Psaltirea

 Psaltirea – http://sfgheorghe.ca/psaltirea.pdf

Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. (Iacob 5, 13)

Ce este Psaltirea

Psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub inspirația Duhului Sfânt, în forma unor psalmi, adică stihuri în versuri fără rimă, la origine cântate la harpă. Numele în limba româna vine de la traducerea din limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântari acompaniate cu instrument muzical”. Psaltirea cuprinde 150 de psalmi, care au fost împărțiți în 20 de catisme pentru citirea ei în cult. Alături de Sfintele Evanghelii și Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească. Singura perioadă a anului bisericesc când nu se citeşte Psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbata Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor.

Psalmii, grupați în catisme sau luați în parte, sunt prezenți în toate slujbele bisericești. Așa se face că auzim de mai multe ori la aceeași slujbă la care participăm expresii, cuvinte, stihuri deosebit de frumoase, fără să ne dăm seama întotdeauna care le este proveniența. Cele mai multe sunt luate din psalmi. Astfel avem textul: “Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa”, care constituie stihul al IV-lea de la utrenia Învierii. Alt text binecunoscut este: “al Domnului este cerul și pământul și toată plinirea lor” – formula pe care o rostește preotul de fiecare dată, la pecetluirea mormântului, și care este luată din psalmul 23, 1. Tot din Psaltire este luat textul: “Binecuvântează suflete al meu pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui”, care formează Antifonul I de la Sf. Liturghie și este luat din psalmul 102, 1. La fel, cuvintele “Mântuiește Doamne poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta” pe care le auzim la fiecare Sf. Liturghie, când preotul arată Sfintele Daruri (după împărtășire), sunt luate din psalmul 27, 12. Expresia : “Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă“, care formează răspunsul, la Sf. Liturghie, când preotul arată pentru ultima dată Sfintele Daruri, provine din psalmul 117, 24-25. Formula : “Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac” pe care o cântăm la încheierea Sfintei Liturghii este luată din psalmul 112, 2. Textul : “Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul; cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului”, care constituie rugăciunea de la masa de seară este luată din psalmul 21, 30. (Extras din Cartea psalmilor în spiritualitatea ortodoxă – Pr. Prof. Dr. D. Abrudan)

Sfântul Vasile cel Mare precizează în “Cuvântul-înainte la Psalmi” că Psaltirea “este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguinţa lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă, cugetele cele înţelepte.

(…) Psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor; el face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este tovarășul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrajmașie. Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăză și mângaierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase, una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate. Început pentru începători, el este creștere pentru cei care propășesc pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.”

Rânduiala citirii Psaltirii

Sf Ioan Gură de Aur: “Mai bine să înceteze soarele călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii.” Când se citeşte de către credinciosul de rând, se începe cu formula “Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”, se continuă cu rugăciunile începătoare, troparele de umilinţă, “Doamne miluieşte” de 40 de ori, Rugăciunea către Sfânta Treime, după care se începe a citi Psaltirea “încet şi cu luare aminte, fără să te grăbeşti şi cugetând mereu, ca să înţelegi şi cu mintea cele ce citeşti!”

Psalmii pot fi citiți fie la rând, după puterea și râvna fiecăruia, fie catismă după catismă, cu recomandarea ca odată o catismă începută, să fie citită fără întrerupere până la rugăciunea de sfârșit. De asemenea, psalmii pot fi citiți și pe sărite, în funcție de starea sufletească în care ne aflăm. O listă a psalmilor pentru diferitele trebuințe sufletești și trupești am introdus la rubrica noastră Post. Rugăciune. Sfinți Sărbători. Lista aceasta aparține Sfântului Arsenie Capadocianul și ne este cu căldură duhovnicească recomandată de Părintele Paisie Aghioritul.

Este obligatoriu a cere binecuvântarea preotului pentru a citi psalmi? Despre ispite

Binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltirii este bună și recomandată, dar nu este obligatorie. De regulă, credincioșii cer binecuvântare să citească psalmi de teama ca valul ispitelor să nu se accentueze. Temerea aceasta este însă neîntemeiată. Părintele Paisie Olaru, vorbind despre puterea rugăciunii însoțite de psalmi asupra duhurilor necurate, spune: “Diavolii se tem de psalmi pentru că, cine se roagă cu psalmi, îi arde pe diavoli ca și cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinții de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, acestia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la lupta cu diavolii fără arme. Or, daca nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor, spre osândă. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.” (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhoviceşti, cu pr. Paisie Olaru)

