În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Sfântului Mucenic Sozont.
Acest sfânt se tragea după neam din Licaonia (Asia Mică) şi a
trait în timpul împaraţiei lui Diocletian (către 304). Înainte de a
primi sfântul botez se numea Tarasie, şi era păstor de oi. De la
păstorit el a învăţat arta de a paşte oile duhovniceşti, şi a adus un
mare număr de păgâni la credinţă prin propovăduirea sa.
Primind încredinţare printr-o vedenie că a venit vremea de a-şi vărsa sângele pentru Hristos, sfântul s-a dus la un templu idolesc de lânga Pompeiopolis (în Cilicia), unde păgânii adorau o statuie în aur a Artemisei, a tăiat mâna de aur a idolului, iar preţul ce a luat pe ea l-a împărţit săracilor. Pentru care domnitorul locului făcând rău multor bănuiţi nevinovaţi, sfântul s-a vădit pe sine, spre uimirea păgânilor. Şi îndată fost dus în faţă lui Maximian, guvernatorul Ciliciei, a fost supus la bătaie cumplită şi la alte multe chinuri, încât sfântul şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Atunci păgânii au aprins un foc mare, ca să ardă trupul sfântului mucenic. Insă o furtună puternică s-a pornit ca din senin şi ploaia a stins focul, iar păgânii s-au împraştiat înspăimântaţi, lăsând pe creştinii pioşi să ia moaştele sfântului.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli Evod şi Onisifor.
Sfântul Evod s-a numărat între cei 70 de apostoli şi a fost în
urma lui Petru episcop la Antiohia cea mare (Siria). Succesorul său,
sfântul sfinţitul mucenic Ignatie Teoforul (Purtătorul de Dumnezeu,
prăznuit la 20 decembrie),
ucenic al sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, îl pomeneşte
în scrisoarea sa către Antiohieni cu aceste cuvinte: "Amintiţi-vă de
binecuvântatul părinte Evod, care a fost făcut de către Apostoli primul
vostru păstor". Precum se vede din Epistolele Fericitului Pavel,
săvârşind el nevoinţa mare între cei şaptezeci, s-a făcut predicator
vestit al Cuvântului.
Sf. Evod a slujit ca episcop timp de 27 de ani şi a murit ca mucenic în zilele împăratului Nero (54-68). Sfântul Evod a lăsat mai multe scrieri. În una din acestea el scrie că Prea Sfânta Fecioară Maria a născut pe Mântuitorul lumii la vârsta de 15 ani. Alte scrieri ale sfântului nu ni s-a păstrat. Istoricul bisericesc Nichifor Calist pomenea însă, în secolul al XIV-lea, o altă carte, numită Steaua. Sfântul Evod a primit cununa muceniciei în anul 66 după Hristos.
Iar Onisifor, este cel pe care îl pomeneşte Apostolul în Epistola a doua către Timotei: "Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat, ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine." (II Timotei 1, 16-18).
Acesta a fost făcut episcop al Colofoniei (Asia Mica), iar mai târziu în Corint, că era vrednic şi puternic la cuvânt, şi pâna la sânge a întărit credinţa, murind muceniceşte în oraşul Pariul, nu departe de Efes, pe când propovăduia pe Hristos locuitorilor păgâni din Helespont.
Acesta în ceata propovăduitorilor împreună cu Apostolul Evod se sălăşluieşte în cereştile locaşuri.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Evpsihie, care de sabie s-a savârsit.
Sf. Mucenic Eupsihie s-a născut în Cezareea Capadociei, în unele sinaxare spunându-se că ar fi fost fiul senatorului Dionisie. În timpul unei persecuţii a creştinilor sub împăratul Adrian, acesta a fost prins şi torturat. După ce l-au torturat, l-au aruncat în temniţă, unde un înger i-a vindecat rănile.
Când l-au eliberat, Evpsihie şi-a împărţit toată averea săracilor ba chiar a dat o parte şi duşmanilor săi care l-au denunţat şi l-au dat pe mâna călăilor. Sub noul guvernator, sfântul a fost arestat din nou. Păgânii l-au agăţat sus şi i-au scrijelit trupul cu gheare de fier după care i-au tăiat capul. Martirul s-a stins din viaţă în timpul împăratului Hadrian (117-138).
Tot în aceasta zi s-a savârsit adormirea Preacuviosului Luca, cel din eparhia licaonilor, ce a fost al treilea egumen al Manastirii Mântuitorului, unde se cheama Pârâul Adânc.
Sfântul Luca din Prusa a fost al treilea sfânt egumen al Mănăstirii Mântuitorului, în Batheos Ryakos (lângă Triglia, Lykaonia). A murit în pace, la sfârşitul secolului al X-lea.
Primul sfânt egumen a fost Sf. Vasile care s-a săvârşit la începutul secolului al IX-lea, la 1 iulie după calendarul grecesc; al doilea egumen a fost Sf. Ignatie (prăznuit la 27 septembrie).
Mănăstirea era renumită pentru stricteţea vieţii ascetice a vieţuitorilor ei.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Macarie de la Optina.
Cel ce avea să devină Sf. Macarie, s-a născut în anul 1788 în nobila familie Ivanov, fiind botezat cu numele Mihail în cinstea Sf. Mihail din Tver (prăznuit la 22 noiembrie). Părinţii săi aveau o proprietate în satul Shepyatino, districtul Dimitrov, provincia Orel. Mai aveau o proprietate şi în satul Zhelezniki, aceeaşi provincie, unde şi locuiau. Familia Ivanov s-a mutat la Moscova în 1794 pentru ca Elisabeta să poată fi tratată de tuberculoză.
Mama lui Mihail, pe care acesta a iubit-o foarte mult, a murit în 21 ianuarie 1797 şi a fost înmormântată la Mănăstirea Sf. Andronic. Băiatul doar de nouă ani, a fost dus în satul Karachev să trăiască cu sora sa Daria şi soţul ei Simeon Peredelsky, care a primit o funcţie la Curtea Districtuală din Karachev. Mihail a învăţat la şcoala primară din parohie.
Prin 1801, Mihail şi cei doi fraţi ai lui s-au mutat în casa mătuşii Anna M. Verevkina, unde au crescut împreună cu singurul ei fiu. In 1802, când a împlinit 14 ani Mihail şi fratele său Alexis s-au angajat ca asistenţi contabili la Trezoreria Lgov. Cu toate că nu era un servici uşor, Mihail şi-a îndeplinit sarcinile cu precizie şi atenţie, atrăgând atenţia autorităţilor provinciei.
În 1805 Mihail a fost numit şef al Departamentului Financiar al Trezoreriei din Kursk. În timpul liber îi plăcea să citească şi să cânte la vioară. Tatăl său s-a stins din viaţă în 17 martie 1806 după o boală grea şi a fost înmormântat la biserica parohială din Turischev.
În octombrie 1810 Mihail a vizitat Sihăstria Ploschansk, aflată la 24 de mile de proprietatea familială din Schepyatino. De acolo le-a scris fraţilor săi că le lasă lor toată proprietatea pentru că are de gând să rămână la mănăstire. Singura condiţie pe care le-a pus-o a fost ca ei să doneze suma de 1000 de ruble pentru a ridica o biserică de piatră la Turischev, unde a fost înmormântat tatăl lor.
Nici cei mai apropiaţi ai lui Mihail n-au ştiut dacă vizita sa la mănăstire a fost premeditată sau întâmplătoare. Părea înclinat spre viaţa monahicească dar probabil că nu s-a putut hotărî decât după ce a experimentat pe viu acest fel de a trăi în mănăstirea Ploschansk.
Mihail a intrat în Mănăstirea Maicii Domnului de la Ploscansk la vârsta de 22 de ani. Era o mănăstire modestă, fără chilii prea mari, deloc îmbelşugată şi izolată de zonele populate. Poate chiar acest lucru l-a atras în primul rând pe Mihail. Vieţuitorii erau 50 la număr, conduşi de Ieromonahul Ioanichie. La o lună de la intrare, Mihail a fost novice iar in 24 decembrie 1810 a fost tuns rasofor cu numele Melchisedec. Nu l-au deranjat lipsurile din mănăstire şi munca grea ci faptul că la mănăstire nu erau părinţi în vârstă care să-i îndrume duhovniceşte.
Auzind de părinţii bătrâni sporiţi duhovniceşte care trăiau în pădurile din Bryansk şi în mănăstirile aparţinătoare diocezelor Orel şi Kursk, monahul Melchisedec şi-a dorit multă vreme să meargă să-i cunoască şi să înveţe din cuvântul lor, dar nu a avut ocazia.
În 1814, în pelerinajul pe care l-a făcut la Kiev, pentru a se închina la moaştele diferiţilor sfinţi, la întoarcere a cunoscut nişte părinţi îmbunătăţiţi cu care a putut conversa.
Părintele Pavel, care se trăgea dintr-o familie de comercianţi din Rostov şi care a fost tuns la Muntele Athos, a devenit stareţul mănăstirii Ploschansk în 1815. Acesta a observat râvna monahului pentru viaţa monahicească şi pentru îndeplinirea ascultărilor sale. În 7 martie 1815, stareţul Pavel l-a tuns monah cu numele de Macarie. La numai câteva zile, în 12 martie Episcopul Dositeu al Orel şi Sevsk l-a hirotonit ierodiacon.
Schimonahul Atanasie (Zakharov), un discipol al Sf. Paisie Velichkovsky (prăznuit în 15 noiembrie) era în vizită la Ploschansk în 1815. El trăia la Mănăstirea Valea Albă şi la Mănăstirea Florischev din provincia Vladimir. În timpul şederii sale la Ploschansk, părintele Atanasie a căzut de pe o bancă şi şi-a dislocat o articulaţie la picior. În 1816 s-a dus la Mănăstirea Cholnsk unde şi-a revenit parţial dar nu a mai putut merge fără cârjă. În 1817 s-a întors la Ploschansk şi monahul Macarie s-a mutat în chilia lui pentru a avea grijă de el.
Părintele Atanasie a influenţat în mare măsură dezvoltarea spirituală a monahului Macarie, care-l considera părintele şi învăţătorul său. Timp de 7 ani el a trăit la Mănăstirea Neamţ, unde a fost tuns de Sf. Paisie Velicikovski. Părintele Atanasie şi-a încheiat cursul vieţii în 17 octombrie 1825 murind în braţele monahului Macarie. Mai departe a trăit la Ploschansk timp de 10 ani, luând ca exemplu viaţa trăită de mentorul său.
Monahul Atanasie avea copii după traducerile vieţilor sfinţilor făcute de Sf. Paisie, chiar el traducând Viaţa Sf. Grigorie Sinaitul, Omiliile Catehetice ale Sf. Teodor Studitul, Omiliile Sf. Grigore Palama şi multe ale scrieri importante. Părintele Macarie nu numai că a citit, a copiat şi şi-a însuşit înţelepciunea din acele scrieri, dar le-a şi publicat pentru folosul altora.
Monahul Macarie a primit taina sfintei preoţii din mâna Episcopului Dositei al Orel şi Sevsk în 27 mai 1817. Când egumenul Pavel s-a retras la rezidenţa episcopală din Kaluga în 1818, l-a înlocuit Ieromonahul Serafim, un discipol al monahului Vasile (Kishkin), stareţul Mănăstirii Valea Albă. Monahul Serafim a condus foarte bine Mănăstirea Ploschansk, călăuzind monahii în viaţa duhovnicească.
Cu binecuvântarea Monahului Serafim, Monahul Macarie a mers în pelerinaj la Kiev în anul 1819 împreună cu ierodiaconul Paladie. Acolo l-au cunoscut pe Arhimandritul Antonie, cel care avea să devină Arhiepiscopul Voronezh şi Zadonsk. La întoarcere, cei doi au vizitat Mănăstirea Glinsk, unde părintele Macarie l-a cunoscut ierodiaconul Samuel, care avea experienţă în rugăciunea minţii. Deoarece Monahul Atanasie nu i-a vorbit niciodată de această practică, Macarie a fost bucuros că a găsit pe cineva să-i spună mai multe din proprie experienţă despre acest tip de rugăciune.
În 1824, Părintele Macarie a mers la Rostov să se închine la moaştele Sf. Dimitrie (prăznuit în 21 septembrie şi 28 octombrie), tot atunci vizitând şi Mănăstirea Optina cu noul schit pentru prima dată.
