Nu plânge?

 

„Dacă cineva ar sesiza ce necurăție duhovnicească are înlăuntrul său, n-ar mai sta să scoată, cu atâta migală, cea mai mică pată de pe hainele sale, pentru că acestea sunt de mii de ori mai curate decât sufletul lui. Dar dacă omul nu are în vedere zgura duhovnicească pe care o are înlăuntrul său, el atunci caută să scoată cu migală și cea mai mică pată. Ceea ce trebuie este să-și întoarcă toată grija spre curăția duhovnicească, spre frumusețea lăuntrică și nu spre cea dinafară.

Întâietatea să se dea frumuseții sufletului, frumuseții duhovnicești, și nu frumuseții deșarte, pentru că Domnul ne-a spus: «Cât valorează un suflet, nu valorează lumea întreagă».”NU PLÂNGE FĂRĂ NĂDEJDE!

       Hristos îi spune văduvei din Nain: „Nu plânge!”, însă El însuși a plâns când a murit Lazăr. A plâns și pentru cei ce aveau să sufere căderea Ierusalimului. Domnul i-a fericit pe cei ce plâng.  Nimic nu-l liniștește și nu-l curăță pe om mai mult decât lacrimile.

       În predania ortodoxă despre mântuire, lacrimile sunt cel dintâi mijloc de curățire a sufletului și a inimii. Plângem pentru cei adormiți, dar și pentru cei vii. Si, mai ales, ar trebui să ne plângem pe noi înșine. Să plângem pentru păcatele noastre. Domnul le îndeamnă pe fiicele Ierusalimului: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri”.

       Dacă lacrimile sunt, în înțeles creștin, de atâta folos, de ce spune Domnul acestei mame zdrobite de durere: "Nu plânge?". Aici e cu totul altceva. Sunt lacrimi și lacrimi. Femeia își plângea feciorul pierdut, dar își deplângea și soarta ei. Își plângea singurătatea și, poate, sărăcia. În plânsul ei (și al multora dintre noi) era puțină nădejde și multă necunoaștere.

       Sf. Nicolae Velimirovici remarcă faptul că Domnul nu i-a spus: nu plânge!, în înțelesul că lacrimile nu ajută la nimic, că așa a fost să fie, că și noi vom merge pe aceeași cale. Hristos zice: nu plânge!, pentru că fiul tău nu a murit în felul în care crezi tu. Nu! Doar sufletul i s-a despărțit de trup. Nu plânge, pentru că Eu am putere asupra sufletului său așa cum am putere și asupra trupului. Pentru durerea ta, care vine din neștiință, și a tuturor celor din jurul tău, am să unesc iarăși sufletul băiatului cu trupul - am să-l aduc la viață.

       Întristarea noastră pentru cei adormiți este însoțită de nădejde, pentru că așa cum credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El (I Tesaloniceni 4, 14).