Părintele Arsenie Muscalu spune că: “Citirea din Psaltire este foarte potrivită cu postul și nu este primejdioasă în niciun fel, așa cum nu este primejdioasă rugăciunea. E adevărat că în Psaltire sunt exprimate anumite lucruri, într-un anumite fel: găsiți acolo un mod de exprimare care arată așa, ca un fel de răzbunare, ca un fel de luptă cu vrașmașii. Mai întâi, că peste tot unde este vorba de vrăjmași, noi trebuie să înțelegem pe vrăjmașul nevăzut. Psaltirea descrie lupta sufletului cu vrașmașii nevăzuți. De unde pot apărea unele ispite: în momentul în care omul se întărâtă în chip pătmaș, citește Psaltirea cu patimă, ca și cum și-ar blestema vrașmașii, pe cei care i-au făcut rău; în clipa în care omul face lucrul acesta, e de așteptat să se aleagă cu multe ispite. Dar nu din cauza Psaltirii, ci din cauza felului cum o citește. Psaltirea nu poate să aducă niciun fel de rău, așa cum nu ne aduce niciun fel de rău rugăciunea. Fiecare însă trebuie să simtă care este puterea lui și s-o citească după puterea lui, să nu exagereze. Să-și aleagă ceva după puterea lui, să nu citească numai așa de dragul de a citi, urmărind numai cantitatea.”

Teologi și Sfinți Părinți despre citirea, folosul și înțelegerea Psaltirii

Starețul Varsanufie de la Optina: “Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: “Mă simt foarte rău. Cele dinafara toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufletește. Femeia mea nu mă înțelege. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de facut? Cum să mă eliberez de această durere sufletească?” I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: “Doamne, cand s-au înmulțit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. “Stăruie asupra acestui stih și citește mereu toată Psaltirea. Și cred că Domnul te va ușura”. A trecut puțin timp și am primit o scrisoare de la el: “Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înțeleg nimic”. I-am răspuns: “Starețul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: “Tu nu înțelegi, dar diavolii o înțeleg foarte bine și fug departe de tine. Citește-o”. Și deși acum nu o înțelegi; încet-încet vei începe sa o înțelegi. Eu nu știu ce se va întâmpla, dar îți repet: citește Psaltirea îin fiecare zi câte puțin. Și Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta și te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.

Părintele Arsenie Boca: “Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoştinţa cea din păţanie, sau învăţăturile din durere, singura cale care poate învăţa ceva pe oameni. Aşa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătăţii lui Dumnezeu, ţinută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Lumina ei atrage luarea-aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieţii omeneşti, îndeamnă sufletul la ascultare şi smerenie, cu care oricine poate birui toate potrivniciile din calea mântuirii şi poate răbda toate patimile ispitelor.” (Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002)

Sfântul Atanasie cel Mare: “Cine citeşte Psalmii, acela – lucru minunat – rosteşte cele scrise ca pe nişte cuvinte ale sale, îi cântă ca şi cum ar fi scrişi de dânsul sau despre dânsul, îi citeşte şi îi înţelege ca şi cum ar fi alcătuiţi de dânsul. Cuvintele Psalmilor servesc pentru cei ce-i cântă ca o oglindă în care el îşi priveşte sufletul său şi rostind cuvintele le simte ca izvorând din fiinţa sa”.

Arhimandritul Teofil Părăian: Chiar şi rugăciunea formalistă e o dovadă că vrei să faci mai mult. Cine nu se roagă nici formal, nu se roagă deloc. Cum să ajungă acela la un alt fel de rugăciune sau măcar la rugăciunea formală? Sigur, cei mai mulţi dintre oamenii care se roagă, cel puţin cei care au ajuns în faţa mea şi am putut constata cum le e rugăciunea sau cum sunt angajaţi ei în rugăciune, nu se roagă, ci rostesc formule de rugăciune… Dintre psalmi, am doi preferaţi şi aceia se potrivesc cel mai bine cu starea mea sufletească. Asta nu înseamnă că nu citesc şi alţi psalmi sau că nu mă rog şi cu cuvinte din alţi psalmi. Ceea ce se potriveşte cu sufletul meu este cuprins în Psalmul 22 şi în Psalmul 102, dar şi cu celelalte rugăciuni pe care le-a spus Psalmistul încerc să mă identific, să mă verific şi să mă raportez la ele. Trebuie să le spunem şi noi ca rugăciuni de ritual, chiar dacă nu sunt total rugăciunile noastre sau nu toţi suntem identificaţi cu rugăciunile pe care le facem. Chiar dintre cei care se silesc în rugăciune, unii se opresc numai la citirea formală a Psaltirii, a acatistelor, şi nu se identifică cu ele. Dacă nu se identifică, nu au prea mare spor, că rostesc cuvinte străine de aşezarea lor sufletească. Cel mai bine este să îţi aproprii cuvintele şi să găseşti resorturi sufleteşti care să te angajeze în rugăciune prin cuvintele pe care le rosteşti. Dacă am rămâne numai la cât spunem noi sau la cât putem rosti noi, din puterea noastră, nu am putea să ne ţinem angajaţi într-o rugăciune care să aibă o durată.