Într-un scurt interval de timp, doi dintre îndrumătorii duhovniceşti ai Părintelui Macarie s-au dus la Domnul: Părintele Atanasie în 1825 şi egumenul Serafim în 1826. Ieromonahul Marcellinus a fost ales stareţ al Mănăstirii Ploschansk, în plus faţă de îndatoririle pe care le avea ca asistent al Episcopului Gabriel. Timp de doi ani a rămas la Orel, în timp ce Mănăstirea Ploschansk era administrată de părintele Anatol, economul.
În 10 iunie 1826 Părintele Macarie a fost numit vicar al mănăstirii. În ianuarie 1827 a fost ales duhovnic al Mănăstirii Sf. Treime din Sevsk, începând astfel drumul său duhovnicesc care a durat până la sfârşitul vieţii sale. El nu a ales să fie duhovnic ci a acceptat ca ascultare faţă de episcop.
În 1828 Părintele Leonid (Nagolkin) a venit la Ploschansk de la Mănăstirea Sf. Alexandru de Svir, împreună cu alţi discipoli, întâmplare care a fost considerată de Părintele Macarie ca un răspuns la rugăciunile sale, deoarece Părintele Leonid era un om de mare înţelepciune duhovnicească. Acest sfânt părinte care a dus războaie cu mulţi vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, putea să dea sfaturi folositoare tuturor celor aflaţi în ispite. El a înţeles din propria sa experienţă că cei care doreau să-L urmeze le Domnul trebuiau să-şi pregătească sufletul pentru ispite (I. Sirah 2:1). Mai mult, părintele Leonid l-a primit pe părintele Macarie să-i fie discipol şi fiu duhovnicesc. După ce Părintele Leonid s-a mutat la Optina, în 1829, Părintele Macarie a ţinut legătura cu acesta prin lungi epistole.
Părintele Macarie s-a dus în vizită la Optina la părintele său duhovnicesc în 1831, în drumul său spre Petersburg, unde episcopul Nicodim al Orel îşi exercita funcţia pe care o avea în cadrul Sf. Sinod. Acesta l-a numit pe Părintele Macarie econom şi administrator, spre nefericirea celui din urmă. Părintele Macarie era îngrozit de agitaţia pe care o presupunea viaţa la oraş, tânjind după liniştea lăsată în urmă la mănăstire. Cu toate acestea nu a renunţat la funcţia sa, din ascultare faţă de episcop.
După aproape un an în Petersburg, Părintele Macarie s-a întors la Mănăstirea Ploschansk. Pe drumul de întoarcere, l-a vizitat din nou pe părintele Leonid la Optina, exprimându-şi în scris către Părintele Moise dorinţa sa de a rămâne la Schit în Optina, cât de curând posibil. Dar mutarea mult dorită nu a avut loc decât în 14 ianuarie 1834.
După 23 de ani trăiţi la Ploschansk, Părintele Macarie a păstrat toată viaţa sa un loc special în inima sa pentru această mănăstire. În cele din urmă, în 5 februarie 1834 Părintele Macarie a ajuns la Optina.
La vârsta de 46 de ani, Părintele Macarie s-a lăsat complet la voia Părintelui Leonid, arătând ascultare şi smerenie totală. La început l-a ajutat pe părinte cu corespondenţa, dar cu timpul, responsabilităţile lui au crescut. În octombrie 1836 a fost numit duhovnic al mănăstirii. După ce părintele Antonie a fost desemnat stareţ al Mănăstirii Sf. Nicolae din Maloyaroslavets, Părintele Macarie l-a urmat ca egumen al schitului din 1 decembrie 1839. Această nouă poziţie a părintelui Macarie nu a schimbat cu nimic relaţia sa cu Părintele Leonid. Primul nu făcea nici o mişcare fără binecuvântarea celui de-al doilea, punându-şi nădejdea în ajutorul şi puterea rugăciunilor sale.
Părintele Leonid a rămas la fel de smerit faţă de părintele său duhovnicesc până în clipa când acesta s-a stins din viaţă în 11 octombrie 1841. Chiar şi după mutarea acestuia de la schit la mănăstire, Părintele Macarie îl vizita zilnic, cerându-i sfatul în diverse probleme.
Pe timpul cât a fost bolnav, Părintele Leonid şi-a îndrumat fiii duhovniceşti la Părintele Macarie pentru călăuzire spirituală. Observând la Părintele Macarie aceleaşi calităţi duhovniceşti, pe care le avea şi Părintele Leonid, cei care l-au consultat pentru problemele de zi cu zi l-au recomandat cu încredere şi altora, astfel încât numărul fiilor duhovniceşti ai părintelui creştea din an în an. Părintele a mai fost ales şi îndrumător al novicilor şi al celor ce urmau să fie tunşi în monahism.
Părintele Macarie era între oameni de dimineaţa până seara, rezolvând pe lângă asta şi problemele de corespondenţă destul de numeroase. Uneori părintele era extenuat de mulţimea de oameni şi de numărul scrisorilor pe care trebuia să le scrie, dar smerenia şi dragostea sa pentru oamenii răniţi fizic şi spiritual nu-i permitea să-şi scurteze absolut deloc timpul acordat acestora.
Părintelui Macarie i-a plăcut întotdeauna să citească din scrierile sfinţilor părinţi. La Ploschansk, el a copiat multe din traducerile Sf. Paisie Velicikovski, care erau în posesia schimonahului Atanasie. Cunoştinţele sale şi înţelepciunea duhovnicească s-au îmbunătăţit la Optina sub îndrumarea Părintelui Leonid, un discipol al părintelui Teodor de Svir, el însuşi discipol al Sf. Paisie. Părintele Antonie, stareţul schitului şi Părintele Moise, stareţul mănăstirii, au încurajat studiul cărţilor patristice, condiţiile pentru asta fiind foarte favorabile deoarece cele mai bune copii ale acestor scrieri se aflau la Optina.
În 1845, Ivan V. Kireyevsky, redactorul publicaţiei "Moscovitul", l-a rugat pe Părintele Macarie să scrie o biografie a Sf. Paisie pentru revista sa. În 1846, părintele Macarie era în vizită la familia Kireyevsky pe proprietatea lor şi discuţia s-a îndreptat spre tema lipsei de cărţi duhovniceşti atât de necesare pentru urcuşul spiritual al creştinilor. Natalia Kireyevsky, fiică duhovnicească a părintelui din 1838, chiar avea în posesie câteva manuscrise duhovniceşti pe care era dispusă să le doneze.
La începutul anului 1847 s-a publicat biografia Sf. Paisie Velicicovski, cu extrase din scrierile sale. De-a lungul timpului, 16 cărţi de literatură patristică s-au publicat sub coordonarea părintelui, printre care scrierile Sf. Nil de Sora, ale Sfinţilor Varsanufie şi Ioan, ale Sf. Simeon Noul Teolog şi ale Sf. Isaac Sirul.
În 1853 părintele s-a retras din funcţia de stareţ al schitului Sf. Ioan Botezătorul, fiind urmat de Părintele Pafnutie. Aceasta s-a întâmplat în 30 noiembrie, exact 14 ani de la numirea sa în funcţie.
În 1859, una din fiicele duhovniceşti ale Părintelui Macarie a căzut grav bolnavă, fiind pe moarte. Maria l-a rugat pe Părintele Macarie să se roage pentru ca Domnul să-i cruţe viaţa ca să-l mai poată vedea pe fiul ei. Părintele i-a răspuns că femeia îşi va reveni dar că amândoi vor muri cam în acelaşi timp. Bătrâna le-a spus cunoscuţilor ei despre premoniţie atrăgându-le atenţia că moartea ei este în legătură strânsă cu moartea părintelui. Maria a murit în 23 august 1860, fiind de faţă Părinţii Macarie şi Leonid Kavelin.
În 26 august, Părintele s-a îmbolnăvit de o boală a aparatului urinar, fiind consultat şi tratat de un medic care se afla la Optina pe atunci. Părintele Macarie s-a simţit mai rău în acea seară şi l-au dus la medicul personal al unui bogătaş. Acel doctor nu era de găsit, deci Părintele Kavelin s-a dus la un alt doctor să-I ceară sfatul. Însă starea generală a părintelui Macarie nu s-a îmbunătăţit şi a fost miruit şi împărtăşit cu Sfintele Taine dătătoare de viaţă ale Mântuitorului. În 2 septembrie el a primit două daruri care l-au bucurat foarte mult. Unul a fost o icoană din smalţ a Maicii Domnului de la Mitropolitul Filaret al Moscovei, pe care acesta a purtat-o pe piept, iar celălalt dar a fost o cruce care conţinea o bucată din Sfânta Cruce a Mântuitorului.
Părintele s-a simţit mai slăbit în 4 septembrie şi a primit Sfintele Împărtăşanie după Vecernie. În timpul cât a fost bolnav, fraţii care l-au îndrăgit au citit zilnic pentru el pravila de rugăciune, la orele potrivite. De asemenea, părintele îi ruga să ăi citească pasaje din sfinţii părinţi.
În 5 septembrie părintele Macarie a fost mutat din dormitorul său mic într-un loc mai încăpător şi mai aerisit. În timpul nopţii, schimonahul Ilarion care avea 90 de ani a murit, trăgându-se clopotele bisericii de trei ori, după cum era obiceiul la mănăstire, când murea unul din fraţi. Majoritatea au crezut că bat clopotele pentru Părintele Macarie devenind foarte neliniştiţi până când s-a anunţat că nu părintele Macarie a murit ci Ilarion.
In 6 septembrie Părintele Macarie a suferit de dispnee şi i s-a dat Sfânta Împărtăşanie, ajungând la el şi doi doctori să-l consulte dar nu s-a mai putut face nimic. Părintele s-a simţit mai rău în acea seară, primind pentru a doua oară Sf. Împărtăşanie pe la ora 8,00. Pe la miezul nopţii el a stat de vorbă cu duhovnicul său o jumătate de oră primind iertare şi dezlegare de păcate.
Părintele Macarie a cerut să i se citească rugăciunea celor pe moarte, pe care a ascultat-o stand pe un scaun. S-au mai citit Canonul şi Acatistul Maicii Domnului, precum şi Canonul Mântuitorului la utrenie, timp în care durerile părintelui s-au mai uşurat.
În timpul nopţii Părintele Macarie a cerut de mai multe ori să fie mutat din pat pe scaun, fiind liniştit, împăcat şi mulţumind celor din jurul său pentru ajutorul primit. La orele 6,00 în dimineaţa următoare a primit Sfânta Împărtăşanie pentru ultima oară.
La ora 7,00 dimineaţa în 7 septembrie 1860, Părintele Macarie a plecat la Domnul, în timp ce se citea cel de-al nouălea imn al Canonului Ieşirii Sufletului din Trup. Cu doi ani înainte de moartea sa a fost tuns în secret în Marea Schimă, de aceea o schimă care a fost sfinţită la Mormântul Mântuitorului a fost pusă pe trupul său. S-au citit mai multe panahide pentru sufletul său în timpul zilei.
Părintele Macarie a fost înmormântat în 10 septembrie într-un mormânt pregătit pentru el faţă în faţă cu altarul capelei sf. Nicolae din biserica mare. El a fost înmormântat în partea dreaptă a mormântului Părintelui Leonid, prietenul şi îndrumătorul său.
Patriarhul Moscovei a autorizat prăznuirea locală a Părinţilor din Optina în 13 iunie 1996. Dezgroparea moaştelor sfinţilor Leonid, Macarie, Ilarion, Ambrozie, Anatol I, Varsanufie şi Anatol al II-lea a început în 24iunie/7 iulie, 1998 şi s-a încheiat în următoarea zi.
Totuşi, datorită sărbătorilor hramului bisericii (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, etc.) asociate cu datele dezvelirii moaştelor, Patriarhul Alexei al II-lea a fixat ziua de 27 iunie/10 iulie ca dată de comemorare a acestui eveniment. Sfintele moaşte ale părinţilor se află acum în noua biserică a Icoanei Vladimir a Maicii Domnului.
