Legenda spune

 

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe episcopul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

 

Sfântul Neculai (Nicolai, Nicolae, și cărturește : Nicolae) se mai numește prin unele părți din Transilvania și Sân-Nicoară sau Sân-Micoară.

Prin Bucovina, se crede că Sf. Nicolai este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc în stânga Lui, și că în noaptea de către Sf. Vasile, Dumnezeu și cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.

Sf. Neculai orânduiește soarele : cu privire la acest rost însemnat, iată ce scrie d-l G. Coșbuc, sprijinindu-se pe credințele poporului nostru :

„Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pământul, dar el îngrozit de răutățile câte le vede pe pământ și sătul de acest drum veșnic, întruna vrea să fugă și să scape de vederea pământului. Așa cum umblă el de-a curmezișul peste pământ, de la răsărit spre asfințit, tot își schimbă drumul și fuge cu răsărirea, când spre miazăzi, când spre miazănoapte, că doar-doară va putea ajunge odată să facă sfârșit pământului și el să stea să se odihnească pe cer și să nu mai aibă de înconjurat pământul. Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la sfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi.

Dar Dumnezeu nu voiește lucrul acesta și de aceea a pus stăjer la miazănoapte pe Sân-Nicoară și la miazăzi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.

Și cică primăvara ajunge soarele în fuga lui pe la Sân-Toader și atunci ia cu el nouă babe rele și aduce ploi, și ninsori și prăpădenii de vreme rea, că doară-doară va scăpa nevăzut de Sân-Toader pe o vreme ca aceea. Și mai-mai să-l scape Sân-Toader, căci soarele apucă să fugă înainte : dar atunci Sân-Toader cu nouă cai are să se ia după soare și-l fugărește, îl aleargă să-l prindă. Și fuge după soare treisprezece săptămâni, și abia îl ajunge colo departe-departe, spre miazăzi. Și cum îl ajunge, îl și întoarce de la miazăzi spre răsărit.

Și se întoarce soare și merge, merge spre răsărit, dar când ajunge la locul lui cel cel orânduit de Dumnezeu nu se astâmpără ci fuge înainte spre miazănoapte, că doară va putea fugi pe de cealaltă parte. Și atunci îi iese în cale Sân-Nicoară și-l prinde, și-l trimite îndărăt. Și soarele iarăși face ce a făcut, și tot așa o parte întruna cu Sân-Toader și cu Sân-Nicoară.

Dar odată și odată tot o să scape el de păzitorii lui : dacă nu de Sân-Toader, dar de Sân-Nicoară tot o să scape, că Sân-Toader e tânăr și are cai, dar Sân-Nicoară n-are cai și e bătrân. „

Ziua dată de Dumnezeu în stăpânire este joia.

Cu privire la acest sfânt, poporul nostru cunoaște următoarea povestire care se aude prin Bucovina:

„Dumnezeu a făcut contract cu Nifărtache, ca cei vii să fie a lui Dumnezeu și cei morți ai lui Nifărtache. Dar văzând Dumnezeu că e rău, a trimis pe Sf. Neculai să întrebe cine poate lua contractul acela de la el. Sf. Neculai a stat treizeci de ani la poarta iadului. Îl vede Nifărtache și trimite pe un drăcușor la dânsul, să-l întrebe ce vrea. Când a ajuns drăcușorul departe, Sf. Neculai la făcut praf.
– Ei, da mânios e, zice Nifărtache : – ian du-te tu, dară să nu te apropii de el, a zis altui drac.

Acesta l-a întrebat de departe și Sf. Neculai i-a spus. Atunci Nifărtache i-a răspuns:
– Numai acel ce se va naște din Duh sfânt va putea să-l ia.

Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Domnul Hristos.

Când a fost Domnul Hristos de treizeci de ani, a mers și l-a luat și de atunci au rămas oamenii să fie judecăți după păcatele lor. „

Prin Bucovina se mai spune că Sf. Neculai (înainte de a fi sfânt, desigur), era bețiv mare, dar avea multă putere : la Sf. Neculai se roagă oastea când merge la bătălie, că Sf. Neculai șade călare pe un tun, – așa se vede scris. Pe Sf. Neculai și turcii îl țin și s-a luat obiceiul în armată ca să se roage la Sfântul cel țin turcii.

Un bocet ne arată pe Sf. Neculai cu unele rosturi în soarta sufletelor pe lumea cealaltă.