Sfântul Ioan de Kronstadt: Unde a dispărut cititul psalmilor, de Dumnezeu inspiraţi, care era lectura favorită a strămoşilor noştri, nu numai a poporului de rând, ci şi a boierilor şi cnejilor? Unde sunt casele în care se mai citeşte psaltirea, cea de Dumnezeu inspirată şi care dă omului o atât de mare credinţă în Dumnezeu, o atât de puternică speranţă în El, atunci când este lovit de o nenorocire, de-o boală, de un necaz, de-o supărare, şi o atât de ardentă iubire de Dumnezeu? Unde a dispărut cititul psalmilor, de Dumnezeu inspiraţi, care era lectura favorită a strămoşilor noştri, nu numai a poporului de rând, ci şi a boierilor şi cnejilor? Nu mai există. De aceea mulţi şi-au pierdut credinţa, nădejdea creştină, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, apărând în loc necredinţa, disperarea, ura. Nu mai există rugăciune înflăcărată, nici curăţia moravurilor, nici duh de umilinţă, inimă zdrobită, pentru ispăşirea păcatelor, nu mai există bucurie, pace, dreptate întru Duhul Sfânt. Majoritatea creştinilor sunt pătrunşi de duhul lumii, duhul ziarelor şi revistelor, al scriitorilor profani, care şi aceştia, la rândul lor, sunt pătrunşi de duh păgân, nu creştinesc, duh care tăgăduieşte inspiraţia divină a Sfintei Scripturi şi care se exaltă pe sine, trufaşa şi îngâmfata sa deşteptăciune, duhul deşertăciunii vieţii pământeşti.” (Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005)

Sfântul Teofan Zăvorâtul: “Rămâne la libertatea fiecăruia să aleagă ce fel de rugăciuni doreşte. Citeşte Psaltirea. Acolo în fiecare psalm poţi întâlni chemări însufleţitoare către Dumnezeu. Dintre ele alege pe cele care sunt mai aropiate de starea ta şi îţi sunt mai pe suflet; apoi învaţă-le şi repetă-le ba pe una, ba pe a doua, ba pe a treia. Cu ele să alternezi pravila ta şi ele să fie pe limba ta în toată vremea şi în toate lucrările tale în intervalul de la săvârşirea unei pravile la alta. Poţi să-ţi alcătuieşti şi propriile tale rugăciuni, care să-ţi exprime mai bine nevoia ta, după modelul celor 24 de rugăciuni scurte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le ai în cartea de rugăciune la rugăciunile de dimineaţă.” (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2013)

Maica Siluana Vlad: Prima şi cea mai puternică rugăciune este Psaltirea.E bine să ceri binecuvântare de la părintele duhovnic şi să citeşti în fiecare zi câte o catismă sau un psalm, punând semn acolo unde rămâi, pentru ziua următoare. Să nu uiţi însă, atunci când citeşti psalmii, că vrăjmaşii sunt, de cele mai multe ori, înlăuntrul nostru, sunt în gândurile noastre. Dacă ne vom birui gândurile rele sau măcar le vom opri la timp, mulţi vrăjmaşi exteriori vor dispărea sau se vor preface în prieteni. Apoi, să citeşti în fiecare zi un capitol sau măcar câteva versete din Sfintele Evanghelii. Acela e cuvântul lui Dumnezeu şi, citit cu regularitate şi atenţie, se “întrupează în noi” şi vrăjmaşii se risipesc ca fumul… Şi al treilea pas, la fel de important ca primii doi, este binecuvântarea “celor ce ne urăsc”, “celor ce ne blestemă” aşa cum ne învaţă Însuşi Mântuitorul. Există, de asemenea, rugăciuni pentru vrăjmaşi făcute de Sfinţii care au învăţat să iubească şi care ne ajută pe noi, neputincioşii, ori de câte ori le citim cu credinţă. Şi ca toate acestea să lucreze, învaţă să ierţi, aşa cum ne cere şi ne învaţă Bunul Dumnezeu. Cu dragoste, M. Siluana.