Sfinţii părinţi din Optina au fost propuşi de către Patriarhia din Moscova pentru prăznuirea universală în 7 august 2000.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sozont
Troparul Sfântului Mucenic Sozont
Glasul al 4-lea
Mucenicul Tău, Doamne, Sozont, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te acum, preamărite, Făcătorului de bine, Domnului, să ne mântuiască de toate supărările şi primejdiile şi nevoile cei ce cinstesc astăzi cinstită pomenirea ta, Mucenice Sozont.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stea cu totul luminată te-a arătat Hristos la înălţimea Bisericii, cu adevărat, mucenice, ca să luminezi toată lumea cu strălucirile nevoinţelor tale, prealăudate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu săgeţile răbdării săgetând pe vrăjmaşii Domnului şi cu sabia bărbăţiei tăind oştile lor, ai luat cunună de biruinţă, Sfinte Mucenice Sozont.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fără de sămânţă ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, din Dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui şi ai născut cu Trup pe Cel din Tatăl, fără de maică şi pentru noi din tine fără de tată.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biseri ca Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerile sângiurilor tale, în chip de râuri curgând pentru Hristos, au stins focul necredinţei, pururea pomenite mucenice.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu răbdare ai suferit iuţimea chinuitor, ca un turn de nesfărâmat, mărite, stricând îngrădirea rătăcirii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca David pe Goliat, ai surpat pe vrăjmaşul gândului, împreună cu oastea lui cu praştia credinţei, întru tot mărite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu te-ai făcut Pricinuitoare de bunătăţile cele mai presus de fire pentru cei de pe pământ, Maica lui Dumnezeu; pentru aceea, cântăm ţie: Bucură-te!
Irmos: Se veseleşte de Tine Biseri ca Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele Dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfierbântându-te de dragostea lui Dumnezeu, Preafericite, cu cuvintele tale ai ars toată rătăcirea cea de uscăciune a celor fără de Dumnezeu şi bucurându-te, cântai: Mărire puterii Tale, Doamne,
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind Biserică a Domnului cu sfinţenie lucrată, ai năvălit la capiştea celor fără de Dumnezeu şi închinăciunile lor cu vitejie le-ai sfărâmat, mucenice, biruitorule prealăudate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Casă de doctorie a toată boala s-a arătat sfânta ta biserică celor ce cu credinţă năzuiesc şi cinstesc într-însa vitejiile tale, Mucenice Sozont, biruitorule minunate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară! Şi după naştere iarăşi te-ai arătat Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă fără de îndoială, cântăm: Bucură-te, Stăpână.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, lumina mea, în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, mucenice, fiind luminat cu Lumina Treimii, ai micşorat negura necredinţei celei cu mulţi zei, arătându-te luminător pururea luminând toate.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, arătându-te trandafir bine înflorit şi cu roşeala sângiurilor tale înfrumuseţat, ai umplut lumea de mirosul cel bun al minunilor tale, Fericite Mucenice Sozont.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tu, fiind strugure gândit al viei lui Hristos, ai izvorât vinul cel de bună umilinţă al muceniciei pentru cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Armă Nesfărâmată pe tine te punem înainte împotriva vrăjmaşilor; pe tine te avem Întărire şi Nădejde a mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind a te jertfi pentru dragostea lui Dumnezeu, ca o jertfă fără prihană ai fost primit la masa Lui. Pentru aceea, cu bună credinţă te cinstim, prealăudate.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plutind neudat pe luciul rătăcirii, ai ajuns la limanul Împărăţiei celei de sus, dobândind liniştea cea veşnică, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu unghii de fier sfărâma coastele tale fără de milă chinuitorul, iar tu cu mărire ţi-ai dat în mâinile lui Dumnezeu duhul, preafericite, pururea pomenite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, Minune mai nouă decât toate minunile! Că, zămislindu-Se în pântece Fecioresc fără de ispită de bărbat, Cel Ce cuprinde toate, nu S-a strâmtorat cu cuprinderea.
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Pe adevăratul şi de Dumnezeu purtătorul mucenic şi nevoitorul cel iscusit al dreptei credinţe, adunându-ne astăzi, cu mare glas să-l lăudăm, pe Sfântul Sozont tăinuitorul darului, pe dătătorul de tămăduiri cel bogat. Că se roagă lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În cuptorul chinurilor celor cu dureri fiind aruncat, mucenice, ai primit de la Dumnezeu rouă de răbdare şi cu mulţumire, strigai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având suflet mai luminat decât aurul, nu ai voit, mucenice, să jertfeşti zeului cel făcut de aur şi fără de suflet; iar pe tine te-ai adus lui Dumnezeu jertfă cu bun miros.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păstorul Cel Mare pe tine cu adevărat păstor oilor Sale, mucenice, ca pe un miel fără de prihană te-a aşezat la turma Sa cea nerătăcită, arătându-te pe tine nevătămat de lupii cei înţelegători, prealăudate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te, Sfinţitule şi Dumnezeiesc Locaş al Celui Preaînalt, Născătoare de Dumnezeu; că prin tine s-a dat bucuria celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână fără prihană.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor, cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luând, înţelepte, mâna idolului cel făcut de aur, ai dat-o săracilor, nevoindu-te a-ţi câştiga ţie avuţia cea cu adevărat necheltuită a muceniciei, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu trupul luptându-te împreună cu Cel fără de trup, cu ajutorul lui Hristos l-ai surpat pe el. Pentru aceea, ţi s-a dat, mărite, dar de săvârşire a minunilor de la Dumnezeu; către Care, bucurându-te, strigai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Deschizând gura ta ai um plut-o de Duh, Sfinte Mucenice Sozont, Prealăudate; iar gurile vrăjmaşilor, care huleau pe Cel Ce i-a zidit, le-ai umplut de toată ruşinea şi bucurându-te, strigai lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu în toate neamurile, Fecioară Preacurată, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu; tu te-ai făcut Locaş Dumnezeirii, Preacurată, nearzându-te cu Focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceea, te binecuvântăm toţi, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor, cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Piatră Aleasă te-ai arătat lui Hristos Cel din capul unghiului, mucenice, risipind îngrădirea rătăcirii, iar inimile credincioşilor le-ai întărit.
Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râu de viaţă câştigându-te acum Biserica lui Hristos pe tine, mucenice, cu râurile sângiurilor nevoinţelor tale se adapă ca şi cu nişte ape dulci şi cu bună cuviinţa minunilor tale totdeauna se înfrumuseţează.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Aflat-ai răsplătire nevoinţelor şi chinurilor tale, cugetătorule de Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, întru care adu-ţi aminte, Prealăudate Sozont şi de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea sfântă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dezleagă lanţurile greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut Izvorul Milostivirii; şi umple-mi, de Dumnezeu Dăruită, inima de bunătate, ca după vrednicie să te măresc pe tine.
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Mântuindu-te prin credinţă, Sfinte Mucenice Sozont mult nevoitorule, te-ai făcut liman de mântuire pentru cei înviforaţi, cu rânduiala de mai înainte a lui Hristos Dumnezeu. Că izvorăşti râuri de tămăduiri pentru cei ce doresc şi potoleşti totdeauna aprinderea bolilor. Pentru aceasta, Dumnezeiască pomenirea ta cu credinţă o cinstim.
Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați
Biserica Ortodoxă sărbătorește la 7 septembrie pe Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat pe Cuvioșii Simeon și Amfilohie la data de 7 martie 2008, rânduindu-le ca zi de pomenire 7 septembrie.
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț, în timpul evlaviosului domnitor Alexandru cel Bun (1400-1432). Încă din tinerețe era râvnitor pentru cele dumnezeiești, alegând viața monahală și intrând în obștea Mănăstirii Bistrița. După multă nevoință și ascultare, sporind duhovnicește, s-a retras la liniște, împreună cu încă doi ucenici ai săi, în anul 1432, pe malul stâng al pârâului Pângărați. Aici, Cuviosul și-a făcut o chilie din bârne de brad, într-o frumoasă poiană, unde s-a nevoit, cu ucenicii săi, în rugăciuni neîncetate, încât așezământul lui a devenit cunoscut sub numele de „Sihăstria lui Simeon”. Auzind Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504) de nevoința Cuviosului, i-a dăruit ajutor să înalțe o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. La sfințirea ei de către mitropolitul Teoctist I, Cuviosul Simeon a fost hirotonit preot, devenind astfel primul întemeietor și egumen al Mănăstirii Pângărați, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. Aici a adunat în jurul său mulți ucenici, sporind în nevoință și rugăciune și învrednicindu-se de darul vindecării bolilor și al înainte-vederii. De binecuvântarea lui se bucurau credincioșii, dar și înalții dregători și chiar Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care-i cerea sfatul pentru el și pentru țară.
Prin îngăduința lui Dumnezeu, în anul 1476, când au năvălit turcii asupra Moldovei și au biruit la Războieni, Cuviosul Simeon, după ce s-a rugat pentru domn și pentru țară ca să-i scape din mâinile cotropitorilor, și-a luat ucenicii și s-a stabilit la Mănăstirea Cașva, în ținutul Mureșului. Aici, în toamna aceluiași an, s-a mutat la cele veșnice, fiind îngropat în această mănăstire. Spre sfârșitul anului 1484, după ce s-a așezat pacea în țară, Sfântul Voievod Ștefan i-a adus sfintele moaște într-o raclă și le ținea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din ele, le-a oprit pentru binecuvântare, iar rămășița sfintelor lui moaște le-a îngropat în Cetatea Sucevei.
Sfântul Cuvios Părinte Amfilohie de la Pângărați s-a născut în anul 1487, în Țara de Sus a Moldovei. Și-a început viața monahală de tânăr la Mănăstirea Moldovița, de unde a venit la Pângărați în anul 1508. Aici a fost ales de toți viețuitorii părinte duhovnicesc, conducând obștea Mănăstirii timp de 56 de ani. Despre viața lui vorbește ieromonahul Anastasie de la Moldovița, care l-a cunoscut îndeaproape: „Din copilăria sa el s-a nevoit în viața călugărească, fiind mărturisit de toți pentru faptele lui cele bune. Era scriitor foarte iscusit, postitor, răbdător și ostenitor în toată nevoința duhovnicească”. Datorită nevoințelor sale, Stăpânul Hristos și ocrotitorul Mănăstirii, Sfântul Dimitrie, au rânduit ca domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568) să zidească la Pângărați o biserică nouă, în locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Aceasta a fost sfințită de mitropolitul Grigorie al Sucevei în anul 1560. În anul 1566, Sfântul a adunat pe toți fiii săi duhovnicești, le-a dat ultimele povețe, a lăsat egumen în locul său pe ieromonahul Teodorit, iar el s-a retras la mănăstirea lui de metanie, Moldovița. Aici, fericitul Amfilohie a primit marele și îngerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh și s-a nevoit timp de încă 4 ani. În anul 1570, cunoscându-și mai înainte sfârșitul și împărtășindu-se cu Sfintele Taine, s-a mutat la cele veșnice, fiind îngropat de ucenicii săi.
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi
Simeon şi
Amfilohie de la Pângăraţi
Acatistul Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați este o rugăciune ortodoxă adresată celor doi mari sihaștri moldoveni ai secolului al XV-lea (Cuviosul Simeon) și al XVI-lea (Cuviosul Amfilohie), ocrotitori ai Mănăstirii Pângărați și pomeniți în calendarul creștin-ortodox pe data de 7 septembrie. Acest acatist se citește pentru dobândirea păcii sufletești, tămăduirea neputințelor și întărirea în credință și rugăciune.