Draga noastră mămicuță
Iubita noastră miluță!
Eu ți-aș mai spune ceva :
Roagă-l pe cene-i ruga,
Roagă-l pe Sân-Neculai
Să-ți facă parte în rai!

Prin munții Sucevei și prin unele părți din Bucovina, se crede că hoții se roagă acestui sfânt, ca să le ajute în isprăvile lor, de aici poate a ieșit și numele de Sfântu-Niculae din cui sau Sf. Niculae de pe coardă, ce se dă biciului sau vărguței, – nănașei, – cu care părinții amenință pe copii prea obraznici, arătând biciul sau nuiaua numai cu degetul.

Gospodinele se roagă lui Sf. Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. O rugăciune care se aude și prin jud. Dolj e aceasta :

Sfinte Nicolae, chiabur mare,
Pune munților hotare
Și dă ruble ferecate
Fetelor nemăritate!

Bărbații duc lumânări la biserică și dau liturghii.

Prin unele părți din Oltenia, Sf. Neculai se serbează pentru ajutor la boale, dar mai ales la lovituri.

Prin județul Muscel se fac praznice.

Iarna, după spusa multora, începe la Sf. Neculai. Sf. Neculai e un moș bătrân cu barbă albă. Atunci trebuie să-și scuture negreșit Sf. Neculai barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat. Iar când se întâmplă câteodată ca la Sf. Neculai să fie locul negru, atunci se zice :
– Hei, a-ntinerit Sf. Neculai.

La Sân-Ion se duce neaua (se înfrânge iarna) dacă a adus-o Sân-Nicoară cu cal alb, sau cu alte cuvinte, dacă a venit Sân-Nicoară pe cal alb, Sân-Ion va merge pe cal negru, atunci se vaduce iarna.

Prin județul Suceava se zice că atunci când Sf. Neculai găsește Bistrița neânghețată pune pod peste ea.

Ziua începe să se mărească puțin : „La Sf. Neculai se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace”, zice poporul.

Sărbătorile românilor,

 

Colindul ardelean ne spune despre rosturile Sf. Neculai pe ape:

„Sfântul Nicolae

Praznic și-a făcut.

Pe cine-a chemat?

Tot oameni bătrâni,

Tot de sama lui.

Și și-a mai chemat

Pe Sfântul Ion,

Naș lui Dumnezeu,

Și a mai chemat

Pe bun Dumnezeu.

Da el n-a voit,

Că el a fost dus,

Jos pe mare-n jos.

La mijloc de mare,

Nouă corăbioare,

Cinci sunt de creștini,

Patru de păgâni.

Cele de creștini

Tare se rugau,

Tare se-nchinau,

Ș-apoi pomeniau

Pe bun Dumnezeu.

Cele de păgâni,

Nici nu se rugau,

Nici nu pomeniau

Pe bun Dumnezeu.

Domnul că vedea,

Și se mânia,

Și mi le-neca!"

 

Dragilor, voi știți ce reprezintă nuielușa dăruită de

Moș Nicolae?

In noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii, dar și cei mari îl așteaptă pe Moș Nicolae, sfântul bland, unul dintre cei mai îndrăgiți, care le aduce în cizmulițele și ghetuțele curățate cu grijă un mic dar, alături de o nuielușă.

Legendele și tradițiile dedicate lui Moș Nicolae vorbesc despre puterea lui neobișnuită, invocată de soldații care porneau la luptă, de ajutorul dat ca stăpân al apelor, marinarilor, de grija purtata sufletelor, de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat. De aici, de la legenda potrivit căreia Sf. Nicolae a lăsat noaptea la ușa sau fereastra casei trei fete sărace, trei pungi cu aur, pentru ca acestea să se mărite după cuviință și să nu ajungă să se vândă, s-a ajuns la obiceiul de a face daruri, pe ascuns, în noaptea de Ajun a Sf. Nicolae.

Nuielușa sau bățul Sf. Nicolae este o interpretare și preluare a unui fapt din istoria bisericeasca. Sf. Nicolae, episcop al Mirelor Lichei, lângă Sion, a făcut parte dintre cei 318 părinți episcopi care, la Sinodul Ecumenic de la Niceea din 325, au combătut erezia lui Arie, ce negă esență divina a Mântuitorului.

Se spune că, în focul disputei, Sf. Nicolae, altfel de o blândețe ieșită din comun, l-ar fi pălmuit pe eretic, amintirea gestului sau pedepsitor dăinuind în conștiința populara prin „bățul lui Mos Neculai”.