Pr. Prof. Dr. Necula despre citirea Psaltirii: Credincioşii mai zeloşi citesc psalmi şi acatiste despre care ne întreabă adeseori cum să le citească. Îmi zic: „Cum se citeşte Psaltirea? Să îmi daţi binecuvântare!”, iar eu le răspund: „Nu este nevoie să iei binecuvântare”. Psaltirea face parte din Sfânta Scriptură, o putem citi oricând; este şi carte de cult din care ne alegem câte catisme putem, în funcţie de evlavia pe care o avem, nefiind un număr precis de psalmi sau catisme. Unii îşi încarcă programul de rugăciune cu citirea, aproape cu regularitate, a două, trei catisme sau cu acatiste ale unor sfinţi. Mă întreabă: „Ce acatist să citesc?”; „Citeşte-l pe cel care este închinat sfântului din ziua sau perioada respectivă sau pe cel care crezi că se potriveşte stării sufleteşti!”. Acatistele au şi ele un oarecare specific, spre lauda unui sfânt. Orice acatist care este înscris în cartea de rugăciuni se poate citi, nu neapărat cu preferinţe speciale, ţinând cont că rugăciunea nu ţi-o îndeplineşte sfântul respectiv, ci el mijloceşte ca Hristos să ne asculte rugăciunea. Sfântul ne pregăteşte calea, iar Hristos Domnul ne ajută. Dacă noi acordăm o importanţă prea mare sfinţilor şi credem că ei ne rezolvă problemele, greşim din punct de vedere dogmatic, fiindcă sfinţii nu sunt decât rugători. Citeşte acatistele pe rând, nu cu preferinţă. Dacă ţi-ai luat un sfânt pe care îl simţi că ţi-e protector, te ajută, îi porţi numele, citeşte-i acatistul, roagă-te pentru rugăciunile lui. (Sursa: Ziarul Lumina)

Sf. Atanasie cel Mare: Psaltirea “cuprinde în sine zugravite toate simțămintele oricărui suflet omenesc, schimbările și înnoirile lui, așa că dacă cineva voiește, poate să-și ia și să-și însușiească zugrăvirea ce i se potrivește”.

Sf. Ambrozie: Psaltirea este “glasul Bisericii în mărturisirea prin cântare a credinței celei una”.

Părintele Paisie Aghioritul: ,,- Gheronda, cum ați început să vă rugați cu Psal­tirea folosind „cazurile” Sfântului Arsenie? – Sfântul Arsenie [Capadocianul], deoarece nu avea în Molitfelnic rugăciunile corespunzatoare pentru toate cazurile în care oamenii îi cereau ajutor, folosea și Psalmii. A scris într-un caiet împrejurarea pentru care folosea fiecare psalm. Când acest caiet a ajuns în mâinile mele, am început să citesc Psaltirea, făcând rugăciune pentru situația în care se citea fiecare psalm. Îmi spune gândul că in rugăciunea cu Psaltirea mult ajută și Sfântul Arsenie. (din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugaciune”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013)

Ce trebuie să știm despre Psaltirea Maicii Domnului

Faţă de Psaltirea lui David, cea închinată Maicii Domnului nu este o carte canonică. Această adunare de imnuri scrise în cinstea Preasfintei Fecioare Maria, ca şi Prohodul Maicii Domnului, este de origine slavă şi a fost compusă de-a lungul timpului din evlavie şi dragoste pentru Împărăteasa cerului. Tradusă în ultima vreme şi în limba română, Psaltirea Macii Domnului este citită de unii credincioşi cu evlavie, deşi ea nu este generalizată în cultul Bisericii Ortodoxe Române. Trebuie să precizăm că pentru bunii creştini cu o evlavie deosebită către Maica Domnului, Biserica noastră dreptmăritoare are foarte multe acatiste, două paraclise,  dar şi o carte mai puţin cunoscută, Canoanele Maicii Domnului, care cuprinde un număr de 56 de canoane atribuite Sfântului Ioan Damaschin. La mănăstiri, aceste canoane sunt citite după rânduială în cadrul Pavecerniţei. Canoanele Maicii Domnului sunt cântări de o frumuseţe literară şi o profunzime teologică deosebite. Citirea lor va aduce în sufletul credincioşilor alese bucurii duhovniceşti, pace şi binecuvântarea Maicii Domnului. (Sursa: doxologia.ro)