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Icosul 1
Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 2-lea
Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Răsărind din părinţi drept-credincioşi în pământul Moldovei, Cuvioase Părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:
Bucură-te, că din copilărie pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;
Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;
Bucură-te, iubitorule al fecioriei;
Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;
Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;
Bucură-te, următor al nevoitorilor;
Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;
Bucură-te, că îngerii pe Hristos L-au lăudat;
Bucură-te, a pustnicilor cunună;
Bucură-te, îndemn la faptă bună;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 3-lea
Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să-i lăudăm pe cei ce asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, întâistătători ai monahilor;
Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;
Bucuraţi-vă, diamante preastrălucitoare;
Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;
Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;
Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;
Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;
Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;
Bucuraţi-vă, stele preastrălucitoare ale bolţii Bisericii;
Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;
Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 4-lea
Auzind, Preacuvioase Părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ca un cerb la izvoarele apelor, aşa ai alergat, Părinte Simeoane, în adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;
Bucură-te, că în singurătate ai alergat;
Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;
Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;
Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;
Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;
Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;
Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;
Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;
Bucură-te, că din peşteră ai făcut ceresc palat;
Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;
Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 5-lea
Bătrânii mănăstirii se bucurau, Părinte Amfilohie, văzând în tine dorul după Hristos, căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Lumina faptelor tale, Părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;
Bucură-te, privighetoare care-L laudă pe Hristos;
Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;
Bucură-te, vultur ceresc;
Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;
Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitorule al ascultării;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, porumbel al curăţiei;
Bucură-te, mireasma faptei bune;
Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 6-lea
Următori făcându-vă Sfinţilor Părinţi din vechime, v-aţi învrednicit a fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile Sfinţilor Părinţi, aşa şi noi, care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această cântare:
Bucuraţi-vă, ascultătorii Marelui Vasile;
Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;
Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;
Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;
Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;
Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum Cuviosul Pahomie;
Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastrul;
Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu Sfântul Paisie de la Neamţ;
Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum Sfânta Cuvioasă Parascheva;
Bucuraţi-vă, şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 7-lea
Adunându-se, Cuvioase Părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor călugăreşti şi neavând lăcaş de rugăciune, ai alergat, Părinte, la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care neîncetat zidea biserici, cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh, pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, Părinte Simeon, cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;
Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;
Bucură-te, cu Sfântul Voievod Ştefan cel Mare împreună ctitor;
Bucură-te, al Moldovei luminător;
Bucură-te, blândule păstor;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, că în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu părinte;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 8-lea
Monahii schitului Cuviosului Simeon, auzind despre înţelepciunea ta, Cuvioase Părinte Amfilohie, te-au ales să le fii păstor, iar tu, plin fiind de smerenie şi de ascultare, te-ai supus voii lui Dumnezeu şi ei, plini de recunoştinţă, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Încredinţându-te voii lui Dumnezeu şi rugăciunilor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt lăcaş, ai păstorit cu smerenie şaizeci de ani turma lui Hristos, răbdând neîncetate ispite şi încercări, iar noi cu un glas cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel hrănit cu rugăciunea;
Bucură-te, cel împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, postitorule;
Bucură-te, ostenitorule;
Bucură-te, cel mult răbdătorule;
Bucură-te, iubitorule al tăcerii;
Bucură-te, râvnitorule al privegherii;
Bucură-te, cel ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cel de toţi domnitorii miluit;
Bucură-te, al rugăciunii zid nebiruit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de vedenii dumnezeieşti;
Bucură-te, cel plin de daruri duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amhilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 9-lea
Precum lumina străluceşte în întuneric, aşa şi faptele voastre au strălucit, de aceea domnii şi boierii, bogaţii şi săracii se hrăneau din cuvintele voastre cele pline de har, iar lui Dumnezeu cântau: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Necredincioşii nu se pricep să spună cum pământul românesc a odrăslit atâtea flori duhovniceşti cu care este împodobită Biserica lui Hristos, iar credincioşii aleargă către voi, Sfinţilor Părinţi, aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, părinţi fericiţi;
Bucuraţi-vă, păstori desăvârşiţi;
Bucuraţi-vă, ai noştri păzitori;
Bucuraţi-vă, ai ţării noastre rugători;
Bucuraţi-vă, ai monahilor leneşi mustrători;
Bucuraţi-vă, sprijinitori ai celor râvnitori;
Bucuraţi-vă, ai ortodocşilor laudă;
Bucuraţi-vă, ai românilor pavăză;
Bucuraţi-vă, laudă a Mănăstirii Pângăraţi;
Bucuraţi-vă, tărie a credinţei noastre;
Bucuraţi-vă, a raiului desfătare;
Bucuraţi-vă, stele de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 10-lea
Păgânii agareni venind asupra Moldovei, tu, Cuvioase Simeon, ca un părinte iubitor de fii, ţi-ai adunat turma cuvântătoare şi ai fugit din faţa primejdiei în Ţara Ardealului, urmând cuvântului Mântuitorului, şi îndurând dureri sufleteşti şi trupeşti pentru ţara şi fiii tăi, ai dat laudă lui Dumnezeu pentru toate, zicând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind în amară pribegie, Părinte Simeon, ţi-ai simţit sfârşitul aproape şi, adunându-ţi fiii tăi, le-ai dat sfatul cel mai de pe urmă, după care ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-ai iubit şi slujit din tinereţe, iar fiii tăi, fiind cuprinşi de jale, îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră;
Bucură-te, scăparea noastră;
Bucură-te, al nostru mijlocitor;
Bucură-te, al nostru îndrumător;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a noastră aleasă floare;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, lumină cerească;
Bucură-te, că te-ai dus la odihnă;
Bucură-te, cerească grădină;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că la Hristos te-ai suit;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 11-lea
Rugăciunea fiindu-ţi scăpare, Cuvioase Părinte Amfilohie, ai cerut de la Dumnezeu un ctitor pentru a ridica ceresc lăcaş de închinare, iar Dumnezeu, făcând voia celor ce-L iubesc pe El, a trimis pe voievodul Alexandru Lăpuşneanu, care a ridicat biserică obştii tale, iar tu, mulţumind lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
După zidirea bisericii, te-ai întors, Părinte Amfilohie, la metania ta, unde ai petrecut în tinereţe, mai înainte cunoscând ieşirea ta din trup, ai lăsat cuvintele tale ca testament fiilor tăi, care cu lacrimi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, că cerească chemare ai primit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de a Raiului desfătare;
Bucură-te, că pe diavoli i-ai biruit;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cu sfaturi duhovniceşti i-ai întărit;
Bucură-te, că sfârşitul tău mai înainte l-ai cunoscut;
Bucură-te, că acest sfârşit ucenicului tău l-ai descoperit;
Bucură-te, că inima lui de întristare s-a umplut;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a noastră milostivire;
Bucură-te, că locuieşti cu sfinţii îngeri;
Bucură-te, că te rogi pentru cei săraci şi singuri;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 12-lea
În această zi a pomenirii voastre, ne apropiem de voi, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cu căldura inimii, noi, cei cuprinşi de nenumărate încercări, boli, necazuri şi întristări, aducând lui Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit pe voi, cântare: Aliluia!
Icosul al 12-lea
După ieşirea voastră din trup, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cei ce v-au iubit nu v-au uitat pe voi, căci Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt aducând moaştele tale, Sfinte Simeoane, în cetatea Sucevei, le cinstea cu tămâieri şi rugăciuni pentru dragostea pe care a avut-o mai înainte către tine, iar fiii tăi cei sufleteşti, Sfinte Părinte Amfilohie, ţi-au făcut slujbă de pomenire şi cinstire în tot anul. Acum şi noi cei de pe urmă ne alăturăm lor, aducându-vă cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, scăparea noastră din nevoi;
Bucuraţi-vă, izbăvitori de cei vicleni şi răi;
Bucuraţi-vă, a rătăciţilor lumină;
Bucuraţi-vă, a monahilor pildă bună;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai sihaştrilor;
Bucuraţi-vă, miluitori ai săracilor;
Bucuraţi-vă, mângâierea necăjiţilor;
Bucuraţi-vă, a cuvioşilor cunună;
Bucuraţi-vă, a Moldovei roadă bună;
Bucuraţi-vă, sfătuitori de taină ai voievozilor;
Bucuraţi-vă, ai Mănăstirii Pângăraţi întemeietorilor;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 13-lea
O, Preafericiţilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră umilă rugăciune şi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată ispita, scoţându-ne din chinul ce va să fie pe noi toţi cei ce vă lăudăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul 1
Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Sfinţilor Preacuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, Preacuvioşilor, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre le auziţi; nu ne lăsaţi, Sfinţilor Părinţi, când alergăm la voi. Rugaţi-vă Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele spre slava Preasfântului Său nume. Ne rugăm vouă: ajutaţi-ne, Sfinţi Părinţi, că deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la voi alergăm să ne ocrotiţi de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului care răneşte de moarte sufletele noastre; izbăviţi-ne de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, mijlociţi pentru Ţara în care v-aţi născut şi v-aţi desăvârşit, ocrotiţi mănăstirea întemeiată de voi şi pe toţi creştinii care aduc slavă, mulţumită şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfânta Cuvioasă Casiana Imnografa
Cea mai cunoscută femeie imnograf, şi singura ale cărei cântări s-au păstrat până astăzi în cărţile de cult, este Sfânta Casiana, numită în unele locuri Casia, Casiani sau Icasia, o monahie care a trăit în secolul al IX-lea. Puţini credincioşi au auzit de ea, mai ales că majoritatea calendarelor nu o amintesc.
Deşi puţine sunt cărţile care vorbesc despre viaţa minunată a acestei sfinte, cele câteva istorisiri dau mărturia unei vieţi minunate, dedicate în întregime lui Hristos. Cuvioasa Casiana s-a născut pe la anul 805 în Constantinopol, fiind fiica unui înalt dregător al Curții împăratului Teofil al Constantinopolului. Ea a fost rodul rugăciunii părinților ei către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care le-a dăruit-o după mulți ani de nerodire. La botez a fost numită Icasia (sau Casia) și a primit de mică bună învățătură, cunoscând Sfintele Scripturi și împodobindu-se cu bunătatea și cu toate virtuțile. Încă de la o vârstă fragedă, Dumnezeu a înzestrat-o cu darul de a scrie versuri. Sfântul Teodor Studitul a fost impresionat de dăruirea şi stilul ei literar, pe care le găsea rar în vremea aceea la cineva atât de tânăr.
Când a ajuns la vârsta tinereții și era vestită atât pentru învățătură și noblețe, cât și pentru frumusețea ei, a făcut parte dintre acele tinere chemate la palatul imperial ca dintre ele, împăratul Teofil să-și aleagă drept soție pe aceea care îi va plăcea. Astfel, mergând înaintea acestor fecioare, Teofil ținea în mână un măr de aur, pentru a-l da celei care avea să fie aleasă. Uimit de frumusețea Icasiei, s-a apropiat de ea şi i-a zis: „Prin femeie (au intrat în lume) cele josnice”, făcând aluzie la păcatul Evei. Atunci, preaînţeleapta Casiana, roşind cu sfială, i-a răspuns lui Teofil zicând: „Şi prin femeie (au venit şi) cele mai alese”, referindu-se la nădejdea de mântuire adusă în lume de întruparea lui Hristos prin Fecioara Maria. Simțindu-se rănit de îndrăzneala şi înţelepciunea Casianei, s-a răzgândit și a dat mărul de aur – simbol al alegerii ca împărăteasă – tinerei Teodora.
Atunci Icasia, care era sub povața Sfântului Cuvios Teodor Studitul (†826), a înțeles că Dumnezeu a ferit-o de ispita slavei deșarte și s-a încredințat cu totul lui Hristos, Mirele ceresc al inimii ei. A întemeiat o mănăstire de călugărițe în Constantinopol, numită a Icasiei, la locul numit Xenolofos sau Evdomon (a șaptea colină a Capitalei), fiind și stareță. Aici a continuat să scrie şi să compună imne închinate Domnului. Ca o compozitoare cu dar de la Dumnezeu, ea îşi scria singură muzica pentru poemele sale duhovniceşti. Stareţa Casiana a înzestrat slujbele ce se ţineau în mănăstirea sa cu multe cântări noi. Pentru frumuseţea lor deosebită, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au recunoscut darul ei neasemuit şi unele din imnele sale au supravieţuit până azi.
În timpul vieţii ei, Biserica s-a confruntat cu groaznica prigoană a icoanelor, dar Sfânta Casiana a fost neclintită în păstrarea dreptei credințe și a avut grijă de cei prigoniți, ajungând ea însăși să rabde pătimiri pentru cinstirea icoanelor. Pentru darurile şi faptele ei deosebite, Biserica o cinsteşte până azi, fiind zugrăvită în Icoana Duminicii Ortodoxiei purtând în braţe o icoană.
Monahia Casiana a compus un număr mare de imne liturgice, o parte din ele fiind incluse în cărţile de slujbă ortodoxe, precum Mineiele şi Triodul. Tradiţia şi cercetarea manuscriselor atribuie Sfintei Casiana 49 de imne religioase şi alte 261 versuri profane. Sub numele său apar în cărţile bisericeşti primele şase irmoase ale Canonului Sâmbetei celei Mari, stihiri din slujba Naşterii Domnului şi multe altele.
Însă dintre toate, cea mai cunoscută este cântarea ce îi poartă numele, Cântarea Casianei, unul dintre cele mai frumoase imne din Săptămâna Patimilor, cântat la Denia din Marea Miercuri: „Doamne, femeia ceea ce căzuse”.
Acest imn, considerat o capodoperă a poeziei religioase, poartă în el o poveste inedită. Se spune că maica Casiana se afla într-o după-amiază în grădină compunând acest imn. Înainte de a isprăvi de scris, a auzit că împăratul Teofil, în continuare atras de frumuseţea ei, avea să vină în grădină, aşa că ea a plecat pentru a se ascunde de împărat, lăsând poemul neterminat în urmă. Teofil, intrând în grădină şi găsind această cântare neterminată, a adăugat fraza: „Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns”. Se pare că ele nu se refereau în mod expres la Eva (care L-a auzit pe Dumnezeu umblând prin grădina raiului „în amiazăzi”), ci mai degrabă la Casiana, care, auzind că împăratul se apropie, a fugit şi s-a ascuns. După ce Teofil a plecat, Casiana a ieşit din ascunzătoare şi a văzut fraza scrisă de mâna lui, dar nu a şters-o, ci a scris mai departe, pentru a încheia poemul. Desigur, femeia despre care este vorba nu este Sfânta Casiana, ci este „femeia păcătoasă” din Evanghelia după Luca, care nu apare pentru întâia dată în imnografia greacă. Şi Sfântul Roman Melodul i-a închinat un condac.
