pe noi cu picioarele noastre să călătorim către tot lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor noastre şi lumină cărărilor noastre.

Rănile tale să ne slobozească din rănile păcatelor; sângele tău, cel ce de multe ori în chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletele şi trupurile noastre de toată spurcăciunea; moartea ta să ne dea nouă să murim spovediţi şi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci în fiecare facere de bine eşti preamărită, şi mai vârtos întru aceasta, că tot cel ce are nădejde la tine şi pururea te cheamă spre ajutor de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe noi, ticăloşii, ne izbăveşte, fecioară curată, Mare Muceniţă Varvara. Și cu rugăciunile tale întru tot puternice învredniceşte-ne a sta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi să auzim glasul ce va zice: „Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara să o cin­stim; că a sfărâmat cursele vrăjmasului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul Armei Crucii, Preacinstita.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, Preasfântă Treime Cinstită, mai presus de toate, Ceea Ce dai robilor Tăi darul cel mai presus de gând, insuflă în min­tea mea cea întunecată Raza Cea de Lumină Purtătoare, ca să laud pe Sfânta Muceniţă a Ta Varvara, cea pururea fericită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată rânduiala cuvintelor de laudă este covârşită, cu ade­vărat, de mărirea mucenicilor Tăi, Iubitorule de oameni. Ci, primind lauda cea din credinţă şi după putere, trimite-ne nouă, Stăpâne, răsplătire îmbelşugată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un trandafir preafrumos dintr-o rădăcină plină de spini odrăslind Mărita Varvara, a umplut Biserica lui Hristos de dulce mireasmă, roşindu-se prin sânge cu roşeala nevoinţei; pe care după vrednicie o fericim.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănită fiind de săgeata cea preadulce a dragostei Tale, ca a unui Mire, Stăpâne, purtătoarea de biruinţă Sfânta Muceniţă Var­vara a urât toată necredinţa părintească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici farmecul desfătării, nici strălucirea frumuseţii şi a bo­găţiei, nici dulceţile tinereţii nu te-au amăgit pe tine, Mărită Varvara, ceea ce ai fost mireasă a lui Hristos, bună fecioară.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către luptele cele desăvârşite nici slăbiciunea femeiască, nici vârsta cea tânără nu te-au împiedicat; că s-au întărit, Hristoase, cu Puterea Ta cea nevăzută.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Născându-Te din Fecioară, ai dăruit tinerelor fecioare să surpe trufia celui viclean. Pentru aceasta strălucita birui­toare Muceniţă Varvara a batjocorit în­drăzneala aceluia.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Crucea Ta ai stricat pu­terea morţii; pentru aceasta, Hristoase, Fecioara Varvara necruţându-şi trupul său, cu minte prea tare a răbdat vitejeşte rănile.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Amăgită fiind strămoaşa mai înainte de meşteşugirile celui înşelător, alungată a fost din desfătarea Raiului; iar Sfânta Varvara batjocorindu-l pe acela, sălăş­luieşte acum în Cămara cea Cerească de nuntă.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Poruncind să se lumineze baia cu trei ferestre, ai zugrăvit în chip tainic botezul, Sfânta Muceniţă Varvara, care este curăţirea cea purtătoare de lumină a sufletelor, prin Lumina Preasfintei Treimi.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinta Varvara ferindu-se de nebu­nia cea cumplită a tatălui ei, muntele îndată despicându-se a primit-o; ca şi oarecând pe întâia Muceniţă Tecla, cea pururea mărită, prin minunea lui Hristos.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfânta Muceniţă Varvara cea prealăudată, aprinzându-se de râvna Adevăratului Dumnezeu, a scuipat în feţele cele spurcate ale idolilor celor mincinoşi, bătându-şi joc, fecioara, de stăpânitorul lumii.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum ai făgăduit, Mân­tuitorule, ai dăruit înţelep­ciunea Dumnezeiască celor ce luptă pentru Tine, înaintea di­vanului judecătorilor celor ne­drepţi; de care şi Sfânta Varvara Muceniţa, s-a umplut.