Speranţa, Iubirea şi Credinţa

 Tradiția împodobirii bradului și a casei cu crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulara Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoașterea și bogăția,asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele-fructele cunoașterii.

Sărbătoarea Crăciunului, foarte aşteptată de români, umple sufletele a milioane de oameni de bucurie, fiind încărcată de tradiţii şi simboluri.

Cu mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul a devenit cel mai important simbol al ritualurilor de Crăciun.

Una dintre nenumăratele legende legate de simbolistica bradului spune că odată, în vremuri foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (

Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.

 

Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.

Cele mai vechi datini legate de bradul de Crăciun provin din Roma Antică, atunci când locuinţele erau împodobite cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul sărbătorilor.

Bradul era atârnat, uneori, de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut descifra până în prezent, iar până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi.

În anul 1510 apare primul brad împodobit, la Riga, în Lituania, iar în anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.

În 1584, pastorul şi cronicarul Baltazar Russow a scris despre tradiţia împodobirii unui pom în piaţă unde tinerii cântă şi dansează în jurul lui, după care îi dau foc.

În anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, fiind împodobit cu mere roşii, iar în acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, în felul în care îl împodobim şi astăzi.

Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune, iar în anul 1804, soldaţii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat barăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate Naşterii Mântuitorului.

În anul 1841 apare în Anglia primul brad de Crăciun, atunci când prinţul Albert a dăruit un exemplar soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.

 

În anul 1836, împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1878 au apărut globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia, iar în anul 1882, după patentarea becului electric de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.

În anul 1880, obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului, tradiţia fiind reluată abia în anul 1923 şi păstrată până în prezent.

Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasaţi în pieţe sau locuri publice, iar în anii ’70 au apărut brazii artificiali.

La noi a existat obiceiul butucului de Crăciun, ritual azi dispărut, dar atestat încă de la romani, care presupunea că un trunchi de brad tăiat (jertfit) era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii, a zeului autohton Crăciun. 

Un alt obicei moştenit de români de pe vremea dacilor era cultul pentru brad, pe care îl mai găsim şi astăzi în unele zone ale ţării, şi anume bradul era tăiat la nuntă sau la moartea cuiva, fiindcă în cadrul ritualului de înmormântare bradul reprezenta „nunta” mortului cu divinitatea şi natura.

Primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866, astfel că de atunci, în noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul.

Aşadar de 150 de ani românii nu îşi imaginează sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, sau într-un spaţiu public, iar ritualul împodobirii bradului a devenit unul dintre cele mai pline de bucurie momente ale sărbătorilor de iarnă, în aşteptarea darurilor lui Moş Crăciun.

 

Povestea globurilor de Crăciun 🎄

 

Traditia impodobirii bradului de Craciun cu globurile de sticla pictata, a inceput cam prin anul 1858 intr-un oras mic din sudul Germaniei, numit Lauscha. Oamenii impodobeau bradul pe atunci cu nuci si mere, pe care le imbracau in polei pentru a fi mai stralucitoare. Intr-un an, merele si nucile nu au fost de ajuns pentru toti brazii din casele locuitorilor.

Tot in acest an, apare un atelier de sticla, iar unul dintre muncitor pe nume Martin, neavand cu ce sa impodobeasca bradul de Craciun si stiind ca ai sai copiii vor fi dezamagiti s-a gandit sa inlocuiasca cumva merele si nucile si sa faca ceva asemanator din sticla rosie si aurie. Astfel bradul lor era din nou plin de mere si nuci, doar ca erau din sticla. De atunci, fiecare locuitor din acel mic orasel a folosit magicele globuri de sticla frumos colorate.

O alta traditie este legata de culoarea globurilor de Craciun, iar in functie de culorile alese, anul viitor le va indeplini oamenilor diferite dorinte. Se spune ca daca iti alegi globurile de culoare alba, anul urmator ai parte de multa bucurie, echilibru si intelepciune. Totodata aceasta culoare reprezinta smerenie si bunatate. Rosul este un simbol al focului si deasemenea, culoarea se regaseste si in costulul lui Mos Craciun. Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul are actiuni benefacatoare, marindu-ti puterea, vointa si iti aduce implinire sufleteasca. Verdele iti aduce bunastare. Aceasta culoare trebuie sa se gaseasca in fiecare brad. Este un simbol consacrat al tineretii, vietii si bunastarii. Verdele iti aduce sanatate, intelegere, stabilitate financiara dar si spor in casa.

