„Îmbolnăvirea începe în suflet – și tot acolo începe și însănătoșirea.”

 Corpul nu este decât ecoul unei stări interioare. Oricât de mult ne-am strădui să tratăm simptomele cu medicamente, terapii sau intervenții exterioare, adevărata cauză a dezechilibrului se află în adâncul ființei noastre – acolo unde suferințele nespuse, fricile neînfruntate și emoțiile înăbușite au început să prindă rădăcini.

O supărare neînțeleasă devine durere în piept.
Un vis trădat se transformă în oboseală cronică.
O furie reprimată se poate manifesta în ficat, în stomac, în spate.
O teamă constantă poate slăbi imunitatea.
Gândurile noastre, zi după zi, ne modelează sângele, respirația, postura – ne creează realitatea.

Dar la fel cum durerea începe în suflet, tot acolo poate începe și vindecarea.

Vindecarea nu este un proces mecanic. E o chemare înapoi către sine.
Este actul sacru de a te asculta cu adevărat. De a sta cu tine în liniște și a întreba:
„Ce am ascuns în mine? Ce parte din mine are nevoie de iubire?”
Pentru că, în cele din urmă, orice boală este o lipsă de iubire – fie pentru propria persoană, fie pentru viață.

Când începi să te ierți, să te exprimi, să spui adevărul tău, să te manifești autentic – atunci corpul simte. Atunci celulele încep să se reorganizeze. Emoțiile eliberate deschid căile vindecării.

Așadar, dacă simți că ai obosit…
…că doare ceva în tine, dar nu știi ce…
…că nu mai ești tu…

Nu te întreba mai întâi ce pastilă să iei. Întreabă-te:

„Ce vrea sufletul meu să-mi spună?”
Pentru că acolo unde s-a pierdut echilibrul, acolo poate fi regăsit.
Tot în suflet. Tot în tine.
 Să ne fie de folos💗💗💗💗💗💗