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înşelăciunea celor fără de Dumnezeu ai vădit-o cu cuvân­tul, de Dumnezeu Înţelepţită, Varvara Preamărită; şi cu stă­ruinţa în fapte ai înspăimântat minţile tiranilor.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătoarea de biruinţă, cea fără de prihană şi-a dat trupul să-i fie sfâşiat în chinuri îngrozitoare şi să fie strujit cu mănunchiuri de păr, pentru Hristos.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Lui Hristos, Celui în Treime cu evlavie Lăudat, urmându-i tu, purtătoare de biruinţă, ai nimicit templele idolilor; şi luptând în mijlocul locului de pătimire, Sfântă Muceniţă Varvara, nu te-ai temut de ameninţările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire băr­bătească, cu glas mare cântând pururea: cinstesc Preasfânta Treime, Dumnezeirea Cea Una.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tiranul cel ce se semeţea să cuprindă pământul şi să piardă marea, zace ca o ju­cărie la picioarele Fecioarei Varvara; că pe acesta slăbindu-l Hristos, ea l-a legat ca pe o vrabie neputincioasă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bătăi de neîndurat chinuit fîindu-ţi tot trupul şi înroşit de curgerile de sânge şi coasta-ţi arsă fiind, ai răbdat, muceniţă prealăudată, dând mulţumită lui Hristos, Mărită Varvara.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, cruzimea cea fără de ome­nie şi fără de simţire a tiranilor şi preamulta lor nelegiuire! Că au tăiat cumplit cu sabia ca într-o măcelărie sânii muceniţei, care şi-a lipit mintea de Dătătorul de răsplată, Hristos.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-ţi-S-a Hristos în Lumină Neapropiată, ţie, celei ţinută în temniţă, Sfântă Varvara, îndemnându-te să îndrăzneşti, vindecându-ţi rănile şi bucurie dăruindu-ţi. Pentru aceasta te-ai într-aripat de dragostea Mirelui tău.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înger luminat te-a îmbrăcat în haină luminoasă pe tine, care ţi-ai dăruit hainele tale la săraci pentru Hristos, Cinstită Muceniţă Varvara, purtându-te ca pe o mireasă; că ai dezbrăcat îm­preună cu haina şi patimile, muceniţă, primind schimbare Dumnezeiască.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-s-a împlinită în chip lă­murit proorocia Ta, Hristoase; că tatăl dă la moarte pe fiu, ticălosul părinte al muceniţei Tale, făcându-se însuşi lucrător al înjunghierii. Pentru aceasta cu foc din cer a fost mistuit.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să dobândeşti prin sabie sfârşit fericit mu­ceniciei tale, Sfântă Varvara, împreu­nă cu Sfânta Iuliana te-ai învrednicit cununilor, auzind Glas Dum­nezeiesc, care a împlinit rugăciunile tale.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos plinind cererea ta, Muceniţă Varvara, purtătoare de biru­inţă, dă tămăduiri tuturor celor ce săvârşesc cu adevărat, cu credinţă pomenirea ta din fie­care an. Că minunile tale au co­vârşit nisipul mării, mărită muceniţă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Unindu-te acum cu Hristos, Mirele tău, Cel Ce domneşte peste toate şi strălucind de Slava Dumnezeieştii Lumini în Cereştile Cămări, Sfântă Varvara, cauţi spre cântăreţii tăi, scăpându-i de patimi şi aducându-i la Dumnezeul Cel Viu.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Cu prilejul chinuirii tale pe toţi i-ai înspăimântat; că ai răb­dat bătăi de la tirani, legături, chinuri şi temniţă, Sfântă Varvara Preafericită. Pentru aceasta şi cunună din ceruri ai primit de la Dumnezeu, pe Care L-ai iubit cu totul şi ai alergat la Dânsul. Acela ţi-a dat ţie să izvorâşti şi tămăduiri oamenilor, muceniţă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Minunea cea Uimitoare a zămislirii şi chipul cel negrăit al naşterii, întru tine, s-au făcut cunoscute, Curată, pururea Fecioară. Mintea mi se înfricoşează şi cugetul mi se înspăi­mântă de mărirea ta, ce se în­tinde asupra tuturor, spre mân­tuirea sufletelor noastre.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Lângă Crucea Domnului stând şi plângând, ca o Maică Bună, Curata striga: vai mie, Fiul meu! Vai mie, Lumina ochi­lor mei! Cum ai fost întins pe cruce, Tu, Care Dumnezeieşte ai întins cerul ca un cort şi scoţi din mare izvoare de ape, cu Porunca Ta?