La scurt timp după vizita împăratului Teofil, Sfânta a părăsit cetatea împărătească, împreună cu altă monahie, și a mers în Sicilia iar, de acolo, în Creta, și, în cele din urmă, în insula Casos (Kassos), unde s-a nevoit într-o peșteră, numită până azi „a Bătrânei”. În același loc a și adormit întru Domnul și a fost înmormântată în raclă de piatră în biserica Maicii Domnului de la Empurio. Este prăznuită de Biserica Ortodoxă în data de 7 septembrie. În şedinţa de lucru din 4 iulie 2023, prezidată de Patriarhul Daniel, membrii Sfântului Sinod au decis înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa.
Acatistul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Urmând calea femeilor mironosițe pe care Mântuitorul Hristos, Cel înviat din morți, le-a trimis să propovăduiască ucenicilor, cu întreagă înțelepciune te-ai ostenit să împodobești Biserica Adevărului ca pe o mireasă, cu strălucirile cuvintelor Duhului, ca să-ți cânte cu veselie: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Icosul 1
Fiică duhovnicească a Maicii Domnului ai fost, Cuvioasă Casiana, că te-ai născut ca rod al rugăciunii părinților tăi către Născătoarea de Dumnezeu, care a binevoit să dezlege nerodirea lor și să te arate vlăstar cu multă roadă spre veselia Bisericii, care, primindu-te în Taina Botezului și văzându-te încununată cu darurile cele mai alese ale Duhului, ți-a cântat cu bucurie așa:
Bucură-te, ceea ce ai adus veselie în sufletele părinților tăi după trup prin dezlegarea de nerodire;
Bucură-te, că Biserica a tresăltat, văzându-te doritoare de nemurire;
Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit cu învățăturile Cuvântului, spre luminarea sufletului;
Bucură-te, ceea ce ai citit mult Sfintele Scripturi spre împodobirea gândului;
Bucură-te, ceea ce te-ai ostenit spre lucrarea faptelor mântuirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut pildă de răbdare pe calea desăvârșirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai socotit a fi Maicii Domnului fiică prea-iubită;
Bucură-te, ceea ce ai urmat cu evlavie cugetarea ei smerită;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit cu podoabele virtuților;
Bucură-te, ceea ce ai urmat cu înțelepciune calea Sfinților;
Bucură-te, ceea ce ai adăpat inimile însetate de Viață cu apa Cuvântului;
Bucură-te, ceea ce ai oprit întinderea patimilor cu smerenia gândului;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 2
Având pe Soarele dreptății strălucind pe cerul inimii tale, ai strălucit cu înțelepciunea mai mult decât fecioarele cele de vârsta ta, dar și cu frumusețea trupului și cu purtarea aleasă, minunând pe împăratul Teofil și aducând Domnului razele cântării: Aliluia!
Icosul 2
Mergând la palatul împărătesc alături de alte tinere, atunci când Teofil a dorit să-și aleagă mireasă, l-ai uimit cu înțelepciunea cuvintelor tale, arătând că toate cele bune au venit în lume prin Maica lui Dumnezeu și făcându-te vrednică de laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai uimit pe împăratul Teofil cu darul înțelepciunii tale;
Bucură-te, ceea ce te-ai păzit de păcatul neascultării Evei, prin răbdare;
Bucură-te, ceea ce ai mărturisit darul Maicii Domnului pentru lumea căzută;
Bucură-te, ceea ce ai dorit să-i fii Preacuratei bine-plăcută;
Bucură-te, ceea ce nu te-ai lăsat amăgită ca Eva prin glasul vrăjmașului mântuirii;
Bucură-te, că ai deschis larg porțile inimii spre intrarea Împăratului luminii;
Bucură-te, ceea ce ai urmat Fecioarei întru ascultare desăvârșită;
Bucură-te, ceea ce I-ai înălțat Domnului rugăciune cu inimă smerită;
Bucură-te, ceea ce te-ai ascuns de glasul celui ce te chema în lumea pierzătoare;
Bucură-te, ceea ce, pentru dobândirea Înțelepciunii, te-ai arătat adânc cugetătoare;
Bucură-te, ceea ce, în cămara inimii, ai auzit glasul cel tainic al Cuvântului;
Bucură-te, ceea ce ne povățuiești spre luminare duhovnicească;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 3
De ispitele lumii fiind păzită prin darul lui Dumnezeu, cu sfatul Sfântului Cuvios Teodor Studitul, ai urmat chemarea Mirelui ceresc și, aprinzându-ți candela inimii cu focul dragostei dumnezeiești, ai intrat în cămara Luminii cu fecioarele cele înțelepte, cântând: Aliluia
Icosul 3
Din voia lui Dumnezeu ai înălțat, Sfântă Casiana, mănăstire de călugărițe în Constantinopol și ai luat chipul îngeresc, slujind zi și noapte Cuvântului în postiri, privegheri și rugăciuni neîncetate, minunând pe îngerii și pe credincioșii care îți cântă:
Bucură-te, ceea ce ai înălțat Domnului lăcaș în care să se slăvească numele Său;
Bucură-te, ceea ce te-ai lepădat de toată dorirea pământească și ai urmat Mirelui tău;
Bucură-te, ceea ce ai primit cununa strălucită a nevoitorilor, pentru slava Cuvântului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai povățuit în zborul cel duhovnicesc al luminării gândului;
Bucură-te, ceea ce ai părăsit deșertăciunile lumii pentru dragostea cea dumnezeiască;
Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat Sfinților, dorind viețuire duhovnicească;
Bucură-te, ceea ce ai fugit de slava înșelătoare a lumii și ai ales slava Cuvântului;
Bucură-te, ceea ce, cu nevoințele pustniciei, ți-ai luminat adâncimile gândului;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut asemenea îngerilor prin stăruința în rugăciunea neîncetată;
Bucură-te, ceea ce ai moștenit partea cea de-a dreapta, întru lumina cea neapropiată;
Bucură-te, ceea ce te-ai împodobit cu virtuțile cele mântuitoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost Sfintelor Mironosițe vrednică următoare;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 4
Jugul povățuirii sufletelor din mănăstirea ta ai luat, prin vremea cea dumnezeiască, iar, prin viețuirea ta îngerească, pildă de nevoință stăruitoare întru smerenie lucrătoare te-ai făcut tuturor, cântând neîncetat cu puterile cerești: Aliluia!
Icosul 4
Dreapta credință ai păzit-o ca pe o comoară nești¬ribită, dăruită odată pentru totdeauna Sfinților, dar ai mustrat învățătura celor ce necinsteau icoanele și ai răbdat prigoniri de la aceia, pentru care dreptcredincioșii te lăudau așa:
Bucură-te, ceea ce ai păzit comoara credinței cu sabia cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, ceea ce ai răbdat prigoniri pentru adevărul descoperit în chip prorocesc;
Bucură-te, cea care de cei ce nu cinsteau sfintele icoane te-ai depărtat;
Bucură-te, ceea ce ai povățuit sufletele adunate în turma ta în chip luminat;
Bucură-te, ceea ce nu te-ai amăgit de slava lumii trecătoare;
Bucură-te, ceea ce întru ispitele vieții ai fost mult răbdătoare;
Bucură-te, ceea ce te-ai sprijinit în toiagul cuvântului, în călătoria spre desăvârșire;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut glas al Bisericii, în rugăciunea ce izvora spre mântuire;
Bucură-te, ceea ce ai adăpat sufletele însetate de Izvorul nesecat al vieții;
Bucură-te, ceea ce L-ai descoperit în oglinda cuvântului pe Biruitorul morții;
Bucură-te, ceea ce ai urmat, cu femeile mironosițe, calea Adevărului dumnezeiesc;
Bucură-te, că norii rugăciunii tale au umplut fântânile inimilor pline de dor ceresc;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 5
Pe cei prigoniți pentru sfintele icoane i-ai ocrotit și paharul pătimirilor l-ai băut, pentru dragostea Celui ce a pătimit pe Cruce, ca să ne împărtășească pe noi din potirul jertfei Sale și să ne arate împreună-părtași cu El la masa Împărăției cerurilor, cântând: Aliluia!
Icosul 5
De cei săraci și neputincioși te-ai îngrijit, văzând în aceștia chipul lui Hristos, Cel ce, bogat fiind în milă, a luat sărăcia lui Adam, ca să ne dăruiască nouă bogăția îndurărilor Sale și smerită înțelepciune, pentru care te cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce pentru săraci ai rânduit cele de trebuință;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în rugăciuni pe cei biruiți de neputință;
Bucură-te, ceea ce de frații mai mici ai Mântuitorului te-ai îngrijit;
Bucură-te, ceea ce nu ai lăsat pe nimeni să plece de la tine nemiluit;
Bucură-te, ceea ce averea ți-ai dăruit-o săracilor și ai urmat Celui ce a luat sărăcia noastră;
Bucură-te, ceea ce ai trecut prin foc și prin apă și ai ajuns la odihna cea cerească;
Bucură-te, ceea ce în chip minunat ai împletit rugăciunea cu faptele bune;
Bucură-te, ceea ce, pentru dragostea Celui bogat în milă, te-ai lepădat de lume;
Bucură-te, ceea ce ai primit moștenire cu cei ce se tem de numele Domnului;
Bucură-te, ceea ce ai răsărit ca un crin al înțelepciunii în via Adevărului;
Bucură-te, ceea ce viețuirii îngerești ai urmat pe căile rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai avut pe Sfinți îndrumători pe calea curățirii inimii;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 6
Făcându-te mireasă aleasă lui Hristos, Dumnezeul nostru, Capul Bisericii, Sfântă Cuvioasă Casiana, ai împodobit Biserica Lui cu veșmântul cântărilor duhovnicești, spre înțelepțirea credincioșilor care cântau: Aliluia!
Icosul 6
De cercetarea împăratului Teofil fugind, ca o înțeleaptă, ai scăpat de cursa slavei deșarte, dar cu bucurie ai primit darul lui, spre întregirea cântării și veselia credincioșilor, care îți împletesc cununi de laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce te-ai ascuns de împăratul uimit de sporirea ta duhovnicească;
Bucură-te, ceea ce ai fugit de ispită, urmând smerenia călugărească;
Bucură-te, ceea ce ochii inimii pururea îi aveai privind spre Mirele ceresc;
Bucură-te, ceea ce nu ai băgat în seamă deșertăciunile omului pământesc;
Bucură-te, ceea ce ai îmbrățișat viețuirea îngerească pentru Hristos;
Bucură-te, cea căreia aripile rugăciunii ți-au plinit dumnezeiescul zbor;
Bucură-te, ceea ce ai sădit cântarea pocăinței și în inima împăratului pământesc;
Bucură-te, ceea ce ai făcut roditoare cântarea, ca dar ceresc;
Bucură-te, ceea ce ai călcat peste toate ispitele vieții;
Bucură-te, ceea ce te-ai păzit cu osârdie de cursele morții;
Bucură-te, ceea ce ai rămas neclintită pe piatra smeritei cugetări;
Bucură-te, că în lacrimile pocăinței ai aflat bucuria dumnezeieștii iertări;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 7
Părăsind Constantinopolul, ai pribegit pentru dragostea Celui ce în chip de străin a umblat pe pământ, ca să ne afle pe noi, cei înstrăinați de adevăr, și să ne ducă, prin lucrarea Duhului, la Părintele ceresc, Căruia glasurile îngerești neîncetat Îi cântă: Aliluia!
