Iubirea adevărată nu se arată în vorbe mari, ci în răbdare, în tăcere, în iertare.

 „Cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu este dragostea. Dacă omul nu iubește, degeaba se roagă, degeaba postește, degeaba merge la biserică. Toate faptele bune fără dragoste sunt ca o hrană fără gust.

Iubirea adevărată nu se arată în vorbe mari, ci în răbdare, în tăcere, în iertare. Când vezi pe cineva că greșește, nu-l osândi, ci roagă-te pentru el, căci și tu ești om și poți cădea oricând. A iubi pe aproapele nu înseamnă să-l lauzi tot timpul, ci să-l ridici când cade, să-l acoperi când greșește, să-l ierți chiar și când nu-ți cere iertare. Noi ne tulburăm pentru lucruri mărunte și uităm că dragostea este semnul celor care sunt ai lui Hristos. Unde e dragoste, e și Dumnezeu. Unde lipsește dragostea, oricâtă dreptate ar fi, acolo nu e pace, nu e har, nu e binecuvântare. Când inima se deschide spre celălalt, atunci se deschide și spre Dumnezeu. Dragostea nu cere nimic, ci dăruiește. Nu se mândrește, nu ține minte răul, nu caută ale sale. Așa a iubit Hristos lumea, și tot așa trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Să ne rugăm Domnului să ne dea această inimă blândă și milostivă, căci fără ea nu putem fi ai Lui. Că numai dragostea curată și smerită ne va mântui.”