Globurile albastre sunt foarte importante. Aceasta nu trebuie sa lipseasca din brad daca vrem ca anul urmator sa fim mai linistiti si sa scapam de lucrurile rele.

Auriul iti poarta noroc la bani si semnifica lumina si bunatate din oameni. Ritualul impodobirii bradul este magic, iar daca respecti traditia culorilor, Anul Nou iti poate aduce tot ceea ce e mai bun si ceea ce iti doresti.

ℂ𝔼 𝔸ℝ 𝕋ℝ𝔼𝔹𝕌𝕀 𝕊𝔸-𝕀 ℂ𝔼ℝ𝔼𝕄 𝕃𝕌𝕀 𝔻𝕌𝕄ℕ𝔼ℤ𝔼𝕌 ℂ𝔸ℕ𝔻 ℕ𝔼 ℝ𝕌𝔾𝔸𝕄 ❓

 

Să-I cerem 𝐬𝐚𝐧𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐮𝐩𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐬𝐢 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚

Să-I cerem 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐢𝐢 𝐬𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐩𝐜𝐢𝐮𝐧𝐞, pentru a nu greși calea către El.

Să-I cerem 𝐛𝐮𝐧𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐬𝐢 𝐬𝐦𝐞𝐫𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐢𝐢, căci spune Domnul:

"𝑰𝒏𝒗𝒂𝒕𝒂𝒕𝒊-𝒗𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑴𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒂 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒃𝒍𝒂𝒏𝒅 𝒔𝒊 𝒔𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕 𝒄𝒖 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒂 𝒔𝒊 𝒗𝒆𝒕𝒊 𝒂𝒇𝒍𝒂 𝒐𝒅𝒊𝒉𝒏𝒂 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒗𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆"

Să-I cerem 𝐝𝐫𝐞𝐚𝐩𝐭𝐚 𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐞𝐚𝐥𝐚 în tot ce facem, având convingerea ca atunci când vom muri, vom da seama înaintea judecății lui Dumnezeu de felul cum ne-am trăit viața pe pământ.

Să-I cerem 𝐫𝐚𝐯𝐧𝐚 pentru citirea Sfintei Scripturi, înțelegerea lor și 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐫𝐮𝐧𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 lui Dumnezeu.

Să-I cerem 𝐡𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐃𝐮𝐡𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐒𝐟𝐚𝐧𝐭 𝐬𝐢 𝐦𝐚𝐧𝐭𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞.

Să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El și cele pe care El ni le poate da; numai El ni le poate da.

Să-i cerem ajutor ca, 𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐚 𝐯𝐢𝐚𝐭𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚 𝒔𝒂 𝒄𝒂𝒖𝒕𝒂𝒎 𝒎𝒂𝒊 𝒊𝒏𝒕𝒂𝒊 𝑰𝒎𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕𝒊𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑫𝒖𝒎𝒏𝒆𝒛𝒆𝒖 𝒔𝒊 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝑳𝒖𝒊 𝒔𝒊 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒍𝒆𝒍𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒔𝒆 𝒗𝒐𝒓 𝒂𝒅𝒂𝒖𝒈𝒂 𝒏𝒐𝒖𝒂.

𝕊𝕌𝕊 𝕊𝔸 𝔸𝕍𝔼𝕄 𝕀ℕ𝕀𝕄𝕀𝕃𝔼

La multi ani Romania mea draga! 🇷🇴🇲🇩🇷🇴🇲🇩

 La multi ani ROMANILOR de pretutindeni!!
E 1 decembrie, se aproprie sarbatorile de iarna
Voi ce faceti?

LA MULTI ANI POPOR ROMÂN !

La multi ani Romania mea draga!

#MANDRUCASUNTVASLUIAN

#MANDRUCASUNTROMAN

 

 

 

Cu ocazia sărbătoririi numelui, primiți un călduros „La mulți ani”, multă sănătate, multe realizări și tot ce va doriți lângă cei dragi.

 

Copilul meu, cu Cerul nu ne jucăm.

 

Un oarecare student din anul întâi, apropiindu-se zilele Postului, a telefonat duhovnicului său:

– Părinte, peste puține zile va începe Postul. Aici în Tesalonic nu-i am pe ai mei ca să-mi facă mâncare de post, ci mănânc la cantina studențească sau la restaurant, unde mâncărurile nu sunt totdeauna de post. Ce să fac?