Spiritul Crăciunului nu înseamnă doar podoabele caselor, spiritul Crăciunului înseamnă, în primul rând, podoabele sufletului.

 



POVESTE CU TÂLC!
Povestea globului de Crăciun...
***
   ✍️În 1711 apărea pe harta lumii un orăşel în Lorena, la doi paşi de Alsacia, în Vosgii de nord, numit Meisenthal, care în traducere ar fi "Valea piţigoilor". Cam tot atunci, apare aici un atelier de sticlărie, care, într-o bună zi, avea să aducă bucurie multor oameni din lumea întreagă. Locuitorii din Meisenthal sunt numiţi "Mondfanger", fiindcă, spune legenda, au încercat să prindă luna (Mond) din apele lacului lor.
  *Martin, suflătorul în sticlă din micul sat Goetzenbruck, de lângă Meisenthal, cunoştea legenda. I-o povestise bunicul şi nu o dată stătea în coate la geamul micuţei mansarde a căsuţei parcă scăpată în vale de un uriaş care joacă zaruri, visând la luna din lac. Ba chiar, când avea vreo 7 ani, ieşise cu luntrea familiei pe ascuns pe lac, înarmat cu plasa de peşte a bunicului, să-i aducă luna în dar... În fond, era şi el un Mondfanger, ca toată lumea, doar că el era hotărât să-şi ducă visul la bun sfârşit.
  *Martin a urmat tradiţia familiei. A devenit meşter sticlar, s-a căsătorit cu iubita visurilor lui şi acum era un om aşezat, la casa lui, cu copii şi responsabilităţi. În suflet păstrase însă dorul pândarului lunii, iar globul de argint îl fascina tot mai mult, răscolindu-i visele şi păstrându-i copilăria întreagă.
  🔥În 1858, o secetă prelungită a făcut ca micile mere roşii numite "Christkindle" şi nucile pe care de ani de zile le poleiau ca să decoreze bradul de Crăciun să fie atât de puţine, încât n-au fost de-ajuns pentru toţi. Pentru Martin, Arborele Vieţii era preţios. Bunicul îi povestise multe legende şi basme, iar legenda Arborelui Vieţii, cu merele roşii, învia mereu lângă şemineul de piatră de care copiii lui îşi atârnau şosetuţele. Îl decorau mereu împreună, punând în vârf o steluţă de vată, mere roşii şi nuci poleite. Copiii cântau colinde, mama pregătea prăjiturelele spritz în formă de steluţe şi inimioare şi casa lor devenea în fiecare an un cuib cald şi vesel. Anul acesta însă nu aveau nici mere, nici nuci. Martin era trist.
   *Pe drum spre atelier însă, el are o idee. Ajuns mai devreme, începe să sufle câteva globuri de sticlă roşie şi alte câteva aurii şi seara le duce acasă. Bradul lor era din nou plin de mere şi nuci, doar că erau de sticlă.
Martin a salvat magia Crăciunului, fabricând mere de sticlă pentru toată lumea şi creând o tradiţie care avea să aducă un zâmbet luminos şi copilăresc pe faţa tuturor oamenilor. Globurile de Meisenthal sunt unice şi câteva, astăzi de colecţie, se păstrează în muzeul oraşului. Şi poate nu e întâmplător că la această sticlărie s-a format unul dintre maeştrii cristalului, la rândul său recunoscut în lumea întreagă, Emile Gallé.
  *Meşterul sticlar din Meisenthal poate fi fericit acum. A rămas unul dintre oamenii cei mai iubiţi chiar şi de cei care nu cunosc povestea. Fiindcă, dincolo de marele prag, printre pulberi de stele, Martin a prins luna... Şi ne-a dăruit-o nouă, de Crăciun.
O alta traditie este legata de culoarea globurilor de Craciun, iar in functie de culorile alese, anul viitor le va indeplini oamenilor diferite dorinte.
   "Se spune ca daca iti alegi globurile de culoare alba, anul urmator ai parte de multa bucurie, echilibru si intelepciune. Totodata aceasta culoare reprezinta smerenie si bunatate.
🔥 Rosul este un simbol al focului si deasemenea, culoarea se regaseste si in costumul lui Mos Craciun. Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul are actiuni benefacatoare, marindu-ti puterea, vointa si iti aduce implinire sufleteasca.
 🌲Verdele iti aduce bunastare. Aceasta culoare trebuie sa se gaseasca in fiecare brad. Este un simbol consacrat al tineretii, vietii si bunastarii. Verdele iti aduce sanatate, intelegere, stabilitate financiara dar si spor in casa.
   🪩Globurile albastre sunt foarte importante. Aceasta nu trebuie sa lipseasca din brad daca vrem ca anul urmator sa fim mai linistiti si sa scapam de lucrurile rele.


