"Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu când, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă:

- În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?

Îmi ascuţii auzul şi, după câteva secunde, îi răspunsei:

- Aud zgomotul unei căruţe...

- Aşa este, spuse tatăl meu. Este o căruţă goală.

Îl întrebai: - Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?

Iar el îmi răspunse:

- E foarte uşor să ştii când o căruţă este goală, e din cauza zgomotului. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.

Astăzi, adult fiind, când văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupând conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudându-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunând:

"Cu cât este mai goală căruţa, cu atât mai mult zgomot face"