– Fiul meu, de vreme ce ești sănătos, mănâncă mâncărurile de post de la cantină, iar când nu este mâncare de post, să mergi la restaurant și să comanzi mâncare de post.

– Da, Părinte, dar la restaurant trebuie să plătești scump.

– O să-ți trimit eu bani ca să plătești la restaurant, cu toate că eu nu am nici un venit.

Însă această propunere l-a constrâns neplăcut pe studentul care voia să evite postul.

– Părinte, lucrurile sunt foarte grele.

– Da, dar și cununile cerești sunt foarte mari.

– Părinte, nu se poate ca cununile să fie mai mici?

Atunci Starețul a tăcut. Însă această tăcere a duhovnicului l-a zguduit pe student. Necedarea Starețului față de o lege a Bisericii și dragostea lui față de Stareț au făcut să răsune înlăuntrul său un glas puternic. Simțea că tăcerea Starețul îi spune:

– Copilul meu, cu Cerul nu ne jucăm.

După puțin studentul a cerut binecuvântarea Starețului și a spus:

– Părinte, mă voi strădui.

Iar acesta a fost pretextul ca toți anii studenției și cel al serviciului militar să-i petreacă postind.

sursa http://marturieathonita.ro

Atât de puţină viaţă..

 Atât de puţină viaţă... petrecută în ce contează cu adevărat, şi atât de multă preocupare pentru tot ce mâine nu va mai fi. Atât de puţină emoţie... dăruită celor care ne merită, şi atât de mult consum pentru cei care nu te simt ca să te vadă. Atât de puţin timp... pentru sufletul tău etern şi atât de multă irosire pentru materia care trece ca şi când n-ar fi fost. Atât de puţină recunoştinţă...pentru darul de a trăi tot ce suntem şi atât de multă înverşunare pentru tot ce nu suntem, dar ne prefacem că ştim. Atât de puțină zbatere pentru zâmbetul omului drag...şi atât de multă muncă pentru îmblânzirea furiei omului necunoscător de suflet. Atât de puțin, atât de mult... şi totuşi, atât de...oameni.

În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.

Cel ce vrea să se mântuiască să nu osândească pe nimeni pentru crucea pe care o duce.

Răstignirea îl așteaptă pe cel ce s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc.

În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni.

În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten.

Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus!

În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.

Părintele Arsenie Boca

Va prezentam o masca naturala pentru fata.

Combinând bicarbonat de sodiu cu ulei de cocos, obținem un remediu naturist pentru curățarea tenului care nu conține substanțe chimice agresive.

* ½ cană (75 g) de bicarbonat de sodiu

* 1 cană (200 g) de ulei de cocos ecologic

Toarnă uleiul de cocos într-un recipient rezistent la temperatură și încălzește-l la bain-marie.

De îndată ce s-a topit, adaugă bicarbonatul de sodiu și amestecă cu o lingură de lemn.

Asigură-te că remediul este omogen, apoi lasă-l să stea la temperatura camerei.

La final, toarnă remediul într-un borcan de sticlă cu capac și depozitează-l într-un loc răcoros și uscat.

Mod de aplicare

* Întinde cantitatea necesară de remediu pe față cu mișcări blânde circulare.

* Dacă vrei, poți aplica acest remediu și pe alte regiuni, cum ar fi gâtul sau pieptul.

* Lasă-l să acționeze timp de 5 minute, apoi clătește-te cu apă călduță.

* Ca să-ți cureți tenul în profunzime, folosește acest produs de 3 ori pe săptămână.

* De preferință, aplică-l noaptea.

Sa fim frumoase in interiorul si in exteriorul nostru

Iubiti-va casa

 

Pentru a amplifica și mai mult energiile benefice ale locului in care trăiți, va recomandam:

1. Pentru purificare spatiilor, camerelor, puteti arde betisoare parfumate, salvie alba sau tamaie. Daca practicati Reiki, curatati energetic spatiul si activati Cho-Ku-Rei sau Dai Ko Myo. Dupa purificare puteti pune in colturile camerelor, putina sare de Himalaya.

2. Tot pentru purificare si armonizare puteti folosi aromaterapie, clopotei, cristale și lumânări;

3. Nu pastrati gunoi sau mizerie in casa. Eliberati de balastul incarcat negativ cat mai repede.

4. E bine sa aveti o vietate in casa: un caine, o pisica, un peste. Animalele activeaza energia chi;

5. Incercati sa aveti mereu flori proaspete in incapere, dar aruncati-le imediat ce s-au ofilit. Nu pastrati flori uscate.