Hristos se naşte, slăviţi-L!



Hristos se naşte, slăviţi-L! 

Hristos din ceruri, întâm-
pinaţi-L!

 Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi
Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L,
popoare, că S-a preaslăvit.
Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai
înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat,
fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm:
Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne.
Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul,
Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din
muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai, întrupându-Te
din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dum-
nezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Înge-
rul Sfântului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai
trimis nouă; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştin-
ţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţă venind, Te slăvim
pe Tine, Iubitorule de oameni.
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara
mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară
sălăşluindu-Se şi trup luând, ieşit-a lăsând-o nestri-
cată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a
născut o a păzit nevătămată.
Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneas-
ca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului
nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au
cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei
mai presus de fire că n-a ars pe tinerii pe care i-a
primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fe-
cioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să
strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul
şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera,
scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru
care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe
Care, lăudându-L, Îl mărim.

.Să nu te bucure, niciodată, neputinţa altuia... Niciodată!


 Un om căzut în drum nu are nevoie de teoria ta înfumurată, de privirea ta zeflemitoare, de dispreţul gândului şi reacţiei tale. Şi tu ai avut căderile şi greşelile personale...

În momentul acela, el are nevoie de empatie şi o mână întinsă, pentru a se ridica de jos. O dată ridicat, posibil, să se îndrepte către alte greşeli, alte lecţii...

 Nimeni nu ştie când se termină tot studiul acesta. Aşa că, atunci când îl ridici de jos, niciodată, dar niciodată, în afară de privirea aceea, instinctivă, de uimire, surprindere, mulţumire cu care te priveşte, să nu aştepţi altă recunoştinţă! Aşteptarea te poate răni. Mulțumeşte-te cu puţinul acelui moment!

Să te mulţumeşti, mereu, cu puţinul unei clipe. Dacă le aduni, vor fi suficiente pentru a fi fericit...

duminică, 3 decembrie 2023

Fii tu însuți fără măști pentru a nu mai trebui să îți suprimi emotiile!




