Dumnezeu dăruiește rugăciune celui ce se roagă: Cuvinte alese ale Sfântului Ilarion de la Optina Sfântul Ilarion de la Optina

 „Trăind fără ipocrizie: sfaturi spirituale ale sfinților bătrâni de Optina” , Holy Trinity Publications, 2005:

Furie

Dacă simți că nu-ți poți controla furia , taci și, deocamdată, pur și simplu nu spune nimic, până când, prin rugăciune continuă și auto-reproșuri, inima ta se va liniști.

Prudență în vorbire

În timpul conversației cu ceilalți, nu este un impediment să fim precauți în vorbire și, în același timp, putem păstra în minte Rugăciunea lui Iisus .

Relațiile cu vecinii

Trebuie să ne străduim să avem o părere bună despre toată lumea. Numai Dumnezeu este Cunoscătorul inimilor. Nu putem judeca oamenii în mod infailibil.

Pocăinţă

În cazul unei căderi de vreun fel în faptă, cuvânt sau gând, ar trebui să te pocăiești imediat și, recunoscându-ți neputința, să te smerești și să te silești să-ți vezi păcatele, dar nu și îndreptările. Prin examinarea păcatelor sale, omul ajunge la smerenie și dobândește o inimă zdrobită și smerită, pe care Dumnezeu nu o disprețuiește.

Rugăciune

Nu trebuie să atribuim rugăciunii noastre puterea de a face minuni; nu trebuie să credem că ceea ce cerem Domnului se împlinește întotdeauna. Acest gând vine din mândrie și duce la înșelăciune.

Dumnezeu nu cere rugăciune nedistrată de la începători. Ea se dobândește cu mult timp și muncă, așa cum spun scrierile sfinților părinți: „Dumnezeu dăruiește rugăciunea celor ce se roagă...”

Gânduri

Când avem gânduri de autolaudă, trebuie să ne uităm la păcatele noastre și să ne amintim că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic bun și folositor, avem doar păcate și slăbiciuni.

Laudă

Nu lua în seamă laudele și teme-te de ele; amintește-ți ce spune unul dintre Sfinții Părinți: „Dacă te laudă cineva, așteaptă-te și la mustrări de la el”.

Reconciliere

Dacă îți împaci inima cu cineva care este supărat pe tine, Domnul îi va spune inimii lui să se împace cu tine.

Îngăduință proprie

Dorind să trăim sau să murim în acest loc, dar nu în acela, ne stabilim propria voință, dorim să ne împlinim propriile dorințe, ceea ce nu trebuie să facem. Nu vă rugați Domnului pentru așa ceva, ci rugați-vă ca voia Lui sfântă să se împlinească în noi.

Dureri

Să răbdăm puțin și vom primi fericirea veșnică. Să lepădăm uitării toate plăcerile și bucuriile pământești – ele nu sunt pentru noi. S-a spus: Unde este comoara noastră, acolo va fi inima noastră (cf. Luca 12:34), și comoara noastră este în ceruri; de aceea să năzuim din toată inima noastră spre Patria cerească. Acolo toate necazurile noastre se vor preface în bucurie; ocările și disprețul în slavă; întristările, lacrimile și suspinele în mângâiere; bolile și osteneala în pace veșnică și fără durere.

Când vine tristețea, trebuie să așteptăm mângâieri, dar după mângâiere, trebuie să așteptăm din nou necazurile.

Nu putem trăi în așa fel încât nimeni să nu ne întristeze sau să ne jignească, căci Apostolul Luca scrie: prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 14:22) și să purtați poverile unii altora și să împliniți astfel legea lui Hristos (Galateni 6:2). Să cerem, deci, să purtăm necazurile cu ocară și smerenie și să nu fim biruiti de rău, ci să biruim răul cu binele și să zicem împreună cu Prorocul: Cu cei ce urăsc pacea am fost împăciuitor ( Ps. 119:6).