Icosul 7
Nevoința pustniciei ai luat prin chemare de sus, ca să omori desăvârșit, cu puterea Celui răstignit pe Cruce, săltările patimilor și să vezi pe Răsăritul cel de sus chemându-te în Împărăția luminii Sale, unde îngerii îți aduc laude ca acestea:
Bucură-te, că în Sicilia, în Creta și în insula Casos te-ai nevoit pentru Adevărul nemuritor;
Bucură-te, că Bizanțul l-ai părăsit și ai mers spre Apus purtată pe aripile nemărginitului dor;
Bucură-te, ceea ce într-o peșteră ți-ai aflat sălaș mai înainte de obștescul sfârșit;
Bucură-te, ceea ce, prin tot felul de nevoințe, te-ai îndumnezeit;
Bucură-te, ceea ce te-ai bucurat de roadele iubirii lucrătoare;
Bucură-te, ceea ce în mijlocul ispitelor pustiei ai fost biruitoare;
Bucură-te, ceea ce ai tăiat, cu sabia rugăciunii, cetele diavolești;
Bucură-te, ceea ce te-ai ridicat deasupra tuturor celor pământești;
Bucură-te, ceea ce te-ai înstrăinat de slava lumii, spre sporirea smereniei adevărate;
Bucură-te, că peștera ți-a fost palat în care ți s-au descoperit taine minunate;
Bucură-te, ceea ce ai aflat Lumina, Care te-a purtat la cele cerești;
Bucură-te, că te-ai împărtășit de slava celor netrupești;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 8
Sfârșitul cel pământesc te-a aflat în peștera în care te-ai nevoit spre odihnirea în peștera inimii tale a Celui ce Se odihnește pe tronul slavei și din smerenie a primit a Se naște în peșteră, ca toată suflarea să-I cânte: Aliluia!
Icosul 8
Praznicul Bunei Vestiri l-ai împodobit cu stihiri în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, că tu însăți, primind în inimă, prin lucrarea Duhului, sămânța cuvântului dumnezeiesc, ai născut cântări duhovnicești, prin care ai veselit auzul credincioșilor și i-ai făcut pe toți să-ți strige într-un glas:
Bucură-te, ceea ce Buna Vestire a Întrupării Cuvântului ai propovăduit;
Bucură-te, ceea ce, ca o fiică binecuvântată a Maicii Domnului, ai strălucit;
Bucură-te, ceea ce glasul Arhanghelului ai auzit în urechile inimii, vestindu-i Fecioarei bucurie;
Bucură-te, ceea ce praznicul Stăpânei noastre l-ai împodobit cu alese cuvinte de veselie;
Bucură-te, vultur al înălțimilor duhovnicești cu aripile Duhului întinse spre Răsărit;
Bucură-te, vas al înțelepciunii Cuvântului, din care s-au adăpat iubitorii de cuget smerit;
Bucură-te, oglindă în care am văzut lumina Raiului, pierdut prin a Evei neascultare;
Bucură-te, nor al rugăciunii străbătut de razele Soarelui dreptății, spre a noastră luminare;
Bucură-te, scară împodobită cu rugăciunile Sfinților, care ne suie la cerurile neapropiate;
Bucură-te, carte scrisă cu slovele Duhului, citită de ochii inimilor luminate;
Bucură-te, mir ceresc ce revarsă mireasma cuvântului mântuitor;
Bucură-te, cheie a Adevărului ce deschide porțile sufletelor mistuite de cerescul dor;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 9
Cu înțelepciune stăpânind cuvântul în scrierea de versuri, I-ai arătat izvor de mângâiere pentru cei ce râvneau să urmeze calea virtuților și toiag spre mustrarea celor ce stăruiau în patimi, pe toți îndemnându-i să urmeze lui Hristos-Cuvântul, Căruia toată suflarea Îi cântă: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei cu grai deșert nu se pricep să spună cum tu, Sfântă Casiana, purtată de adierea lină a Duhului, ai împletit cu înțelepciune cununi de cântări duhovnicești întru slava Preasfintei Treimi, spre mărirea Născătoarei de Dumnezeu și spre cinstirea Sfinților, împreună cu care și noi te lăudăm așa:
Bucură-te, pecetea cântărilor duhovnicești ce ne cheamă la taina Cuvântului nesfârșit;
Bucură-te, următoare a Sfinților încununați cu lumina cugetului smerit;
Bucură-te, bogăție a înțelepciunii din care primim mângâiere;
Bucură-te, văzătoare a tainelor la lumina candelei de priveghere;
Bucură-te, crin al fecioriei din grădina imnografilor iubitori ai Adevărului;
Bucură-te, scânteie a cuvântului ce aprinde focul nemistuit al dorului;
Bucură-te, cheie a cuvântului, ce deschide porțile inimilor împietrite de păcate;
Bucură-te, chemarea la lumină a celor rătăciți de Părintele ceresc pe căi îndepărtate;
Bucură-te, lumină tainică, aprinsă în cămara sufletelor împodobite ca duhovniceşti mirese;
Bucură-te, chezăşuitoarea pocăinţei fiilor risipitori ce tăinuiesc făgăduinţe alese;
Bucură-te, piatră înţelegătoare aşezată de Piatra vieţii la temelia pocăinţei celor căzuţi;
Bucură-te, cântare a cântărilor ce răsună în urechile sufletelor celor smeriţi;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 10
Sâmbăta cea Mare, în care Împăratul slavei S-a odihnit cu trupul în mormânt, ai împodobit-o cu minunatul canon al Utreniei, spre înţelegerea tainei Pogorârii lui Hristos la iad cu sufletul şi cu Dumnezeirea, spre mântuirea noastră, a celor ce-I cântăm: Aliluia!
Icosul 10
Chipul adevăratei pocăinţe a femeii celei păcătoase l-ai zugrăvit, Sfântă Casiana, cu condeiul cuvântului şi în cărţile multor inimi ai lăsat slovele tale spre chemarea la pocăinţă şi la slăvirea Mântuitorului celui bogat în milă, cu darul Căruia te cinstim şi noi astfel:
Bucură-te, povăţuitoare neră¬tăcită pe căile luminate ale pocăinţei;
Bucură-te, nor înţelegător ce picuri în inimi cuvântul credinţei;
Bucură-te, grădină cerească în care s-au descoperit tainele mântuirii;
Bucură-te, chemarea Evei prin cuvântul cel plin de mirul iubirii;
Bucură-te, întoarcerea pe calea adevărului a celor rătăciţi;
Bucură-te, izvor de mângâiere pentru cei nefericiţi;
Bucură-te, carte în care îngerii au însemnat tainele Înţelepciunii;
Bucură-te, următoare a Sfântului Teodor Studitul în râvna rugăciunii;
Bucură-te, nor care aduci pe cerul inimii ploaie de binecuvântări;
Bucură-te, călăuzitoare scriitorilor de cântări;
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit capul șarpelui prin smerenie;
Bucură-te, împărăteasă peste cuvânt, cu nimb de sfinţenie;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 11
Cuvântului Celui născut în peşteră pentru noi, cei lipsiţi de cuvânt la dreapta Sa judecată, I-ai adus, în dar, cuvinte de lumină întru puterea Duhului, ca un veşmânt ţesut din osârdia dragostei tale, Cuvioasă, ca toţi să-I cânte cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Auzul Bisericii l-ai veselit cu laudele aduse Sfinţilor, ochii ei i-ai luminat spre vederea tainelor duhovniceşti nepătrunse, în mâini i-ai pus condeiul rugăciunii, picioarele le-ai îndreptat spre propovăduirea Luminii, ca, întru toată buna cuviinţă, să se înfăţişeze înaintea Mirelui Hristos şi ţie să-ţi cânte cu mulţumire laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce Biserica ai împodobit-o ca pe o mireasă, cu ale tale cuvinte;
Bucură-te, ceea ce ai adus Mirelui ceresc viaţa ta plină de virtuţi sfinte;
Bucură-te, cea pe care îngerii te-au însoţit în ostenelile nevoinţei;
Bucură-te, ceea ce în corabia Duhului ai călătorit spre pământul făgăduinţei;
Bucură-te, ceea ce ai luminat minţile celor ţinuţi de patimi cumplite;
Bucură-te, ceea ce ai ridicat inimile spre vederea Luminii negrăite;
Bucură-te, ceea ce i-ai trezit pe cei afundaţi în somnul lenevirii;
Bucură-te, cuvânt insuflat de Duhul, care ne îndrumi pe treptele făptuirii;
Bucură-te, chemare a fiicelor Evei în braţele iubirii părinteşti;
Bucură-te, cinstitoare a Fecioarei, care a ridicat blestemul nerodirii duhovniceşti;
Bucură-te, ceea ce ai dăruit Bisericii ca pe o comoară cântările Sfinţilor, de tine alcătuite;
Bucură-te, că mulţimile creştinilor până la sfârşitul veacurilor se vor bucura de ale tale cuvinte;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 12
Mireasma cuvintelor tale, care strălucesc ca nişte mărgăritare răsărite din adâncul inimii, pe toţi îi cheamă întru bucuria Raiului, unde flori de cântări se odihnesc în adierea Duhului şi îndeamnă toată suflarea să strige: Aliluia!
Icosul 12
Între Sfinţii imnografi străluceşte numele tău, Sfântă Casiana, că, ostenindu-te în Biserica Domnului, ca să aduci roade de cuvinte duhovniceşti spre hrană îndestulată poporului, ai slujit întru smerenie Adevărului, pentru care te cinstim cu neiscusitele noastre cuvinte aşa:
Bucură-te, cununa imnografilor Cuvântului;
Bucură-te, luminătoarea cea tainică a gândului;
Bucură-te, povăţuitoare a celor ce se ostenesc pe calea rugăciunii;
Bucură-te, descoperire a înţelesurilor tainice ale Scripturii;
Bucură-te, izvor nesecat al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, bucurie netăinuită a puterilor cereşti;
Bucură-te, văzătoare a tainelor de pe Taborul inimilor smerite;
Bucură-te, fântână adâncă din care ai scos ale Duhului cuvinte;
Bucură-te, carte în care Cuvântul Şi-a scris cuvintele mântuirii;
Bucură-te, veselia gândului în zborul spre dobândirea fericirii;
Bucură-te, condei cu care mâna Cuvântului a scris pe tăbliţa inimii;
Bucură-te, soare ce străluceşte în Împărăţia nesfârşită a Luminii;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 13
O, Sfântă Cuvioasă Casiana, podoaba imnografilor şi povăţuitoarea creştinilor către Cuvântul adevărului, primeşte această smerită cunună de laude de la noi, nevrednicii şi neiscusiti în cuvânt, şi cere-I pentru noi Dreptului Judecător să ne scrie în cartea vieţii, ca să-I cântăm împreună cu tine în cămările cereşti: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Fiică duhovnicească a Maicii Domnului ai fost, Cuvioasă Casiana, că te-ai născut ca rod al rugăciunii părinților tăi către Născătoarea de Dumnezeu, care a binevoit să dezlege nerodirea lor și să te arate vlăstar cu multă roadă spre veselia Bisericii, care, primindu-te în Taina Botezului și văzându-te încununată cu darurile cele mai alese ale Duhului, ți-a cântat cu bucurie așa:
Bucură-te, ceea ce ai adus veselie în sufletele părinților tăi după trup prin dezlegarea de nerodire;
Bucură-te, că Biserica a tresăltat, văzându-te doritoare de nemurire;
Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit cu învățăturile Cuvântului, spre luminarea sufletului;
Bucură-te, ceea ce ai citit mult Sfintele Scripturi spre împodobirea gândului;
Bucură-te, ceea ce te-ai ostenit spre lucrarea faptelor mântuirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut pildă de răbdare pe calea desăvârșirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai socotit a fi Maicii Domnului fiică prea-iubită;
Bucură-te, ceea ce ai urmat cu evlavie cugetarea ei smerită;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit cu podoabele virtuților;
Bucură-te, ceea ce ai urmat cu înțelepciune calea Sfinților;
Bucură-te, ceea ce ai adăpat inimile însetate de Viață cu apa Cuvântului;
Bucură-te, ceea ce ai oprit întinderea patimilor cu smerenia gândului;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Condacul 1
Urmând calea femeilor mironosițe pe care Mântuitorul Hristos, Cel înviat din morți, le-a trimis să propovăduiască ucenicilor, cu întreagă înțelepciune te-ai ostenit să împodobești Biserica Adevărului ca pe o mireasă, cu strălucirile cuvintelor Duhului, ca să-ți cânte cu veselie: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt!
