– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
Interviul complet cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017:
– Binecuvântaţi!
– Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
– Da, aţi mai fost...
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
– Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: "şi ne izbăveşte de cel viclean!" Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo...
– Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.
– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică...
– Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: "Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?" Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: "Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră".
– Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: "Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu.Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"
– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"
– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"
– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: "Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor". Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
– Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…
părintele Ghenadie
„Banii curg spre mine din toate părţile, îi iubesc, îi văd, îi simt, îi folosesc cu înţelepciune, îi dăruiesc, totul din iubire.”
„Banii curg spre mine din toate părţile, sunt un magnet care îi atrage în orice moment al vieţii mele.”
„Relaţia mea cu banii este una de iubire profundă, doar gândindu-mă câte pot să fac cu ei şi câtă lume ajut mă face să îi atrag instantaneu.”
„Banii zboară peste tot şi eu îi prind şi îi am în viaţa mea. Vin din toate părţile şi sunt parte din mine. Îi iubesc şi le doresc tuturor să fie abundenţi şi să aibă bani din plin.”
„Banii curg spre mine din toate părţile, abundența este starea mea de a fi.”
„Sunt abundenţă, banii curg spre mine ca la robinet, sunt din belşug, peste tot îi văd şi mulţumesc pentru ei.”
„Dumnezeu mă inspiră şi îmi oferă oportunităţile necesare de a avea bani şi pentru asta sunt entuziasmat/ă la maximum.”
„Sunt recunoscător/recunoscătoare pentru toţi banii care vin în viaţa mea, indiferent de numărul lor.”
Din cartea „Viaţa la frontiera cunoaşterii” de Sal Rachele
„Cu fiecare respiraţie, bunăstarea mea financiară creşte.”
„Abundența este starea reală a fiinţei mele. O revendic şi o exprim acum cu bucurie.”
„Banii mă ajută să îmi exprim spiritualitatea în lume.”
„Acum îmi dau seama că banii, la fel ca orice altceva, reprezintă substanţa Divină.”
„Sunt una cu Manifestarea Nelimitată. Sunt abundenţa. Sunt succesul.”
„Oamenilor le place să mă plătească pentru că fac ceea ce îmi place cel mai mult.”
„Folosesc banii în moduri care sprijină creşterea mea şi a altora.”
„Sunt un canal deschis. Prosperitatea mea curge în lume în cel mai benefic mod cu putinţă.”
„Acum decretez că sunt stăpânul vieţii mele şi culeg success deplin şi abundență din orice aş face.”
Afirmaţii Louise Hay
„Inteligența Divină îmi dă toate ideile bune pe care le pot folosi.”
„Tot ceea ce ating este un succes.”
„Există suficienţi clienţi pentru serviciile mele.”
„Sunt un magnet pentru prosperitatea Divină.”
„Bogăţii de toate felurile sunt atrase către mine.”
„Oriunde mă duc, găsesc oportunităţi de aur.”
„Banii sunt cel mai uşor de realizat.”
„Abundența se revarsă peste mine în orice moment.”
„Conştiinţa mea este o conştiinţă abundentă nelimitată.”
Din alte resurse:
„Sunt una cu milioanele de euro.”
„Sunt pregătit/ă, dispus/ă şi capabil/ă să atrag milioane de euro în viaţa mea.”
„Iubesc abundenţa, iubesc să fiu abundent/ă.”
„Orice sumă de bani îmi doresc apare ca prin magie în viaţa mea.”
„Aduc dragoste şi abundenţă în orice fac.”
„Sunt sursa abundenţei.”
„Sunt binecuvântat/ă la infinit şi sunt o binecuvântare infinită.”
„Sunt viaţă prosperă în formă umană.”
„Conturile mele bancare se revarsă de binecuvântările infinite ale Universului.”
„Ocazii de creştere şi expansiune vin la mine acum, uşor şi elegant.”
Afirmaţii Învățături Atlantida
„Banii sunt aici pentru ca eu să cresc şi să evoluez în toate domeniile, în toate aspectele vieţii mele!Bine aţi venit în viaţa mea