Într-un spital, la o anumita încăpere ședeau doi bolnavi, unul dintre ei fiind foarte bolnav, nu se putea întoarce pe o parte sau alta ,ci statea cu privirea către ușa.
Celălalt om bolnav, cu multă mila ,își luase" un canon ", ca in fiecare dimineata sa i spuna colegului său cum este afară, privind prin geamul camerei, făcându i, astfel, suferinta mai usoara.
Și îi zicea:
" Afară, astăzi, este o dimineata minunata, cu pomi înfloriți, cu păsărele care cântă, cu Soare, cu flori frumoase și frumos colorate..
Asta făcea în fiecare dimineață, alinând într-un fel durerea celui dintâi.
Dar într-o dimineata, nu l-a mai auzit pe colegul de cameră vorbindu-i nimic și, nelinistit ,a chemat o asistentă și a întrebat o ce s-a întamplat cu el..
Asistenta i-a raspuns:
" Colegul tău de camera a trecut la Domnul, dar sa stii ca era mai bolnav decât tine si,...era orb!"
" Păi geamul,dimineața, pădurea , neaua sau roua , vremea ,florile, Soarele,...Rasaritul si Apusul... cum le vedea?"
Nu vedea ,..."te vedea" pe tine,...a raspuns asistenta , cu lacrimi și iubire.."
Ceea ce faci, "aceea esti!"
Pe om il vezi cu ochii ,pe Dumnezeu cu inima...
Totdeauna exista cineva care trebuie sa fie ajutat de tine !
Totdeauna exista Cineva de care și tu ai trebuință !
Nu vorbi făra sens , ..."daruie " inima ta !
Zâmbeste,..fiecare zi este frumoasa ,..dacă vrei,..."poți vedea"!
( text preluat de un suflet deosebit )
Lumină lină!
Să aducă pronia Domnului seninul de suflet care înmugurește orice bucurie ziditoare!
🙏🙏🙏
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.