Rugăciune
Sfântă Cuvioasă Casiana, podoaba scriitorilor de cântări duhovnicești, comoara cea tainică ascunsă în visteria Bisericii, cu ale tale mijlociri arată sufletele noastre roditoare de gândurile pocăinței și lucrătoare ale faptelor bune. Ca una care ai strălucit ca un soare în mijlocul fecioarelor adunate în palatul împărătesc, luminând pe toți cu razele înțelepciunii, luminează-le și pe fecioarele iubitoare de Hristos, ca întru smerenie să-și împodobească totdeauna candelele sufletelor cu strălucirile virtuților. Ceea ce, prin darul lui Dumnezeu, te-ai făcut mireasă Stăpânului a toate și în nevoințe pustnicești ți-ai săvârșit viața, întărește-i pe cei ce se nevoiesc în mănăstiri, spre a spori în înțelegere duhovnicească, făcându-se făclii mărturisitoare ale Luminii în întunericul acestei lumi, iar pe cei se ostenesc în sihăstrie cu dor de cele cerești, însuflețește-i spre nevoințe până la sfârșit, ca să dobândească bucuria cea veșnică. Chipul adevăratei pocăințe l-ai arătat în cântarea despre femeia păcătoasă. Deci, prin rugăciunile tale, ajută-ne să aducem și noi Stăpânului Hristos mirul cuvintelor de umilință și să dobândim ștergerea păcatelor noastre cu roua îndurărilor dumnezeiești. Prin noaptea păcatelor pribegim și toate porțile simțirilor noastre le-am deschis larg spre toată necurăția. De aceea, fă să strălucească de acum pe cerul sufletelor noastre Hristos, Soarele dreptății, Care să ne călăuzească spre împlinirea virtuții și să ne ajute să scăpăm de robia stricăciunii. Picioarele noastre îndreptează-le în căile ascultării, mâinile noastre le păzește de neînfrânare și întărește-le spre lucrarea faptelor bune, ochii noștri arată-i izvor al lacrimilor de pocăință și de iubire dumnezeiască, urechile noastre le deschide spre ascultarea cuvintelor Evangheliei și spre auzirea cu înțelegere a sfintelor slujbe și rugăciuni, iar simțirile noastre cele trupești le înduhovnicește. Cu adevărat, Biserica ai împodobit-o ca pe o mireasă cu strălucirea cântărilor tale duhovnicești, făcându-te tu însăți mireasă lui Hristos prin viețuirea îngerească și având pururea ajutorul Născătoarei de Dumnezeu. Deci, împreună cu Preacurata Fecioară și cu toți sfinții, nu înceta a te ruga să se deschidă mintea noastră spre înțelegerea tainelor duhovnicești ascunse în cântările Bisericii și, prin acestea, să ne îndreptăm viața și să primim de la Dumnezeu milă și har, iertare și binecuvântare, sănătate și putere, credință și nădejde, ca să rămânem pururea în dragostea Lui, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.
Paraclisul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa
Tropar
Pe turtureaua cea aleasă a Bisericii, pe frumusețea cea de Dumnezeu dăruită a scriitorilor de cântări, pe Casiana să o lăudăm cu cinstea cuvenită, că aceasta a cântat cereasca slavă, viersuind nespusele lucrări minunate ale lui Dumnezeu, și, prin alcătuirea sfințitelor cântări, a arătat cele dumnezeiești, ca o alăută a Duhului.
Canonul
Glasul al 8-lea
(alcătuire a monahiei Isidora Aghioierotetisa)
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu trâmbița inimii, veniți, cei credincioși, să lăudăm pe Cuvioasa Casiana, care a cântat, cu îngerești cântări, mărețiile lui Dumnezeu cele negrăite.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu dragostea, cu dreapta credință și cu virtutea ai râvnit cetelor îngerești, înțeleaptă Casiana, într-un glas cu ele cântând lui Dumnezeu și slăvind Împărăția Lui.
Slavă...
Să salte dănțuind ca o mamă slăvita cetate a lui Constantin, la pomenirea minunatei imnografe Casia, și toată Biserica să se bucure.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Făcătorul tuturor a luat firea trupului din tine, Fecioară, iar curăția ta a rămas cu totul păzită și fără stricăciune, ceea ce ești întru tot nevinovată.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubind pe Mirele Iisus, fericită Casiana, ai trecut cu vederea tulburarea lumii și ai urmat calea cea cu necazuri, dându-te pe tine de bunăvoie la ostenelile bunei nevoințe.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Frumusețea ta a găsit-o plăcută, oarecând, împăratul Teofil, dorind să te ia în căsătorie, ca pe o aleasă, dar Hristos a iubit frumusețea înțelepciunii tale celei pline de înțelegere.
Slavă...
Înțelepțește stăruiai în biserică, aducând lui Dumnezeu cântări pline de bucurie și preamărind nespusele daruri ale bunătății și milostivirii Lui, scriitoare de cântări Casiana.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară cu chip de soare, Împărăteasa cerurilor, Stăpână care întreci toată zidirea, curată Născătoare de Dumnezeu, curățește și luminează cu veselie întunecata mea inimă.
Apoi se zice:
Rânduiește ca buzele noastre să fie mijloace de slăvire a lui Dumnezeu, Împăratul a toate, Sfântă imografă Casiana și învață-ne să iubim cele dumnezeiești.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Sedealna
Glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
A ta frumusețe dorind-o Teofil, cinstită Casiana, ți-a grăit că cele rele au venit prin femeie, iar tu ai zis că prin aceasta au venit și cele bune, având în minte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce a izbăvit lumea din rătăcire.
Cântarea a 4-a
Irmos: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu inima ta cea trează și cu sufletul tău cel curățit, ai cunoscut tainele cerești, o, vrednică de minunare Casiana.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Prin desăvârșirea vieții tale și neprihănirea purtării tale, ai bineplăcut Domnului, o, de Dumnezeu fericită Casiana.
Slavă...
Împărăteasa cetăților, Constantinopolul, îți aduce laude ca o mamă, Cuvioasă Casiana, cu totul cinstită.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Domnul, Cel ce S-a făcut prunc pentru noi, L-ai născut cu trup; și în brațe L-ai purtat pe Cel ce cuprinde toată zidirea.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu plăcutele tale cântări ai împodobit Biserica Celui mai presus de dumnezeire, o, înțeleaptă Casiana, cununa cea vrednică de iubit a imnografilor.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe noi, cei ce te lăudăm cu dor, minunată imografă Casiana, pomenește-ne în bine-primitele tale rugăciuni către Domnul.
Slavă...
Ca pe o mireasmă de nard curat, buzele tale au rodit neasemănată cântare, prin care veselești inimile robilor tăi, Cuvioasă Casiana.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Întreg în Tatăl și întreg din tine, Preacurată, S-a făcut Hristos, Dumnezeu-Omul, ca să aducă la unire cele despărțite.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pecetea peniței tale s-a arătat ca un condei al scriitorului ce scrie degrab, Sfântă imografă Casiana, ceea ce ai scris cu multă iscusință, după datorie, cântări lui Dumnezeu, Celui ce ți-a dăruit un talant ca acesta.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Să stropească norii de sus dulceața vesilei tainice, iar munții să picure roua binecuvântării și a dumnezeieștii fericiri, că imnurile Cuvioasei Casiana ne dăruiesc harul aducător de bucurie.
Slavă...
Farmecul unei vieți de îndestulare și desfătări, ca și slava cea mincinoasă a lumii, le-ai lepădat de bunăvoie, înțeleaptă Casiana, și ai luat asupra-ți ostenelile nevoinței, arătând, prin fapte bune, a ta curată dragoste către Domnul.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Prin tine, Preasfântă Stăpână, se luminează puterile cerurilor, oștile sfinților dănțuiesc și cetele credincioșilor se bucură, laolaltă cântând ție: Bucură-te, Curată, cu har dăruită!
Apoi se zice:
Rânduiește ca buzele noastre să fie mijloace de slăvire a lui Dumnezeu, Împăratul a toate, Sfântă imnografa Casiana și învață-ne să iubim cele dumnezeiești.
Preacurată, care, prin cuvânt, L-ai născut negrăit pe Cuvântul, în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca una ce ai îndurare de Maică.
Condacul
Glasul al 2-lea
Podobie: Ceea ce ești ocrotitoare...
Prin glăsuirea cântărilor tale celor plăcute Domnului, îndreptezi duhovnicește simțirea noastră, Cuvioasă Casiana, imnografă de Dumnezeu învățată; pentru care îndreaptă spre cele bune pașii noștri pe calea mântuirii și învață-ne să aducem Domnului, cu smerenie, cântarea de mulțumire a dumnezeieștii dragoste.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba¬bilon oarecând, cu credința Treimii, vă¬paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cerescul dor ți-a aprins dumnezeiește inima și mintea, pentru care te-ai dăruit întreagă nevoinței cu osârdie, Maică imnografa Casiana, cinstea Cuvioaselor.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, cugetând zi și noapte la poruncile lui Dumnezeu, pururea fericită Casiana, sfeșnic al dumnezeieștilor scriitori de cântări.
Slavă...
Cu gând ce îngerește cugeta, ai ridicat mănăstire pe colina Evdomului, purtătoare de Dumnezeu Casiana, în care, ca egumenă, călăuzeai către Domnul ceata monahiilor, care urmau cu încredere înțelepciunii tale.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Prorocul Daniel te-a văzut mai înainte, Fecioară, ca pe un munte sfânt, din care S-a tăiat Piatra vieții, Hristos, și neatinsă a rămas fecioria ta, nerăbdând stricăciune.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile în¬gerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cât de dulce este harul dăruit de Dumnezeu imnurilor tale, Sfântă Casiana, care bucură dumnezeiește cugetele credincioșilor!
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu corabia dumnezeieștii facerii de bine, ai ajuns la limanul cel liniștit, unde te bucuri de fericirea cea veșnică.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Mirele și Stăpânul tău, Hristos, pe Care L-ai iubit, fericită Casiana, te-a încununat cu frumusețea dumnezeieștii bunăcuviințe.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Iată, toți oamenii, din neam în neam, te fericesc pe tine, tânără Fecioară, că lucruri mărețe a săvârșit cu tine Dumnezeu.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Împărțind săracilor bogăția ta cu bunăvoință, scriitoare de cântări Casiana, ai aflat acum milă în viața cea de sus, revărsată ca dintr-un potir nesecat.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ca o primăvară a veseliei, cântările tale răspândesc harul Duhului și cerească rouă, imnografă Casiana.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Lesne ai străbătut calea cea îngustă și cu necazuri a cinstitelor tale osteneli și lupte duhovnicești, Sfântă Casiana, și ai ajuns la desfătarea cea de sus.
Slavă...
Cu îngăduință primește acum săracele mele rugăciuni, scriitoare de cântări Casiana, pe care ți le aduc întru smerenia inimii ca pe cei doi bani ai văduvei.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ție se cuvine, după vrednicie, slavă, cinste și, mai ales, cântare, că te-ai făcut mijlocitoare a bucuriei, Născătoare de Dumnezeu curată.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinarille
Bucură-te, Sfântă Casiana, de Dumnezeu grăitoare, lauda Cuvioaselor, desăvârșirea monahiilor! Bucură-te, cinstită icoană a întregii înțelepciuni și frumoasă grăire a imnografilor.
Cântați și săltați cu bucurie, mulțimi ale iubitorilor de prăznuire, preamărind pe Dumnezeu, Cel ce a cinstit-o minunat pe Sfânta Casiana prin dumnezeiescul dar al cântărilor.
Privește spre ticăloasa mea sărăcie, vezi cu blândețe umilința mea cea mai de jos și dă-mi, prin rugăciunile tale, Sfântă Casiana, dorul de a iubi îndreptările Domnului.
Picurați, nori, dulceață, iar voi, munților, răspândiți fericirea veseliei, că este lăudată acum scriitoarea de cântări Casiana, care ne mijlocește bucurie prin alcătuirea imnurilor ei.
Din toată inima ta, din tot sufletul, din toată puterea și cu toată râvna L-ai iubit înțelepțește pe Domnul tuturor, Cuvioasă Casiana, și Lui I-ai slujit cu credință.
Stai, din milostivire, cu cei ce se roagă ție și fii alături, cu bunăvoință, de cei ce te caută, în necazuri, rugăciunile tale cele bineprimite către Stăpânul.
Întunericul necredinței cel greu de răbdat l-ai dezlegat cu lumina ta cea preadulce și ai răsărit frumusețea dreptei credințe, strălucind de slava bunăcuviinței tale.
Ai vădit prin fapte puterea dumnezeieștilor tale virtuți, Cuvioasă Casiana, și înălțimile alcătuirii de cântări, că Dumnezeu te ajută, fiindu-ți împreună-lucrător.
Cel ce ține toate cu porunca Sa, Cel ce cuprinde zidirea și o păstrează în mâna Sa, Domnul slavei, te-a primit ca mireasă slăvită a sa, cinstită Casiana.
Trecând cu vederea slava și cinstea lumii deșarte, purtătoare de Dumnezeu, Casiana, ai aflat bunătățile vieții celei fără de moarte, făcându-te împreună-locuitoare și de o stare cu îngerii.
Cu ochii inimii tale celei curate priveai, cu vederea duhovnicească, frumusețile cerescului tău Mire, pe Care Îl iubeai, Sfântă Casiana, strigând: Ție se cuvine slavă în veci, Iubitorule de oameni!