Te plictisești pentru că te gândești prea mult la tine și îi critici pe cei slabi.

Bunăstare spirituală

În scrierile curate ale Sfinților Părinți, vedem că cel care dorește să-și curețe inima de patimi trebuie să-L cheme pe Domnul în ajutor – așa este. Nu putem spune Rugăciunea lui Iisus fără ca gândurile noastre să fie jefuite. Dumnezeu nu cere începătorilor rugăciune nedistrată: aceasta se dobândește cu mult timp și muncă. După cum spun scrierile Sfinților Părinți: „Dumnezeu dăruiește rugăciune celui ce se roagă”, așadar trebuie totuși să continuăm să ne rugăm, cu vocea și cu mintea.

Sfântul Ilarion de la Optina

1.10.2016

sursa https://orthochristian.com/97483.html

Trăirea fără ipocrizie și dobândirea curăției inimii au reprezentat piloni fundamentali în învățăturile Sfinților Bătrâni (Stareți) de la Optina. Într-o lume în care aparențele tind să primeze, acești mari duhovnici au oferit sfaturi practice și adânci pentru a cultiva o viață autentică în Hristos.

Iată principalele îndemnuri ale stareților de la Optina pentru a învinge ipocrizia și a trăi în adevăr:

1. Smerenia și cunoașterea de sine

Ipocrizia se naște adesea din dorința de a părea mai buni decât suntem în realitate. Stareții considerau că primul pas spre vindecare este recunoașterea propriilor slăbiciuni.

Sfântul Ambrozie de la Optina spunea adesea o vorbă simplă, dar profundă: „Să trăiești nu înseamnă să te fofilezi. Să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni, și tuturor să le arăți respectul tău.” El îndemna la o viață simplă, fără ocolișuri ascunse și fără dorința de a impresiona oamenii.
Sfântul Macarie de la Optina sublinia că este mai bine să ne vedem păcătoși și să fim sinceri în fața lui Dumnezeu, decât să ne mândrim cu o sfințenie falsă în fața lumii.

2. Paza minții și a limbii

Pentru a nu cădea în duplicitate, faptele și cuvintele noastre trebuie să pornească din aceeași sursă curată: o inimă care se roagă.

Fii neschimbat în comportament: Nu te arăta evlavios în biserică și aspru sau nepăsător acasă. Sfântul Ambrozie recomanda ca manifestările exterioare ale credinței să fie discrete, evitând gesturile teatrale care atrag atenția sau laudele celorlalți.
Tăcerea înțeleaptă: Atunci când simți impulsul de a flata pe cineva din interes sau de a ascunde un adevăr din frică, mai bine alege tăcerea.

3. Primirea cu bucurie a defăimărilor

O metodă radicală prin care stareții testau sau vindecau ipocrizia era reacția la jigniri sau reproșuri.

Omul ipocrit devine profund tulburat sau agresiv când masca îi este dată la o parte.
Stareții de la Optina învățau că atunci când cineva ne mustră (pe drept sau pe nedrept), trebuie să îi mulțumim în sine, deoarece acel moment ne arată măsura reală a răbdării și a smereniei noastre, dincolo de ceea ce pretindem că suntem.

4. Rugăciunea de la Optina: Un ghid zilnic împotriva fățărniciei

Celebrii stareți au lăsat o rugăciune zilnică devenită universală, care lovește direct în rădăcina ipocriziei (frica de viitor, dorința de control, lipsa de pace):

„Doamne, dă-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi. Doamne, dă-mi să mă predau cu totul voii Tale celei sfinte... Învață-mă să mă port deschis și înțelept cu fiecare din membrii familiei mele, fără să tulbur sau să supăr pe cineva...”

Această cerere de a ne purta „deschis și înțelept” reprezintă însăși definiția unei vieți lipsite de duplicitate.