" Suprimarea emoțiilor sau evitarea răspunsurilor noastre instinctive emoționale la provocările vieții ne afectează în mod negativ sănătatea. Toate emotiile suprimate vor iesi oricum la suprafață!
In ciuda obisnuintei zilnice de a afisa o MASCA pentru e ne ascunde adevarata identitate, toate sentimentele neexprimate așteaptă să fie manifestate, sa iasă la lumină.
Exprimând emotiile vom ajunge să nu mai acumulam tensiune interioară si cel mai important vom fi noi înșine …iar Măștile nu vor mai face niciodata parte din viata noastră.
O emoție pe care o suprimam, o tinem in noi, se solidifica intr-o contractie musculara undeva in organism, iar contracția cronicizata poate duce la boală.
Nu intamplator auzim in spiritualitate despre faptul ca “Boala apare mai intai suflet si doar apoi in trup” sau “precum in Cer, asa si pe Pamant” – unde “Cerul” este universul nostru interior, iar “Pamantul” este lumea fizica.
Atunci când le permitem sentimentelor și emoțiilor noastre să curgă în mod natural, receptorii celulari se deschid și rămân neblocati, capabili să mențină o sănătate bună. Corpul noastru știe foarte bine cum să se vindece, el face asta tot timpul, iar când vom coopera conștient cu el, rezultatele de vindecare pot fi cu adevărat extraordinare.
Cu cât suntem mai sănătoși la nivel de gânduri si sentimente cu atât vom fi mai sănătoși la nivel fizic.
Fii tu însuți fără măști pentru a nu mai trebui să îți suprimi emotiile!"

 

BENEFICIILE ULEIULUI DIN SAMBURI DE STRUGURI

Uleiul de samburi, numit pe scurt si uleiul de struguri, este un produs ce a revolutionat intreaga industrie medicala, cosmetica si alimentara. Desi vita de vie este cultivata de mii de ani, extractul de ulei de samburi de struguri , obtinut prin presare la rece, este o metoda descoperita si utilizata relativ recent, din cauza dificultatilor tehnologice intampinate in obtinerea sa. Initial, acesta a fost fabricat doar in Franta si in Italia si a fost utilizat strict in alimentatie. Apoi a fost utilizat extern, in cosmetica, pentru ca este usor resorbit de piele, oferindu-i acesteia remarcabile proprietati anti - ageing. Acest produs este bogat in vitamina E si vitamina F, zinc, cupru, seleniu, procianidine, agenti anti-imbatranire (de 50 de ori mai puternici decat vitamina E si de 20 de ori mai puternici decat vitamina C). Uleiul din seminte de struguri are un continut ridicat de acid linoleic, tocoferol si polifenoli. Este aproape inodor, purtand o aroma foarte subtila de nuca.
Proprietatile uleiului de seminte de struguri:
• antioxidant;
• emolient;
• nutritiv;
• hidratant;
• penetrant,
• nu lasa urme grase;
• catifelant.
Recomandari:
• ten mixt si gras; efect cicatrizant, antiinflamator, antibacterian si regenerant, antioxidant,
• tenul predispus la acnee, are actiune astringenta, strange porii;
• tenul uscat, deteriorat; catifeleaza, inmoaie, hidrateaza;
• restabilirea elasticitatii pielii, incetineste procesele de imbatranire ale pielii;
• ameliorarea ridurilor, revigoreaza si tonifica tenul obosit si flasc, netezeste ridurile, imbunatateste fermitatea si elasticitatea pielii, confera luminozitate;
• hidratarea pielii mature ori deteriorate si decolteului, eficient in pastrarea fermitatii si tonicitatii bustului
• eficient in lupta cu celulita, este regenerant si restructurant cutanat.
Uleiul de samburi reprezinta unul dintre cele mai puternice uleiuri cu rol antioxidant, contribuind la mentinerea elasticitatii pielii, avand efect tonic si revigorant. Patrunde cu usurinta in epiderma, protejand-o impotriva radicalilor liberi si a razelor UVA si UVB.
Componenti de baza: acizi grasi: linoleic (pana la 78%), oleic (25%), linolenic, palmitic, stearic, vitamina E, F, minerale: zinc, cupru, seleniu.
Are consistenta fina, usoara, se absoarbe rapid in piele si nu lasa urme grase. Fiind un produs bogat in acizi grasi si vitamina E, el este folosit in industria cosmetica avand proprietati anti-inflamatoare, anti-oxidante, anti-alergice, anti-rid, anti-microbiene, anti-acneice, anti-matreata. Tonifica si revitalizeaza, restabilind echilibrul epidermei.Uleiul de samburi este folosit in masaj, deoarece hidrateaza pielea si impiedica pierderea apei, previne uscarea ei, mentinand epiderma stralucitoare, fina si elastica. Uleiul din samburi de struguri previne procesul de imbatranire al tesuturilor, prelungind tineretea biologica a epidermei pentru mai mult timp. Campion al anti-imbatranirii, acest produs este folosit pentru pielea uscata si sensibila la frig, vant si soare. Continutul sau ridicat de acid linoleic reduce pierderea de apa din epiderma si restabileste elasticitatea pielii. Are efecte de protectie, mentine tenul hidratat si impiedica formarea ridurilor. Uleiul din samburi de struguri este un ulei astringent, ce poate fi folosit cu succes in tonifierea si curatarea pielii. Pentru ca are o structura lejera, nu lasa o pelicula grasa la nivelul pielii si este un excelent tratament pentru tenul acneic. Are o concentratie ridicata de acid linoleic, un acid gras foarte important pentru membranele celulare de la nivelul pielii. Puterea sa antioxidanta este una excelenta, ceea ce ajuta la prevenirea imbatranirii premature a pielii. Studiile au aratat ca uleiul din samburi de struguri are o putere antioxidanta de 50 de ori mai mare decat a vitaminei E si de 20 de ori mai mare decat a vitaminei C. Folosit ca atare sau continut de produsele cosmetice, acest ulei are un puternic efect emoilent, hidratand pielea, conferindu-i elasticitate, stralucire, ameliorand ridurile.