Străină de cele deșarte, călătoare în lume și pribeagă pe pământ te-ai arătat, Cuvioasă Casiana, trecând cu vederea desfătările vremelnice și dorind frumusețea lui Hristos.
Ai alcătuit cu sfințita ta peniță imnuri și laude, făcătoare de cântări Casiana, pentru care, precum condeiul scriitorului ce scrie degrabă s-a arătat mâna ta, pe care o cinstim.
Bucură-te, purtătoare de Dumnezeu, Casiana, lauda alcătuirilor de cântări și odorul Cuvioaselor! Bucură-te, ceea ce ai trecut cu vederea desfătarea împărăției omenești pentru dragostea Atotțiitorului.
Cu toate oștirile îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos și cu tot soborul Sfinților, Stăpână, Fiului tău te roagă ca toți să ne mântuim.
Troparul
Pe ceea ce a trecut cu vederea înțelepțește dorul iubirii împăratului pământesc, pentru dragostea Împăratului a toate, pe vestita Casiana să o lăudăm, ca pe o pildă a virtuții și cinstită alcătuitoare de cântări, strigând: Fă-ne și pe noi părtași Împărăției lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Casiana Imnografa
Troparul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa
Pe turtureaua cea aleasă a Bisericii, pe frumusețea cea de Dumnezeu dăruită a scriitorilor de cântări, pe Casiana să o lăudăm cu cinstea cuvenită, că aceasta a cântat cereasca slavă, viersuind nespusele lucrări minunate ale lui Dumnezeu, și, prin alcătuirea sfințitelor cântări, a arătat cele dumnezeiești, ca o alăută a Duhului.
Canonul
Glasul al 4-lea
Cântarea 1
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe ceea ce este temelia cumpătării şi lăcaşul virtuţilor, pe cea din tinereţe cuprinsă de dragostea Împăratului Hristos, pe Cuvioasa Casiana, mireasa Lui cea preafrumoasă, să o lăudăm.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vrednică de laudă Casiana, cea de o râvnă cu îngerii, odrasla dregătorului Temistocle cea luminată, înţelepţeşte ai deprins dumnezeieştile scrieri, dar te-ai arătat iscusită şi în cunoştinţele cele din afară.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lăcaş al înţelegerii şi palat al cumpătării, Cuvioasă Casiana, din tinereţe ai fost mistuită de dorul Împăratului Hristos, Cel ce a împodobit capul tău cu dumnezeiască diademă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ţie, Maică preacurată, îţi aducem totdeauna cântare de mulţumire noi, cei izbăviţi din focul cel cumplit al iadului, Născătoare de Dumnezeu, prin întruparea dumnezeiescului tău Fiu.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ca Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, pe cei ce au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, pentru Dumnezeiască Slava ta, cununilor Slavei învredniceşte-i.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Îmbrăcându-te cu putere de la Dumnezeu, ai dorit a-ţi petrece viaţa în posturi şi privegheri în chip liniştit şi, cu minte desăvârşită, să vorbeşti cu Împăratul a toate, întru tot cinstită Casiana.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
De dragostea Ziditorului fiind aprinsă, ai părăsit desăvârşit cele stricăcioase şi, împărţind toată bogăţia ta săracilor, ai aflat în cer comoara neîmpuţinată, Cuvioasă Casiana.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcându-te pe tine însăţi biserică sfinţită lui Dumnezeu, Maică, te-ai mutat către biserica cea cu totul luminoasă şi cu aur împodobită a cerurilor, veselindu-te împreună cu Ziditorul Tău, Sfântă Casiana.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cel preaînalt a sfinţit dumnezeiescul tău cort, Maică preabună, Mireasă a lui Dumnezeu, sălăşluindu-Se în pântecele tău mai presus de fire şi pe acesta l-a arătat palat din aur făurit al slavei Sale.
Sedealna
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisirea...
Cu roua nevoinţelor călugăreşti ai stins patimile cele neadormite ale trupului tău şi te-ai făcut Domnului mireasă preacurată, Cuvioasă Casiana, pentru care, cinstindu-te ca pe un chip al nepătimirii şi al trezviei, cerem rugăciunile tale către Dumnezeul nostru cel sfânt şi preacinstitul tău Mire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prăznuind naşterea cea mai presus de strălucire, Născătoare de Dumnezeu, din pântecele celei sterpe, prin harul Celui ce te-a ales să-I fii Maică pe pământ şi care este în cer fără de maică, strigăm: Ajută-ne totdeauna, Fecioară, pe noi, cei ce alergăm la acoperământul tău.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Când împăratul Teofil a grăit: „Prin femeie au venit toate cele rele”, atunci cu isteţime ai răspuns: „Dar tot prin femeie au venit şi cele bune”, Maică preaînţeleaptă şi purtătoare de Duh, Casiana.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubirea lui Teofil, cea ca o noapte fără de lună şi întunecată de păcat, ai trecut-o cu vederea, înţeleaptă Casiana, având privirile sufletului tău îndreptate către Domnul întregei zidiri, Mirele tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Auzind cu urechile tale sunetul picioarelor împăratului Teofil în chilia ta, te-ai ascuns, iubitoare de virtute, Casiana, arătându-i marea ta bunăcuviinţă, slăvită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Maică Fecioară, ceea ce L-ai născut cu adevărat pe Dătătorul Legii, pe Cel ce singur poate ierta păcatele lumii, roagă-L pentru noi, cei ce te cinstim, ca să aflăm milă în ceasul Judecăţii.
Cântarea a 5-a
Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască Slava ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Toţi te lăudăm ca pe o dumnezeiască şi cerească alcătuitoare de cântări, care ai vorbit numai cu Domnul domnilor totdeauna, strălucită Casiana, ceea ce eşti stâlp neclintit al trezviei şi icoană însufleţită a virtuţilor.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Îndepărtându-te de toată legătura cea materialnică, te-ai arătat trecând cu vederea cele pământeşti, pentru care dăruieşti acum cu cele fără de materie ale îngerilor celor luminaţi, preacurată Casiana, înger pământesc şi om ceresc.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu postiri şi lacrimi ai stăpânit patimile şi cu bucurie ai îmbrăcat veşmântul cel aurit, Cuvioasă Casiana, pe care purtându-l, minunată, ai intrat bucurându-te în cămara de nuntă din ceruri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Îndreptat-ai, Stăpână, firea cea căzută a muritorilor prin nespusa ta purtare în pântece, Născătoare de Dumnezeu, şi din umbra morţii i-ai scos la lumina vieţii celei veşnice pe toţi cei ce cu credinţă te fericesc.
Cântarea a 6-a
Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Te-ai învrednicit de cămara cea dumnezeiască, făcându-te mireasă slăvită a Domnului, înţeleaptă fecioară Casiana. Pentru aceasta toţi te lăudăm, slăvind pe Hristos.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ai mers pe cărările Cuvioşilor, cinstită Casiana, şi ai ajuns la înălţimea de negrăit a desăvârşirii în Hristos, bucurându-te acum cu cetele îngerilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făclie pururea luminoasă a curăţiei, Cuvioasă Casiana, ai luminat pe credincioşi cu strălucirile cântărilor tale şi cu razele vieţuirii tale celei ase-menea îngerilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Îndreptează căile robilor tăi întru lumina Fiului tău, Fecioară, şi alungă de la noi întunecimea durerilor şi a necazurilor, cu preasfânta ta putere.
Condac
Glasul al 8-lea
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Pe cea împodobită cu toată bunătatea şi virtutea, pe Cuvioasa Casiana, alcătuitoarea de cântări, cea slăvită de Dumnezeu, ceea ce a bineplăcut Împăratului Hristos prin nevoinţele cele din noapte şi din zi, ca pe o făclie a pocăinţei să o cinstim, cu dragoste strigând: Bucură-te, Maică preastrălucită!
Icos
Îngerii văzând din cer chipurile pocăinţei tale, cinstită Casiana, şi oamenii minunându-se de pâraiele lacrimilor tale, ţie, învăţătoarea bunăcuviinţei şi a purtării desăvârşite, strigau cu evlavie unele ca acestea:
Bucură-te, cea plină de dragoste dumnezeiască;
Bucură-te, culme a înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai arătat înţelepciunea din fapte;
Bucură-te, că ai dovedit vrednică înţelegere;
Bucură-te, cântare preaplăcută a vieţii întocmai cu îngerii;
Bucură-te, far prealuminos al pocăinţei mântuitoare;
Bucură-te, ceea ce ai trecut cu vederea împărăţia pământească;
Bucură-te, ceea ce ai căutat Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, rază a părtăşiei la desăvârşire;
Bucură-te, lăcaş al gândirii îndumnezeite;
Bucură-te, mieluşea aleasă a Domnului;
Bucură-te, picătură a darurilor Mângâietorului;
Bucură-te, Maică preastrălucită!
Cântarea a 7-a
Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ramura de măslin a biruinţei celei veşnice ai primit de la Ziditorul Iisus, Cel ce împarte daruri după vrednicie tuturor celor ce aleargă la puternica ocrotirea ta, Sfântă Casiana.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Arătându-te alăută cu totul armonioasă a cuvioşiei, veseleşti de veacuri pe credincioşi prin cântările tale cele dulci ca mierea şi, prin dumnezeieştiile înţelesuri, aduci la umilinţă inimile lor, Cuvioasă Casiana.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stâlp cu totul luminos al bunătăţii, Cuvioasă Casiana, ai străfulgerat cu razele vieţuirii tale celei luminate, pentru care întunericul vieţii iubitoare de păcat, al necazurilor şi al ispitelor trupului îl alungi prin solirile tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ne rugăm ție totdeauna, Maică Fecioară, noi, robii tăi: Izbăvește-ne pe toți de cumplita osândire, de stricăciune, de strâmtorare și de bolile sufletului și ale trupului, ca să te mărim pe tine.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Nevoitoare fără de prihană, minunându-te de pocăința desfrânatei, strigai: Primește izvorărea lacrimilor mele, Iubitorule de milostivire, Cel ce totdeaua scoți cu norii apă din mare, și învrednicește-mă să-Ți sărut picioarele, Dum-nezeule și Ziditorul meu.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Risipește noaptea patimilor mele prin rugăciunile tale, Casiana, către Domnul cel preacinstit, Dătătorul de lumină, și răsari raza pocăinței tuturor celor ce te laudă și încununează, cu dumnezeiești cântări, pomenirea ta cea preacinstită și cu totul luminată.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Pomenește-i pe viețuitorii insulei Casos care te cinstesc, fericită Casiana, ca pe o dumnezeiască ocrotitoare, sprijinitoare, călăuzire și ocrotire în viforul vieții și cererile lor cele drepte du-le grabnic Mirelui tău celui preadorit, Dăruitorul bunătăților.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Palat însuflețit al Împăratului tuturor, Fecioară curată, Născătoare de Dumnezeu, curățește de robia deșertăciunii mintea noastră, a celor ce te chemăm pururea, și lăcașuri ale harului dumnezeiesc arată inimile celor ce aleargă la puternicul tău acoperământ.
Cântarea a 9-a
Irmos: Tot neamul pământesc să salte cu Duhul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind Sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Strălucind cu lumina curăției, a înțelepciunii și a smereniei, ai alergat către Domnul, Mirele tău, de la Care ai primit răsplătirea ostenelilor tale, mielușea cu totul neprihănită a Acestuia, cunună cu totul aurită a nestricăciunii, preaslăvită Casiana, cea plină de evlavie.
Stih: Sfântă Cuvioasă Casiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Îndreaptează către viața cea fără de întristare pe toți cei ce laudă ostenelile nevoinței tale, și pe cei ce cu bună rânduială imnele alcătuite de tine le cântă Făcătorului și Ziditorului tuturor, pe care le-ai alcătuit cu a Sa dumnezeiască insuflare, Maică purtătoare de Duh, Casiana, cea cu chip îngeresc.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind mistuită de dorul iubirii lui Hristos, Cuvioasă Casiana, ai lepădat slava cea pieritoare și desfătarea. Pentru aceasta, Împăratul a toate și Domnul, Mirele tău cel frumos și cinstit, te-a sălășluit în cămara prealuminoasă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Izvor de har pururea curgător, Stăpână, vindecă urmele rănilor sufletului meu cu apele cele luminoase ale rugăciunilor tale, ceea ce L-ai purtat în pântece pe Hristos cu chip negrăit, Preacurată, pe Cel ce izvorăște neîmpuținat robilor Săi apele cele pururea vii ale mântuirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.