„Trăiește mai simplu – asta este cea mai bună cale. Nu te înțelepți prea mult”, spunea Sfântul Ambrozie de la Optina, rezumând esența luptei împotriva ipocriziei și a fățărniciei. Stareții de la Optina – o pleiadă de duhovnici iluminați din secolele XVIII-XX – au lăsat o moștenire spirituală neprețuită axată pe sinceritate, smerenie și curăția inimii.

Ipocrizia (sau fățărnicia) este văzută de sfinții bătrâni ca o mască a mândriei, o încercare de a părea bun în fața oamenilor, ascunzând în același timp slăbiciunile interioare.

Iată sfaturile spirituale fundamentale ale Stareților de la Optina pentru a trăi o viață autentică, fără ipocrizie:

1. Fugi de dorința de a plăcea oamenilor (Oamenii-plăcere)

Sfântul Ambrozie avertiza adesea că ipocrizia se naște din dorința de a fi lăudat și apreciat de societate. El recomanda un principiu simplu de viață:

• Să nu te外界iști (să nu încerci să pari altcineva): Trăiește în așa fel încât să fii același și în chilia ta (în secret), și în fața lumii.
• Zicala Sfântului Ambrozie: „Să trăiești – nu te întrista, pe nimeni nu judeca, pe nimeni nu supăra, și tuturor respectul meu!” Această simplitate distruge mecanismele complicate ale fățărniciei.

2. Înrădăcinează-te în simplitate

Sfântul Macarie de la Optina sublinia că Dumnezeu Se descoperă celor simpli, nu celor care își construiesc imagini false.

• Fii natural în neputințele tale: Nu încerca să îți ascunzi defectele prin false virtuți. Este mai mântuitor să îți recunoști slăbiciunea în fața lui Dumnezeu și a duhovnicului decât să mimezi o sfințenie pe care nu o ai.
• Unde este simplitate, acolo sunt îngerii cu zecile, iar unde este complicare (fățărnicie), acolo nu-i niciunul.

3. Atenția la gânduri și auto-examinarea corectă

Sfântul Ilarion de la Optina recomanda paza minții ca remediu împotriva ipocriziei. Fățarnicul este foarte atent la detalii exterioare (cum dă milostenie, cum se închină), dar își neglijează interiorul.

• Oprește judecata celorlalți: Ipocrizia merge mână în mână cu judecarea aproapelui. Când ești tentat să vezi defectele altuia, Stareții de la Optina te îndeamnă să privești imediat la propriile păcate.
• Spovedania curată: Mărturisirea gândurilor ascunse în fața duhovnicului este cel mai puternic medicament împotriva măștilor ego-ului.

4. Acceptarea mustrărilor și a umilințelor

Sfântul Moise de la Optina arăta că adevărata stare a sufletului se vede atunci când suntem jigniți sau criticați.

• Un om ipocrit va reacționa cu agresivitate sau cu o falsă ofensă când îi este atinsă imaginea.
• Un om care tinde spre adevăr va primi mustrarea ca pe un diagnostic spiritual, mulțumind celui care i-a arătat, chiar și pe nedrept, o oglindă a mândriei sale.

Rugăciunea de la Optina ca ghid zilnic

Un model perfect de viață fără ipocrizie se regăsește în celebra Rugăciune a Stareților de la Optina, pe care o poți folosi zilnic pentru a cere claritate și onestitate:

„Doamne, dă-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi... În toate cuvintele și faptele mele, călăuzește-mi gândurile și simțirile. În toate întâmplările neprevăzute, nu mă lăsa să uit că totul este trimis de Tine... Învăță-mă să acționez cu dreptate și înțelepciune cu fiecare membru al familiei mele, fără a tulbura sau mâni pe cineva...”

A trăi fără ipocrizie, în viziunea sfinților de la Optina, nu înseamnă a deveni perfect peste noapte, ci a avea curajul de a fi sincer cu tine însuți, cu oamenii și cu Dumnezeu.