Să ne curățim inima și trupul de pofte, ca să ne mântuim de necurăție, când va ieși în întâmpinarea noastră. Căci toate acestea vor căuta să stăpânească sufletul când va ieși din trup. Dar virtuțile îi vor ajuta, dacă le-a dobândit. Care înțelept nu va voi să-și dea morții sufletul, ca să-l scape de toate acestea? Să ne punem deci toată puterea noastră - și mare este puterea Domnului nostru Iisus Hristos - ca să ajute smereniei noastre. Căci știe că (cel pe care-l ajută) este om și i-a dat lui pocăința până la ultima suflare. Să-ți îndrepți, deci, gândul spre Dumnezeu, ca să te păzească pe tine. Nu da atenție nevoii de lume, socotind că este vreo nădejde în ea, ca să te poți mântui când vei părăsi cele ale lumii și vei pleca din ea. Iar cele pe care le vei face pentru Dumnezeu, acelea le vei afla ca o bună nădejde în ceasul trebuinței. Urăște cuvintele lumii, ca inima ta să-L vadă pe Dumnezeu.
Avva Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, Cuvântul XVI, Filocalia, vol. 12
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.