6. Pentru protectia casei, puteti sa puneti in exterior, putina sare de Himalaya sub presul de la intrare. Nu uitati sa maturati si sa strangeti sare dupa cateva zile

7. Deschideti ferestrele care dau catre rasarit mai des, chiar de la primele ore ale diminetii, pentru a lasa lumina soarelui sa intre in casa

8. Plasati un obiect de hematit in camera copilului (deasupra patului sau in mijlocul peretelui de est) pentru o sanatate buna si un somn linistit. Daca odaia copilului este amplasata la capatul unui coridor, asezati cateva obiecte de ceramica pe coridor sau clopotei de vant la intrarea in camera. Asezati biroul de studiu al copilului in coltul de nord-est al camerei

9. Curatati ferestrele casei. Ferestrele sunt asociate cu reputatia si faima ta. Cu cat sunt mai curate si mai stralucitoare, cu atat oamenii te vor aprecia mai mult. Mizeria de pe ele semnifica faptul ca oportunitatile de succes trec pe langa tine.

Manifestând sentimente benefice fata de casa voastra, ca răspuns veți primi programe benefice de susținere energetică.

Va iubim

Iubesc tăcerea pentru că sufletul meu se unește cu singurătatea

 Iubesc tăcerea pentru că sufletul meu se unește cu singurătatea. Cunosc mai multă pace interioară în mine în cele mai întunecate ore și furtună din viața mea. Furtuna în viață este un profesor și noi suntem studenții Lui. Da, viața este brutală, dar bună atunci când acceptăm învățăturile și karma Lui. Oamenii din jur ne sfătuiesc ce să facem și ce să facem, dar Adevărul este că niciunul nu știe răspunsul. Răspunsul este în noi înșine dacă acceptăm să renunțăm la lume și să căutăm propria cale în necunoscut pentru a ne redescoperi valoarea de sine. Fiți binecuvântați, căutători ai dreptății și iubitori de înțelepciune.

Cunoaşte savoarea lipsei de Cunoaştere

 A fost odată ca niciodată o pădure în care ziua cântau păsările, iar noaptea insectele. Copacii erau plini de flori şi toate creaturile pădurii zburdau, savurându-şi libertatea. Toţi cei care intrau în această pădure erau conduşi la Singurătate, care era căminul lui Dumnezeu, cel care locuieşte în tăcerea şi în frumuseţea Naturii. A venit apoi Era Inconştienţei, iar oamenii şi-au construit clădiri înalte de sute de metri, distrugând apele, pădurile şi munţii într-o singură lună. Templele erau construite din lemnul pădurilor şi din pietrele care susţineau solul acestora. Turle şi minarete se ridicau falnice spre cer, iar aerul s-a umplut de sunetele clopotelor, de imnuri de slavă şi rugăciuni. Dar Dumnezeu s-a trezit fără casă... Dumnezeu ascunde lucrurile punându-le în faţa ochilor noştri. Stai! Ascultă ciripitul păsărilor, Şuierul vântului prin copaci, Sunetul valun1or oceanului Priveşte copacii, o frunză care cade, o floare Ca şi cum le-ai vedea pentru prima dată. Ai putea stabili astfel, subit, Contactul cu Realitatea, Cu acel Paradis Din care am căzut cu toţii în copilăria noastră, Alungaţi de propria noastră Cunoaştere. 

 Saraha, misticul indian, a spus: "Cunoaşte savoarea lipsei de Cunoaştere”

Pentru copii!

 

 Asa e? SHARE!

 Sa traiesti,sa infloresti,
Ghetutele sa-ti lustruiesti,
Si-n ghetute sa gasesti,
Tot ce vrei si iti doresti,
Dulcuri-fructe-jucarii,
Pentru copii!
Mos Nicolae sa te iubeasca!

Va faceti ghetutele pentru diseara?Ce va doriti de la Mos Nicolae?

 Bunul, Mosul Nicolae
Lin soseste in odaie.
Si-n ghetutele curate
Incep iute sa se-arate:
Biscuiti, bomboane, bani,
Ciocolata, gologani.
Dar mosneagul nu mai stie:
Sunt reali sau jucarie?
Printre ghete asezati
Rad papucii mici, ciudati.
Ii explica papusica:
Sunt papucii lu'... pisica!