 

sâmbătă, 2 decembrie 2023

CRUCEA DE LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI ARSENIE BOCA..

..."NEA VÂLCEA, EU VOI PLECA DINCOLO.
     „Să-mi faci crucea”Noiembrie, 1989.
CRUCEA DE LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI ARSENIE BOCA...„Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”...Unul ca Parintele Arsenie Boca se naşte o dată la o mie de ani!”
..."Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”  
Gheorghe Vâlcea i-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie.
Părintele Arsenie venise în urmă cu câteva luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chinuia o durere cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nicicum pace, aşa că se internase.
Când a deschis uşa , au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfinţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu
– „Nea Vâlcea, aş dori sa vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop”.
Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă durerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spital.
 Pe drum, i-a spus la fel de direct:
-„Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţară. Nu-ţi pot spune amănunte, pentru că i-aş panica pe oameni. Dar voi fi alături de tine mereu.. Din lumea cealaltă, te voi putea ajuta mai mult. Să vii la mine la mormânt”. L-a ascultat buimăcit. Deşi bătrân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima clipă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, între atâtea sute câtesăvârşise în timpul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume.
Însă, cu timpul, nădejdea aceasta s-a risipit. Părintele l-a pus să-i lucreze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scândură, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţăranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă.
„Arsenie Ieromonahul”. Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oameni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mormântul smerit de la Prislop.
„De dincolo vă voi putea ajuta mai mult!”
Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părintele, ochii i se împăienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au potopit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Comarnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele duhovnic al Ardealului ani în şir. Ultimii doisprezece ani ai vieţii părintelui. Cei mai enigmatici şi mai puţin cunoscuţi.
A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legătură care depăşeşte lumea aceasta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu”.



vineri, 1 decembrie 2023

HRISTOS ESTE IMUNITATEA MEA PE CARE ÎL PRIMESC PRIN SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE!





"MĂ, CINE VINE ȘI MĂ CAUTĂ , NU VINE DEGEABA.... ”
" Părintele Arsenie spunea:
„Mă, nu veniţi numai voi. Aduceţi-i, şi pe cei care nu au fost aici niciodată. Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna în capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii”.