DE CE DUMNEZEU A LĂSAT ZĂPADA ALBĂ

 

- POVESTE despre culoarea albă a zăpezii.

- DE CE DUMNEZEU A LĂSAT ZĂPADA ALBĂ?

- Spune povestea că demult, atunci când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos.

- Când a poruncit zăpezii să vină pe pământ, i-a zis: „Pentru că tu ai să fii peste tot, să-ți cauți singură o culoarea care-ți place”.

- Zăpada s-a grăbit mai întâi să vorbească cu iarba:

- "Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.

- Iarba a refuzat-o ferm, nu !

- A rugat atunci macul să-i dea culoarea lui roșie purpurie, a fost refuzată categoric.

A cerut viorelei să-i dea culoarea albăstruie, iar s-a izbit de refuz.

- De la Floarea-soarelui ar fi dorit, să-i dea culoarea galbenă, dar fără succes.

Nici una din florile câmpului n-au ascultat rugămintea zăpezii.

- Tristă și amărâta, zăpada ajunge și la ghiocel, căruia îi spune și lui necazul:

- "Nimeni nu vrea să-mi dea și mie culoare să am culoarea mea.

- Toate florile m-au alungat și râd de mine!”

- Înduioșat de mâhnirea zăpezii, ghiocelul i-a spus:

- "Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.

- "Zăpada a primit cu bucurie darul ghiocelului.

Iar de atunci, ea poartă acest minunat veșmânt alb ca al ghiocelului.

- Drept recunoștință, zăpada îl lasă de atunci pe gingașul ghiocel, să-și scoată căpșorul afară din zăpadă în fiecare primăvară, în semn de respect că ia împrumutat albul imaculat, cu care îmbracă în iernile bogate dealurile, câmpiile, munții, văile și pădurile nesfârșite.

- Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!

Preluat- Schitul Sf.Ilie.