Chiar și răbdarea obișnuită....

Dacă demonii sunt îngrijorați, acesta este un semn bun. „Somnolență, lăcomie, iritare, poftă, gânduri și senzații pofticioase - toate acestea sunt săgețile vrăjmașului care trebuie respinse și nu temute; luptă, nu-ți pierde curajul. Chiar și răbdarea obișnuită, combinată   cu o stare de smerenie, este de ajuns pentru a birui meșteșugirile vrăjmașului.

Liniștește-te, înarmează-te cu răbdare și „coboară la fund” (scufundă-te în adâncul inimii), adică pur și simplu așteaptă să treacă furtuna, până când vrăjmașul va obosi să mai tragă cu toate armele din dotare. Aici, pentru a dobândi victoria, nu este nevoie de nimic extraordinar – ci doar de calm, răbdare și rugăciune. Iar faptul că trag în tine... păi, asta le este meseria!

Dacă demonii sunt îngrijorați, acesta este un semn bun.
„Somnolență, insațietate, iritabilitate, gânduri și sentimente pofticioase - toate acestea sunt săgețile inamicului, care trebuie respinse, nu temute; combătute, nu descurajate. Chiar și răbdarea obișnuită, combinată cu o conștientizare umilă a propriei slăbiciuni, poate stinge aceste „săgeți înflăcărate ale inamicului cel rău”. Calmează-te, ai răbdare și scufundă-te la fund, adică pur și simplu așteaptă până când inamicul obosește să tragă cu armele. Nu este nevoie de nimic special pentru victorie aici - doar calm, răbdare și rugăciune. Și cât despre tragere - ei bine, asta e treaba lor...”
Cât despre sentimentele tale de încețoșare mentală și, în același timp, un baraj de gânduri în timpul rugăciunii, un sentiment de alienare și violență exterioară, un fel de presiune interioară din partea răului sub forma grosolanei, insolenței, insațietății și a unor senzații fiziologice precum febra și durerile de cap - acești factori indică faptul că demonii care locuiesc în tine au devenit din ce în ce mai agitați, speriați și au început să intre în panică: ca nu cumva să fie alungați. Acesta este, de fapt, un fenomen binevenit și indică faptul că, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei putea să-i alungi pe chiriașii nepoftiți din casa ta dacă te străduiești corect și deschis și fără jenă să demasci toate vicleșugurile și atacurile vrăjmașului.
Pentru a combate o astfel de influență demonică, trebuie să avem smerenie: în primul rând, înaintea lui Dumnezeu (să acceptăm tot ce se întâmplă ca venind din mâna lui Dumnezeu), iar în al doilea rând, smerenie înaintea aproapelui, precum și rugăciune și citire (atunci când este posibil) a Psaltirii - demonilor chiar nu le place asta.
 Hegumen N. „Nu te teme, turmă mică.” Despre războiul spiritual în lumea modernă.

Principalele învățături din acest fragment:

• Neliniștea demonilor ca semn bun: Atunci când omul încearcă să facă un bine sau să se apropie de Dumnezeu, apar imediat ispitele. Dacă „vrăjmașul” atacat prin gânduri de lene, lăcomie sau iritare reacționează agresiv, înseamnă că direcția în care mergi este cea corectă și că îi deranjezi planurile.
• Gândurile ca „săgeți exterioare”: Părinții bisericești explică mereu că gândurile pătimașe nu ne aparțin inițial; ele sunt doar propuneri (săgeți) aruncate din exterior. Păcatul apare doar atunci când le acceptăm și dialogăm cu ele.
• Lupta fără deznădejde: Sentimentul de vinovăție exagerată sau frica în fața ispitelor vin tot de la cel rău pentru a ne tăia curajul. Soluția este ignorarea lor activă și continuarea efortului discret.

Fii fără grijă: Atacul intens indică faptul că ești pe drumul cel bun și că acțiunile tale deranjează tabăra nevăzută.
Nu alimenta gândurile: Ispitele nu trebuie analizate sau dezbătute, ci ignorate prin mutarea atenției către Dumnezeu.
Smerenia ca scut: Recunoașterea sinceră a limitelor tale atrage harul care te protejează în mod direct.